Avocat-dreptul-muncii – Concurenta-neloiala-savarsita-de-un-fost-angajat
Astfel, este considerata un act de concurenta neloiala folosirea de catre un fost angajat – in comercializarea unor produse – a denumirii unei marci inregistrate la OSIM de catre comerciantul la care si-a desfasurat activitatea, acesta cunoscand faptul ca titularul marcii produce si comercializeaza de o perioada indelungata de timp produse sub respectiva denumire.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 240 din 26 ianuarie 2012
Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, prin sentinta civila nr. 633/2007 a admis in parte actiunea reclamantelor SC R. SRL si V.V. in contradictoriu cu paratii M.G. si SC E.P. SRL in sensul ca au obligat paratii sa inceteze productia si comercializarea sub denumirea „CARPICON” si sa inceteze deturnarea clientelei SC R. SRL.
Au fost respinse ca neintemeiate capetele doi si patru ale cererii, iar paratii obligati catre reclamanta la plata sumei de 1.500 lei reprezentand cheltuieli de judecata partiale.
S-a retinut, in principal, ca reclamanta V.V. a efectuat cercetari inca din anul 1980, in calitatea de biolog cercetator la Institutul de Stiinte Biologice din Bucuresti, asupra unor produse farmaceutice (unguente) obtinute din rasina de conifere, cunoscute sub denumirea de „CARPICON”. Aceasta denumire a fost inregistrata ca marca de catre Institutul de Biologie sub nr. 13.186 la OSIM, reclamanta V.V. devenind prin cesionare, la 19 martie 2002, titularul marcii respective.
Astfel, produsele farmaceutice au fost obtinute si comercializate de catre SC R. SRL, la care era asociata-reclamanta V.V.
Paratul M.G. a fost angajat in perioada 1998-2003 la firma R. si s-a ocupat de distribuirea medicamentelor „CARPICON” in tara, iar in calitate de inginer se mai ocupa si de repararea utilajelor liniei de productie.
Societatea parata E.P. a fost infiintata la data de 20 martie 2002 avand ca asociat si pe M.G. alaturi de M.Z. si M.G.S., activitatea principala a acestuia fiind fabricarea produselor farmaceutice pe care le comercializeaza sub diverse denumiri, printre care si „Carpicon”.
Paratii nu si-au exercitat activitatea comerciala cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite, astfel cum sunt obligati prin lege, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, prin decizia civila nr. 9/A/2008, a admis apelul paratei SC E.P. SRL impotriva sentintei civile nr. 633/2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila, pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a interzis paratilor folosirea denumirii „CARPICON” in comercializarea urmatoarelor produse:
1) crema solida cu extract de propolis si rasina de conifere – comercializata sub denumirea de „CARPICON S”,
2) crema solida cu extract uleios de pufulita, ghimpe si rasina de conifere – comercializata sub denumirea de CARPICON PLANT,
3) crema cu extracte vegetale si rasina de conifere – comercializata sub denumirea de CARPICON PLANT si
4) crema cu propolis si extract uleios din rasina de conifere – comercializata sub denumirea de CARPICON.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, prin decizia nr. 7420/2008, a admis recursul formulat de parata SC E.P. SRL impotriva deciziei nr. 9/A/2008 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, a casat decizia criticata, a admis apelul paratei SC E.P. SRL impotriva sentintei nr. 633/2007 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a civila, a anulat aceasta sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti, Sectia comerciala.
S-a stabilit ca obiectul actiunii il constituie savarsirea unor pretinse fapte de concurenta neloiala. Partile in litigiu sunt doua societati comerciale, chiar daca au calitatea de parti, si administratorii acestora, adica doi comercianti definiti prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, ceea ce atrage prezumtia de comercialitate asupra tuturor actelor si faptelor juridice savarsite de cele doua societati comerciale.
Actele de concurenta neloiala au caracter obiectiv comercial, astfel incat actiunea in concurenta neloiala apartine jurisdictiei comerciale, iar nu celei civile, intrucat comerciantul care exercita o asemenea actiune isi apara fondul de comert.
Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, prin sentinta comerciala nr. 12420/2009 a admis in parte cererea formulata de reclamantele SC R. SRL si V.V. in contradictoriu cu paratii SC E.P. SRL si M.G., in sensul ca a interzis paratilor folosirea denumirii „Carpicon” in comercializarea urmatoarelor produse:
1) crema solida in extras de propolis si rasina de conifere – comercializata sub denumirea de „Carpicon S”,
2) crema solida cu extract uleios de pufulita, ghimpe si rasina de conifere – comercializata sub denumirea de „Carpicon Plant”,
3) crema cu extracte vegetale si rasina de conifere – comercializata sub denumirea de „Carpicon Plant”,
4) crema cu propolis si extract uleios din rasina de conifere – comercializat sub denumirea de „Carpicon”.
Au fost obligati paratii sa inceteze deturnarea clientelei reclamantei SC R. SRL.
Au mai fost respinse celelalte capete de cerere ca neintemeiate.
In final au fost obligati paratii la plata suinei de 7.042 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta SC R. SRL.
Instanta de fond a apreciat ca aplicarea semnelor CARPICON S, „CARPICON PLANT” si „CARPICON” de catre parata SC E.P. SRL pe anumite produse similare cu acelea comercializate de reclamanta contravine uzantelor cinstite in comert, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 11/1991.
Parata SC E.P. SRL a cunoscut in momentul punerii pe piata a produselor descrise anterior ca reclamantele produceau si comercializau de o perioada indelungata de timp produse sub denumirea CARPICON.
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a comerciala, prin decizia nr. 61/A/2011 a respins ca nefondat apelul paratilor SC E.P. SRL si M.G. impotriva sentintei comerciale nr. 12.420/2011 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, fiind preluate argumentele instantei de fond, practica paratilor fiind contrara uzantelor cinstite in activitatea comerciala si indeplinind conditiile legale pentru a fi considerata un act de concurenta neloiala.
Impotriva deciziei comerciale nr. 61/A/2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, a promovat recurs parata SC E.P. SRL prin administrator M.G. care a criticat aceasta hotarare judecatoreasca pentru nelegalitate, solicitand in temeiul art. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ. admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei atacate, admiterea apelului cu consecinta schimbarii sentintei primei instante si respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
Cat timp art. 11 a fost introdus sa modifice forma initiala a legii tocmai prin definirea si enumerarea limitativa a faptelor de concurenta neloiala, ca fiind acelea contrare uzantelor comerciale cinstite, nu este ingaduit judecatorului sa interpreteze ca art. 2, prin sintagma „orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite”, ar insemna mai mult decat insusi legiuitorul a vrut sa spuna prin textul art. 11.
Sunt reale, dovedite si neinlaturate in vreun fel de instante sustinerile si apararile paratei privind viciile comertului reclamantelor, care illo tempore nu mai aveau niciun punct de lucru, nici sediu, nici nu-si achitau contributiile catre stat, nu aveau avizele legale, ori notificarile Ministerului Sanatatii, imprejurari dovedite de fond si apel, care creau pe deplin aparenta ca reclamantele erau cele care faceau concurenta neloiala.
Intimatele-reclamante SC R. SRL si V.V. prin notele de concluzii scrise depuse la termenul din 26 ianuarie 2012, dar si prin sustinerile orale cu ocazia dezbaterilor au invocat nulitatea recursului in raport de dispozitiile art. 306 alin. (1) C.proc.civ., dar si respingerea ca nefondat a recursului declarat de parata.
Inalta Curte, analizand decizia raportat la criticile aduse de parti, a respins atat exceptia nulitatii recursului invocata de intimatele-reclamante, cat si recursul paratei SC E.P. SRL prin administrator, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit cererii de chemare in judecata, reclamantele SC R. SRL si V.V. au cerut in contradictoriu cu paratii SC E.P. SRL si M.G. obligarea acestora sa inceteze productia si comercializarea de produse farmaceutice si cosmetice comercializate sub denumirea de CARPICON, sa inceteze deturnarea clientelei SC R. SRL catre SC E.P. SRL, obligarea paratilor la plata prejudiciului creat reclamantei SC R. SRL ca urmare a actelor de concurenta neloiala efectuate in perioada 5 decembrie 2005 la zi, precum si obligarea paratului sa recunoasca in mod public faptul ca la baza productiei si comercializarii de catre societatea parata a produselor cu denumirea comerciala de CARPICON au stat informatiile obtinute in baza contractului de prestari servicii nr. 17.106 din 1 iunie 1998, fiind invocate ca temei de drept dispozitiile art. 6, 7 si 9 din Legea nr. 11/1991.
