extradare

Sfaturi avocat – extradare

de

Extradarea reprezinta un act bilateral intre doua state, in baza caruia un stat pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat, il preda la cerere altui stat pentru a fi judecat sau pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat- Sfaturi avocat

 

Extradarea este reglementata cu caracter principal in art. 9 c.p. In legatura cu dispozitiile finale ale acestui articol, care privesc acordarea sau solicitarea extradarii ” in temeiul legii „, se cuvin unele precizari. Constitutia Romaniei din 1991, revizuita in 2003, in dispozitiile art. 19 alin 1, prevede: „Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.”

In situatia in care s-a solicitat extradarea dvs intr-un alt stat avocatii nostri specializati in drept penal international va vor asista in fata Curtii de Apel ajutandu-va sa dovediti ca nu dvs sunteti persoana care trebuie extradata. De asemenea daca hotararea Curti de Apel este nefavorabila o vom ataca cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

 

Extrădare

de

Extrădarea este una din formele cooperării judiciare internaţionale în materie penală, constand in procedura prin care un stat suveran (statul solicitat) acceptă să predea unui alt stat (statul solicitant) o persoană care se află pe teritoriul său şi care este urmărită penal sau trimisă în judecată pentru o infracţiune ori este căutată în vederea executării unei pedepse în statul solicitant. Extrădarea are ca finalitate evitarea sustragerii de la răspunderea penală a persoanelor care au comis o infracţiune într-un stat şi se refugiază pe teritoriul altuia.

Procedura extradarii, ca forma de cooperare juridica internationala, are la baza principiul preeminenţei dreptului internaţional. În lipsa unei convenţii internaţionale, cooperarea judiciară se poate efectua în virtutea curtoaziei internaţionale, la cererea transmisă pe cale diplomatică de către statul solicitant şi cu asigurarea scrisă a reciprocităţii dată de autoritatea competentă a acelui stat. Lipsa reciprocităţii nu împiedică să se dea curs unei cereri de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, in situatiile anume prevazute de lege.

In România, extrădarea este reglementată în Constituţie, Codul penal si Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională, astfel cum a fost modificata şi completata.
CONDITIILE EXTRADARII DIN ROMANIA

1. Conditii referitoare la persoanele supuse extradarii

In ceea ce priveste persoanele care pot fi extradate din Romania, Legea 302/2004 prevede ca pot fi extradate din Romania, in conditiile prezentei legi, la cererea unui stat strain, persoanele care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni, ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul respectiv.

Legea 3201/2004 prevede categoriile de persoane care sunt exceptate de la extrădare. In acest sens, legea prevede ca nu pot fi extrădaţi din România:
a) cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege;
b) persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România;
c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;
d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.
Extrădarea oricărei alte persoane străine poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.

In ceea ce priveste extrădarea cetăţenilor români, legea stipuleaza ca acestia pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, numai dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:

a) în vederea efectuării urmăririi penale şi a judecăţii, dacă statul solicitant dă asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România;
b) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;
c) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant;
d) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

2. Conditii referitoare la fapta
Extradarea va fi acordata numai daca este indeplinita conditia dublei incriminari a faptei savarsite de persoana a carei extradare se cere.
Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română.

Prin derogare de la dispoziţiile legale de mai sus, extrădarea poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea română, dacă pentru această faptă este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-o convenţie internaţională la care România este parte.
Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de legile celor două state nu prezintă relevanţă, dacă prin convenţie internaţională sau, în lipsa acesteia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel.

In ceea ce priveste infracţiunile fiscale, legea prevede ca in materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea va fi acordată potrivit dispoziţiilor înţelegerii internaţionale aplicabile, pentru fapte cărora le corespund, conform legii statului român, infracţiuni de aceeaşi natură. Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legea română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vamă sau de schimb valutar ca legislaţia statului solicitant.

3. Conditii privitoare la pedeapsa

In ceea ce priveste gravitatea pedepsei, extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, numai pentru fapte a căror săvârşire atrage, potrivit legislaţiei statului solicitant şi legislaţiei române, o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani, iar în vederea executării unei sancţiuni penale, numai dacă aceasta este mai mare de un an.

