Model de acțiune în pretenții întemeiată pe dreptul de regres al asigurătorului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_ , cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe [3]_, domiciliat în _, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_, reprezentând despăgubiri

De asemenea, solicităm să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România art. 720¹ C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, prin care asigurătorul se întoarce împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului de autovehicul, pentru recuperarea sumei plătite terţului cu titlu de despăgubire.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are asigurătorul.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana responsabilă de producerea accidentului.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că asigurătorul a plătit despăgubirea terţului prejudiciat prin accidentul de autovehicul produs din culpa pârâtului şi că este incident unul din cazurile prevăzute de lege în care asigurătorul are drept de regres.

Dreptul se regres se aplică în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, şi anume:

a) accidentul a fost produs cu intenţie;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 172/2004, precum şi ale art. 720″ C. proc. civ. în ce priveşte îndeplinirea procedurii concilierii directe.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun, respectiv înscrisuri şi, eventual, interogatoriul pârâtului. Se depun, obligatoriu, poliţa de asigurare, dosarul de daună, dovada achitării despăgubirii, precum şi celelalte înscrisuri necesare pentru dovedirea faptelor a căror săvârşire îndreptăţeşte asigurătorul să recupereze sumele plătite terţilor. în cazul prevăzut de art. 58 lit. d) din lege se poate administra şi proba cu martori pe aspectul avut în vedere de această împrejurare.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei (art. 1 pct.l C. proc. civ.), sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.