Situatia juridica a salariatului in cadrul societatii comerciale de tip cu raspundere limitata cu asociat unic (societate unipersonala) a constituit, dupa aparitia Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si pana la modificarea sa prin Legea nr. 441/2006, subiect de dezbatere in doctrina de specialitate, cu privire speciala la posibilitatea cumulului calitatii de salariat cu aceea de asociat sau de administrator al unei asemenea entitati comerciale
In legatura cu aplicarea reglementarilor privind situatia juridica a salariatului in cadrul Societatii Comerciale de tip cu raspundere limitata cu asociat unic (societate unipersonala), in doctrina s-au conturat doua orientari principale.
Prima, care poate fi numita prohibitiva, formuleaza concluzia ca salariatul unei societati comerciale nu este compatibil cu pozitia de administrator si, deopotriva, cu cea de asociat, unic sau nu, al angajatorului sau, adica al societatii comerciale unde este incadrat ca salariat. Argumentul acestei opinii se rezuma la incompatibilitatea de fond intre atributiile de executie ale salariatului, in opozitie cu cele de decizie ale administratorului sau ale asociatului. Premisa, insa, este gresita, cat timp salariatul insusi poate detine o functie de conducere executiva, cum ar fi cea de director.
Dimpotriva, cea de-a doua orientare, care poate fi numita permisiva si la care subscriem, admite in mod justificat cumulul calitatii de salariat cu cel al calitatii de administrator sau de asociat in cadrul societatii respective, fie unic, fie alaturi de alte persoane.
In conditiile in care nici forma veche a legii nu interzicea un cumul al calitatii de salariat cu cea de administrator sau de asociat, si in plus luand in considerare imprejurarea ca – mai cu seama la societatile unipersonale – interesul comun al salariatului si al administratorului sau, dupa caz, al asociatului unic concorda deplin, intrunindu-se in aceeasi persoana reala, vom arata si analitic mecanismul solutiei pe care o sustinem, cu referire la cadrul legal actual.
Vazand modificarile operate, putem afirma ca Legea nr. 441/2006 a reusit sa ingemaneze artificial solutii contradictorii, adica sa „impace“ ambele orientari doctrinare, fara a lamuri juridic situatia vizata, creand efecte distructive in plan comercial si, in general, afectand o anumita categorie sociala care tindea sa contureze asa-numita „clasa medie“ din Romania.
Textul care intereseaza analiza noastra are urmatoarea formulare: „Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societatii cu raspundere limitata al carui asociat unic este, cu exceptia cazului in care are calitatea de administrator unic sau de membru al consiliului de administratie“.
Cu alte cuvinte, din cele trei calitati pe care le avem in vedere se pot cumula doar doua, respectiv, fie cea de asociat unic si administrator (unic sau nu), fie cea de asociat si salariat, fie administrator si salariat, in niciun caz insa toate trei deodata. Schematic, in societatile unipersonale se pot realiza doar cumulari duble, nu si multiple (triple, in cazul nostru).
Mai mult, legea nu specifica nimic in legatura cu posibilitatea cumulului intre calitatea de administrator (unic sau nu) si cea de salariat, insa – conform orientarii pe care o sustinem – credem ca acest cumul a fost si este in continuare posibil. Trebuie spus ca, potrivit art. 197 alin. 3 din LSC, interdictia de la art. 1371 alin. 3 e aplicabila doar in societatile pe actiuni.
Incercand sa decelam ratiunea acestei decizii a legiuitorului credem ca aceasta se regaseste doar la nivel formal, fie in intentia de a delimita atributiile in cadrul societatii, fie in dorinta de a evidentia clar pozitia fiscala a persoanei in cauza.
Mai concret, privitor la delimitarea atributiilor, daca s-a incercat o distinctie fondata pe dihotomia functiilor in functii de conducere si functii de executie aceasta nu a reusit, in conditiile in care salariatul poate si acesta sa aiba functii de conducere, de pilda, sa fie director in cadrul societatii respective.
Analizand a doua posibilitate intrezarita de noi, aceea ca legiuitorul sa fi avut in vedere evidentierea optima a statutului fiscal al persoanei care detine mai multe calitati in cadrul societatii, credem ca nici aceasta nu are temeinicia necesara, in imprejurarile in care, atat in ipoteza anterioara Legii nr. 441/2006, dar si dupa aparitia acesteia asociatul unic primea si primeste dividende, administratorul primea si primeste o indemnizatie incadrata fiscal in categoria drepturilor salariale asimilate, iar salariatul primea si primeste salariu si alte drepturi salariale, toate acestea distinct tratate de reglementari legale.
Vazand acestea, sesizam fara satisfactie profesionala ca noua reglementare este lipsita de noima din perspectiva fondului chestiunii cumulului in societatile unipersonale.