Notiuni introductive
Recuperarea creantelor se poate dovedi a fi un proces dificil aproape pentru orice afacere, indiferent de domeniul de activitate.Din fericire, sistemul juridic romanesc ofera un cadru ce instituie proceduri urgente privind recuperarea creantelor de catre creditori.
Speram ca si termenele sa fie mai scurte
Proceduri interne privind recuperarea creantelor
Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 pentru creantele mai mari de 45000 lei.
Până la intratea în vigoare a NCPC, existau trei mari instituţii prin care creditorii puteau obţine obligarea debitorului la plată:
– Calea dreptului comun, reglementată de art.720¹ – 720¹° Cpc;
– Somaţia de plată, reglementată de OG 5/2001;
– Ordonanţa de plată, reglementată de OUG 119/2007
Prin NCPC sunt abrogate OG 5/2001 şi OUG 119/2007, aceste proceduri fiind acum reglementate în titlul IX – Procedura ordonantei de plata.
Dacă în vechea reglementare, ordonanţa de plată se aplica doar în raporturile dintre profesionişti sau în raporturile din autorităţile contractante şi un profesionist, se constată că prin nou reglementare sfera de aplicare a ordonanţei de plată a fost existinsă şi la creanţe care rezultă inclusiv din contracte civile, constatate printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege. Practic, prin această reglementare a fost eliminată diferenţa dintre somaţia de plată şi ordonanţa de plată.
Sunt excluse însă din sfera de aplicare a ordonanţei de plată, ca o unică excepţie, “creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa.”.
Dacă, în vechea reglementare, fie că vorbim despre procedura somaţiei de plată, fie despre procedura ordonanţei de plată, nu se cerea îndeplinirea vreunei proceduri prealabile, în noua reglementare apare obligativitatea realizării unei procedure prealabile. Astfel, conform art.1014 alin.1 NCPC “Creditorul ii va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, o somatie, prin care ii va pune in vedere sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia.”
Iată, deci, o primă modificare de procedură: este obligatorie notificarea prealabilă a debitorului. Demn de remarcat este faptul că aşa cum prevede art.1014 alin.2 din NCPC „Aceasta somatie intrerupe prescriptia extinctiva potrivit dispozitiilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplica in mod corespunzator.”
Apreciem că prin această procedură nu se creează niciun avantaj al creditorului în faţa debitorului. În practică, vor apare situaţii de genul în care debitorul, în “colaborare” cu postaşul, va tergiversa primirea somaţiei, fapt care va bloca demararea rapidă a acţiunii judiciare.
După expirarea termenului de 15 zile, dacă debitorul nu şi-a onorat obligaţia de plată, creditorul poate introduce cererea privind ordonanta de plata la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.
Se menţine şi în actuala reglementare faptul că “judecatorul dispune citarea partilor, potrivit dispozitiilor referitoare la pricinile urgente”, deşi, în practică, au existat numeroase situaţii în care primul termen de judecată se fixa la 6-8-10 luni de la data depunerii cererii.
Odată cu primirea citaţiei, debitorul va fi informat că are obligaţia de formula întâmpinare “cu cel putin 3 zile inaintea termenului de judecata, facandu-se mentiune ca, in cazul nedepunerii intampinarii, instanta, fata de imprejurarile cauzei, poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului.” Întâmpinarea nu se mai comunică reclamantului, care va lua la cunoştinţă despre aceasta de la dosarul cauzei.
Deşi, în vechea reglementare se spunea că debitorul poate contesta creanţa, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, în nou reglementare se afirmă clar doar că debitorul poate contesta creanţa, însă din interpretarea textelor legale se poate trage concluzia că se poate contesta creanţa doar prin întâmpinare.
Simpla contestare a creanţei, nu poate fi suficientă pentru a respinge cererea de emitere a ordonanţei de plată, deşi, în practică, nu de puţine ori se respingeau cereri de emitere a somaţiei sau a ordonanţei de plată, doar pentru că debitorii contestau, pur formal, creanţa.