Referitor la pedeapsa capitală, legea prevede ca dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată.

4. Conditii privitoare la competenta

În cazul infracţiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decât statul solicitant, extrădarea poate fi acordată atunci când legea română conferă competenţa de urmărire şi judecată autorităţilor judiciare române pentru infracţiuni de acelaşi fel, săvârşite în afara teritoriului statului român, sau atunci când statul solicitant face dovada că statul terţ pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea nu va cere extrădarea pentru fapta respectivă.
Extrădarea nu se acordă în cazul în care, potrivit atât legislaţiei române, cât şi legislaţiei statului solicitant, acţiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării.

5. Conditii privitoare la procedura

Cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant, si insotita de actele anexe prevazute de lege, se adreseaza Ministerului Justitiei. Daca cererea se adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite neintarziat Ministerului Justitiei. O alta cale va putea fi convenita prin intelegere directa intre statul solicitant si statul roman solicitat.

În sistemul românesc, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 19 alin. 4 din Constituţie, potrivit cărora extrădarea se hotărăşte de justiţie, rolul Ministerului Justiţiei este circumstanţiat cadrului constituţional şi constă, în esenţă, în:

– examenul de regularitate internaţională (verificarea conformităţii cererii cu tratatul aplicabil) efectuat anterior sesizării autorităţilor judiciare, în cazul extrădării din Romania (extradare pasiva, cand Romania este stat solicitat;

– punerea în executare, împreună cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, a hotărârii definitive de extrădare, aprobarea tranzitului.
În toate cazurile însă, mecanismul prevăzut de Legea nr. 302/2004, pentru a respecta dispoziţiile Constituţiei, este de aşa natură construit încât hotărârea finală o are instanţa judecătorească, nu numai în cazul extrădării pasive (din România), dar şi în cazul cererilor de extrădare formulate de România.

România nu va acorda extrădarea în cazurile în care persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare sau de un tribunal naţional instituit anume pentru cazul respectiv, ori dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunţate de acel tribunal.

Care sunt conditiile legale pentru a solicita extradarea

de

Judecata se face de urgenta si cu precadere, in camera de consiliu, de un complet format dintr-un singur judecator, cu participarea procurorului si fara citarea partilor. Judecatorul se pronunta prin incheiere motivata, data in camera de consiliu.

Prin referat, Compartimentul Executari Penale din cadrul Tribunalului Ialomita a sesizat instanta de judecata sa se pronunte prin incheiere motivata daca sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala pentru a se solicita extradarea inulpatului C.A, localizata pe teritoriul Elvetiei.

Aceasta solicitare a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita sub nr. XXXXX din data de 20.03.2012.

In drept, au fost invocate prevederile art. 68 alin. 1-2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.

A fost atasat dosarul nr. XXX (aferent mandatului european de arestare).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Prin incheierea nr. 6/A din 02.03.2012 pronuntata de Tribunalul Ialomita, definitiva prin incheierea nr. 95/R/09.03.2012 a C.A.B.-sectia I penala privind pe inculpatul C.A – (date), s-au dispus urmatoarele:

S-a admis propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita.

In baza art. 149 ind. 1 raportat la art. 150 Cod procedura penala, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului C.A – (date), pe o durata de 30 zile, de la data prinderii si emiterea mandatului de arestare preventiva.

In aceasta incheiere s-a retinut in fapt ca in dupa amiaza zilei de 01.01.2012, a participat la scandalul public produs pe o strada din localitatea B., judetul Ialomita, si fiind inarmat cu o bata impreuna cu inculpatii R.N. si V.L., a patruns fara drept in curtea numitului R.A., participand la agresarea fizica a partii vatamate R.L. alaturi de ceilalti doi inculpati, pe care a lovit-o cu bata pe care o avea asupra sa, imprejurare in care acesteia i-au produs mai multe leziuni traumatice in zone vitale ale corpului.

