1. Data începerii proiectului
Comisia pentru elaborarea noului Cod de procedură civilă a fost constituită prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 829/C din 24 martie 2006, fiind alcătuită din colaboratori externi – teoreticieni şi practicieni în domeniul dreptului procesual-civil, precum şi din reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei.
2. Cadrul instituţional
În temeiul art. 942 şi următoarele din Codul civil şi ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/1998 privind plata colaboratorilor externi folosiţi de ministere pentru elaborarea proiectelor de coduri şi alte acte normative, aprobată prin Legea nr. 218/2001, au fost încheiate convenţii civile pentru participarea la elaborarea proiectului. Totodată, ca urmare a sprijinului financiar oferit de Banca Mondială prin proiectul Reforma sistemului judiciar în cadrul componentei „Consulting services for Revision of the Romanian Civil Procedure Code”, în baza Acordului de Împrumut Nr. 4811 – RO, ratificat prin Legea 205/2006, cu începere din luna iunie 2007 pentru o parte din colaboratorii externi s-a asigurat plata din aceste fonduri.
3. Componenţa comisiei pe profesii
– judecători: conf. univ. dr. Mihaela Tăbârcă, judecător în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, asist. univ. Valentin Mitea, vicepreşedintele Curţii de Apel Cluj, judecător Iulian Gâlcă, fost preşedinte al Curţii de Apel Alba Iulia şi fost preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii;
– avocaţi: dr. Gheorghe Florea – preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
– cadre universitare, reputaţi teoreticieni în domeniul dreptului procesual-civil: prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu (fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti), prof. univ. dr. Gabriel Boroi, conf. univ. dr. Flavius-Antoniu Baias (decanul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti) şi conf. univ. dr. Marian Nicolae.
– prof. univ. dr. Nicolae Turcu, preşedintele Secţiei de drept privat a Consiliului Legislativ, instituţie reprezentată conform art. 26 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
4. Sistematizarea
– nr. articole: 1085;
– nr. secţiuni: 54;
– nr. capitole: 58;
– nr. titluri: 40;
– nr. cărţi: 7.
5. Instituţii reformate sau nou introduse şi efectele acestora
Proiectul noului Cod de procedură civilă reprezintă expresia unui efort susţinut, desfăşurat pe parcursul mai multor ani, care a avut drept scop esenţial crearea în materia procesului civil a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.
Dispoziţiile proiectului noului Cod de procedură civilă urmăresc să răspundă unor deziderate actuale, precum accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale mai simple şi accesibile şi accelerarea procedurii, inclusiv în faza executării silite.
În egală măsură, proiectul urmăreşte să răspundă şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare decurgând din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, din cele statuate în jurisprudenţa C.E.D.O. Urmărind cu rigoare asigurarea premiselor pentru soluţionarea corectă în fond a cauzelor, în cadrul sistemului justiţiei naţionale, proiectul are în vedere eliminarea deficienţelor care au condus, în multe cazuri, la hotărâri ale C.E.D.O. de condamnare a României, atât pentru soluţii judecătoreşti principial greşite, cât şi pentru prejudicii cauzate de durata excesivă a procedurilor judiciare ori pentru lipsa de previzibilitate rezultată din inconsecvenţa jurisprudenţei naţionale.
De aceea, proiectul vizează, totodată, şi găsirea unor remedii pentru eliminarea unei alte deficienţe majore a sistemului judiciar român, şi anume existenţa unei practici neunitare, datorată, între altele, şi incoerenţei şi instabilităţii legislative.
Prin Hotărârea Guvernului nr.1527/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007 au fost aprobate Tezele prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă.
Aşa cum se precizează în acest document de principiu, în activitatea de elaborare a proiectului noului cod s-au avut in vedere concepţiile moderne privind desfăşurarea procesului civil, rolul si atribuţiile participanţilor la acest proces, în centrul atenţiei situându-se, desigur, preocuparea pentru recunoaşterea şi clarificarea, într-un termen optim şi previzibil, a drepturilor şi intereselor legitime deduse judecăţii.
Urmărind construcţia unei proceduri civile moderne şi echilibrate, proiectul se concentrează în mod deosebit asupra măsurilor de natură să accelereze obţinerea răspunsului judecătoresc într-un anumit termen, cu respectarea, în egală măsură, a drepturilor procedurale ale părţilor şi principiilor fundamentale ale procesului civil.
