Conventia europeana a drepturilor omului nu contine nicio mentiune cu privire la conditiile in care trebuie exercitata activitatea de presa, ci doar cuprinde in parag. 1 mentiunea sintagmei „indatoriri si responsabilitati”.
Curtea Europeana a adoptat o atitudine protectoare cu privire la presa, astfel incat a fost emisa ideea unei „superprotectii” a presei in comparatie cu alte elemente constitutive ale libertatii de exprimare, abordare ce ar pozitiona presa intr-un raport disproportionat fata de tertii care ar avea interese sau drepturi in conflict cu activitatea de presa.
In hotararea pronuntata in cauza Fressoz et Roire, Curtea Europeana a interpretat sintagma „indatoriri si responsabilitati” in sensul ca semnifica faptul ca jurnalistii nu sunt exclusi de la respectarea reglementarilor de drept penal. O continuare a acestui rationament a fost data in cauza Bladet Tromsø, in care Curtea Europeana face trimitere la obligatia de buna-credinta a jurnalistilor in prezentarea problemelor de interes general, astfel incat informatiile oferite sa fie credibile si cu respectarea deontologiei profesionale.Depasirea cadrului de exercitare a profesiei de ziarist se analizeaza tinand cont de ansamblul imprejurarilor unei cauze. Cu titlu de exemplu, instanta europeana a constatat incalcarea art. 10 din Conventie in cazul condamnarii reclamantului pentru defaimare in urma publicarii unui interviu in care erau prezentate explicatiile parasirii functiei de imam al Marii Moschei din Lyon, precum si critici la adresa acestuia in ce priveste modul de gestionare a lacasului si cunostintele imamului.
Instanta a retinut ca problema constituia deja obiectul unei polemici, ca administrarea unui lacas de cult reprezinta o problema de interes general pentru membrii comunitatii religioase respective, ca persoana vizata era o persoana publica datorita importantei functiei detinute. Afirmatiile din interviu au primit calificarea de judecati de valoare cu baza factuala, intrucat fostul imam fusese urmarit penal pentru abuz de incredere si escrocherie, termenii utilizatii neavand caracter ofensator.
In cadrul Consiliului Europei au fost elaborate diferite documente ce au ca obiect principiile deontologice ce trebuie respectate de ziaristi. Astfel, au fost adoptate de catre Adunarea parlamentara Rezolutia nr. 1003/1993 cu privire la etica jurnalistica si Rezolutia nr. 1215 (1993) in cuprinsul careia Adunarea parlamentara a recomandat Comitetului Ministrilor invitarea guvernelor statelor membre „sa vegheze ca legile sa garanteze organizarea mijloacelor publice de informare, astfel incat sa asigure neutralitatea informatiilor, pluralismul opiniilor si egalitatea sexelor, ca si dreptul la replica al fiecarui cetatean care a facut obiectul unei alegatii”.
Urmare a adoptarii acestor rezolutii la nivelul Consiliului Europei, legislativul roman a formulat o serie de recomandari ziaristilor si mijloacelor de comunicare in masa, de a pune in aplicare principiile deontologice cuprinse in aceste rezolutii, in cuprinsul unor hotarari4, iar nu pe calea unor dispozitii cuprinse intr-o lege care sa reglementeze coordonatele de exercitare a activitatii jurnalistice. Potrivit unei opinii, Legea presei nr. 3/1974, republicata este in vigoare si in prezent, pe baza urmatoarelor argumente: Legea a fost abrogata prin O.U.G. nr. 53/20007, dar aceasta a fost respinsa prin Legea nr. 45/2002.
Rezolutia nr. 1003/1993 reia sintagma „drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati” implicate de profesia de jurnalist. Se precizeaza de asemenea faptul ca mass-media are o raspundere morala fata de cetateni si societate intrucat au un rol important in formarea atitudinii individuale cetateanului, cat si evolutia societatii si a vietii democratice.