Dezbatere publica:Poate fi condamnat Cioaca pentru uciderea Elodiei fara cadavru?

Probele nu au valoare mai dinainte stabilită
Nici în sistemul judiciar român, probarea infracţiunii de omor nu e condiţionată de găsirea cadavrului. Nu există „regina probelor” sau „Cenuşăreasa probelor”. Conform art. 63 din Codul de Procedură Penală: „(1) Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. (2)

 

 Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului”.

 

Condamnare pentru omor, în absenţa unui corp este posibil; deşi istoric, cazuri de acest tip au fost greu de dovedit, urmărirea penală trebuie să se bazeze pe alte dovezi, de obicei, circumstanţiale

Regulă în limba engleză drept comun care un organism este necesară pentru a dovedi crima se spune că a apărut de la ” Campden Wonder „, caz care a avut loc în anii 1660. A local official vanished and after interrogation, which possibly included torture , three individuals were hanged for his murder. Un oficial local a dispărut şi după interogatoriu, care a inclus, eventual, tortura , trei persoane au fost spânzuraţi pentru uciderea lui. Shortly afterwards, the supposed victim appeared alive and well, telling a story of having been abducted and enslaved in Turkey . La scurt timp după aceea, victima trebuie apărut în viaţă şi bine, a spune o poveste de care a fost răpit şi înrobit în Turcia . The rule „no body, no murder” persisted into the twentieth century. [ 1 ] Regula „nici un organism, nici o crimă”, a persistat în secolul al XX-lea. [1]

In 1937, however, a young girl called Mona Tinsley disappeared and Frederick Nodder was suspected of having killed her; he claimed that she had been alive when he last saw her, and on the basis of the rule was prosecuted only for abduction . In 1937, cu toate acestea, o tânără numită Mona Tinsley a dispărut şi Frederick Nodder a fost suspectat de a fi ucis-o, el a susţinut că ea a fost în viaţă, când a văzut-o ultima, şi pe baza regulii a fost condamnat doar pentru răpire . Tinsley’s body was found some time later and Nodder was then prosecuted for her murder; his defence was that he had already been acquitted of this charge, but this plea was rejected and he was hanged. [ 2 ] Organismul Tinsley a fost găsit ceva timp mai târziu şi a fost apoi Nodder judecat pentru crima ei; apărarea lui a fost că el a fost deja achitat de această acuzaţie, dar acest motiv a fost respinsă şi el a fost spânzurat. [2]

The idea that a body was required to prove murder was John George Haigh ‘s mistake. Ideea că un organism era obligată să dovedească omorul a fost John George Haigh e greseala. Already a convicted fraudster , he believed that dissolving a body in acid would make a conviction for murder impossible. Deja condamnat un infractor , el credea că dizolvarea unui organism în acid ar face o condamnare pentru omor imposibil. In 1949, however, the remains of his last victim, a Mrs. Durand-Deacon, were found to contain part of her dentures ; from this, her dentist was able to identify the remains, and Haigh was hanged. [ 3 ] Haigh had misinterpreted the Latin legal phrase corpus delicti (referring to the body of evidence which establish a crime) to mean an actual human body; this was one of the first instances of forensic science being used in such cases. [ 4 ] În 1949, cu toate acestea, rămâne de ultima sa victima, o doamna Durand-Deacon, s-au gasit sa contina o parte din ei protezelor dentare , de la această, dentistul ei a fost în măsură să identifice în continuare, şi Haigh a fost spânzurat. [3] Haigh a avut interpretat în mod greşit latină expresia juridice corpurile delicte (referindu-se la corpul de dovezi care stabilesc o crimă), în sensul unui organism uman real, acesta a fost unul dintre primele cazuri de ştiinţă medico-legale . a fi utilizate în astfel de cazuri, [4]

 Eliminarea „nici un organism, nici o crimă”

The rule was finally abolished for practical purposes in the UK with the 1954 case of Michail Onufrejczyk. Regula a fost în cele din urmă eliminat pentru scopuri practice, în Marea Britanie, cu 1954 de cazul Michail Onufrejczyk. He and a fellow Pole , Stanislaw Sykut, had stayed in the United Kingdom after the Second World War and ran a farm together in Wales. El şi un coleg polonez , Stanislaw Sykut, a rămas în Regatul Unit după al Doilea Război Mondial şi a condus o fermă împreună în Ţara Galilor. Sykut disappeared and Onufrejczyk claimed that he had returned to Poland. Sykut dispărut şi Onufrejczyk a susţinut că el sa întors în Polonia. Bone fragments and blood spatters were found in the farm kitchen, although forensic technology was then insufficiently advanced to identify them. Fragmente de oase şi stropi de sânge s-au găsit în bucătărie agricole, deşi tehnologia medico-legale a fost apoi sunt insuficient avansate pentru a le identifica. Charged with Sykut’s murder, Onufrejczyk claimed that the remains were those of rabbits he had killed, but the jury disbelieved him and he was sentenced to death, but reprieved. [ 5 ] He appealed, [ 6 ] but this was dismissed by the Lord Chief Justice , Lord Goddard , saying that „things had moved on since the days of the Camden Wonder” [ 1 ] and also Acuzat de omor Sykut lui, Onufrejczyk susţinut că rămâne au fost cele de iepuri de el a ucis, dar juriul-l crede, şi el a fost condamnat la moarte, dar gratiati. [5] El a făcut apel, [6] , dar aceasta a fost respinsă de către şeful Domnul Justiţie , Doamne Goddard , spunând că „lucrurile s-au mutat pe de zile de la Camden Wonder” [1] şi, de asemenea,

