Recuzare
recuzare, mijloc procedural prin intermediul căruia părţile pot solicita, în cazurile prevăzute de lege, îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători din completul de judecată. R. poate fi solicitată de partea interesată doar dacă judecătorul se află în una din următoarele situaţii: 1) când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea cauzei sau când este soţ, rudă sau afin până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi; 2) când este soţ, rudă sau afin, până în al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul uneia din părţi ori când este căsătorit cu fratele sau sora soţului uneia dintre persoanele menţionate; 3) când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv sau dacă, fiind încetat din viaţă sau despărţit, au rămas copii; 4) dacă el, soţul sau rudele lor, până la al patrulea grad inclusiv, au o cauză asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au un proces la instanţa unde una din părţi este judecător; 5) dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de cinci ani înaintea recuzării; 6) dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi; 7) dacă şi-a spus părerea cu privire la cauza supusă judecăţii; 8) dacă a primit de la una dintre părţi daruri sau promisiuni de daruri ori altfel de îndatoriri; 9) dacă există duşmănie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv. Motivele de r. sunt de strictă interpretare şi, prin urmare, nu pot fi extinse la unele situaţii asemănătoare. Cererea de r. se face de partea interesată, verbal sau în scris, pentru fiecare judecător, înainte de începerea oricăror dezbateri; dacă motivele de r. au intervenit după începerea dezbaterilor, partea urmează să invoce acele împrejurări de îndată ce-i sunt cunoscute. Cererea se soluţionează de instanţa sesizată cu acţiunea principală, în compunerea căreia nu poate intra judecătorul care a fost recuzat; dacă completul de judecată nu se poate alcătui din cauza r. competenţa revine organului judiciar imediat superior. în timpul soluţionării cererii de r. nu se poate îndeplini niciun act procedural; cererea de r. se soluţionează fără citarea părţilor, în camera de consiliu; judecătorul care a fost recuzat va fi ascultat; interogatoriul nu poate fi folosit însă pentru dovedirea motivelor de r. Dacă motivele de r. au fost dovedite, instanţa dispune înlăturarea judecătorului respectiv de la soluţionarea cauzei. Asupra cererii de r. instanţa se pronunţă printr-o încheiere, care se citeşte în şedinţă publică; încheierea de admitere a r. nu este susceptibilă de nicio cale de atac; dacă instanţa a respins cererea de r., încheierea pronunţată poate fi atacată, dar numai odată cu fondul cauzei. încheierea pronunţată de instanţă produce consecinţe diferite: a) în ipoteza admiterii cererii de r., judecătorul respectiv nu mai poate participa la soluţionarea litigiului, urmând să fie înlocuit; prin încheiere instanţa va stabili şi măsura în care actele îndeplinite de judecător urmează să fie menţinute sau, dimpotrivă, trebuie refăcute; b) în ipoteza respingerii cererii, judecata va continua cu participarea judecătorului supus r.; dacă se constată că cererea de r. a fost făcută cu rea-credinţă, instanţa poate dispune condamnarea părţii la amendă şi la despăgubiri faţă de partea adversă. Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. Dispoziţiile legale privitoare la r. se aplică şi altor participanţi procesuali, cum sunt: procurorii, magistraţii-asistenţi, grefierii, experţii, interpreţii şi traducătorii [v. şi recuzarea arbitrilor; recuzarea executorului judecătoresc; recuzarea expertului].
recuzare (în dreptul penal) – procedură de îndepărtare din procesul penal a unuia dintre subiecţii procesuali, cu privire la care există o cauză de incompatibilitate (art. 51 şi urm. C. proc. pen.).
Recuzarea este un mod de invocare a excepţiei de incompatibilitate şi intervine numai atunci când nu s-a făcut anterior o declaraţie de abţinere din partea subiectului procesual incompatibil sau presupus incompatibil. Excepţia de incompatibilitate poate fi ridicată de oricare dintre părţi, în tot cursul desfăşurării procesului, cu condiţia să fie invocată de îndată ce partea interesată a aflat de existenţa cauzei de incompatibilitate. Cererea de recuzare poate fi formulată oral sau scris şi trebuie să arate în ce constă cauza de incompatibilitate invocată. în faza judecăţii cererea poate fi adresată preşedintelui instanţei sau preşedintelui completului de judecată şi poate privi pe oricare subiect procesual incompatibil. Soluţionarea cererii de recuzare se face de către un alt complet de judecată, fără participarea judecătorului, procurorului sau grefierului în privinţa căruia s-a ridicat excepţia de incompatibilitate. Cererea este examinată de îndată, în şedinţă secretă, cu ascultarea procurorului, când acesta este prezent în instanţă, iar atunci când instanţa consideră necesar, şi cu ascultarea părţilor şi a subiectului a cărui recuzare se cere. Completul care examinează excepţia poate admite sau respinge cererea de recuzare. Dacă s-a cerut recuzarea tuturor membrilor instanţei, cererea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară care, dacă o admite, desemnează pentru judecarea cauzei respective o altă instanţă, egală în grad cu aceea ai cărei membri au fost recuzaţi. încheierea prin care s-a admis cererea de recuzare nu este supusă vreunei căi de atac. în faza urmăririi penale, cererea de recuzare este soluţionată de procurorul care supraveghează cercetarea penală sau de procurorul ierarhic superior, în termen legal, printr-o ordonanţă, v. şi abţinere, incompatibilitate.