Ordin nr. 649/2008 privind aprobarea Metodologiei de acordare a compensatiei pentru pierderea de venit corespunzatoare suprafetelor efectiv ocupate cu perdele forestiere de protectie infiintate pe terenurile agricole

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

In temeiul art. 101 din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, in baza art. 7 alin. (7) din Hotarârea Guvernului nr. 385/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale,

ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale emite prezentul ordin.

Art. 1
Se aproba Metodologia de acordare a compensatiei pentru pierderea de venit corespunzatoare suprafetelor efectiv ocupate cu perdele forestiere de protectie infiintate pe terenurile agricole, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al României, Partea I, si intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii.

ANEXA – METODOLOGIE de acordare a compensatiei pentru pierderea de venit corespunzatoare suprafetelor efectiv ocupate cu perdele forestiere de protectie infiintate pe terenurile agricole

Art. 1
(1) Persoanele fizice sau juridice care si-au exprimat acordul pentru infiintarea de perdele forestiere de protectie pe terenurile agricole proprietate privata a acestora primesc anual, de la data inceperii lucrarilor de plantare pâna la inchiderea starii de masiv, o compensatie a pierderii de venit in cuantum de 10 ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la hectar, corespunzator suprafetei efectiv ocupate cu perdelele forestiere de protectie.
(2) Pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior se stabileste prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, in conformitate cu prevederile art. 123 din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic.

Art. 2
Calculul sumelor care se acorda drept compensatii pentru pierderea de venit pentru terenurile agricole pe care se infiinteaza perdele forestiere de protectie se face cu urmatoarea formula:
Vc = PML x 10 x Sp,
unde:
Vc – valoarea compensatiei (lei);
PML – pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior (lei);
Sp – suprafata efectiv ocupata cu perdeaua forestiera de protectie (ha);

Art. 3
Plata sumelor prevazute la art. 2 se realizeaza de catre directia care gestioneaza bugetul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, la solicitarea structurilor teritoriale de specialitate din subordinea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, pe baza urmatoarelor documente:
a) solicitarea structurii teritoriale de specialitate din subordinea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura;
b) copia actului de proprietate;
c) copia documentatiei cadastrale pentru suprafata efectiv ocupata cu perdeaua forestiera de protectie;
d) formularul de decont, conform modelului prevazut in anexa care face parte integranta din prezenta metodologie;
e) fisa de calcul al sumelor ce se acorda drept compensatii, intocmita de structura teritoriala de specialitate din subordinea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.

Art. 4
Structurile teritoriale de specialitate din subordinea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura efectueaza plata sumelor prevazute la art. 2 catre persoanele fizice sau juridice care sunt de acord si pe ale caror terenuri agricole se infiinteaza perdele forestiere de protectie, in termen de maximum 10 zile lucratoare de la primirea acestor sume de la autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.

ANEXA la metodologie

MODEL DE DECONT JUSTIFICATIV
privind acordarea compensatiei pentru pierderea de venit corespunzatoare
suprafetelor efectiv ocupate cu perdele forestiere de protectie
infiintate pe terenurile agricole, conform art. 101 din
Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, pentru anul ……………..

MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE
Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânatoare ………

Avizat
Directia generala a finantelor publice

1. Amplasamentul suprafetei pentru care se acorda compensatii: judetul……………………, localitatea ………………….., denumirea obiectivului ……………………….
2. Beneficiarii *):

+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦    ¦Numele si ¦             ¦                 ¦Nr. si data actului¦       ¦       ¦Suprafata efectiv¦        ¦
¦    ¦prenumele/¦             ¦                 ¦  de proprietate/  ¦       ¦       ¦   ocupata cu    ¦        ¦
¦Nr. ¦denumirea ¦C.N.P./C.U.I.¦Domiciliul/Sediul¦    Nr. si data    ¦Tarlaua¦Parcela¦    perdeaua     ¦Valoarea¦
¦crt.¦persoanei ¦             ¦     social      ¦  contractului de  ¦       ¦       ¦  forestiera de  ¦ (lei)  ¦
¦    ¦ juridice ¦             ¦                 ¦     executie      ¦       ¦       ¦    protectie    ¦        ¦
¦    ¦          ¦             ¦                 ¦                   ¦       ¦       ¦      (ha)       ¦        ¦
+----+----------+-------------+-----------------+-------------------+-------+-------+-----------------+--------¦
¦ 0  ¦    1     ¦      2      ¦        3        ¦         4         ¦   5   ¦   6   ¦        7        ¦   8    ¦
+----+----------+-------------+-----------------+-------------------+-------+-------+-----------------+--------¦
¦    ¦          ¦             ¦                 ¦                   ¦       ¦       ¦                 ¦        ¦
+----+----------+-------------+-----------------+-------------------+-------+-------+-----------------+--------¦
¦    ¦          ¦             ¦                 ¦                   ¦       ¦       ¦                 ¦        ¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------------------+

