Noul Cod de procedură fiscală a adus modificări inclusiv în ceea ce privește procedura de inspecție fiscală. Specialistul avocat Coltuc susține că unele schimbări au clarificat aspecte deja întâlnite în practică, în timp ce unele dintre ele sunt noutăți absolute în domeniu.
„Spre exemplu, a fost reglementată încetarea de drept a inspecţiei fiscale în anumite cazuri în care organele fiscale depăşesc durata legală de efectuare a inspecţiei. Sub imperiul vechii reglementări, depăşirea termenului legal de efectuare a inspecţiei fiscale (care era reglementat ca atare şi de OG nr. 92/2003) ajunsese o regulă, care rareori ajungea să fie sancţionată de către instanţele de judecată. Date fiind consecinţele depăşirii duratei inspecţiei în lumina noilor dispoziţii legale (acum reglementate expres), considerăm că organele fiscale vor fi nevoite să optimizeze modul de abordare a controalelor, în caz contrar riscând imposibilitatea de control pentru anii în care intervine prescripţia dreptului lor de a stabili obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor”, a subliniat sursa citată.
Mai mult decât atât, în legislație au fost introduse, de la 1 ianuarie, reglementări noi inclusiv în ceea ce privește contestarea actelor fiscale emise în urma unei inspecții fiscale, „sub aspectul obiectului contestației, a termenelor de contestare și a organelor fiscale competente să soluționeze contestația”, a continuat avocat COLTUC.
Notă: Începând din acest an, un contribuabil poate contesta deciziile primite în termen de45 de zile de la comunicare.
Principalele aspecte legate de noutățile procedurii fiscale și de problemele pe care acestea le ridică contribuabililor:
- jurisprudența europeană în materie de TVA a pus accentul în ultima perioadă pe necesitata respectării garanțiilor procedurale de-a lungul procedurilor de inspecție fiscală. Astfel, inspectorii fiscali trebuie să se aplece cu mai multă atenție asupra dreptului contribuabilului de a fi informat și de a fi ascultat, precum și să nu se dea în lături de la administrarea unor probatorii complexe pentru a desluși situația de fapt cercetată;
- noua procedură de inspecție fiscală ridică nenumărate întrebări legate de protecția datelor cu caracter personal, în condițiile pronunțării cauzei BARA a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Noul Cod de procedură fiscală permite și/sau obligă inspectorii fiscali să transmită date ale contribuabililor către diverse alte autorități. Problema se pune și din perspectiva informațiilor pe care instituțiile de credit trebuie să le transmită la ANAF cu privire la persoanele care deschid conturi/închiriază casete de valori;
- inspectorii fiscali și contribuabilii primesc instrumente de interpretare a prevederilor legale, noul cod insistând asupra rolului documentelelor prin care inițiază, dezbate și aprobă o normă fiscală. Undeva, la finalul listei principiilor de interpretare, se regăsește șiinterpretarea în favoarea contribuabilului;
- a fost introdus controlul electronic al documentelor fiscale, situație ce vizează sistemele de contabilitate integrate ale societăților multinaționale, sisteme ce nu pot fi accesate fără o pregătire tehnică prealabilă corespunzătoare. Potrivit Codului de procedură fiscală, controlul electronic constă în activitatea de verificare a contabilităţiişi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
- a fost limitată mai strict durata unei inspecții fiscale: dacă ea se poate întinde până la 180 de zile pentru contribuabilii mari sau cei care au sedii secundare, în cazul altor contribuabili ea nu depășește 90 de zile la cei mijlocii sau 45 de zile pentru ceilalți.Sancțiunea este și ea importantă: inspecția încetează fără emiterea unei decizii de impunere, putând fi reluată numai dacă nu a intervenit prescripția;
