stare civila

Stare civilă

de

Stare civilă

stare civilă, situaţia juridică ce subsumează complexul de drepturi şi obligaţii prin care se exprimă atributele şi calităţile dobândite de persoana fizică în cadrul raporturilor sale de familie, ca o consecinţă a apartenenţei sale la o anumită comunitate familială. în limbajul juridic, s.c. a persoanei este sinonimă cu statutul civil al persoanei, dar legislaţia în vigoare utilizează cu prioritate expresia „stare civilă”.

S.c. cuprinde, în conţinutul ei, seria de calităţi personale prin care se individualizează persoana fizică în familie şi societate. De regulă, asemenea calităţi se analizează ca unităţi de contrarii, ca de exemplu: căsătorit – necăsătorit; din căsătorie – din afara căsătoriei; căsătorit -divorţat; căsătorită – văduvă; cu filiaţia stabilită – cu filiaţia nestabilită; în grad de rudenie – fără grad de rudenie etc. De precizat că în conţinutul s.c. se cuprind numai calităţi civile sau calităţi decurgând din raporturile de familie; rămân exterioare acestui conţinut calităţile de altă natură, cum ar fi: calitatea de cetăţean, cea de contravenient, de infractor, de recidivist, de persoană încadrată în muncă, de funcţionar etc. Sfera conţinutului s.c. nu coincide cu aceea a conţinutului înregistrărilor de s.c., acesta din urmă nu priveşte în exclusivitate s.c., ci şi alte elemente de identificare a persoanei fizice, precum numele şi domiciliul. Sexul (feminin sau masculin) face parte din elementele conţinutului s.c., deoarece el prezintă importanţă, sub acest aspect, în materia căsătoriei, a filiaţiei, precum şi în alte domenii de raporturi sociale ce sunt reglementate de norme juridice aparţinând altor ramuri decât dreptului civil. Locul naşterii nu se include în elementele conţinutului s.c., el prezintă interes numai sub aspectul dobândirii cetăţeniei şi din punctul de vedere al evidenţei populaţiei, dar împrejurarea nu poate fi invocată ca argument pentru teza apartenenţei lui la s.c., deoarece nici cetăţenia şi nici evidenţa populaţiei nu aparţin acesteia din urmă. Nici grupa sangvină nu poate fi inclusă printre elementele conţinutului s.c., deoarece interesul pe care ea îl prezintă în materie de căsătorie este, în principal, de ordin medical, iar nu juridic. Situaţia se prezintă în termeni similari şi cu referire la stabilirea filiaţiei: aici grupa sangvină poate constitui un mijloc de probă pentru excluderea filiaţiei faţă de tată, dar nu neapărat şi pentru dovada acelei filiaţii. S.c. se află în corelaţie cu alte concepte juridice, de exemplu numele, domiciliul, cetăţenia, capacitatea civilă, dar îşi păstrează o individualitate proprie în raport cu fiecare dintre acestea. Corelaţia între s.c., nume şi domiciliu poate fi sugestiv exprimată prin formula: s.c. stabileşte identitatea juridică a persoanei, numele permite să o recunoaştem şi să o desemnăm, iar domiciliul ne indică locul unde ea poate fi găsită. Legătura inseparabilă dintre s.c. şi capacitatea civilă se concretizează, printre altele, în aceea că unele îngrădiri ale capacităţii subiectivale presupun cu necesitate o anumită stare civilă. Tot astfel, capacitatea de exerciţiu este afectată în unele situaţii de starea civilă a persoanei; menţionăm în acest sens că, prin efectul căsătoriei, femeia de 15 sau 16 ani devine majoră, dobândind capacitate de exerciţiu deplină. S.c. se află într-o oarecare corelaţie şi cu cetăţenia, în sensul că unele acte de stare civilă sunt susceptibile să înrâurească cetăţenia. S.c. prezintă următoarele caractere juridice: a) indivizibilitate; b) indisponibilitate; c) imprescriptibilitate; d) caracterul strict personal; e) universalitate; f) legalitate [v. şi proba stării civile].

Divortul in 2011

de

In Monitorul Oficial nr. 151/02.03.2011 a fost publicata H.G. nr. 64/2011 pentru aprobarea

 

Metodologiei cu privire la aplicarea unitara a dispozitiilor in materie de care reglementeaza in fata ofiterului de introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.

Ofiterul de poate constata desfacerea casatoriei, prin divort pe cale administrativa, daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din casatorie sau adoptati.

Cererea de divort pe cale administrativa se face in scris si se depune si se semneaza personal de catre ambii soti, in fata ofiterului de delegat de la primaria care are in pastrare actul de casatorie sau pe raza careia se afla ultima locuinta comuna a sotilor, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 62.

In cererea de divort fiecare dintre soti declara pe propria raspundere ca:

• este de acord cu desfacerea casatoriei;
• nu are copii minori cu celalalt sot, nascuti din casatorie sau adoptati impreuna cu acesta;
• nu este pus sub interdictie;
• nu a mai solicitat altor autoritati desfacerea casatoriei.

De asemenea, sotii mai trebuie sa declare pe propria raspundere:

• adresa ultimei locuinte comune;
• numele pe care fiecare sau, dupa caz, numai unul dintre acestia urmeaza sa il poarte dupa desfacerea casatoriei.

Documente necesare:

• certificatele de nastere si casatorie ale sotilor, in original si in copie;
• documentele cu care se face dovada identitatii, in original si copie;
• declaratie data in fata ofiterului de , in situatia in care ultima locuinta comuna declarata nu este aceeasi cu domiciliul sau resedinta ambilor soti inscris/a in actele de identitate.

In cazul cetatenilor straini, certificatele de nastere trebuie sa indeplineasca cerintele de legalitate prevazute in conventiile internationale si tratatele incheiate intre Romania si statele ai caror cetateni sunt.

