Ordin de plată

ordin de plată, orice instrucţiune dată de plătitor sau de beneficiarul plăţii către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operaţiuni de plată (art. 5 pct. 23 din O.U.G. nr. 113/2009). Momentul primirii o. de p. reprezintă momentul în care o. de p., transmis direct de către plătitor ori indirect de către sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii, este primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului. în cazul în care momentul primirii nu este într-o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului, o. de p. se consideră primit în următoarea zi lucrătoare. Prestatorul de servicii de plată poate stabili o oră-limită aproape de sfârşitul zilei lucrătoare, după care orice o. de p. primit se consideră primit în următoarea zi lucrătoare (art. 141 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care iniţiază un o. de p. şi prestatorul său de servicii de plată convin ca executarea o. de p. să înceapă într-o anumită zi sau la sfârşitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziţia prestatorului său de servicii de plată, momentul primirii este considerat ziua convenită. în cazul în care ziua convenită nu este o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată, o. de p. se consideră primit în următoarea zi lucrătoare (art. 142 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazul în care prestatorul de servicii de plată refuză executarea unui o. de p., refuzul şi, dacă este posibil, motivele refuzului, precum şi procedura de remediere a oricăror erori de fapt care au condus la refuz sunt notificate utilizatorului serviciilor de plată, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante. Prestatorul de servicii de plată transmite sau pune la dispoziţie notificarea, în modul convenit, în cel mai scurt timp şi, în orice situaţie, în termenele prevăzute de lege. Contractul-cadru poate include o condiţie ca, în cazul în care refuzul este justificat în mod obiectiv, prestatorul de servicii de plată să poată percepe un preţ pentru această notificare (art. 143 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazurile în care sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite în con-tractul-cadru încheiat cu plătitorul, prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate refuza executarea unui o. de p. autorizat, indiferent dacă o. de p. a fost iniţiat de un plătitor sau de un beneficiar al plăţii ori prin intermediul acestuia din urmă, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante (art. 144 din O.U.G. nr. 113/2009). Un o. de p. a cărui executare a fost refuzată se consideră că nu a fost primit (art. 145 din O.U.G. nr. 113/2009). Utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un o. de p. după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului decât în cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care iniţiază un o. de p. şi prestatorul său de servicii de plată convin ca executarea o. de p. să înceapă într-o anumită zi sau la sfârşitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziţia prestatorului său de servicii de plată şi cel târziu până la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită (art. 146, art. 142 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată de sau prin intermediul beneficiarului plăţii, plătitorul nu poate revoca o. de p. după transmiterea acestuia sau după exprimarea consimţământului său de executare a operaţiunii de plată către beneficiarul plăţii (art. 147 din O.U.G. nr. 113/2009). Cu toate acestea, plătitorul poate revoca o. de p., în cazul unei debitări directe şi fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor (art. 148 din O.U.G. nr. 113/2009). După limitele de timp specificate de lege, o. de p. pot fi revocate numai dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul său de servicii de plată convin astfel. în cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată de sau prin intermediul beneficiarului plăţii şi în cazul unei debitări directe este necesar şi acordul beneficiarului plăţii. în cazul în care se convine în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe un preţ de revocare (art. 149 din O.U.G. nr. 113/2009).

O. de p. este considerat ca fiind corect executat în ceea ce priveşte beneficiarul plăţii specificat prin codul unic de identificare, dacă o. de p. este executat în conformitate cu codul unic de identificare (art. 161 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operaţiunii de plată. în cazul menţionat, prestatorul de servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operaţiunea de plată. Prestatorul de servicii de plată poate percepe un preţ utilizatorului serviciilor de plată pentru operaţiunea de recuperare, dacă este convenit în contractul-cadru (art. 162 din O.U.G. nr. 113/2009). V. operaţiune de plată, utilizator al serviciilor de plată.

ordin de plată – instrument de plată concretizat în dispoziţia dată de titularul unui cont bancar băncii la care este deschis acel cont ca aceasta să achite din disponibilul contului respectiv o anumită sumă unui beneficiar. Ordinul de plată poate fi: a) simplu (necondiţionat); b) documentar (condiţionat); c) telegrafic, prin telex şi telefonic.

ORDIN DE PLATĂ, modalitate de plată simplă, prin care un titular de cont bancar dispune ca banca sa să plătească o anumită sumă unui beneficiar. Părţile care intervin în ordinul de plată sunt debitorul-ordonator, banca la care acesta îşi are contul, beneficiarul şi banca acestuia care face plata. Ordinul de plată apare sub forma unui document cuprinzând numele ordonatorului, suma de plată şi modul de acoperire. El poate fi simplu (necondiţionat), adică fără explicaţii privitoare la scopul plăţii şi plătibil contra unei chitanţe simple şi documentar (condiţionat), în situaţia în care pe lângă chitanţă se cer documentele referitoare la expedierea mărfurilor; în acest ultim caz, banca nu are obligaţia de a face verificarea de fond a documentelor ca în cazul acreditivului, ci numai o verificare cantitativă a sumei de plată şi a identităţii beneficiarului. în funcţie de modul în care este transmis, ordinul de plată poate fi telegrafic,  telex sau telefonic/fax. Din punct de vedere al modalităţii de plată între banca ordonatorului şi banca beneficiarului ordinului de plată se poate acoperi prin virament bancar direct, prin virament de la o terţă bancă, pe calea acordării de credite etc.