Dată fiind preocuparea esenţială de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, soluţiile legislative propuse urmăresc să răspundă, atât în mod direct, cât şi prin efectele preconizate, acestui imperativ, indiferent că este vorba despre resistematizarea etapelor procesului civil în aşa fel încât să conducă la un dialog judiciar, în termeni clari şi oneşti, despre simplificarea formelor procedurale ori modificarea competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti odată cu reaşezarea sistemului căilor de atac sau, în fine, despre măsuri de natură să ducă la responsabilizarea părţilor din proces. Tot astfel, în scopul degrevării instanţelor de judecată, ceea ce ar avea consecinţe nemijlocite asupra duratei de desfăşurare a procedurilor judiciare, proiectul prevede în sarcina judecătorului obligaţia de a îndruma părţile din proces spre folosirea procedurii medierii, ca mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor, pe durata desfăşurării acestei proceduri judecata fiind suspendată. Pe aceeaşi linie se înscriu şi reglementarea recursului ca veritabilă cale extraordinară de atac, exercitată doar în cazuri excepţionale în care legalitatea a fost înfrântă, cu regândirea actualelor motive de recurs în sensul restrângerii lor şi eliminării motivelor formale, fără impact asupra legalităţii, precum şi noua procedură a contestaţiei privind tergiversarea procesului.
Prin proiectul noului Cod de procedură civilă se propune reaşezarea competenţei materiale, astfel încât să conducă atât la apropierea justiţiei de cetăţean, cât şi la o justiţie previzibilă prin unitatea soluţiilor jurisprudenţiale.
Prin proiect sunt propuse soluţii legislative inovatoare, subsumate dezideratului soluţionării cauzelor într-un termen optim şi previzibil, ce au în vedere tehnicizarea procedurii desfăşurate în faţa instanţei de judecată, care să conducă, pe cât posibil, şi la eliminarea interpretărilor jurisprudenţiale contradictorii.
Au fost resistematizate etapele procesului civil – etapa scrisă, cercetarea procesului şi dezbaterea în fond a procesului, astfel încât să crească eficienţa activităţii de judecată şi să se reducă durata procesului civil, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale. Astfel, proiectul noului Cod de procedură civilă prevede împărţirea fazei judecăţii în primă instanţă în două etape: cercetarea procesului, care se desfăşoară în camera de consiliu – dând expresie caracterului preponderent privat al drepturilor şi intereselor disputate în procesul civil – şi în cadrul căreia se îndeplinesc, în condiţiile legii, actele de procedură, se rezolvă excepţiile procesuale şi se administrează probele – şi dezbaterea în fond a procesului, care urmează a avea loc preponderent în şedinţă publică, dacă părţile nu convin altfel. În cadrul acestei din urmă etape procesuale, părţile au posibilitatea să dezbată în contradictoriu împrejurările de fapt şi temeiurile de drept invocate de ele sau puse în discuţie, din oficiu, de către instanţa de judecată.
În materia probelor se propune realizarea unei unificări de reglementare, în sensul de fi cuprinse în noul Cod de procedură civilă nu numai prevederile referitoare la administrarea probelor, ci şi cele care privesc admisibilitatea acestora. Totodată, se propune păstrarea actualei proceduri a administrării probelor de către avocaţi, care, în noul context legislativ, poate reprezenta, ca manifestare a dreptului de dispoziţie al părţilor, o alternativă la modalitatea clasică de administrare de către instanţă a probelor.
Au fost instituite unele reguli şi mecanisme procedurale pentru eficientizarea procedurii şi asigurarea soluţionării cu celeritate a procesului:
– se accentuează caracterul excepţional al amânărilor pe care le poate acorda instanţa de judecată, fie prin învoiala părţilor, fie pentru lipsă de apărare, înlăturându-se, prin ansamblul soluţiilor legislative propuse, posibilitatea părţilor de a solicita şi obţine amânări repetate nejustificate, care duc la încărcarea rolului instanţei şi afectarea serviciului public al justiţiei;
– s-a propus ca necompetenţa de ordine publică să nu poată fi invocată, atât de părţi cât şi de instanţa de judecată din oficiu, decât la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi exclusiv în faţa primei instanţe; soluţia propusă dă expresie prevalenţei interesului în soluţionarea cu celeritate a procesului, în raport cu formalismul regulilor de competenţă, dar şi ideii de responsabilizare a părţilor pentru clarificarea, în termen cât mai scurt, a elementelor procesuale cu efect dirimant;
– norme riguroase privind strămutarea cauzelor şi recuzarea judecătorilor, instrumente procesuale folosite în prezent cel mai adesea pentru tergiversarea proceselor;
– se propune o nouă concepţie privind termenul în cunoştinţă, bazată pe responsabilizarea justiţiabilului pentru propriul proces, în conformitate şi cu principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil. Se va da un sens mai larg noţiunii de termen în cunoştinţă, astfel încât să includă orice situaţie în care se poate prezuma că partea a primit citaţia şi cunoaşte termenul.
