Actiune in instanta in reechilibrare contracte de credit prin impreviziune

Mecanismul impreviziunii, altfel spus, ideea de a cere reechilibrarea unui contract în care o parte ajunge în ruină, în timp ce cealaltă parte prosperă pe ruinarea sa, este aplicabil tuturor tipurilor de contracte de credit, indiferent de moneda în care s-a făcut împrumutul, indiferent de valoarea acestuia ș.a.m.d. Impreviziunea se aplică inclusiv celor care au făcut credite prin programul „Prima casă”, chiar dacă aceștia s-au văzut discriminați prin Legea dării în plată, care i-a exclus din start.

În contextul Legii nr. 77/2016 privind darea în plată și al proiectului de lege pentru conversia creditelor în franci elvețieni, numeroși români s-au plâns că sunt discriminați de prevederile acestora. Legea dării în plată se aplică numai celor care au făcut credite imobiliare și s-au împrumutat de maxim 250.000 de euro (echivalentul în lei al acestei sume), iar legea conversiei creditelor, dacă ar fi intrat în vigoare în forma votată, așa cum se aștepta, se adresa doar celor împrumutați în franci elvețieni.

Practic, la momentul dezbaterilor pe aceste legi, românii împrumutați în programul „Prima Casă”, ori cei cu credite în alte monede și care depășesc anumite praguri sau care sunt garantate cu alte tipuri de bunuri s-au văzut excluși prin aceste inițiative. Mai ales că Legea nr. 77/2016 prevede expres faptul că nu se aplică celor cu „Prima Casă”, iar numărul celor împrumutați prin acest program devine de la un an la altul tot mai mare.

Prin Decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 623/2016, Curtea nu numai că s-a pronunțat cu privire la unele aspecte de constituționalitate ale Legii privind darea în plată, dar a pus în lumină un mecanism juridic ca un colac de salvare pentru toți cei împrumutați: impreviziunea, altfel spus ideea de reechilibrare a unui contract în care o parte a ajuns să se ruineze, în timp ce cealaltă parte face profit pe ruina sa (dacă ar fi să definim acest mecanism juridic în cuvinte puține și cât se poate de clare).

Impreviziunea se aplică tuturor tipurilor de contracte care presupun prestații eșalonate în timp, așadar tuturor tipurilor de contracte de credit. În mecanismul ei de funcționare nu există praguri de la care se aplică soluții și praguri până la care nici nu se deschid discuțiile. În impreviziune există doar ideea de echitate și de bună-credință, în mod tradițional.

Ca exemple concrete, putem spune că reechilibrarea contractelor poate fi cerută de cei care au încheiat:

contracte de credit în programul „Prima Casă”;
contracte de credit imobiliar, indiferent că le-au încheiat în lei, în euro, în dolari, în franci elvețieni, așadar, indiferent de monedă.;
contracte de credit garantate cu bunuri mobile;
leasinguri;
credite de nevoie personale etc.
De asemenea, nu se face nicăieri nicio distincție cu privire la cine poate și cine nu poate să aibă calitatea de creditor, ceea ce înseamnă că nu contează dacă respectivul credit este făcut la o bancă sau o instituție financiară de alt tip, ori la un dezvoltator.

„În esenţă, impreviziunea intervine când în executarea contractului a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligaţiilor prevăzute de acesta. Drept urmare, clauzele contractului cu executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de impreviziune.”, extragem din cuprinsul deciziei Curții.

Și cei care au încheiat contracte înainte de 2011?

Desigur, impreviziunea, așa cum o regăsim actualmente în Codul civil, nu se poate aplica decât contractelor care s-au încheiat după 1 octombrie 2011. Însă pentru contractele încheiate înainte de această dată, când era în vigoare vechiul Cod civil, avem de asemenea un mecanism de reechilibrare a contractelor, chiar dacă nu exista expres reglementată impreviziunea, așa cum e acum, în actul normativ, ea era recunoscută de practicieni, după cum a subliniat și Curtea în decizia sa cu privire la Legea dării în plată. Așadar, reechilibrarea contractelor poate fi cerută și de cei care au încheiat contracte înainte de 1 octombrie 2011.

„În acest sens, Curtea reţine că sub imperiul Codului civil din 1864 atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului ar face excesiv de oneroasă executarea obligaţiei debitorului. Această instituţie şi-a găsit aplicarea în sistemul de drept românesc încă din prima parte a secolului XX, după Primul Război Mondial”, a mai precizat instanța.

Important! În materia contractelor de credit, se prezumă că există un dezechilibru contractual între consumator (adică datornicul, pe scurt) și profesionist (creditorul), ceea ce înseamnă că acesta din urmă trebuie să vină și să dovedească contrariul.

Avem, de asemenea, un exemplu recent și foarte bun cu privire la succesul pe care l-am putea avea în instanță, cerând reechilibrarea contractului: Judecătoria Sectorului 2 al Capitalei a dat o decizie prin care dispune adaptarea unui contract de credit cu Bancpost, prin înghețarea cursului valutar al contractului în franci elvețieni și prin eliminarea comisionului de acordarea și a celui de administrare. Mai multe detalii puteți afla de aici.

Așadar, dacă creditorul nostru nu este dispus să accepte și realitatea noastră, atunci intanța de judecată este singura soluție. Putem obține, prin aceeași acțiune în instanță, atât reechilibrarea contractului, cât și eliminarea unor eventuale clauze abuzive.

Dacă într-un contract de credit ar exista clauze care să blocheze accesul la o instanță de judecată pe ideea de impreviziune, ori care să excludă din start ideea de reechilibrare necesară a contractului, atunci acestea ar putea fi cu ușurință eliminate de judecător din contract, pentru că se opun unor principii de ordine publică.