respinse

Tribunalul Bucuresti a pronuntat solutiile in primele noua contestatii Hidroelectrica

de

Energy Holding a cerut initial instantei despagubiri in suma de 77 milioane de lei, insa cererea a fost respinsa de Curtea de Apel Bucuresti la data de 12 noiembrie 2012 in dosarul 11017/2/2012, in cadrul caruia s-au solutionat cererile formulate de Energy Holding si Hidroelectrica impotriva unor acte emise de Camera de Comert si Industrie. Curtea de Apel a considerat ca nici Avizul de

forta majora emis la cererea Hidroelectrica in septembrie 2011, atacat de Energy Holding, si nici Rezolutia de anulare a Avizului de forta majora, atacata de Hidroelectrica, nu sunt acte administrative, acestea urmand a fi atacate pe dreptul comun.

Atat Hidroelectrica, cat si Energy Holding au atacat actele mentionate pe procedura contenciosului administrativ, intrucat catre aceasta cale conduc art. 1 si 28 din Legea camerelor de comert nr. 335/2007, conform careia Camerele de comert sunt ,,organizatii de utilitate publica” cu personalitate juridica, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevede ca ,,autoritatea publica este orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public”.

Din perspectiva acestor prevederi, s-a considerat in mod justificat ca atat Avizul cat si Rezolutia sunt acte emise de o persoana juridica de drept privat (Camera de Comert), care are statut de utilitate publica, actele emise de aceasta intrand prin urmare in sfera celor care pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. Cu toate acestea, Curtea de Apel Bucuresti a considerat ca actele atacate nu sunt administrative si urmeaza a fi anulate pe procedura dreptului comun.

Energy Holding a formulat si cerere de inscriere la masa credala a Hidroelectrica, de aceasta data pentru suma de 91.137.692,26 de lei, insa aceasta suma a fost respinsa de administratorul judiciar al Hidroelectrica, nefiind o creanta certa, lichida si exigibila in sensul Legii insolventei. Energy Holding a contestat respingerea creantei sale, primul termen de judecata al contestatiei impotriva Tabelului preliminar al creantelor debitoarei Hidroelectrica fiind stabilit pentru data de 20.02.2013.

Pana la solutionarea acestei contestatii, Energy Holding nu detine nicio creanta impotriva Hidroelectrica. In concluzie, „Hidroelectricanu este buna de plata, fata de Energy Holding si nici fata de vreun alt trader de energie, intrucat nu a pierdut absolut nimic, respingerea cererilor ca inadmisibile insemnand numai reluarea judecatii pe o alta procedura”, subliniaza reprezentantul administratorului judiciar Euro Insol.

Hidroelectrica a iesit din forta majora

Hidroelectrica  a renuntat, de la 1 decembrie 2012, la aplicarea clauzei de forta majora in contractele de furnizare a energiei electrice, dupa ce s-a aflat in aceasta situatie timp de 11 luni, din ultimele 14, care au trecut de la prima activare a clauzei. Compania s-a aflat in situatia de a nu-si putea onora in totalitate obligatiile contractuale, din cauza secetei severe, in perioadele octombrie 2011-aprilie 2012 si august-noiembrie 2012.

Conditiile hidrologice s-au imbunatatit in ultima perioada, in special pe Dunare, iar prognoza debitelor medii lunare si sezoniere in regim natural, realizata de catre INHGA, este stabila pentru perioada urmatoare, chiar daca pastreaza caracteristica unei perioade deficitare din punct hidrologic. Gradul de umplere a lacurilor de acumulare a ramas stationar si se inscrie in limitele legale impuse privind asigurarea rezervelor de energie pentru sezonul rece.

In aceste conditii, livrarile de energie electrica ale Hidroelectrica se vor desfasura dupa programul normal, in toate contractele aflate in derulare, dar prelungirea perioadei de seceta pe intreaga durata a anului 2012 va avea ca rezultat un minim istoric al productiei de energie electrica a Hidroelectrica sub 12 TWh.

Iesirea Hidroelectrica din forta majora a fost posibila si datorita denuntarii contractelor bilaterale incheiate cu Energy Holding, Alpiq Romenergie, Alpiq Romindustries, EFT AG, EFT si Europec, si care a redus situatia de supracontractare in care se afla compania, prin raportare la productia realizata, cu peste 7.2 TWh anual.

Încadrarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României. Importuri succesive de produse componente ale aceluiaşi utilaj. Încadrare la poziţii tarifare diferite. Nelegalitate.

de

Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile Codului vamal, adoptat prin Legea nr. 141/1997, ale cărui prevederi au fost ulterior abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, publicată în M.Of. nr. 350 din 19/04/2006.

Prin acţiunea formulată la data de 10 mai 2007, reclamanta S.C. C S.A.  a chemat în judecată Direcţia Regională Vamală pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând anularea actelor constatatoare  nr. 42 şi 43/23 februarie 2001 şi a anexelor acestora nr. 26 şi 27/23 februarie 2001 întocmite de Biroul Vamal Miercurea Ciuc, precum şi a deciziei nr. 112/27 aprilie 2007 prin care au fost respinse contestaţiile privind suma totală de 71391 lei reprezentând taxe vamale, TVA şi majorări de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a primit licenţă de import pentru importul unei linii de derulare – un utilaj complex cu mai multe subansamble – care se încadrează la poziţia 84.65.10.90 din Tariful vamal de import al României, beneficiind de toate facilităţile oferite pentru stimularea investiţiilor

Societatea a contestat încadrarea tarifară ulterioară a importurilor sale – transportul utilajului având loc în mai multe tranşe – la alte coduri tarifare, efectuată de organele vamale prin actele constatatoare contestate.

Prin sentinţa nr. 72/7 august 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei nr. 112/27 aprilie 2007 şi a actelor constatatoare  nr. 42 şi 43/23 februarie 2001.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că  piesele importate  de reclamantă în luna decembrie 1997 sunt un tot unitar cu cele importate în cursul anului 1998, întreg utilajul încadrându-se în titulatura de „maşini –unelte pentru prelucrarea lemnului care pot efectua diferite tipuri de operaţii, fără manevrarea manuală a piesei între operaţii şi fără schimbarea uneltelor între operaţii”, poziţia de încadrare în Tariful vamal de import al României fiind 84.65.10.90.

În acest sens, instanţa a constatat că şi organele vamale au recunoscut destinaţia finală a pieselor componente, respectiv cea a compunerii unui utilaj, astfel că în mod greşit au fost clasificate diferit prin actele constatatoare încheiate la 23 februarie 2001.

Împotriva sentinţei pârâtele au declarat recurs, arătând că nu este relevantă afirmaţia societăţii potrivit căreia mărfurile în cauză sunt subansamble ale unui tot unitar, deoarece mărfurile importate în luna decembrie 1997 nefiind părţi componente ale utilajului decât împreună cu piesele care urmau a fi importate în 1998, a fost necesară reanalizarea încadrării vamale.

De altfel, au precizat pârâtele, produsele livrate cu fiecare din cele 4 eşaloane au fost  prezentate separat la vămuire şi pentru fiecare  tranşă a fost depusă câte o declaraţie vamală de import definitiv, fără ca societatea să solicite şi să obţină aprobarea pentru depunerea unei singure declaraţii vamale de import la data prezentării ultimului eşalon şi pentru clasificarea tuturor mărfurilor văzute ca elemente componente principale ale unei linii tehnologice, la acelaşi cod tarifar.

Recursurile sunt nefondate.

Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamanta a obţinut certificatul nr. 249/19 februarie 1997 emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru care i-a fost eliberată licenţa de import nr. 109901/21 martie 1997, utilajul importat fiind încadrat la poziţia tarifară 84.65.10.90.

Susţinerea pârâtelor în sensul că fiecare piesă componentă importată în decembrie 1997 trebuie să primească o clasificare diferită decât cea a liniei tehnologice în ansamblu nu are temei legal, destinaţia pieselor care au făcut obiectul celor 4 importuri succesive fiind cea a compunerii unui utilaj complex, prevăzut în licenţa de import, care se încadrează distinct la poziţia 84.65.10.90 din Tariful vamal de import al României.

În acest sens, instanţa de fond a interpretat judicios dispoziţiile art. 1 şi 2 lit. b) din Anexa 1 a Legii nr. 98/1996 care prevăd că fiecare menţiune la o materie în amestec sau asociată cu alte materii are o clasificare determinată.

Astfel fiind, importurile efectuate de reclamantă au fost  corect încadrate iniţial la poziţia tarifară 84.65.10.90 pentru care se achitaseră taxele vamale şi taxa pe valoarea adăugată aferente acestei poziţii, împrejurare în raport de care s-a dispus în mod corect anularea actelor constatatoare prin care se stabilise că societatea nu poate beneficia de facilităţi vamale.

Recursurile au fost respinse.