In cazul persoanelor care nu cunosc limba romana, depunerea cererii de divort se face in prezenta unui traducator autorizat, iar in cazul persoanelor surdomute, a unui interpret, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.

Dupa confruntarea datelor din documentele prezentate cu datele inscrise in cererea de divort, ofiterul de delegat certifica pentru conformitate copiile depuse, cu exceptia certificatului de casatorie, in cazul caruia se retine originalul. Valabilitatea documentelor cu care se face dovada identitatii solicitantilor se verifica de catre ofiterul de delegat atat la momentul depunerii cererii, cat si la data eliberarii certificatului de divort.

Dovada identitatii se poate face de catre soti cu unul dintre urmatoarele documente:

• pentru cetatenii romani – cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate sau, in cazul cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate, pasaportul, care sa se afle in termenul de valabilitate atat la momentul depunerii cererii, cat si la data eliberarii certificatului de divort;
• pentru cetatenii Uniunii Europene sau ai Spatiului Economic European – documentul de identitate sau pasaportul emis de statul apartinator;
• pentru apatrizi – pasaport emis in baza Conventiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, insotit de permisul de sedere temporar sau permanent, dupa caz;
• pentru cetatenii straini din statele terte – pasaportul emis de statul ai carui cetateni sunt, in care sa fie aplicata viza de intrare pe teritoriul Romaniei; viza trebuie sa fie valabila atat la data depunerii, cat si la data eliberarii certificatului de divort;
• pentru cetatenii straini carora li s-a acordat o forma de protectie in Romania – documentul de calatorie emis in baza Conventiei de la Geneva din 1951 sau, dupa caz, documentul de calatorie pentru strainii care au obtinut protectie subsidiara – protectie umanitara conditionata;
• pentru cetatenii straini solicitanti de azil in Romania – pasaportul emis de statul ai carui cetateni sunt, insotit de documentul temporar de identitate.

Ofiterul de delegat inregistreaza cererea de divort in ziua in care a fost primita si acorda sotilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia. Cererea de divort se constituie intr-un dosar de divort.

Procedura divortului pe cale administrativa si eliberarea certificatelor de divort
La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, ofiterul de delegat verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca, in acest sens, consimtamantul lor este liber si neviciat, solicitand sotilor o declaratie.

In situatia in care ambii soti sau numai unul dintre acestia inteleg/intelege sa renunte la divort, completeaza o declaratie.

Daca sotii nu se prezinta impreuna, dupa termenul prevazut la art. 171 alin. (1), dosarul de divort se claseaza, prin intocmirea unui referat.

Dosarul de divort se claseaza si, in urmatoarele cazuri:

• daca ambii soti sau numai unul dintre acestia inteleg/intelege sa renunte la divort;
• daca, inainte de finalizarea procedurii de divort, unul dintre soti este pus sub interdictie;
• daca, inainte de finalizarea procedurii de divort, intervine nasterea unui copil;
• daca, inainte de finalizarea procedurii de divort, unul dintre soti a decedat, casatoria incetand prin deces.

Daca sunt intrunite conditiile prevazute de lege, ofiterul de constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor si elibereaza certificatul de divort, care va fi inmanat fostilor soti intr-un termen maxim de 5 zile lucratoare.

La data desfacerii casatoriei, ofiterul de delegat anuleaza cartea de identitate a fostului sot care isi schimba numele de familie prin divort, prin taierea coltului in care se afla inscrisa perioada de valabilitate.

Certificatul de casatorie retinut la dosarul de divort se transmite spre anulare primariei emitente la data eliberarii certificatului de divort.

Procedura respingerii cererii de divort pe cale administrativa
In situatia in care constata ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de Codul familiei pentru desfacerea casatoriei prin acordul partilor, ofiterul de delegat intocmeste un referat prin care propune respingerea cererii de divort si emiterea unei dispozitii de respingere de catre primar.

Uzucapiune. Posesia exercitata de coproprietari. Efecte.

de

Pentru ca posesia exercitata de un coproprietar asupra bunului indiviz sa se interverteasca in drept de proprietate exclusiva, trebuie sa fie continua, utila, publica, exclusiva, si sa se manifeste prin acte din care sa rezulte fara echivoc negarea dreptului celorlalti coproprietari.

Prin sentinta civila nr. 72 din 12 februarie 1997, Judecatoria Timisoara a respins actiunea reclamantului PG impotriva paratului PP, pentru constatarea uzucapiunii, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1846 din C. civ, intrucat reclamantul a intrat in posesie in anul 1959 data de la care folosea cu intermitenta o parte din imobil, ca mostenitor al proprietarului tabular.

Solutia primei instante a fost mentinuta de Tribunalul Timis, care prin decizia nr. 1073 din 9 decembrie 1997 a respins apelul formulat de reclamant.

Sesizata cu recursul reclamantului, Curtea de Apel Timisoara a retinut ca nu sunt temeiuri de casare, respingand recursul partii.

In motivare, s-a retinut ca in raport cu data intrarii in posesie, anul 1959, uzucapiunea era supusa cerintelor prevazute de art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 privind cartile funciare si anume: posesia imobilului timp de 20 ani, in conditiile legii – art. 1897 C. Civ. – de la moartea proprietarului tabular. Imobilul, proprietarea indiviza a antecesorilor partilor, a devenit proprietatea pe cote parti a reclamantului si paratului, prin mostenire, fara inscriere in cartea funciara, conform art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Posesia exercitata de reclamant nu s-a caracterizat prin continuitate, publicitate si nici nu a fost exclusiva, de natura a determina dobandirea proprietatiiasupra cotei mostenite de parat.

Sectia civila – decizia nr. 1032/R/1998