- a apărut decizia de impunere provizorie, ce permite contribuabililor să recunoască și să plătească anumite sume de-a lungul inspecției, pentru a evita acumularea de dobânzi sau penalități. Dacă se ajunge la utilizarea ei frecventă, putem ajunge la situația în care deciziile de impunere finală conțin doar creanțele contestate și fac, cel mai probabil, obiectul unor contestații;
- de-a lungul desfășurării unei inspecții fiscale, se poate sesizaComisia Fiscală Centrală, fapt ce atrage suspendarea inspecției. Încă nu se cunoaște dacă regulamentul de funcționare al Comisiei Fiscale Centrale se va modifica astfel încât să implice și posibilitatea sesizării ei în timpul unei inspecții fiscale, însă o astfel de reglementare ar fi extrem de utilă și ar conduce la dispariția practicii emiterii diverselor puncte de vedere de către direcțiile Ministerului de Finanțe, puncte de vedere ce adeseori nu sunt luate în calcul de instanțe;
- din punctul de vedere al contestațiilor, noul Cod de procedură fiscală întărește, cel puțin parțial, dreptul contribuabilului de acces la un tribunal, limitând la şase luni perioada în care se poate soluționa contestația administrativă, și încadrând în limite mai stricte dreptul organului de soluționare de a suspenda soluționarea. Acest lucru facilitează transmiterea de către contribuabili de contestații administrative în acele situații în care inspectorii fiscali nu le respectă drepturile.
Contribuabilul, „forţat” să atace constatările inspecţiei fiscale
În funcţie de obiectul concret al inspecţiei (generală, cu privire la toate obligaţiile fiscale ale contribuabilului, ori parţială, cu privire doar la anumite obligaţii fiscale), avocatul Emanuel Băncilă a afirmat pentru AvocatNet.ro că, cel puțin teoretic, inspectorii au obligaţia să cerceteze toate elementele de fapt şi de drept relevante pentru stabilirea corectă a bazei impozabile corespunzătoare obligaţiilor fiscale verificate.
„În practică, există, bineînţeles, variaţii în ceea ce priveşte abordarea concretă a inspectorilor, însă ca principiu nu sunt niciodată ignorate înregistrările contabile, declaraţiile depuse de contribuabil şi, evident, documentele justificative ce au fundamentat tratamentul fiscal aplicat de contribuabil operaţiunilor desfăşurate”, este de părere sursa citată.
„Am întâlnit situaţii în care echipa de inspecţie a înţeles să îşi exercite corect atât rolul activ, cât şi obligaţia de a informa contribuabilul pe parcursul inspecţiei cu privire la constatările sale. Totuși, încă întâlnim multe cazuri în care contribuabilul nu este informat decât la finalul inspecţiei cu privire la eventualele probleme reţinute de inspectori ori cu privire la aspecte, de fapt ori de drept, de natură să influenţeze semnificativ tratamentul fiscal aplicabil operaţiunilor lor. În aceste situaţii, contribuabilul este pus în faţa faptului împlinit, deşi poate ar fi avut la dispoziţie mijloace probatorii ori argumente juridice pentru a demonstra corectitudinea tratamentului fiscal aplicat. Acesta este motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, contribuabilul este «forţat» să atace constatările inspecţiei fiscale, cu toate consecinţele (în special de timp) pe care un asemenea demers le presupune”, este de părere sursa citată.
În ceea ce priveşte interpretarea dată de organele de control prevederilor legislaţiei fiscale, specialistul Coltuc a evidențiat faptul că pot exista situaţii în care organele fiscale nu sunt consistente în ceea ce privește soluțiile adoptate în toate jurisdicțiile sau ignoră soluţiile reţinute la nivelul instanţelor de judecată inclusiv interpretările date problemelor respective de către CJUE. „Ca principiu, acestea din urmă fac parte din acquis-ul comunitar şi, prin urmare, sunt obligatorii pentru autorităţile naţionale, astfel încât ANAF ar trebui să fie în primul eşalon al autorităţilor care să se conformeze şi să le aplice corespunzător”, a arătat avocat Coltuc