Incheierea nr. 6/A din 02.03.2012 pronuntata de Tribunalul Ialomita, a ramas definitiva prin incheierea nr. 95/R/09.03.2012 a C.A.B.-sectia I penala.

A fost emis mandatul de arestare preventiva nr.14/UP/02.03.2012.
La data de 15.03.2012, la solicitarea Parchetului de pe langa Tribunalul Ialomita a fost emis de catre Tribunalul Ialomita pe numele inculpatului C.A, mandatul european de arestare nr. 3/15.03.2012, precum si mandatul de urmarire internationala nr. 2/2012.

Prin adresa nr. XXX/SIRENE/FAM din data de 19.03.2012, Biroul SIRENE a comunicat faptul ca numitul C.A., a fost arestat in Elvetia la data de 17.03.2012, in vederea predarii catre Romania, situatie fata de care, conform dispozitiilor art. 68 alin. 1-2 din Legea nr.302/2004 republicata, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala s-a solicitat stabilirea printr-o incheiere motivata daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a se solicita extradarea.

Fata de dispozitiile art. 66 alin. 1-5 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu aplicarea dispozitiilor Conventiei europene de , incheiata la Paris la 13.12.1957, ratificata de Romania prin Legea nr. 80/1997, instanta de judecata a fost sesizata sa se pronunte printr-o incheiere motivata, in sensul de a se stabili daca sunt indeplinite conditiile prevazute de prezenta lege pentru a se solicita extradarea.

Cu privire la indeplinirea conditiilor pentru solicitarea extradarii inculpatului C.A., instanta constata urmatoarele:

Conform art. 62 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala „Extradarea unei persoane impotriva careia autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii ori careia i s-a aplicat o masura de siguranta va fi solicitata statului strain pe teritoriul careia aceasta a fost localizata in toate cazurile in care sunt intrunite conditiile prevazute de prezenta lege”.

Se constata ca, in prezenta cauza, aceasta conditie este indeplinita, avand in vedere mandatul de arestare preventiva nr. 14/UP/02.03.2012, emis de Tribunalul Ialomita pe numele inculpatului C.A..

In conditiile in care pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatului C.A. prin incheierea nr. 6/A din 02.03.2012 pronuntata de Tribunalul Ialomita, definitiva prin incheierea nr. 95/R/09.03.2012 a C.A.B.-sectia I penala este mai mare de un an, se constata indeplinita si conditia gravitatii pedepsei (potrivit art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala „extradarea este acordata de Romania, in vederea urmaririi penale sau a judecatii, pentru fapte a caror savarsire atrage potrivit legislatiei statului solicitant si legii romane o pedeapsa privativa de libertate de cel putin un an…”, ori in prezenta cauza, fara niciun dubiu, este indeplinita si aceasta cerinta a legii, pedepsele fiind peste un an).

Potrivit art. 63 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, dispozitiile sectiunii 1 a capitolului I din Titlul II (dispozitii privitoare la conditiile pentru extradarea pasiva), se aplica in mod corespunzator si in cazul in care, Romania are calitate de stat solicitant, fapt pentru care instanta va analiza daca sunt intrunite aceste conditii.

Instanta a constatat ca inculpatul C.A. este cautat in vederea executarii unui mandat de arestare preventiva, emis in baza unei incheieri a Tribunalului Ialomita (nr. 6/A/02.03.2012 a Tribunalului Ialomita, definitiva prin incheierea nr. 95/R/09.03.2012 a C.A.B.-sectia I penala), conform art. 18; ca persoana a carei extradare se cere, nu se incadreaza in prevederile art. 19, alin. 1 lit. a, b, c si d din Legea nr. 302/2004 (nefacand parte din randul persoanelor exceptate de la extradare); ca numitul C.A. este cetatean roman, domiciliind pe teritoriul Romaniei, iar faptele au fost savarsite pe teritoriul Romaniei.