Prin proiect se instituie o procedură specială, de sine-stătătoare, îndreptată împotriva încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil: contestaţia privind tergiversarea procesului. Potrivit noii proceduri, conforme cu deciziile C.E.D.O. care au sancţionat lipsa mijloacelor legale de a acţiona în cazul depăşirii termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, partea care consideră că pricina este tergiversată va putea solicita luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.
Proiectul noului Cod de procedură civilă introduce noi reglementări cu caracter general referitoare la căile de atac, care includ enumerarea acestora, prevederea expresă a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi clasificarea lor în căi ordinare şi căi extraordinare.
Apelul va rămâne singura cale de atac ordinară cu caracter devolutiv, având ca obiect, de regulă, controlul judecăţii asupra fondului cauzei.
Modificări de substanţă sunt propuse în materia recursului, pentru ca acesta să fie, într-adevăr, o cale extraordinară de atac, exercitată esenţialmente doar în cazurile excepţionale în care legalitatea a fost înfrântă:
– potrivit noii reglementări, recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile în concret, aceasta fiind una dintre modalităţile prin care se asigură o practică judiciară unitară la nivelul întregii ţări;
– competenţa de soluţionare a recursului va reveni, ca regulă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind prevăzute expres hotărârile care pot fi atacate cu recurs, hotărârile sustrase recursului, precum şi un număr limitat de cazuri în care recursul se va judeca de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea recurată;
– ca element de noutate, se propune ca redactarea cererii de recurs, precum şi exercitarea şi susţinerea recursului să se realizeze numai prin avocat sau consilier juridic;
– au fost regândite motivele de exercitare a recursului, prin reducerea acestora şi impunerea unor condiţii stricte de exercitare, astfel încât acestea să vizeze exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt;
– s-a propus, de asemenea, reintroducerea procedurii de filtrare a recursurilor care sunt de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procedură de natură să asigure controlul de legalitate al instanţei supreme numai în cazuri temeinic justificate.
Cât priveşte mecanismele procedurale pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, prin proiectul noului Cod de procedură civilă se propune modificarea substanţială a reglementării recursului în interesul legii prin:
– lărgirea categoriei de persoane care pot sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (de exemplu, dobândesc calitate procesuală activă colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Avocatul Poporului),
– instituirea unor reglementări care detaliază procedura de soluţionare, cum ar fi desemnarea judecătorilor raportori şi obligativitatea consultării jurisprudenţei şi a doctrinei.
Totodată, prin proiectul noului Cod de procedură civilă se propune crearea unui nou mecanism pentru unificarea practicii judiciare care să contribuie, alături de recursul în interesul legii, la transformarea jurisprudenţei româneşti într-una predictibilă, care să răspundă aşteptărilor rezonabile ale justiţiabililor şi, totodată, să conducă la scurtarea procesului, prevenind parcurgerea tuturor căilor de atac.
Această procedură presupune, în linii generale, solicitarea rezolvării de principiu a unei probleme de drept de care depinde soluţionarea unei cauze, problemă de drept care nu a fost dezlegată unitar în practica instanţelor. Solicitarea se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, din oficiu sau la cererea părţilor. Pentru asigurarea eficacităţii acestui nou mecanism, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va avea caracter obligatoriu atât pentru instanţa ce a adresat solicitarea de dezlegare a problemei de drept, cât şi pentru toate celelalte instanţe.
Scopul noii reglementări procesual-civile în materia executării silite constă în executarea promptă şi efectivă a titlurilor executorii obţinute în cadrul procesului de fond ori, după caz, recunoscute ca atare de lege sau consfinţite de instanţa judecătorească, în condiţiile respectării stricte a drepturilor procesuale ale părţilor, atât ale creditorului şi debitorului, cât şi ale oricărei alte persoane interesate.