Aşadar, în cazul în care este contestată creanţa, judecătorul are obligaţia de a verifica dacă această contestaţie este întemeiată. Această verificare se face pe baza înscrisurilor depuse deja la dosar, iar dacă aceste înscrisuri nu sunt suficiente pentru dovedirea pretenţiilor, atunci cererea va fi respinsă, creditorul putând introduce acţiune separată pe calea dreptului comun.
Dacă instanţa apreciază că debitorul a formulat o contestaţie neîntemeiată, va admite cererea şi va emite ordonanţa de plată, care va cuprinde suma şi termenul de plată.
Demn de remarcat este faptul că procedura ordonanţei de plată, dacă nu se formulează contestaţie la creanţă, nu va putea dura mai mult de 45 de zile de la data depunerii ei.
Împotriva ordonanţei de plată, se va putea formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicarea ei. Ca element de noutate, şi creditorul poate formula cerere în anulare în cazul în care, instanţa a admis contestaţia debitorului sau dacă a considerat că pentru dezlegarea pricinii este nevoie de administrarea de probe suplimentare, altele decât proba cu înscrisuri. De asemenea, creditorul mai poate formula cererea în anulare şi în situaţia în care instanţa a admis doar în parte cererea sa.
De asemenea, au fost reglementate clar motivele pentru care se poate formula cerere în anulare, respective “numai nerespectarea cerintelor prevazute de prezentul titlu pentru emiterea ordonantei de plata, precum si, daca este cazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare emiterii ordonantei de plata.”
Însă, cea mai spectaculoasă modificare, de natură a creea un avantaj semnificativ al creditorului faţă de debitor, constă în prevederea art.1024 NCPC “Ordonanta de plata este executorie, chiar daca este atacata cu cerere in anulare si are autoritate de lucru judecat provizorie pana la solutionarea cererii in anulare.”
Este o schimbare semnficativă, deoarece creditorul nu mai este şicanat de către debitor prin formularea unor cereri în anulare formale, menite doar a bloca demararea executării silite. Prin această schimbare, creditorul câştigă între 30-90 de zile, în senscul că poate demara executarea silită mult mai rapid decât în vechea reglementare. Dacă debitorul consider că are motive întemeiate, poate solicita suspendarea executării, până la soluţionarea cererii în anulare, contra unei cauţiuni.
Per total, noua reglementare a păstrat părţile positive din vechea reglementare şi a introdus noi reglementări menite a creea posibilitatea creditorilor de a obţine mai rapid un titlu executoriu împotriva unui debitor.
Noul Cod de Procedură Civilă, pe lângă procedura ordonanţei de plată introduce, în premieră, o procedură cu privire la cererile de valoare redusa – Titlul X.
Această procedură se aplică pentru creanţele mai mici de 10.000 lei „fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii”
Această procedură nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa si nici in ceea ce priveste raspunderea statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice. De asemenea, această procedură nu se aplica cererilor referitoare la:
a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice;
b) drepturile patrimoniale nascute din raporturile de familie;
c) mostenire;
d) insolventa, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societatilor insolvabile si a altor persoane juridice sau alte proceduri asemanatoare;
e) asigurari sociale;
f) dreptul muncii;
g) inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia actiunilor privind creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;
h) arbitraj;
i) atingeri aduse dreptului la viata privata sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Acest tip de procedură se declanşează prin “prin completarea formularului de cerere si depunerea sau trimiterea acestuia la instanta competenta, prin posta sau prin orice alte mijloace care asigura transmiterea formularului si confirmarea primirii acestuia.”. Formularul a fost aprobat prin Ordinul 359/2013 al Ministerului Justiţiei şi îl puteţi descărca şi de mai jos, împreună cu instrucţiunile de completare.
