Hotărârârile instanţei penale devin executorii la data când au rămas definitive. Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.
Hotărârile primei instanţe rămân definitive:
1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
2. la data expirării termenului de apel:
– când nu s-a declarat apel în termen;
– când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
a. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
b. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
i. când nu s-a declarat recurs în termen;
ii. când recursul declarat a fosr retras înăuntrul termenului;
c. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
d. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.4.
Hotărârile instanţei de apel rămân definitive:
1. la data expirării termenului de recurs;
a. când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;
b. când recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a) a fost retras înăuntrul termenului;
2. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
3. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a).
Hotărârile instaţei de recurs rămân definitive la data pronunţării acesteia când :
a) recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
b) cauza a fost rejudecată, după admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.
Hotărârile penale definitive se pun în executare de către prima instanţă de judecată, care este instanţa de executare.
Executarea unei hotărâri penale parcurge două etape:
a) instanţa de executare emite mandatul de executare, pe care îl comunică organelor de poliţie şi urmăreşte punerea în executare a hotărârii;
b) organul de poliţie pune în executare mandatul.
Pedepsele dispuse printr-o hotărâre judecătorească pot fi diferite: detenţiunea pe viaţă, pedeapsa închisorii (care poate avea modalităţi diferite de executare: suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de muncă), pedeapsa amenzii penale, pedepse complementare şi pedepse accesorii. De asemenea, printr-o hotărâre judecătorească penală, instanţa poate dispune măsuri de siguranţă.
În condiţiile prevăzute de art. 90 din Codul penal, instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv: mustrarea, avertismentul şi amenda administrativă.
În executarea unor hotărâri penale pot interveni anumite schimbări, cum ar fi :
– revocarea sau anularea suspendării condiţionate;
– revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă;
– înlocuirea pedepsei detenţiei pe viaţă;
– înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul în care cel condamnat se sustrage de la executarea amenzii;
– liberarea condiţionată a condamnatului în condiţiile prevăzute de art. 59 – 60 din Codul penal;
– încetarea executării pedepsei la locul de muncă;
– înlocuirea executării pedepsei pentru militari,
– reducerea pedepsei pentru militari,
– amânarea sau întreruperea executării pedepsei.
Cazurile în care puteţi solicita să se amâne sau să se întrerupă executarea pedepsei la care aţi fost condamnat printr-o hotărâre penală definitivă sunt:
1. Când se constată printr-o expertiză medico-legală că suferiţi de o boală care vă pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Este deci necesar ca expertiza medico-legală, şi nu un simplu certificat medical, efectuată de instituţia medicală competentă, să stabilească atât gravitatea bolii, cât şi împrejurarea că aceasta nu poate fi tratatată corespunzător în penitenciar. Pentru acest motiv, executarea poate fi amânată până când vă veţi afla în situaţia de a putea executa pedeapsa închisorii.
2. Dacă sunteţi gravidă sau aveţi un copil mai mic de 1 an. În aceste situaţii amânarea poate fi aprobată până la încetarea cauzei care a determinat-o.
3. Când din cauza unor împrejurărispeciale executarea imediată a pdepsei ar avea consecinţe grave pentru dumneavoastră, familie sau unitatea unde lucraţi. Legea nu defineşte restrictiv „împrejurărispeciale”, astfel că rămâne la aprecierea instanţei analizarea motivelor invocate de dumneavoastră care, în orice caz, trebuie să îndeplinească o dublă căndiţie: săaibă o natură deosebită şi să ducă la consecinţe grave, în cazul aţi începe executarea. Pentru acest caz, executarea poate fi amânată o singură dată şi, pentru cel mult, 3 luni.
Cine poate solicita amânarea începerii executării pedepsei şi unde se adresează cererea:
• Cererea de amânare, însoţită de actele justificative pe care se întemeiază, se adresează instanţei de executare. Ea poate fi făcută de condamnat, de reprezentantul său legal, soţul condamnatului, de către apărătorul său, precum şi de procuror. În cazul prevăzut la punctul 3, cererea o poate formula şi conducerea unităţii la care lucrează condamnatul.
• Cererea de întrerupere a executării pedepsei se adresează fie instanţei care a pus în executare hotărârea, fie instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
• Timpul cât executarea a fost întreruptă, după cum este firesc, nu se socoteşte în durata pedepsei.
Când instanţa a comis greşeli în timpul punerii în executare a unei hotărâri penale puteţi folosi contestaţia la executare.
Care sunt cazurile în care legea stabileşte că puteţi face contestaţie la executare:
1. Când împotriva dumneavoastră s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. Cu alte cuvinte veţi contesta punerea în executare a hotărârii atunci când sunteţi în termenul de a declara apel sau recurs împotriva soluţiei dată prin această hotărâre, ori, când aţi declarat apel sau recurs şi acestea se află în curs de judecată.
2. Când se pun în executare dispoziţiile unei hotărâri faţă de dumneavoastră, deşi hotărârea priveşte o altă persoană. Puteţi fi victima unei asemenea erori, urmare unei confuzii de nume sau a unei adrese greşite, etc.
3. Când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Sunt asemenea cazuri, orice nelămurire cu privire la durata pedepsei, modul de executare (spre exemplu, în cazul executării prin muncă corecţională, nu se indică clar unitatea şi felul muncii) şi cu privire la executarea laturii civile sau alte neclarităţi ale hotărârii. Cât priveşte împiedicarea la executare, aceasta poate consta, de exemplu, în existenţa unei suspendări.
4. Când invocaţi amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
5. Deşi legea enumeră numai aceste cazuri în care puteţi face contestaţie la executare, este evident că nu a făcut acest lucru în sens restrictiv, practic, în cele patru categorii de motive putând fi inclus orice impediment ce se iveşte în legătură cu executarea unei hotărâri penale. De asemenea, mai trebuie să ştiţi că, în afară de primul caz de de contestaţie care se referă la exclusiv la pedeapsă, celelalte trei cazuri pot fi folosite şi în legătură cu executarea laturii civile a hotărârii.
• Contestaţia întemeiată pe unul din motivele arătate la 1, 2 şi 4 o introduceţi fie la instanţa care pune în executare hotărârea, fie la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, dacă vă aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate.
• Dacă invocaţi motivul de la punctul 3, veţi depune contestaţia la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se atacă.
• Contestaţia împotriva amenzilor judiciare se adresează la instanţa care le-a pus în executare.
Termenul în care trebuie formulată contestaţia la executare :
• Legea nu prevede expres un termen. Este evident însă că veţi face contestaţie la executare în tot timpul executării, până la împlinirea termenului pedepsei.