Este inadmisibila astfel, actiunea in anulare a actului de eliberare din functia publica, promovata fara exercitarea in prealabil a recursului administrativ, prevazut de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004.
Nota: Instanta a avut in vedere dispozitiile art. 89 din Legea 188/1999, privind Statutul functionarilor publici, in forma publicata in M. Of. nr. 251 din 22/03/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Ca urmare a republicarii legii in M.Of. nr. 365 din 29/05/2007, dispozitiile art. 89 alin. (1) se regasesc in materialitatea lor in cuprinsul art. 106 alin. (1) din lege .
_______________________
Prin actiunea introdusa la data de 23 ianuarie 2007 CI a solicitat ca in contradictoriu cu Autoritatea Nationala a Vamilor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala si Directia Regionala Vamala A sa se dispuna anularea ordinelor nr. 10159 din 29 decembrie 2006 si nr. 332 din 22 ianuarie 2007, emise de vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala – Autoritatea Nationala a Vamilor, ca nelegale.
Prin aceste acte administrative de autoritate s-a dispus eliberarea reclamantului din functia publica de executie de inspector vamal I asistent 2, la Biroul vamal N cu incepere de la 1 ianuarie 2007 si respectiv, pe data incetarii concediului pentru incapacitate temporara de munca .
De asemenea, reclamantul a cerut obligarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala –Autoritatea Nationala a Vamilor la reincadrarea sa in functia publica de executie detinuta anterior, conform art. 89 alin. (2) din Legea 188/1998, precum si obligarea tuturor paratelor la plata cheltuielilor de judecata .
Prin sentinta civila nr. 88 din 30 martie 2007, Curtea de Apel Timisoara- Sectia de contencios administrativ si fiscal a admis exceptia ridicata de parata Directia Regionala Vamala T. si, pe cale de consecinta, a respins actiunea ca inadmisibila.
Instanta a retinut ca aceasta solutie se impune deoarece anterior sesizarii sale, reclamantul nu a exercitat procedura administrativa prealabila instituita prin dispozitiile art. 89 din Legea 188/1999, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea 251/2006.
Totodata, a facut referire la prevederile art. 7 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care stabilesc obligativitatea recursului administrativ.
Reclamantul a declarat recurs, sustinand ca in mod gresit prima instanta a admis exceptia ridicata de una dintre parate si a respins actiunea ca inadmisibila, ignorand normele Codului muncii care reglementeaza in astfel de cazuri „o actiune directa in anulare, neconditionata de indeplinirea unei eventuale plangeri prealabile”.
Pe de alta parte, solutia recurata este echivoca, in sensul ca nu precizeaza pentru care anume din cele doua acte administrative contestate a admis exceptia, mai ales ca fata de ordinul nr. 332/2007, aceasta aparare nu fusese ridicata de parti, sau de instanta din oficiu si nici pusa in discutia partilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozitiilor art. 89 alin.(1) din Legea n. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, astfel cum a fost modificata prin Legea 251/2006, in cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public.
Aplicatiunea acestui text legal a fost facuta in mod corect de prima instanta ca urmare a exceptiei ridicate de una dintre autoritatile publice parate.
Exceptia era intemeiata de vreme ce s-a dovedit ca anterior sesizarii instantei cu actiunea in anulare a ordinelor de eliberare din functia publica de executie, reclamantul nu a exercitat recursul administrativ, prevazut de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, ca o conditie de admisibilitate a actiunii.
Cum deja s-a aratat, cauza are ca obiect raportul de serviciu al unui functionar public si atrage competenta materiala a instantelor de contencios administrativ.
Imprejurarea ca in dispozitivul sentintei nu a fost indicat si ordinul nr. 332 din 22 ianuarie 2007, emis de vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, nu justifica reformarea solutiei in sensul cerut, cat timp nu se contesta ca nici impotriva acestui act administrativ procedura prealabila nu a fost indeplinita.
Exceptia de inadmisibilitate a actiunii a fost invocata de parata Directia Regionala Vamala T. (care a dobandit calitate procesuala pasiva ca efect al desfiintarii Directiei Regionale Vamale A.) in cadrul intampinarii formulate, asa incat fara temei se sustine ca instanta a admis-o fara a o pune in discutia prealabila si contradictorie a partilor.