„… it is equally clear that the fact of death, like any other fact, can be proved by circumstantial evidence, that is to say, evidence of facts which lead to one conclusion, provided that the jury are satisfied and are warned that it must lead to one conclusion only.” [ 7 ] „… Este la fel de clar că faptul de a morţii, ca orice alt fapt, poate fi demonstrat prin dovezi indirecte, adică, fapte care conduc la o singură concluzie, cu condiţia ca juriul sunt îndeplinite şi sunt avertizaţi că trebuie să să conducă la o singură concluzie numai „. [7]

The United States case of People v. Scott 176 Cal. Statele Unite cazul în care statele de Oameni v. Scott Cal 176. App. App. 2d 458 (1960) held that „circumstantial evidence, when sufficient to exclude every other reasonable hypothesis, may prove the death of a missing person, the existence of a homicide and the guilt of the accused”. [ 8 ] 2d 458 (1960) a considerat că „dovezi circumstanţiale, atunci când suficiente pentru a exclude orice alte ipoteze rezonabile, se poate dovedi moartea unei persoane dispărute, existenţa unui omor şi vinovăţia acuzatului”. [8] 

 Mai multe cazuri recente

More recently, absence of a body has been less of an obstacle to conviction for murder. Mai recent, absenţa unui organism a fost mai puţin de un obstacol pentru condamnare pentru omor. For example, circumstantial evidence was originally deemed sufficient in the Australian ” Dingo baby case „, and in others such as Bradley John Murdoch and the murder of Thomas and Jackie Hawks . De exemplu, dovezile circumstanţiale a fost iniţial considerată suficientă în australian ” caz copilul Dingo „, iar în altele, cum ar fi Bradley John Murdoch şi uciderea lui Thomas şi Jackie Hawks . In the 2002 murder of Danielle Jones , the required circumstantial evidence was provided by forensic analysis of text messages sent by the accused. In 2002 asasinarea Danielle Jones , dovezile circumstanţiale necesare au fost furnizate de analiza medico-legală a mesaje text trimise de către acuzat.

In the Australian no-body murder of Keith William Allan evidence from forensic accountants established a motive for his murder. În australian nu-corp asasinarea Keith William Allan probe de la contabili criminalistice a stabilit un motiv pentru uciderea lui. The chance police finding of one perpetrator driving Allan’s car and the conduct of all perpetrators, in particular mobile telephone records, were also important factors in their conviction. [ 9 ] Poliţia sansa de constatare de un autor de conducere auto Allan şi comportamentul tuturor făptuitorilor, în special înregistrările de telefonie mobilă, au fost, de asemenea, factori importanţi în convingerea lor. [9]

The murder of Arlene Fraser is another such recent case, although the conviction of Nat Fraser was subsequently quashed in Fraser v HM Advocate . Uciderea Arlene Fraser este un alt astfel de caz recent, deşi condamnarea de Nat Fraser a fost ulterior anulată în Fraser v avocatului HM .

However, the possibility of the supposed victim turning up alive remains. Cu toate acestea, posibilitatea de a victimei presupuse de cotitură în sus rămâne în viaţă. In 2003, Leonard Fraser , having allegedly confessed to the murder of teenager Natasha Ryan, was on trial for this, and other murders, when she reappeared after having been missing for four years. [ 10 ] În 2003, Leonard Fraser , ar fi mărturisit având în vedere uciderea de adolescent Natasha Ryan, a fost judecat pentru acest lucru, şi alte crime, atunci când ea a reapărut după ce a fost lipsă de patru ani. [10]

sursa

http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Murder_conviction_without_a_body

Anunt de ultima ora:Se analizează posibilitatea trimiterii în judecată a lui Ciocă îl lipsa cadavrului Elodiei

Se efectuează constant activităţi multiple pentru descoperirea cadavrului. Se aşteaptă hotărârea judecătorească de declarare a morţii Elodiei Ghinescu, context în care procurorii vor analiza posibilitatea trimiterii în judecată a învinuitului, chiar în absenţa cadavrului”, a comunicat, vineri, pentru MEDIAFAX, Biroul de presă al Ministerului Public.

