Prevederile privind înfiinţarea şi funcţionarea fundaţiilor sunt incluse în prezent în Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ în vigoare de la 30 aprilie 2000 şi care a fost modificat în mai multe rânduri de-a lungul anilor, inclusiv în 2016.
De altfel, aşa cum stabileşte documentul menţionat, persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii.
În ceea ce priveşte fundaţia, aceasta este o entitate fără scop patrimonial şi poate fi înfiinţată de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi.
Cu alte cuvinte, scopul unei fundaţii trebuie să fie bine determinat, să servească interesului general sau al unei comunităţi, fără a se urmări realizarea activităţilor economice şi, implicit, producerea de profit.
Un alt element important de care trebuie ţinut cont înainte de înfiinţarea unei fundaţii priveşte patrimoniul pe care aceasta trebuie să îl aibă. Concret, pentru a înfiinţa o fundaţie, este nevoie de un patrimoniu destul de mare, mai exact în valoare totală de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaţiei. Activul patrimonial iniţial al fundaţiei trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar, stabileşte OG nr. 26/2000.
Totuşi, legislaţia în vigoare reglementează şi o situaţie în care activul patrimonial iniţial poate avea o valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie. Mai exact, vizate de această prevedere sunt fundaţiile al căror scop exclusiv este efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe de către acestea din urmă.
Etapele înfiinţării unei fundaţii
Pentru a înfiinţa o fundaţie, membrii acesteia trebuie să întocmească documentaţia necesară, iar prima etapă o reprezintă colaborarea cu instanţa de judecată. Concret, prima etapă, prealabilă, la fel ca în cazul înmatriculării unei alte entităţi, o reprezintă rezervarea denumirii asociaţiei şi dobândirea dovezii disponibilităţii acesteia.
Astfel, în vederea rezervării denumirii, este necesară completarea unei cereri (un model găsiţi în fişierul ataşat articolului) şi anexarea dovezii în original a achitării tarifului de 36 de lei (se achită la Trezorerie în contul bugetului de stat nr. 20A365000 – „Alte venituri”)
Cererea se depune la Registratura generală a ministerului (program: luni-vineri: 9.30 -12.00, 13.00 -16.00) ori se transmite prin poştă, termenul de soluţionare fiind de cinci zilede la data primirii cererii.
Potrivit normelor în vigoare, denumirea fundaţiei nu poate fi identică sau asemănătoare cu denumirea altei persoane juridice constituite conform prevederilor OG nr. 26/2000. Totodată, este interzisă utilizarea în denumirea entităţii a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice.
Notă: Rezervarea poate fi prelungită o singură dată, pentru o perioadă de trei luni, printr-o cerere de prelungire a rezervării formulată de solicitantul rezervării iniţiale, înregistrate la MJ până cel târziu la data expirării valabilităţii acesteia.
Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o fundaţie trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi, ca în cazul unei firme: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.
Important! În cazul în care sediul social al viitoarei entităţi va fi stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de acordul vecinilor cu pereţi comuni şi al asociaţiei de locatari pentru stabilirea sediului social.
Conţinutul şi întocmirea actului constitutiv şi statutului
Aşa cum este precizat în OG nr. 26/2000, fondatorul sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv şi statutul fundaţiei, în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Actul constitutiv al unei fundaţii trebuie semnat de către fondator(i) şi va cuprinde următoarele informaţii, menţionate expres de actul normativ citat:
- datele de identificare ale fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
- scopul fundaţiei;
- denumirea fundaţiei;
- sediul fundaţiei;
- durata de funcţionare a fundaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
- patrimoniul iniţial al fundaţiei;
- componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale fundaţiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
- persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;
În ceea ce priveşte statutul, acesta cuprinde, la rândul său, elementele prevăzute în actul constitutiv, cu excepţia ultimelor două elemente prezentate anterior. În plus, statutul trebuie să mai cuprindă:
- precizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei;
- categoriile de resurse patrimoniale ale fundaţiei;
- atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundaţiei;
- procedura de desemnare şi de modificare a componenţei organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul existenţei fundaţiei;
- destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării fundaţiei.
Odată întocmite aceste documente, solicitanţii pot depune la judecătoria pe raza căreia noua fundaţie îşi va avea sediul dosarul de înfiinţare, care va cuprinde următoarele documente:
- actul constitutiv şi statutul;
- dovada disponibilităţii denumirii, valabilă, emisă de către Serviciul comunicare şi relaţii publice din cadrul MJ;
- dovada patrimoniului iniţial al asociaţiei – de 100 de ori salariul minim brut pe economie;
- chitanţa care atestă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de lei – aceasta se face la CEC sau la Administraţia Finanţelor Publice pe raza căreia se află judecătoria;
- copii ale cărţilor de identitate ale membrilor fondatori;
- cazierele fiscale ale fondatorilor;
- o cerere-tip adresată preşedintelui judecătoriei pe raza căreia se află sediul, în care se solicită “acordarea personalităţii juridice şi înscrierea fundaţiei în registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial”.
Cererea de înscriere a fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie urmează să-şi aibă sediul poate fi depusă de oricare dintre membrii asociaţi, în baza unei împuterniciri, şi va fi însoţită de următoarele documente:
- actul constitutiv:
- statutul fundaţiei;
- actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
- dovada disponibilităţii denumirii eliberată de MJ sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.
Potrivit legislaţiei în vigoare, fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii consiliului director, prin care le este alocat patrimoniul.
În altă ordine de idei, după înscrierea fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, nici fondatorii şi nici moştenitorii lor (care au aceleaşi drepturi) nu pot revoca actul constitutiv. De asemenea, după înscriere, actul constitutiv nu mai poate fi atacat nici de către creditorii personali ai fondatorilor.
Relaţia cu Fiscul
Odată încheiate procedurile cu instanţa de judecată, urmează obţinerea certificatului de înregistrare fiscală (CIF) de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Astfel, dosarul pentru obţinerea CIF-ului, care se depune la registratura ANAF, va cuprinde următoarele documente:
- statut (copie);
- act consitutiv (copie);
- încheierea judecătoarească (copie);
- certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie);
- timbru fiscal de trei lei;
- două formulare 010 completate („Declaraţie de înregistrare fiscală/ Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică”).
În ceea ce priveşte organele fundaţiei, acestea sunt consiliul director şi cenzorul sau comisia de cenzori, dacă este cazul. Potrivit OG nr. 26/2000, Consiliul director al fundaţiei este organul de conducere şi de administrare al acesteia, care asigură realizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei, exercitând următoarele atribuţii:
- stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;
- aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
- alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
- înfiinţarea de filiale;
- încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;
- executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
- aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;
- modificarea statutului fundaţiei;
- îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.
De asemenea, Consiliul director trebuie să fie format din cel puţin trei membri, desemnaţi de fondator sau, după caz, de fondatori, la momentul constituirii fundaţiei. Cât despre comisia de cenzori, aceasta trebuie să fie alcătuită dintr-un număr impar de membri.
Nu în ultimul rând, normele în vigoare prevăd şi posibilitatea schimbării scopului fundaţiei. Astfel, aceasta se poate face numai de către fondator sau de majoritatea fondatorilor în viaţă. Dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă, schimbarea scopului fundaţiei se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor consiliului director.