Dreptul la actiune este imprescriptibil in urmatoarele cazuri:in cazurile prevazute de lege; ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat in timp;
- drepturile privitoare la:
– actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial, cu exceptia cazului in care prin lege se dispune altfel;
– actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept;
– actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic;
– actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor, daca obiectul sau il constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub conditia acceptarii mostenirii in termenul prevazut de lege.
Prescriptia dreptului la actiune privind drepturile accesorii
Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel; in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate. Totusi, aceste din urma dispozitii nu sunt aplicabile in cazul in care prestatiile succesive alcatuiesc, prin finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie, un tot unitar.
Prescriptia dreptului la actiune privind creanta garantata
Prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara, creditorul ipotecar putand urmari, in conditiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, insa numai in limita valorii acestor bunuri. Aceste dispozitii nu se aplica prescriptiei dreptului la actiune pentru plata dobanzilor si a altor accesorii ale creantei ipotecare, care, in afara capitalului, nu mai pot fi acoperite dupa implinirea prescriptiei din valorificarea, pe cale silita, a bunului grevat.
Compensatia si dreptul de retentie
Prescriptia nu impiedica stingerea prin compensatie a creantelor reciproce si nici exercitarea dreptului de retentie, daca dreptul la actiune nu era prescris in momentul in care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retentie, dupa caz.
Efectele prescriptiei implinite
Prescriptia nu opereaza de plin drept, ci trebuie invocata; dupa implinirea termenului de prescriptie, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiei. Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit;
Recunoasterea dreptului, facuta printr-un act scris, precum si constituirea de garantii in folosul titularului dreptului a carui actiune este prescriptibila sunt valabile, chiar daca cel care le-a facut nu stia ca termenul de prescriptie era implinit, in aceste cazuri fiind aplicabile regulile de la renuntarea la prescriptie.
Renuntarea la prescriptie
Noul Cod civil dispune ca nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga, ci doar la prescriptia implinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita.
Felurile renuntarii la prescriptie
- Expresa;
- Tacita – in acest caz, trebuie sa fie neindoielnica, putand rezulta numai din manifestari neechivoce.