Totodata, se constata ca, din actele prezentei cauze nu reies indicii privind subzistenta vreunuia din cazurile prevazute la art. 21 si art. 22 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
De asemenea, instanta a constatat ca nu sunt incidente nici prevederile art. 33, art. 34 si art. 35 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, in conditiile in care nu s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale; ca nu a intervenit amnistia si ca nici nu a fost adoptat vreun act de gratiere privind aceasta persoana.

Fostul director general al Companiei Nationale a Cailor Ferate Romane, Mihai Necolaiciuc, va fi eliberat din inchisoare

de

Fostul director general al Companiei Nationale a Cailor Ferate Romane, Mihai Necolaiciuc, a fost eliberat din inchisoare, dupa revocarea celor patru mandate de arestare care au fost emise pe numele sau.

 

 

 

Acest lucru a fost posibil pentru ca Tribunalul Bucuresti a admis recursul formulat de Mihai Necolaiciuc, care reclamase decizia Judecatoriei Sectorului 1 prin care i-a fost prelungit mandatul de arestare. Decizia tribunalului este definitiva.

Mihai Necolaiciuc a fost extradat la 20 aprilie 2011 din Statele Unite, pentru a fi judecat pentru prejudicierea CFR cu aproximativ 70 de milioane de euro.

Indonezia a respins cererea lui Nicolae Popa de eliberare din închisoare

de

Detectivul Şef Ito Sumardi a declarat că avocaţii lui Nicolae Popa ar trebui să se adreseze direct Interpolului.”Nu putem duce la îndeplinire cererea făcută de avocaţii lui Popa – Otto Hasibuan şi Henry Yosodiningrat – de

încetare a executării pedepsei cu închisoarea, deoarece Nicolae Popa nu este deţinutul nostru. El a fost arestat în baza mandatului trimis nouă de către Interpol la cererea Poliţiei Române”, a declarat, pentru cotidianul indonezian, detectivul-şef Com. Gen. Ito Sumardi.

„Chiar dacă arestarea lui Nicolae Popa s-a bazat pe cererea Poliţiei Române, Poliţia Naţională Indoneziană a emis, de asemenea, un mandat de arestare pentru a-l putea băga după gratii pe Popa. Nu este o greşeală că cerem Poliţiei indoneziene să suspende acest mandat de arestare. Popa a promis  să coopereze , iar noi vom da o garanţie în acest sens. Nu va fugi”, a declarat Henry Yosodiningrat, unul dintre avocaţii lui Nicolae Popa.

Avocatul a precizat că Nicolae Popa nu a venit în Indonezia ca turist, ci că a trăit aici timp de nouă ani, timp în care nu  a făcut nicio ilegalitate. „Nu există motive întemeiate să fie ţinut după gratii în timp ce-şi aşteaptă termenul de extrădare. Nu este un terorist sau un violator al drepturilor omului, ci doar există acuze referitoare la fraudări în ţara sa de origine”, a mai adăugat Henry.

Nicolae Popa a fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de Încredere al Sov Invest, societatea de administrare a FNI.  Popa a fost dat în urmărire internaţională la începutul anilor 2000, când a fugit din România. A părăsit ţara după izbucnirea scandalului FNI în care peste 400.000 de persoane au fost păgubite.

Pe numele lui Nicolae Popa, în ianuarie 2002, a fost emis un mandat de arestare preventivă pentru săvârşirea de infracţiuni economice, iar în iunie 2009, un mandat de executare a pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi delapidare, fiind condamnat la 15 ani de închisoare.

realitatea

Necolaiciuc, la un pas de infarct

de

Acestea sunt doar două dintre argumentele pentru care Mihai Necolaiciuc a cerut eliberarea din arestul seviciului de emigrări! Fostul director CFR a spus că viaţa lui şi a familiei sale va fi pusă în pericol odată cu expulzarea în România, de aceea cere azil politic statului american. Mihai Necolaiciuc află săptămâna viitoare dacă va fi sau nu extradat în

 România.