Întreaga procedură cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisa si se desfasoara in intregul ei in camera de consiliu. Înfăţişarea părţilor va fi făcută doar dacă instanţa consideră necesar acest lucru. De asemenea, oricare din părţi poate solicita înfăţişarea înainte instanţei, însă aceasta poate respinge o asemenea solicitare, “in cazul in care considera ca, tinand cont de imprejurarile cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motiveaza in scris si nu poate fi atacat separat.”
Această procedură se va finaliza în termen de 30 de zile de la data în care instanţa a primit toate informaţiile necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. Aceasta înseamnă că, dacă reclamantul îşi îndeplineşte întocmai obligaţiile, poate avea o hotărâre judecătorească într-un termen foarte scurt. Aceste hotărâri sunt executorii de drept, fiind supuse numai căii de atac a apelului.
Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul orin sedinta de mediere pentru creantele mai mici de 50000 de lei.
Avantajele si dezavantajele principale intre procedura generala si procedurile urgente
Un avantaj al procedurilor urgente este faptul ca taxa de timbru ce trebuie platita de creditori are un cuantum de doar 50 lei, reprezentand echivalentul a aproximativ 12 euro, in timp ce, in cazul procedurii generale, creditorii trebuie sa plateasca o taxa de timbru avand un cuantum ce reprezinta un anumit procent din cuantumul creantei si, in consecinta, cu cat este mai mare cuantumul creantei, cu atat mai mare va fi si taxa de timbru pe care creditorul va trebui sa o plateasca.
Procedura insolventei
Statisticile arata ca in anul 2013au fost introduse in instanta intre 12.000-14.000 de cereri de insolventa, iar prognoza pe anul 2014 estimeaza ca numarul acestor cereri se va dubla. Intr-adevar, creditorii recurg mult prea des la procedura insolventei, chiar si atunci cand nu detin informatii suficiente privind insolvabilitatea debitorilor lor, unicul lor scop fiind acela de a pune presiune pe debitori, astfel incat acestia sa-si achite datoriile. Din pacate, in cele din urma, aceasta strategie se intoarce deseori impotriva lor.
Creditorii indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii insolventei
Legea Insolventei impune conditii permisive pentru creditorii ce intentioneaza sa introduca cereri de insolventa impotriva debitorilor lor. Acestea se refera la existenta unei creante certe, lichide si exigibile, mai veche de 30 de zile, si avand o valoare ce depaseste pragul de 10.000 de lei, in cazurile obisnuite, si pragul reprezentat de sase salarii medii pe economie, pentru salariati. Salariul mediu pe economie stabilit pentru 2008 a fost de aproximativ 350 euro.
Odata indeplinite aceste conditii ce privesc creantele, creditorul poate introduce cererea de insolventa in fata instantei. Legea Insolventei nu solicita creditorului sa demonstreze insolvabilitatea debitorului sau, ceea ce face ca initierea procedurii insolventei sa fie destul de simpla. Totusi, la solicitarea debitorului, judecatorul sindic il poate obliga pe creditor sa faca un depozit ce reprezinta maxim 10% din valoarea creantei. Un asemenea depozit va fi returnat creditorului, in cazul in care cererea sa de insolventa este admisa, sau poate fi utilizat pentru a acoperi pierderile suferite de debitor, in cazul in care cererea creditorului este respinsa.
Initierea procedurii
Atunci cand este introdusa o cerere de insolventa, debitorul poate solicita instantei aprobarea unui plan potrivit caruia debitorul sa se poata reorganiza, intr-un efort de a-si plati datoriile. Judecatorul poate confirma sau respinge acest plan. Daca judecatorul considera ca cererea creditorului sau a debitorului este temeinica, daca debitorul nu propune un plan de reorganizare, sau daca un asemenea plan de reorganizare este respins, atunci judecatorul va deschide procedura insolventei si va desemna un administrator judiciar, pentru debitorul persoana juridica.
