Interpretarea avocat Coltuc Asadar :
(i) nu e decizia asteptata de toata lumea, cea care evoca impreviziunea; pe asta trebuie sa o mai asteptam;
(ii) exceptia a fost respinsa ca inadmisibila, deci textul legal al art. 8 alin. 5 din Legea nr.77/2016 a ramas in vigoare;
(iii) ccr considera ca, in speta, Legea nr.77/2016 in intregul sau, nu e aplicabila, pentru ca debitorul nu a facut notificare, ci direct cerere de constatare a stingerii datoriei, motiv pentru care respinge exceptia ca inadmisibila;
(iv) ccr trece dincolo de obiectul sesizarii (si face asta in mod nelegal) si constata ca, pentru a fi aplicabila Legea 77/2016, ar trebui ca debitorul sa mai aiba inca in posesie bunul imobil, ceea ce, in cazul celui deja evacuat, este imposibil.
Intrucat decizia este de respingere a exceptiei ca inadmisibila, este evident ca ea nu are efecte erga omnes, nefiind obligatorie pentru celelalte instante, ci numai la speta.
Curtea Constituțională a României consideră că Legea privind darea în plată nu se poate aplica în cazul în care debitorii au fost deja executați silit și imobilul care garantează creditul a fost deja vândut de către creditor, potrivit unei motivări a Curții, publicată în Monitorul Oficial.
Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de Raiffeisen Bank pe mai multe articole din Legea privind darea în plată, într-un dosar în care un debitor a cerut instanței să șteargă datoria la bancă. Debitorul în cauză a fost executat silit de către Raiffeisen, care a vândut la licitație, în 2015, imobilul care garanta creditul, dar a rămas cu datorii încă neachitate la bancă.
CCR consideră că Legea privind darea în plată nu are legătură cu acest caz. Deci, darea in plata nu se aplică pentru imobilele deja vândute de creditor, clienții executați silit neputând stinge astfel datoria totală.
“Mai precis, Legea nr. 77/2016, în întregul ei, nu poate sta ca temei, în mod formal, al acțiunii întemeiate de reclamant, întrucât acesta nu a formulat nicio notificare și nu a solicitat transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului său, bunul fiind deja vândut la licitație publică încă din anul 2015”, potrivit motivării CCR.
„Este adevărat că reclamantul-debitor a solicitat instanței stingerea datoriilor. În mod indirect, acesta a urmărit, prin intentarea acțiunii, să se prevaleze de efectul principal pe care Legea 77/2016 îl stabilește. Dar Legea nr.77/2016 condiționează stingerea tuturor datoriilor consumatorilor de transmiterea voluntară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat din patrimoniul consumatorilor în cel al profesioniștilor. Acest efect nu rezultă din înșiși denumirea Legii – Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite – ci și din art.3 al acesteia, potrivit căruia consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contactele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5. Alin 3 părțile contractului nu ajung la un alt acord”, se arată în motivarea CCR.