Dintre principalele noutăţi legislative propuse prin proiectul noului Cod de procedură civilă în materia executării silite sunt de amintit următoarele:
– instituirea caracterului de drept comun în materia executărilor silite de orice fel a reglementărilor propuse în proiectul noului Cod de procedură civilă;
– consacrarea, pentru prima dată în dreptul nostru, în mod expres, a regulii de principiu privind respectarea dreptului la un proces echitabil şi în faza executării silite prin instituirea obligaţiei statului de a asigura executarea promptă şi efectivă a oricărui titlu executoriu, precum şi a răspunderii acestuia pentru repararea prejudiciului suferit din cauza neîndeplinirii obligaţiilor ce îi incumbă;
– consacrarea competenţei generale a executorului judecătoresc de a efectua executarea silită, în scopul asigurării unei reglementări unitare şi uniforme în materia executării silite a titlurilor executorii emise în materia raporturilor civile şi a altor raporturi asimilate;
– delimitarea judicioasă a categoriilor de hotărâri – hotărâri definitive şi hotărâri executorii -, renunţându-se la categoria hotărârilor „irevocabile”, care pe plan european nu este cunoscută şi care este susceptibilă de confuzii în practică, creând dificultăţi în stabilirea statutului unor hotărâri susceptibile de a fi atacate pe calea unei căi extraordinare de atac;
– tot ca o noutate absolută, în considerarea dificultăţilor materiale şi personale de executare a titlurilor executorii având ca obiect încredinţarea minorilor, stabilirea programului de vizitare a acestora şi alte măsuri de ocrotire privitoare la aceştia, au fost instituite reglementări privind executarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori.
Proiectul noului Cod de procedură civilă realizează şi o sistematizare riguroasă a materiei executării silite, care ţine cont de cele două forme de executare, respectiv urmărirea silită indirectă asupra tuturor bunurilor debitorului, prin sechestrarea, poprirea şi vânzarea lor, pe de o parte, şi executarea silită directă, prin predarea silită a bunurilor aparţinând creditorului, dar aflate în mâinile debitorului, pe de altă parte.
Noul Cod de procedură civilă va cuprinde şi unele proceduri speciale reglementate actualmente în alte acte normative, cum sunt: procedura punerii sub interdicţie, divorţul, procedura de declarare a morţii şi ordonanţa de plată, precum şi unele proceduri de mare importanţă practică, cum este procedura cauţiunii judiciare.
În contextul modernizării procedurilor speciale în scopul clarificării rapide şi eficiente a situaţiilor litigioase, cu titlu de noutate legislativă, noul Cod de procedură civilă cuprinde şi trei noi proceduri speciale: evacuarea din imobilele deţinute sau ocupate fără drept, procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii şi procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
6. Componenţa nominală a comisiei
Conform Ordinelor ministrului justiţiei nr. 829/C/24.03.2006 şi, respectiv nr. 1259/C/18.05.2007, Comisia pentru elaborarea noului Cod de procedură civilă are următoarea componenţă:
– dna. Katalin Barbara Kibedi, consilier al ministrului justiţiei, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei;
– dl. prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu;
– dl. prof. univ. dr. Gabriel Boroi,
– dl. conf. univ. dr. Flavius-Antoniu Baias;
– dl. conf. univ. dr. Marian Nicolae;
– dna. judecător dr. Mihaela Tăbârcă;
– dl. judecător Valentin Mitea;
– dl. judecător Iulian Gâlcă;
– dl. prof. univ. dr. Nicolae Turcu.
Secretariatul tehnic al Comisiei pentru elaborarea noului Cod de procedură civilă a fost asigurat de următorii reprezentanţi ai Direcţiei Elaborare Acte Normative, Studii şi Documentare din cadrul Ministerului Justiţiei:
– dna. Alina Rădoi, director al Direcţiei Elaborare Acte Normative, Studii şi Documentare
– dna. Claudia Roşianu, director adjunct al Direcţiei Elaborare Acte Normative, Studii şi Documentare;
– dna. Violeta Belegante, şef serviciu drept privat în cadrul Direcţiei Elaborare Acte Normative, Studii şi Documentare;
– dna. Cristina Irimia, judecător detaşat;
– dl. Emil Raba, consilier juridic;
– dna. Anda Mitu, consilier juridic;
– dna. Ileana Petre, consilier juridic;
– dl. Decebal Adrian Ghinoiu, consilier juridic;
– dl. George Bădin-Miclăuş, consilier juridic;
– dna. Alina Tudorică, consilier juridic;
– dna. Honoria Dumitrescu, consilier juridic.