Practica neunitara asupa investirii cu formula executorie a sentintelor comerciale

Procurorul General al Parchetului de pe langa ICCJ a promovat recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 720 indice 8 din Codul de procedura civila, prin care se stabileste ca hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii

Instantele judecatoresti sesizate cu cereri de investire cu formula executorie a unor astfel de hotarari, au solutionat aceste cereri in mod diferit.

I. Astfel, unele instante au considerat ca pentru a putea fi puse in executare, hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala, chiar daca sunt executorii, trebuie investite cu formula executorie.

In consecinta au admis cererile de investire cu formula executorie formulate de creditori, respectiv au respins cererile de incuviintare a executarii silite, formulate de executorii judecatoresti, privind hotarari judecatoresti pronuntate in materie comerciala care nu erau irevocabile si nici nu fuseserainvestite cu formula executorie.

Pentru a pronunta aceste solutii, instantele au retinut ca potrivit dispozitiilor art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila „nici o hotarare nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 din acelasi cod, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizoriu si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie„.

Or, asa cum prevad dispozitiile art. 7209  din Codul de procedura civila, doar hotararea judecatoreasca data in materie comerciala care se aduce la indeplinire prin executare silita si care poarta mentiunea ca este irevocabila, constituie titlu executoriu, fara efectuarea altor formalitati (Anexa I).

II.  Alte instante au considerat ca nu este necesara investirea cu formula executorie a hotararilor date in prima instanta in materie comerciala, deoarece acestea sunt executorii ope legis.

In motivarea acestor solutii, s-a aratat ca din interpretarea dispozitiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedura civila, rezulta ca investirea cu formula executorie este necesara pentru a se conferi hotararii judecatoresti forta executorie.

Prin derogare de la regula investirii cu formula executorie,  art. 7208 din Codul de procedura civila atribuie caracter executoriu hotararilor date in prima instanta in materie comerciala, ceea ce inseamna ca partea care a obtinut solutia favorabila poate trece direct la executarea silita a hotararii, fara a mai fi obligata sa o investeasca cu formula executorie (Anexa II).

Apreciez  ca aceasta din urma solutie este in conformitate cu litera si spiritul legii.

Potrivit art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila, „Hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizoriu si de alte hotarari sau inscrisuri, prevazute de lege, care se executa fara formula executorie„.

Prin art. 376 alin. 1 din Codul de procedura civila, se arata ca: „Se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile prevazute de lege„.

Din examinarea coroborata a acestor dispozitii legale rezulta ca in principiu, o hotarare judecatoreasca poate fi pusa in executare numai daca a ramas definitiva ori a devenit irevocabila si a fost urmata procedura investirii cu formula executorie.

De la aceasta regula, prin chiar dispozitiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila, sunt stabilite unele exceptii, care privesc incheierile executorii, hotararile executorii provizoriu, precum si alte hotarari prevazute de lege.

Incheierile si hotararile mentionate se executa atat fara a fi definitive sau irevocabile, cat si fara a fi investite cu formula executorie, tocmai ca urmare a caracterului lor executoriu, stabilit prin lege.

In categoria hotararilor executorii provizoriu sau, cum li se mai spune, cu executie vremelnica, intra si cele prevazute in art. 278 din Codul de procedura civila, care reglementeaza executarea vremelnica de drept.

Astfel, potrivit acestui text de lege, hotararile primei instante sunt executorii de drept atunci cand au obiectul aratat la punctele 1-6 ale articolului, precum si in cazul prevazut de art. 270, respectiv cel al hotararilor partiale.

De asemenea, in conformitate cu punctul 8 al art. 278 din Codul de procedura civila, hotararile primei instante sunt executorii de drept „in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie„.

Un astfel de caz este cel stabilit prin art. 7208 din Codul de procedura civila, potrivit caruia „hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii„.

Or, in cazul in care o hotarare judecatoreasca a primei instante este executorie de drept, ea face parte din categoria hotararilor executorii provizoriu, care se executa fara formula executorie, asa cum se stabileste prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila.

Hotararea executorie de drept constituie prin ea insasi titlu executoriu, astfel ca, prin vointa legiuitorului, o asemenea hotarare poate fi pusa in executare din momentul pronuntarii.

Reglementarea continuta de art. 7209 din Codul de procedura civila nu trebuie inteleasa in sensul ca legiuitorul ar fi intentionat sa scuteasca de investirea cu formula executorie numai hotararea judecatoreasca irevocabila data in materie comerciala.

Stabilind ca hotararea irevocabila pronuntata in aceasta materie constituie titlu executoriu, fara efectuarea altor formalitati, legiuitorul a fost consecvent, derogand si de aceasta data de la dreptul comun si asigurand un regim unitar, sub acest aspect, atat hotararilor primei instante, cat si celor irevocabile, date in materie comerciala.

In consecinta, in urma examinarii dispozitiilor legale ce au fost prezentate, se impune concluzia ca, fiind executorii de drept, hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala nu trebuie investite cu formula executorie pentru a putea fi puse in executare.
 
Pentru aceste motive, in temeiul dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor legale invocate mai sus.

PROCUROR GENERAL,
Laura Codruta Kövesi

sursa: mpublic.ro

Lasă un comentariu