În pledoariile apărătorilor lui Necolaiciuc se arată că: „În 4 iulie, în jurul orei 10.00, i s-a dat medicaţia prescrisă. Până la amiază, presiunea arterială a scăzut atât de tare încât a început să-şi piardă cunoştinţa. A cerut ajutor medical, dar a fost ignorat. Asta până când a intervenit apărătorul”.

Pentru a motiva cererea de azil politic, avocaţii lui Necolaiciuc au susţinut că: „Nu a făcut niciun efort să-şi schimbe identitatea sau să se ascundă. A cumpărat pe numele său un apartament şi două maşini pe care le-a asigurat. Are cărţi de credit, cablu, telefon şi alte utilităţi pe numele său. Cel puţin în ultimele 18 luni, FBI a ştiut exact unde locuieşte, dar nu a făcut niciun efort ca să-l aresteze, deşi exista un mandat prin Interpol pe numele lui.” 

 

realitatea

Infractiune savarsita pe teritoriul altui stat de catre un cetatean roman cu domiciliul in Romania

de

Prin sentinta penala nr.747 din 2 octombrie 1966 a Judecatoriei Dorohoi, inculpatul N.I. cetatean roman cu domiciliul in com. Havirna judetul Botosani, a fost condamnat la 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt in dauna avutului particular, prevazuta de art.208 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit b C.pen.

Prima instanta a retinut ca inculpatul a plecat in luna iulie 1994, in Republica Federala lugoslavia cu trenul Bucuresti-Belgrad in care a cunoscut partile vatamate C.E. si D.E. care se deplasau la Belgrad pentru a exercita acte de comert pe piata acestui oras.

Cunoscand Belgradul, inculpatul le-a promis partilor vatamate ca le gaseste gazda in acest oras si le ajuta sa valorifice marfurile pe care acestia le duceau spre vanzare, cat mai repede.
Ajunsi la Belgrad, cei trei au plecat la gazda pe care inculpatul o cunostea, au depozitat bunurile partilor vatamate dupa care impreuna cu acestea au plecat in piata orasului unde au valorificat o parte din bunuri. Dupa aceea, inculpatul s-a intors la gazda de unde a mai luat un transport de marfuri ducandu-I partilor vatamate pentru valorificare.
Intorcandu-se dupa al doilea transport, inculpatul a sustras din bagajele partilor vatamate suma de 1.110 marci germane, 15 dolari USA si marfuri in valoare de 500.000 de lei, bunuri cu care a disparut. La data de 14 iulie 1994, inculpatul fiind gasit de partile vatamate intr-o piata din Belgrad a dat acestora un inscris prin care se obliga sa restituie pana la 1 august 1994 bunurile si banii sustrasi.

Starea de recidiva a fost retinuta fata de inculpat, deoarece acesta a fost condamnat prin sentinta penala nr. 824 din 1993 a Judecatoriei Dorohoi, la 1 an si 6 luni inchisoare, pedeapsa ce a fost executata in perioada 8 octombrie 1992 – 18 ianuarie 1994.
Apelul inculpatului a fost respins de Tribunalul Botosani, Sectia penala, prin decizia nr.729A din 17 decembrie 1996.

Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs inculpatul in motivarea caruia a aratat ca instantele au comis o eroare grava de fapt, pronuntand si respectiv, mentinand condamnarea, pentru o fapta pe care nu a comis-o, motiv de casare prevazut de art.385 pct.18 C.pr.pen.

Curtea de apel Suceava, Sectia penala, prin decizia nr.44 din 10 februarie 1997, a respins ca nefondat recursul inculpatului, retinand practic aceasta prin declaratia data partilor vatamate la 14 iulie 1994, prin care se obliga sa restituie bunurile sustrase pana la 1 august 1994, declaratie coroborata cu sustinerile partilor vatamate si cu faptul ca la 6 septembrie 1994 acesta si-a schimbat pasaportul, disparand de la domiciliu cu scopul de a se sustrage de la cercetarea penala.

Curtea de Apel, decizia nr.44 din 10 februarie 1997