Solicitarea de declarare a decesului în cazul Elodiei Ghinescu, avocată în cadrul Baroului Bucureşti, dispărută în 29 august 2007, a fost depusă la Judecătoria Braşov de către avocatul familiei, primul termen de judecată în acest caz fiind stabilit pentru 28 februarie 2012.

Elodia Marilena Ghinescu (38 de ani) a dispărut de acasă, din Braşov, la sfârşitul lunii august 2007. Soţul acesteia, poliţistul Cristian Cioacă, a anunţat Poliţia despre dispariţia femeii abia în 5 septembrie 2007, la solicitarea şefei acesteia, timp în care bărbatul a apelat la cunoştinţe pentru a intra în corespondenţa electronică a avocatei, scopul fiind – potrivit acestuia – acela de a vedea cu ce bărbat se conversa.

Cioacă a spus că doar a căutat indicii cu privire la locul unde ar putea fi, el negând faptul că soţia sa ar fi moartă.

Anchetatorii au luat în calcul, din primele momente, varianta crimei în cazul avocatei, principalul suspect fiind Cristian Cioacă, deoarece s-au găsit urme de sânge în apartamentul celor doi soţi şi în autoturismul bărbatului. De altfel, instanţa supremă a reţinut infracţiunea de omor atunci când anchetatorii au propus arestarea poliţistului, însă, în lipsa cadavrului, judecătorii l-au eliberat.

Ulteriror, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT)-Biroul Teritorial Braşov au dispus începerea urmăririi penale în cauza constituită ca urmare a plângerilor formulate de familia avocatei dispărute şi a Baroului de Avocaţi din Braşov faţă de Cioacă – pentru instigare la acces fără drept la sisteme informatice, instigare la restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi instigare la transferul neautorizat de date informatice, fapte aflate în concurs real, precum şi faţă de Marius Sebastian Breazu şi Marius Adrian Niţu – pentru acces fără drept la sisteme informatice, restricţionare fără drept a accesului la date informatice şi transfer neautorizat de date informatice, fapte aflate, de asemenea, în concurs real.

În acest caz, pe numele lui Cristian Cioacă a fost emis mandat de arestare preventivă, în 24 ianuarie 2008, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, el stând doar câteva zile încarcerat, întrucât instanţa de recurs a admis cererea poliţistului de a fi eliberat sub control judiciar.

Cioacă a motivat sarcastic, în faţa instanţei supreme, că doar a căutat indicii cu privire la locul unde ar putea fi, el negând faptul că soţia sa ar fi moartă.

De altfel, poliţistul a susţinut că a primit şi cadouri din străinătate de la femeie, fără să inte în detalii cu privire la ţara de destinaţie a obiectelor pe care le-ar fi primit, iar ca ofiţer judiciarist nu a întreprins nicio acţiune de găsire a femeii cu care are un copil. Mai mult, el a sugerat zâmbind că soţia sa era imorală.

În 27 septembrie 2010, Cristian Cioacă a fost condamnat, de către Curtea de Apel Braşov, la trei ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei în procesul în care este acuzat de violarea corespondenţei electronice a avocatei Elodia Ghinescu.

De asemenea, în 5 august 2010, poliţistul Cristian Cioacă a fost trimis în judecată pentru furt, de către procurorii Parchetului Tribunalului Braşov, fiind acuzat că şi-a însuşit bunuri ale soţiei sale dispărute, valoarea totală a bunurilor fiind evaluată la 700.000 de lei.

Poliţistul Cristian Cioacă declara jurnaliştilor, care l-au întrebat ce va lăsa moştenire fiului său din bunurile avocatei Elodia Ghinescu, că îi va lăsa chiloţii acesteia.

În 18 septembrie 2008, părinţii Elodiei Ghinescu au solicitat autorităţilor punerea sub sechestru asiguratoriu a apartamentului din Braşov al cuplului, pentru ca Cioacă să nu îl poată vinde, aşa cum intenţiona.

Cristian Cioacă a mai fost chemat la audieri, însă acesta nu mai vrea să dea nicio declaraţie şi refuză în mod constant să mai fie testat la poligraf deşi „e principalul suspect”. „Pe domnul Cioacă nu l-am mai chemat pentru că de vreo doi ani de zile nu vrea să mai colaboreze în sensul că nu mai dă nicio declaraţie, nu solicită administrarea vreunei probe şi refuză în mod constant să mai fie testat la poligraf încă o dată. Şi atâta timp cât nu are ce să spună şi nu mai vrea să dea nicio declaraţie n-are rost să-l mai chemăm. E principalul suspect cum a fost de la început!”, a declarat, într-o conferinţă de presă din februarie, procurorul şef Marius Iacob