Model de contestaţie la executare formulată de debitor sau terţ. Acţiuni in legătură cu activele bancare preluate de a.v.a.s.
CONTESTAŢIE LA executare FORMULATĂ DE DEBITOR SAU TERŢ
Domnule Preşedinte, [1]
Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de contestator, chem în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului [3], cu sediul în_, în calitate de intimat, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi
Admiterea contestaţiei la executare
De asemenea, solicit să dispuneţi:
– anularea formelor de executare dispuse de pârâtă;
– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele acţiunii sunt următoarele:
Motivele de fapt [4]:_
Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 44, art. 45, art. 83, Capitolul X – Reguli speciale privind executarea silită din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_
Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei
judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_
lei. [7]
Semnătura,
Domnului Preşedinte al Curţii de Apel [8]
Explicații teoretice
[ 1 ] Natura juridică. Contestaţia la executare este mijlocul procedural prin care părţile sau terţe persoane, prejudiciate prin executarea silită începută de AVAS, solicită desfiinţarea actelor nelegale de executare; aceasta se soluţionează potrivit dispoziţiilor cuprinse în O.U.G. nr. 51/1998.
[2] Calitate procesuală activă (contestator) are partea interesată, de regulă, debitorul vătămat prin executarea silită începută sau terţul prejudiciat.
[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) are AVAS, în calitate creditor, cesionar al creanţei bancare neperformante, şi de cel care a declanşat procedura de executare silită potrivit regulilor speciale din ordonanţă.
[4] Motivele de fapt. Se va justifica în ce calitate s-a formulat contestaţia (debitor sau terţ) şi modul în care executarea silită declanşată de intimată încalcă dispoziţiile legale speciale în materie sau îl prejudiciază pe terţ.
Spre exemplu, se va putea invoca faptul că nu s-au respectat prevederile cu privire la aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului, nerespectarea termenului prevăzut în adresa de comunicare a titlului executoriu, nerespectarea dispoziţiilor cu privire la desfăşurarea licitaţiei, adjudecarea bunului care este proprietatea terţului.
[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 44, art. 45 şi art. 83, precum şi acelea cuprinse în Capitolul X-Reguli speciale privind executarea silită din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
[6] Probe. Se vor administra înscrisuri, respectiv: titlul executoriu, dovada comunicării intimatului a cererii şi a actelor pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dovada că terţul este proprietarul bunului urmărit, precum şi dovada actelor de executare, ca, spre exemplu, procesul-verbal de sechestru, adresa de comunicare a titlului executoriu, procesul-verbal de licitaţie, documentele în vederea participării la licitaţie etc.
în practică, unele instanţe au sancţionat neîndeplinirea formalităţilor de comunicare a cererii şi a actelor anexe către pârât cu respingerea ca prematură a
acţiunii. Nu împărtăşim acest punct de vedere, deoarece această formalitate s-a instituit pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, ca principiu impus de dispoziţiile speciale ale ordonanţei, nefiind o procedură prealabilă în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
[7]Timbrajul. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit8„, taxa aferentă contestaţiei neputând depăşi suma de 1.830.000 lei (plafon actualizat la nivelul anului 2005), indiferent de valoare contestată.
Timbrul judiciar se determină în funcţie de valoarea contestată, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[8] Instanţa competentă: ,
a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998;
b) material – competenţa aparţine curţii de apel, conform art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.