timp de munca

Noul Cod al Muncii transforma in sclavi romanii angajati.

de

Legislatia muncii din România este pe cale de a se înclina în favoarea angajatorilor, la cererea FMI si la presiunile companiilor multinationale. Salariatii ar putea opta pentru 10-12 ore de munca pe zi, iar concedierile se

 

 

 vor face mai usor, daca la modificarea Codului Muncii autoritatile vor fi mai mult de partea patronilor, decât a sindicatelor.

Ministerul Muncii evalueaza de câteva saptamâni mai multe propuneri de modificare a Codului Muncii venite din doua directii: de la patronate si de la inspectoratele teritoriale din subordine. Sugestiile au tendinta de a trage mai la dreapta o legislatie a muncii care acum favorizeaza angajatul, dar care nu permite ca piata muncii sa fie mai flexibila, asa cum suna cerinta FMI.

Concedieri fara explicatii

Modificarile care-i înspaimânta cel mai mult pe salariati sunt cele referitoare la concedieri, fie ele colective sau individuale. Patronatele cer simplificarea procedurilor, fiindca cele actuale sunt costisitoare si dureaza prea mult. În plus, spun reprezentantii patronatelor, conditiile în care firmele se pot dispensa de angajati fac aproape imposibil acest lucru si au dus la abuzuri ale salariatilor asupra angajatorului.

Salariatii, între abuz si sclavie

În documentele de lucru de la Ministerul Muncii exista varianta concedierii fara explicatii, fapt ce ar duce “la restabilirea raportului între angajat – angajator”. Mai mult, spun autorii propunerii, “consecinta directa este limitarea abuzurilor salariatilor si posibilitatea reala a angajatorului de a organiza activitatea societatii”. Bogdan Hossu, presedintele Cartel Alfa, spune ca “simplificarea procedurilor” se reduce de fapt la “dreptul angajatorului de a da afara subit si fara explicatii oamenii incomozi”.

De la 8 la 12 ore pe zi

Una dintre principalele propuneri venite de la Camera de Comert Româno-Americana (AmCham Romania) este schimbarea programului de lucru, explica Dan Matei Agathon, secretar general al Confederatiei Patronale din Industrie (Conpirom). În România, saptamâna de lucru este de 40 de ore, cu posibilitatea de a o suplimenta cu cel mult opt ore. Potrivit Codului în vigoare, media saptamânala de maximum 48 de ore se poate întinde doar pe un interval de trei luni. AmCham Romania propune “individualizarea timpului de lucru”, adica salariatul si angajatorul sa negocieze direct timpul fiecaruia. Se vorbeste chiar de introducerea sistemului “opt-out”, exceptie de la directiva europeana. Asta ar însemna ca saptamâna sa depaseasca numarul maxim de 48 de ore, impus în directiva europeana. Marea Britanie, de exemplu, are o derogare ce permite unei persoane sa munceasca si 60 de ore pe saptamâna, dar nu mai mult de sase luni.

Sursa: Adevarul

Timpul de munca si timpul de odihna

de

Art. 108. – Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.

Art. 109. – (1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

(2) In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana.

Art. 110. – (1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.

(2) In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.

Art. 111. – (1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

(21) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referinta mai mari de 3 luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni.

(22) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2) si (21) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.

(3) Prevederile alin. (1), (2) si (21) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

Art. 112. – (1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.

(2) Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.

Art. 113. – (1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.

(2) Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca.

Art. 114. – Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului.

Art. 115. – (1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea salariatului in cauza, daca aceasta posibilitate este prevazuta in contractele colective de munca aplicabile la nivelul angajatorului sau, in absenta acestora, in regulamentele interne.

(2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca.

(3) Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.

(4) Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor art. 109 si 111.

Art. 116. – Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.