Corect instanta de fond si-a fundamentat solutia de admitere in parte a cererii formulate de reclamante pe dispozitiile cu caracter general cuprinse in art. 1 si art. 2 din Legea nr. 11/1991.
In conformitate cu aceste dispozitii, comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale. In acest context, concurenta neloiala este definita ca orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii.
Amplu documentat si bine argumentat, instantele judecatoresti anterioare au apreciat ca nu numai utilizarea in mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant constituie un act de concurenta neloiala, care reprezinta una dintre situatiile de fapte contrare uzantelor cinstite, ci orice alte acte sau fapte contrare uzantelor cinstite in activitatea comerciala sunt compatibile cu o concurenta neloiala.
Din verificarea intregii documentatii rezulta ca prin conventia civila pentru prestari servicii incheiata la data de 1 iunie 1998 intre SC R. SRL si M.G., acesta din urma s-a obligat sa presteze servicii de distributie a medicamentelor Carpicon in tara, pentru o perioada nedeterminata.
Ulterior, potrivit deciziei nr. 2/2003 a SC R. SRL, in acord cu dispozitiile art. 79 alin. (3) C.muncii, incepand cu data de 1 octombrie 2003 au incetat raporturile de munca cu paratul M.G.
Relatiile de la O.R.C. de pe langa Tribunalul Bucuresti atesta ca SC E.P. SRL a fost infiintata la data de 20 martie 2002 avandu-l ca asociat si administrator pe M.G., activitatea principala a societatii comerciale fiind „fabricarea preparatelor farmaceutice”, mentinandu-se ca activitate secundara comertul cu amanuntul al produselor farmaceutice.
Relevanta in corecta stabilire a situatiei de fapt si drept o are, pe langa inscrisurile depuse de parti, si decizia nr. 1910/2006 a O.S.I.M. prin care comisia a decis admiterea opozitiei formulate de oponenta V.V. si a dispus respingerea inregistrarii marcii Carpicon.
Fiind analizat interesul oponentului s-a observat ca marca Carpicon a apartinut Institutului de Stiinte Biologice Bucuresti care a utilizat-o asociata unor produse cum ar fi unguente pentru imbunatatirea circulatiei periferice, produse realizate in baza unor inventii brevetate, dintre inventatori facand parte si biologul V.V.
Reclamanta V.V. a preluat drepturile asupra marcii CARPICON si a utilizat marca prin SC R. SRL, continuand realizarea produselor obtinute in baza brevetelor initiale. S-a constatat ca marca a fost utilizata cel putin din anul 1987 si pana in anul 1990 de catre Institutul de Stiinte Biologice si ulterior de catre SC R. SRL avand ca actionar principal pe reclamanta V.V., cel putin in perioada 1995-2003, astfel incat sunt indeplinite conditiile art. 20 din Legea nr. 84/1998 pentru a aprecia ca marca CARPICON este o marca de notorietate pentru produsele destinate imbunatatirii circulatiei periferice.
Din aceasta perspectiva, practica paratilor este calificata ca fiind contrara uzantelor cinstite in activitatea comerciala si ca indeplinind conditiile legale pentru a fi considerata un veritabil act de concurenta neloiala.
Nu poate fi primita nici teza acreditata de intimatele-reclamante vizand nulitatea recursului paratei in raport de dispozitiile art. 306 alin. (1) C.proc.civ.
Este adevarat, asa cum a evidentiat doctrina si jurisprudenta, ca sanctiunea nulitatii recursului nu intervine doar in situatia in care motivarea cererii lipseste cu desavarsire, ci si atunci cand recurentul nu indica niciunul dintre cazurile de casare prevazute de dispozitiile art. 304 C.proc.civ., marginindu-se sa reia sustinerile si apararile formulate in fazele procesuale anterioare si a caror incadrare intr-unul dintre motivele de casare prevazute de lege este imposibila.
Recursul paratei are indicat ca temei de drept dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ., iar dezvoltarea motivelor de recurs se afla in legatura cu decizia instantei de apel, astfel ca nu se impune aplicarea regimului sanctionator al nulitatii recursului.
Pentru aceste ratiuni s-a respins exceptia nulitatii recursului invocata de intimatele reclamante, precum si ca nefondat recursul paratei SC E.P. SRL prin administrator M.G. impotriva deciziei nr. 61/A/2011 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, nefiind indeplinita nicio cerinta din cele prevazute de dispozitiile art. 304 C.proc.civ.