sentinta penala

Viol. Raporturi sexuale ale inculpatului cu fiica majora a concubinei sale. Absenta laturii subiective.

de

Prin sentinta penala nr.385 din 18 martie 1997 a Judecatoriei Radauti, inculpatul U.A. a fost condamnat la 5 ani inchisoare pentru infractiunea de viol, prevazuta de art.197 alin.1 C.pen.

S-a retinut ca inculpatul si concubina sa V.V. locuiesc la parterul cladirii, situata in Radauti, etajul fiind ocupat de Z.B., fiica concubinei cu copiii ei.
In dimineata zilei de 22 ianuarie 1997, in timp ce concubina era in oras, inculpatul a urcat la etaj si a intretinut relatii sexuale cu Z.B. prin constrangere.

Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat prin decizia penala nr.416 din 26 mai 1997 a Tribunalului Suceava.
Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs inculpatul, sustinand ca instantele au pronuntat si mentinut condamnarea, desi fapta sa nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de viol.

Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, a admis recursul, a casat decizia instantei de apel si sentinta judecatoriei, iar in temeiul art. 10 lit.d si art. 11 pct.2 lit.a C.pr.pen. I-a achitat pe inculpat, punandu-I totodata in libertate de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.6 din 22 ianuarie 1997, emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Radauti.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a retinut ca pe tot parcursul procesului, inculpatul a sustinut ca, desi convietuieste cu mama partii vatamate de 23 de ani, incepand cu anul 1995 a intretinut relatii sexuale si cu partea vatamata, cu consimtamantul acesteia. In ultima vreme, cele doua femei au manifestat intentia de a cumpara locuinta pe care o ocupa cu chirie, prin excluderea lui de la incheierea contractului, motiv pentru care i-au inscenat in anul 1996 o contraventie, pentru care a fost sanctionat cu 2 luni inchisoare, iar apoi, in acelasi an i-au facut o sesizare pentru viol, ramasa fara rezultat datorita faptului ca plangerea a fost inregistrata la Parchet peste termenul de 2 luni prevazut de lege.

Cu privire la raportul sexual din ziua de 21 ianuarie 1997, inculpatul a sustinut ca acesta s-a consumat la initiativa partii vatamate de convenienta cu mama ei care urma sa-i surprinda si sa anunte politia, fapt ce s-a si intamplat.
Pronuntand condamnarea, instanta de fond a avut in vedere declaratiile partii vatamate, declaratiile mamei sale V.V., procesele verbale de constatare si certificatul medico-legal, dar a scapat din vedere climatul de promiscuitate in care se complac partile de mai multi ani si care a fost descris de inculpat in declaratiile sale, fara a fi contestat de partea vatamata si de mama sa. Acestea nu au contestat ca partile au mai intretinut relalii sexuale in perioada anterioara sau ca partea vatamata primea sume de bani de la inculpat, sperand sa nu le mai restituie.

Pe fondul acestei stari de fapt, o analiza atenta a problemelor conduce la concluzia ca inculpatul nu a constrans-o pe partea vatamata sa intretina relatii sexuale, fapta neintrunind toate elementele constitutive ale infractiunii de viol. Astfel, partea vatamata a sustinut ca inculpatul a prins-o de gura sa nu tipe si ca i-a imobilizat mainile, anihilandu-i orice posibilitate de impotrivire, dar certificatul medico-legal atesta ca aceasta nu prezinta nici un semn de violenta din care sa se poata deduce ca a fost constransa sa intretina relatii sexuale. De asemenea, din procesul-verbal de cercetare a locului faptei si din fotografiile facute cu acea ocazie, rezulta ca toate obiectele din casa se aflau la locul lor, neexistand urme care sa tradeze o lupta, desi in declaratia sa, partea vatamata a sustinut ca inculpatul s-a purtat ca un om turbat.

