Divorţul prin acordul soţilor (ca modalitate de încetare a căsătoriei) se poate realiza prin alegerea uneia dintre cele trei proceduri distincte prevăzute de noul Cod civil:
- divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară;
- divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă;
- divorţul prin acordul soţilor prin procedura notarială.
Toate cele trei proceduri existau în legislaţia noastră şi anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, însă ultimele două sunt de dată foarte recentă, fiind introduse prin Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării, în pregătirea intrării în vigoare a noului Cod civil. În acelaşi timp, avantajele celor două proceduri este dat de soluţionarea mai rapidă a unor cereri care anterior intrau în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, precum şi prin costuri mai reduse pentru părţile implicate.
Noul Cod civil reglementează, în continuare, cele trei proceduri de divorţ, principalul element de noutate faţă de procedura anterioară fiind faptul că, procedura notarială a divorţului (nu şi cea pe cale administrativă) poate fi folosită de acum şi în cazul în care există copii minori din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi. Până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, procedura divorţului pe cale administrativă sau prin procedura notarială putea fi folosită numai în cazul în care soţii care doreau să divorţeze nu aveau copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.
Procedura divorţului prin acordul soţilor pe cale judiciară poate fi folosită, ca şi până acum, indiferent dacă soţii au sau nu copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.
Prin urmare, în cazul în care există acordul soţilor pentru desfacerea căsătoriei poate fi folosită, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor necesare, oricare dintre cele trei proceduri. Fiind vorba de divorţul prin acordul soţilor, aceştia trebuie să aleagă împreună una dintre cele trei proceduri de divorţ prin acordul soţilor. Odată aleasă una dintre aceste proceduri, aceasta va fi cea sub care se va realiza desfacerea căsătoriei, nefiind admisibilă apelarea, în acelaşi timp şi la o altă procedură de divorţ prin acordul soţilor. Numai în cazul în care, în timpul derulării procedurii alese, între cei doi soţi intervin neînţelegeri, notarul public sau, în funcţie de procedura aleasă, ofiţerul de stare civilă va înceta desfăşurarea oricăror acte în dosarul respectiv şi va îndruma soţii să se adreseze instanţei judecătoreşti, deoarece condiţiile iniţiale s-au schimbat odată cu apariţia neînţelegerii dintre soţi cu privire la aspecte legate de divorţ.
Condiţiile necesare pentru alegerea procedurii divorţului pe care notarială:
- cei doi soţi să fie de acord cu divorţul, precum şi cu toate efectele care rezultă din acesta: atât personale, cât şi patrimoniale. Acordul soţilor cu privire la aceste aspecte va fi realizat printr-un act distinct, încheiat în faţa notarului;
- în cazul în care există copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi: soţii să convină (tot printr-un act distinct) asupra tuturor aspectelor referitoare la:
– numele de familie pe care să îl poarte după divorţ,
– exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi,
– stabilirea locuinţei copiilor după divorţ,
– modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii,
– stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Precizări:
În vederea verificării îndeplinirii celei de-a doua condiţii, se va realiza şi un raport de anchetă socială (de către autoritatea tutelară). Dacă din acest raport rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, notarul public va înceta derularea procedurii şi va îndruma soţii să se adreseze instanţei de judecată. Notarul procedează astfel deoarece, fiind vorba de interesul copilului, orice aspecte care ar putea aduce prejudicii acestor interese trebuie aduse la cunoştinţa instanţei de tutelă şi familie, singura competentă să decidă cu privire la aceste probleme.
Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, notarul public respinge cererea de divorţ. În acest caz: 1) soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege; 2) pot solicita instanţei judecătoreşti repararea prejudiciului produs prin refuzul abuziv al notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ.
Competenţa de soluţionare a cererii de divorţ pe cale notarială: notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor.
Actul constatator al divorţului prin acordul soţilor pe cale notarială: certificatul de divorţ eliberat de notarul public competent. Notarul public va înainta de îndată o copie certificată a certificatului de divorţ la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.
Procedura de divorţ:
– fiind vorba de un acord între cei doi soţi, depunerea cererii de divorţ se face împreună sau prin mandatar cu procură autentică;
– după înregistrarea cererii, notarul public le acordă celor doi soţi, un termen de reflecţie de 30 de zile (la fel procedează, de altfel, şi instanţa judecătorească, respectiv ofiţerul de stare civilă);
– după expirarea termenului de 30 de zile, soţii se prezintă personal în faţa notarului public, care verifică dacă soţii insistă, în cunoştinţă de cauză, asupra cererii lor de divorţ;
– în cazul în care soţii au copii (din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi), notarul public va dispune întocmirea raportului de anchetă socială şi va asculta în mod obligatoriu copilul care a împlinit 10 ani;
– după ce constată că soţii îşi menţin cerea de divorţ, notarul public eliberează certificatul de divorţ
www.coltuc.ro