Proprietate. Competenţa de soluţionare şi termenul de exercitare a acţiunii pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat conform H.G. nr.834/1991

Reclamanţii P.T. şi P.M. au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului  de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.2176 eliberat la 20.01.1999 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea  SC ”F” SA  pentru terenul în suprafaţă de 17.789,50 mp, reprezentând pct.4 „Ferma Traian” din comuna Săbăoani, judeţul Neamţ.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul în suprafaţă de 17.789, 50 mp este proprietatea lor, fiind dobândit prin moştenire de la tatăl lor, A.P. şi că, prin încălcarea Legii nr.15/1990 şi a Hotărârii Guvernului nr.834/1991, a fost inclus în suprafaţa totală de teren pentru care s-a întocmit certificatul de proprietate contestat în cauză.

Pârâţii Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi SC ”F” SA   au invocat excepţiile de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ şi de tardivitate a acţiunii formulate de reclamanţi.

Prin sentinţa civilă nr.6/22.01.2002, Curtea de Apel Bacău – Secţia  comercială şi de contencios administrativ a respins excepţia de necompetenţă materială, reţinându-se că certificatul de atestare a dreptului  de proprietate este un act administrativ emis de o autoritate  a administraţiei publice centrale, fiind supus cenzurii instanţei de contencios administrativ conform art.3 pct.1 Cod procedură civilă.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia de tardivitate şi a fost respinsă acţiunea ca tardivă, cu motivarea că reclamanţii nu s-au adresat instanţei de judecată în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului comunicat cu adresa nr.107809/3.08.1999 în procedura administrativă şi nici în termenul de 1 an, care a început să curgă de la data de 18.05.1999, când au luat cunoştinţă de certificatului de atestare emis pentru SC „F” SA.

Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii.

In primul motiv de casare, recurenţii au invocat necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ, susţinând că actul de proprietate contestat a intrat în circuitul civil şi competenţa de judeca acţiunea în anulare aparţine instanţei de drept comun.

Prin cel de al doilea motiv de casare, recurenţii au criticat soluţia de admitere  a  excepţiei  de  tardivitate, motivând că în aplicarea prevederilor art.5 din Legea nr.29/1990, instanţa de fond nu a avut în vedere că termenele de 30 de zile şi respectiv, de 1 an, se calculează de la comunicarea actului administrativ, iar o asemenea comunicare nu a existat.

Recursul nu este fondat.

Certificatul de atestare a dreptului  de proprietate a fost emis în cadrul procedurii speciale reglementate  în Hotărârea Guvernului nr.834/1991, fiind întocmit de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care funcţionează ca autoritate a administraţiei publice centrale.

Instanţa de fond a stabilit judicios că acest certificat reprezintă un act administrativ supus controlului judecătoresc în condiţiile Legii nr.29/1990 şi faţă de natura juridică a actului contestat, a respins corect excepţia de necompetenţă materială.

Recurenţii nu au contestat că, la data de 5.08.1999 li s-a comunicat cu adresa nr.107809/1999 răspuns la plângerea prealabilă şi nici faptul că, la data de 18.05.1999, au luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate depus de SC ”F” SA în dosarul nr.1202/CA/1999 al Tribunalului Neamţ şi în care recurenţii au avut calitatea de intimaţi intervenienţi.

Faţă de aceste date, acţiunea înregistrată la 19.09.2000 a fost corect respinsă ca tardivă, fiind formulată după împlinirea termenelor prevăzute de Legea nr.29/1990 pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.

Imprejurarea că actul contestat nu a fost comunicat recurenţilor este lipsit de relevanţă în cauză, deoarece aceştia au calitatea de terţi şi ministerul intimat nu avea obligaţia legală să le comunice actul administrativ individual întocmit unei alte persoane, astfel încât termenul de sesizare a instanţei a început să curgă de la data când recurenţii au cunoscut atât existenţa, cât şi conţinutul actului, având posibilitatea să aprecieze dacă le-a fost vătămat un drept recunoscut de lege şi dacă se adresează justiţiei pentru recunoaşterea dreptului încălcat.

Independent de faptul că, la data de 8.02.1999 certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil erga omnes prin efectul transcrierii sub nr.520/1999 în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Judecătoriei Roman, se reţine că cel târziu, la data de 18.05.1999, recurenţii au luat cunoştinţă de acest act, care le-a fost prezentat de SC ”F” SA în dosarul nr.1202/CA/1999.

Or, sesizarea instanţei de judecată a avut loc după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art.5 alin.final din Legea nr.29/1990, ceea ce a avut consecinţa stingerii dreptului recurenţilor reclamanţi la acţiune în sens material.

In consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.