Consecintele principale ale deschiderii procedurii insolventei sunt: suspendarea termenului de prescriptie pentru toate creantele creditorilor; faptul ca nicio penalitate ori dobanda nu se poate adauga creantelor dupa deschiderea procedurii insolventei; debitorul nu isi mai poate administra activitatea, aceasta fiind incredintata administratorului judiciar, desemnat de catre judecatorul sindic. Debitorul trebuie sa depuna toate informatiile si documentele ce atesta situatia societatii, precum bilant, lista a creditorilor, lista a activelor, a conturilor si bancilor utilizate de debitor, precum si orice alte asemenea informatii, catre administratorul judiciar.
Efectele deschiderii procedurii insolventei asupra altor litigii
Incepand cu data initierii acestei proceduri, toate actiunile judiciare ori extrajudiciare privind satisfacerea creantelor impotriva debitorului sau impotriva activelor sale sunt suspendate. Decizia privind deschiderea procedurii trebuie comunicata tuturor instantelor in jurisdictia carora se afla sediul debitorului, asa cum este acesta inregistrat la registrul comertului, precum si tuturor bancilor la care debitorul detine conturi deschise. Mai mult, dupa deschiderea procedurii, administratorul judiciar trebuie sa-i notifice pe toti creditorii care sunt inregistrati in documentele contabile ale debitorului si sa-i informeze pe acestia in legatura cu termenele pana la care ei trebuie sa-si inregistreze propriile creante impotriva debitorului in fata instantei.
Efecte asupra actelor incheiate de debitor
Toate actele si corespondenta emise de debitor, de administratorul judiciar oride lichidator trebuie sa includa, in limbile romana, engleza si franceza, urmatoarea expresie: “in insolventa”, “in insolvency”, “en procédure collective”. Judecatorul sindic poate decide ca administrarea debitorului sa nu mai fie efectuata de catre debitorul insusi, ci de catre administratorul judiciar, care poate sa solicite judecatorului anularea actelor incheiate de debitor, daca acestea au fost incheiate in frauda drepturilor creditorilor intr-o perioada de 3 ani anterioara datei la care a fost initiata procedura insolventei.
Riscuri privind deschiderea procedurii insolventei, in scopul recuperarii de creante
Asa cum este mentionat mai sus, unii creditori utilizeaza aceasta procedura a insolventei, chiar daca nu detin informatii suficiente privint insolvabilitatea debitorilor lor, insa doar in scopul de a-i determina pe acestia sa-si plateasca datoriile. Totusi, dupa o analiza temeinica a situatiei economice a debitorului, se poate dovedi in cele din urma ca debitorul se afla totusi in insolventa si este deci incapabil sa-si achite toate datoriile, existand astfel riscul pentru creditori ca acestia sa nu-si mai poata recupera creantele de la debitorii lor.
Cum schimba legea 72/2013 contractele intre profesionisti? Recuperarea creantelor mai rapida
1. Creditorul are dreptul de a redobandi toate cheltuielile efectuate pentru recuperarea creantelor.
2. Dobanda legala este majorata.
3. Termenul maxim de plata este de 60 de zile.
4. Este interzisa clauza prin care se stipuleaza data la care factura va fi emisa sau primita.
Anul acesta, o noutate legislativa aduce importante schimbari in domeniul comercial. Intrarea in vigoare a Legii 72/2013 privind masuri de combatere a intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti, dar si intre acestia si autoritatile contractante, se aplica incepand cu data de 5 aprilie 2013.
Concluzii:
Noile reglementări vin în sprijinul creditorilor prin creeare de proceduri legale care să permită acestora obţinerea de titluri executorii într-o perioadă mai scurtă. Rămâne de văzut în practică cât de utile sunt aceste proceduri.
avocat COLTUC MARIUS VICENTIU
avocat@coltuc.ro
www.coltuc.ro
0745150894