Legea nr. 487/2002 a fost republicata in temeiul art. II din Legea nr. 129/2012 pentru modificarea si completarea Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 487 din 17 iulie 2012.
In cadrul actului normative se arata, printre altele, ca:
Drepturile- cetatenilor- protectia –persoanelor- cu- tulburari psihice
Sanatatea mintala reprezinta o componenta fundamentala a sanatatii individuale si constituie un obiectiv major al politicii de sanatate publica.
Guvernul Romaniei, prin organismele sale abilitate, intreprinde masuri pentru promovarea si apararea sanatatii mintale, prevenirea si tratamentul tulburarilor psihice.
In sensul prezentei legi:
a) prin persoana cu tulburari psihice se intelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltata psihic ori dependenta de substante psihoactive, ale carei manifestari se incadreaza in criteriile de diagnostic in vigoare pentru practica psihiatrica;
b) prin persoana cu tulburari psihice grave se intelege persoana cu tulburari psihice care nu este in stare sa inteleaga semnificatia si consecintele comportamentului sau, astfel incat necesita ajutor psihiatric imediat;
c) prin pacient se intelege persoana cu tulburari psihice aflata in ingrijirea unui serviciu medical;
d) prin echipa terapeutica se intelege grupul de profesionisti care asigura asistenta medico-psihiatrica a pacientilor aflati in spitalizare continua sau discontinua si cuprinde: psihiatru, specialist medicina interna sau medicina de familie, psiholog, asistent medical specializat, asistent social, ergoterapeut si personal paramedical;
e) prin personal paramedical, altul decat cel prevazut in Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, se intelege un membru component al echipei terapeutice, altul decat medicul sau asistentul medical specializat;
f) prin servicii complementare se intelege serviciile care asigura ingrijiri de sanatate mintala si psihiatrice, precum: consiliere psihologica, orientare profesionala, psihoterapie si alte proceduri medico-psihosociale;
g) prin servicii comunitare se intelege serviciile care permit ingrijirea pacientului in mediul sau firesc de viata;
h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor si libertatilor;
i) prin handicap psihic se intelege incapacitatea persoanei cu tulburari psihice de a face fata vietii in societate, situatia decurgand direct din prezenta tulburarii psihice;
j) prin consimtamant se intelege acordul persoanei cu tulburari psihice, daca aceasta nu are discernamantul afectat, sau al reprezentantului legal ori conventional, dupa caz, cu privire la procedurile de internare, diagnostic si tratament; acesta trebuie sa fie liber de orice constrangere si precedat de o informare completa, intr-un limbaj accesibil, din care sa rezulte avantajele, dezavantajele si alternativele procedurilor respective, si sa fie reconfirmat in continuare ori de cate ori este nevoie sau la initiativa persoanei in cauza;
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele acestei fapte;
l) prin periculozitate sociala se intelege atributul unei stari psihice sau al unui comportament ce implica riscul unei vatamari fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri materiale importante;
m) prin reprezentant legal se intelege persoana desemnata, conform legislatiei in vigoare, pentru a reprezenta interesele unei persoane cu tulburari psihice;
n) prin reprezentant conventional se intelege persoana care accepta sa asiste sau sa reprezinte interesele unei persoane cu tulburari psihice, in conditiile art. 45 alin. (1);
o) prin internare voluntara se intelege internarea la cererea sau cu consimtamantul pacientului;
p) prin internare nevoluntara se intelege internarea impotriva vointei sau fara consimtamantul pacientului;
q) prin contentionare se intelege restrictionarea libertatii de miscare a unei persoane, prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni miscarea libera a unuia dintre brate, a ambelor brate, a unei gambe sau a ambelor gambe ori pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vatamari corporale.
Promovarea si apararea sanatatii mintale si prevenirea imbolnavirilor psihice
Promovarea sanatatii mintale vizeaza modele de conduita si un mod de viata sanatos, care cresc rezistenta la factorii perturbatori si reduc riscul de aparitie a bolilor psihice.
Promovarea sanatatii mintale se realizeaza prin mijloace educationale si informationale specifice celor utilizate pentru promovarea bunastarii fizice.
Prevenirea imbolnavirilor psihice se realizeaza prin programe stiintifice, medicale, educationale si sociale, destinate:
a) intregii populatii – prevenire generala;
b) grupurilor de populatie cu risc semnificativ mai mare decat restul populatiei de a dezvolta tulburari psihice – prevenire selectiva;
c) grupurilor de populatie cu risc inalt de imbolnavire psihica – prevenire focalizata.
Ministerul Sanatatii, Academia de Stiinte Medicale si institutele de sanatate publica stabilesc masuri specifice de identificare a factorilor de risc biologic, psihologic si social la nivelul intregii populatii si al diverselor grupuri de populatie.
Ministerul Sanatatii elaboreaza norme pentru depistarea precoce a tulburarilor psihice si de restabilire cat mai rapida a sanatatii mintale, exercitand totodata si controlul respectarii acestora.
Evaluarea sanatatii mintale si proceduri de diagnostic al tulburarilor psihice
Evaluarea sanatatii mintale se efectueaza, prin examinare directa a persoanei in cauza, numai de catre medicul psihiatru.
Evaluarea se va realiza in institutii de sanatate mintala, autorizate si acreditate conform legii.
Obiectivul evaluarii este stabilirea diagnosticului.
In anumite cazuri prevazute de lege evaluarea are ca scop determinarea capacitatii psihice, stabilirea periculozitatii pentru sine sau pentru alte persoane, determinarea gradului de incapacitate, invaliditate si handicap psihic.
Evaluarea capacitatii psihice se face pentru unele profesiuni care necesita acest fapt; in acest caz, categoriile si perioadele la care se fac aceste evaluari se stabilesc prin norme.
Discernamantul se stabileste, potrivit legii, prin expertiza medico-legala psihiatrica.