Executare silită prin poprire începută de ADS. Termenul de formulare a contestaţiei la executare. Dispoziţii legale aplicabile – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită

Index alfabetic: contestaţie la executare

– contract de arendă

– excepţia tardivităţii

C. proc.civ., art. 399, art. 401 alin. (1) lit.a), lit. c)

O.U.G. nr. 51/1998, art. 41 alin. (1), art. 42

O.U.G. nr. 64/2005, art. 1 alin. (2)

Potrivit art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, „Titlul executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nicio formalitate”, iar potrivit art. 42, după comunicarea titlului executoriu către debitor, AVAS/ADS poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor de orice natură pe care debitorul le deţine în orice bancă sau organizaţie cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care se constituie, poprirea nefiind supusă validării, iar terţul poprit fiind obligat să confirme blocarea conturilor şi să facă de îndată reţinerile prevăzute de lege şi să vireze sumele reţinute în contul indicat de ADS.

Ca atare, singura obligaţie de comunicare priveşte comunicarea titlului executoriu, comunicare prin care se aduce la cunoştinţă debitorului modalitatea executării prin poprire în caz de neexecutare.

Prin urmare, în raport de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., termenul de 15 zile în care trebuie formulată contestaţia la executare se calculează de la data la care contestatorul a primit comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei de executare, iar nu de la data la care a luat cunoştinţă de ordinul de poprire.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 632 din 18 februarie 2013

Prin sentinţa nr. 26 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a civilă, a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul Ţ.O. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – prin A.D.S., a anulat formele de executare efectuate în baza contractului de arendă nr. 1 din 11 aprilie 2006, respectiv Ordinul de poprire nr. 60721 din 28 septembrie 2010, precum şi formele de executare subsecvente acestuia, subsecvent respingerii excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei la executare.

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de pârâtă prin întâmpinare, prima instanţă a apreciat că nu este incident art. 401 alin. (1) pct. c) C. proc. civ., întrucât în cauză este vorba de o executare silită fără somaţie şi cum primul act de executare de care a luat cunoştinţă contestatorul este ordinul de poprire a cărei dovadă de comunicare nu s-a făcut, contestaţia s-a apreciat a fi făcută în termen.

Excepţia inadmisibilităţii întemeiată pe dispoziţiile art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 s-a apreciat, de asemenea, a fi neîntemeiată, raţiunea reglementării fiind aceea a judecării cu celeritate a acestor tipuri de cerere, necomunicarea actelor înainte de formularea contestaţiei neconstituind un fine de neprimire.

Pe fond, prima instanţă a considerat întemeiată contestaţia deoarece titlul executoriu îl constituie un contract de arendă, pe care părţile l-au încheiat la 11 aprilie 2006 pentru o suprafaţă de 10 ha, dar pe care intimatul arendaş nu-l poate valorifica pentru arendă deoarece nu a pus la dispoziţia arendaşului terenul arendat, creanţa neavând un caracter cert în sensul art. 379 alin. (3) C. proc. civ., considerente faţă de care contestaţia la executare a fost admisă, iar formele de executare efectuate în baza contractului de arendă anulate.

În contra sentinţei a declarat recurs intimata A.D.S. solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei la executare în raport de prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ C. proc. civ.

Recurenta a criticat, în primul rând, greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare în raport de prevederile art. 401 alin. (1) C. proc. civ. pe care le apreciază ca fiind incidente în cauză.

A precizat recurenta că titlul executor i-a fost comunicat în data de 5 august 2010, adresă primită de contestator la data de 20 august 2010 conform confirmării de primire, aşa încât contestaţia înregistrată la 24 februarie 2011 pe rolul Judecătoriei Târgovişte a fost tardiv formulată.

Pe fond, recurenta a criticat neexaminarea de către prima instanţă a înscrisurilor depuse de ea în apărare şi care fac dovada suprafeţelor de teren exploatate de contestatoare în baza contractului de arendă, creanţa pe care titlul o constată fiind certă, lichidă şi exigibilă.

A susţinut recurenta că procedura de executare este cea reglementată de O.U.G. nr. 64/2005, respectiv O.U.G. nr. 51/1998, în temeiul cărora a procedat şi la comunicarea titlului către contestator.

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:

Prin contestaţia formulată şi înregistrată la instanţă în data de 24 februarie 2011, contestatorul Ţ.O. a solicitat anularea titlului executoriu contestat şi a tuturor formelor de executare silită promovate de pârâtă, precum şi suspendarea executării până la soluţionare.

În cuprinsul contestaţiei contestatorul referă la contractul de arendare încheiat la 11 aprilie 2006 despre care afirmă că acesta constituie titlu executoriu în temeiul O.U.G. nr. 64/1995 şi O.U.G. nr. 51/1998, contestaţia fiind întemeiată în drept şi pe dispoziţiile art. 399-404 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat mai multe excepţii, printre care şi excepţia tardivităţii contestaţiei la executare ataşând acesteia dovezile de comunicare a titlului executoriu şi confirmarea de primire.

Procedând la soluţionarea excepţiei tardivităţii, prima instanţă a respins excepţia cu motivarea că executarea silită fiind fără somaţie termenul de 15 zile se va calcula conform art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi cum primul act de executare de care a luat cunoştinţă contestatorul este ordinul de poprire care însă nu i-a fost comunicat niciodată, pârâta nefăcând dovada comunicării lui, a considerat contestaţia ca fiind făcută în termen.

Or, Înalta Curte constată că ceea ce intimatul a contestat a fost titlul executoriu, a cărei anulare a solicitat-o făcând referire şi la corespondenţa purtată de părţi pe marginea acestuia, poprirea fiind una din modalităţile de executare silită la care recurenta a făcut referire în somaţia de comunicare a titlului executoriu conform cu procedura reglementată de art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 aplicabilă şi recurentei în baza art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005.

Potrivit art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, „Titlul executoriu se comunică debitorului şi se pune în executare fără nicio formalitate”, iar potrivit art. 42, după comunicarea titlului executoriu către debitor AVAS/ADS poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor de orice natură pe care debitorul le deţine în orice bancă sau organizaţie cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care se constituie, poprirea nefiind supusă validării, iar terţul poprit obligat ca în termen de două zile să confirme blocarea conturilor şi, după înfiinţarea popririi, sub sancţiunea răspunderii solidare cu debitorul, terţul poprit este obligat să facă de îndată reţinerile prevăzute de lege şi să vireze sumele reţinute în contul indicat de ADS.

Ca atare, singura obligaţie de comunicare priveşte comunicarea titlului executoriu, comunicare prin care se aduce la cunoştinţă debitorului modalitatea executării prin poprire în caz de neexecutare, a cărei dovadă s-a făcut în cauză.

Prin urmare, în raport de art. 401 alin. (1) C. proc. civ. lit. a), termenul de 15 zile se calculează de la data la care contestatorul a primit comunicarea titlului executoriu şi a somaţiei de executare, 20 august 2010, dată în raport de care contestaţia prin care contestatorul solicită anularea acestuia, înregistrată la 24 februarie 2011, a fost tardiv formulată.

Înalta Curte, pentru considerentele arătate, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 304¹C. proc. civ., a admis recursul, a modificat în tot sentinţa atacată şi a respins contestaţia la executare ca tardiv formulată.