Atunci cand o casatorie nu mai poate continua din diverse motive, cei doi parteneri aleg varianta divortului ca cea mai buna cale de a-si continua vietile in mod civilizat. Nepotrivirea de caracter, infidelitatea, violenta fizica sau verbala, toate sunt motive ce pot fi invocate in fata instantei de judecata,
singura ce poate decide, oficial, daca un cuplu mai are sau nu sanse de supravietuire. Cu toate acestea, divortul nu inseamna numai acea cerere menita ca intr-o perioada anume sa te transforme din nou intr-un om liber, ci si multe alte probleme ce trebuie clarificate…
Una dintre acestea il reprezinta si partajul ce se realizeaza intre cei doi soti.
Potrivit art.30 din Codul Familiei, obiectul partajului il vor constitui bunurile dobandite de cei doi soti in timpul casatoriei.
Acest partaj se poate realiza voluntar. Astfel, fiecare partener isi va alege bunurile dorite, urmand sa redacteze un document numit tranzactie, prin care vor preciza acest lucru. De regula, cel ce intocmeste acest document este un avocat, chiar daca cei doi nu au angajat unul special pentru divort sau partaj.
In schimb, in cazul in care divortul nu este unul amiabil si nu se poate ajunge la un numitor comun din acest punct de vedere, instanta de judecata va fi cea care va stabili modul in care se realizeaza impartirea bunurilor respective.
Astfel, in acest al doilea caz lucrurile se complica. In primul rand este important de mentionat faptul ca partajul se poate realiza atat in timpul casatoriei (in cazuri speciale si la cererea unuia dintre soti sau a unui reprezentant legal al acestuia), cat si dupa casatorie, neexistand vreo restrictie cu privire la momentul inaintarii lui (cu mentiunea ca, introdus mai tarziu decat cererea de divort, partajul se va judeca de o alta instanta).
Iata care sunt, conform Codului Familiei, bunurile ce nu intra in procesul de partaj:
– Bunurile achizitionate de unul dintre soti inainte de oficializarea relatiei – multi soti stiu de aceasta prevedere, dar considera ca, datorita faptului ca au contribuit la modernizarea acelei locuinte au si ei dreptul la ea. Lucrurile nu stau tocmai asa, celalalt sot putand beneficia, cel mult, de acordarea despagubirilor indemnizatiilor de imbunatatire.
– Bunurile dobandite prin mostenire doar de unul dintre parteneri, chiar daca aceasta a survenit in timpul casatoriei.
– Bunurile pe care unul dintre soti le foloseste pentru exercitarea profesiei.
– Orice fel de creatie literara, stiintifica, artistica, premii sau recompense primite de unul dintre soti inainte sau in timpul casatoriei.
– Sume provenite de la diverse despagubiri sau indemnizatii de asigurare.
Cum se realizeaza partajul?
Bunurile imobile si mobile ce au fost achizitionate de-a lungul casatoriei fac obiectul acestui partaj, fiecare partener avand dreptul la 50% din averea acumulata. Odata ce s-a clarificat ce bunuri comune se iau in considerare, se stabileste care este cota-parte cuvenita fiecarui sot, in cazul in care unul dintre soti considera ca i se cuvine o parte mai mare de 50%. Aceasta se stabileste si in functie de contributia sa la dobandirea si pastrarea acelor bunuri. Chiar daca unul dintre soti nu lucreaza, munca in cadrul familiei si sustinerea acesteia au o anumita pondere. In acest moment, cei doi soti vin cu tot felul de probe pentru a convinge instanta de judecata de faptul ca ei au dreptul la o cota parte mai mare.
Ce acte sunt necesare pentru introducerea actiunii de partaj?
1. Acte ce dovedesc proprietatea bunurilor: documente fiscale de achizitie si plata, chitante, contracte etc.
2. Cerere de chemare in judecata
3. Dovada achitatii taxei de timbru pentru partaj si cel judiciar.
Care sunt costurile unui partaj?
Taxa pentru timbrul judiciar este de 0.3 lei, in timp ce taxa de timbru pentru partaj variaza. Daca partajul este de comun acord, atunci se aplica o taxa de 19 lei. In situatia contrara, cel care cere un procent mai mare de 50%, va trebui sa plateasca o taxa de 19 lei +% din valoarea ceruta sau pe care o contesta. Costurile cresc in momentul in care partajul nu mai este realizat pe cale amiabila, serviciile unui avocat fiind de bun augur, dar necesitand o taxa suplimentara. De asemenea, un alt plus la aceste cheltuilei il constituie si prezenta bunurilor imobile si mobile, ce necesita o expertiza speciala.
