Drepturi banesti neachitate pe o luna, integral ca urmare a unor absente nemotivate.

Drepturi banesti neachitate pe o luna, integral ca urmare a unor absente nemotivate.

Potrivit art. 154 Codul Muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului de munca, iar pentru munca prestata fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani .Sectia civila – sentinta civila nr. 187/14.04.2005.Prin sentinta civila nr. 187/14.04.2005, pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 435/2005, s-a respins actiunea formulata de petenta X in contradictoriu cu intimata Y avand ca obiect drepturi banesti, ca neintemeiata.Pentru a pronunta aceasta hotarare , tribunalul a retinut ca fata de planificarea turelor de serviciu si sustinerilor din nota explicativa a petentei, reiese ca petenta nu s-a prezentat la serviciu pentru efectuarea programului de lucru, conform programului supraveghetorilor aflat la dosar si depus de catre parata. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petenta , solicitand casarea sentintei atacate si dupa judecarea pe fond a cauzei admiterea cererii asa cum a fost formulata cu plata cheltuielilor de judecata .Recursul a fost respins ca nefondat.Potrivit art. 154 Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului de munca, iar pentru munca prestata fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani .Potrivit art. 164 al. 1 Codul muncii, nici o retinere de salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege .Este vorba , insa, de salariul care se cuvine angajatorului in raport cu munca prestata de acesta, asa cum prevede art. 154 Codul muncii .Cum reclamanta nu a prestat munca in zilele respective ,in mod corect unitatea nu a platit-o pentru timpul respectiv, aceasta nefiind o retinere din salariu in sensul prevazut de art. 164 pct.1 Codul muncii, asa cum sustine recurenta .Faptul ca nu a fost sanctionata disciplinar, pentru lipsurile respective nu constituie motiv de nelegalitate a sentintei atacate, aplicarea sau nu a unei sanctiuni disciplinare fiind atributul angajatorului si nu o obligatie a acestuia potrivit art. 263 Codul muncii care prevede ca angajatorul dispune de prerogativa disciplinara , avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.Nemotivate sunt si celelalte critici ale sentintei in sensul ca instanta de fond nu a retinut ca, in data de 12.11.2004, reclamanta a fost libera, dar aratand in considerentele hotararii ceea ce a sustinut reclamanta in nota explicativa ,iar faptul ca in foaia de prezenta a fost trecuta cu „A” de la absent, asa cum sustine, nu face decat sa intareasca legalitatea si temeinicia sentintei atacate.Fata de aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile art. 312 c.p.civ., recursul promovat de parata va fi respins ca nefondat, nefiind prezent nici unul din motivele de casare sau de modificare prev.de art. 304 cod pr. civila.

Lasă un comentariu