Concubina inculpatului, V.V., sustine in declaratia sa ca a plecat in piata cu o fiica a partii vatamate si ca s-au intors acasa dupa 15 minute. Acesta afirmatie tradeaza intentia martorei de a o iasa singura acasa pe partea vatamata si, in acelasi timp, de a-I surprinde pe concubin in camera acesteia. Altfel, daca era grabita sa se intoarca, nu avea rost sa o ia pe nepoata de 11 ani sa o insoteasca, mai ales ca partea vatamata nu avea ceva deosebit de facut. Prin urmare, partea vatamata si martora au avut un plan dinainte stabilit de atragere si surprindere a inculpatului.

Neexistand dovezi ca partea vatamata a fost constransa sa intretina relatii sexuale, sau ca a fost in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, nu se poate retine in sarcina inculpatului comiterea infractiunii de viol in incadrarea prevazuta de art. 197 alin. 1 C.pen.

Curtea de Apel Suceava, decizia nr.484 din 27 octombrie 1997

Reabilitare. Neindeplinirea termenelor legale. Consecinte

de

Prin cererea adresata judecatoriei Suceava la data de 19 august 1996, condamnatul T.I. a cerut sa se constate reabilitatea sa cu privire la pedeapsa de 11 ani si 4 luni inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor, pedeapsa ce i-a fost aplicata de Tribunalul Suceava prin decizia penala nr.115 din 1977.

In motivarea cererii, condamnatul a aratat ca prin sentinta penala nr.584 din 11 iunie 1976 a Judecatoriei Suceava, a fost condamnat la 12 ani inchisoare, pentru mai multe infractiuni de furt calificat in paguba avutului obstesc si furt calificat in paguba avutului particular, iar prin decizia penala nr. 115 din 1976 a Tribunalului Suceava s-au constatat gratiate pedepsele de 1 an si 4 luni inchisoare si, respectiv de 1 an inchisoare, iar ca urmare a recontopirii pedepselor s-a dispus sa execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani inchisoare, sporita la 11 ani si 4 luni inchisoare.

De asemeni, condamnatul a aratat ca a fost pus in libertate la 25 iulie 1985 si a cerut in baza art. 1 din Decretul de amnistie nr. 11 din 1988 sa fie descontopite cele doua pedepse.
Judecatoria Suceava, prin sentinta penala nr.1258 din 15 noiembrie 1996, a respins, ca inadmisibila, cererea de reabilitare.

Apelul introdus de petent a fost respins de Tribunalul Suceava, Sectia penala, prin decizia nr.537 din 26 iunie 1997, iar Curtea de Apel Suceava a respins recursul introdus impotriva celor doua hotarari.

Curtea de Apel Suceava, decizia nr.12 din 5 ianuarie 1998

Infractiune. Pericolul social al faptei. Criterii de apreciere

de

Prin sentinta penala nr. 771/1997 a judecatoriei Dorohoi, inculpatul a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru infractiunea de furt calificat. S-a retinut ca, pe timp de noapte, inculpatul a patruns intr-o magazie a partii vatamate si a sustras 6 pasari.

Tribunalul Botosani a admis apelul inculpatului prin decizia penala nr. 308/A din 19 mai 1998, si a desfiintat partial sentinta, achitandu-l in temeiul art. 18 C. pen. raportat la art. 10 lit. b si art. 11 pct. 2 lit. a C. proc. pen..
Curtea de Apel Suceava a admis recursul procurorului in sensul ca prin aplicarea art. 74 si art. 76 C. pen., a redus pedeapsa la 6 luni inchisoare.
Motivandu-si solutia de achitare, tribunalul a avut in vedere doar valoarea bunurilor sustrase, in raport cu care a conchis ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Or, in aprecierea gradului de pericol social trebuie sa se aiba in vedere si celelalte imprejurari de fapt si anume ca inculpatul a patruns in locuinta unei femei de 87 de ani, care locuia singura si care nu avea alta avere decat cele 6 pasari de curte.
Prin urmare, chiar daca valoarea a 6 pasari este modica, pentru partea vatamata acestea reprezentau singurul mijloc de subzistenta, astfel ca in cazul concret nu se poate aprecia fapta ca fiind lipsita de importanta in sensul art. 18 C. pen..
decizia nr. 419 din 5 octombrie 1998