Arestare

arestare – măsură privativă de libertate care este exclusiv de competenţa instanţei de judecată şi care se dispune atunci când este impusă de buna desfăşurare a urmăririi penale ori de necesitatea executării unei pedepse privative de libertate. ~ preventivă – măsură preventivă privativă de libertate ce se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal, dacă există probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi se consideră că privarea de libertate a acestuia este în interesul urmăririi penale. Arestarea preventivă se execută în penitenciare sau în locuri de deţinere anume înfiinţate prin ordinul, după caz, al ministrului apărării naţionale, al ministrului administraţiei şi internelor sau procurorului general. Arestarea preventivă se dispune pe cel mult 30 de zile în cursul urmăririi penale şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil şi nu mai mult de 180 de zile. In faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate. Celui arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele arestării. Persoana arestată are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. ~ condamnatului -măsură privativă de libertate adusă la îndeplinire de organele poliţiei, pe baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de instanţa de executare, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare. Militarii în termen execută pedepsele (dacă nu depăşesc 2 ani închisoare) în unităţi speciale disciplinare. ~ nelegală constituie infracţiune, prevăzută de art. 266 C. pen. şi presupune reţinerea sau arestarea nelegală ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative în alt mod decât cel prevăzut prin dispoziţiile legale. ~ unei persoane nevinovate -fapta de a dispune arestarea unei persoane nevinovate, atunci când se comite cu ştiinţa că persoana respectivă nu este vinovată, constituie infracţiune,

ARESTA, a priva de libertate o persoană (învinuit, inculpat, condamnat), în temeiul unui mandat de arestare.

arestare, măsură privativă de libertate pe care o poate lua procurorul sau instanţa de judecată, dacă este impusă de buna desfăşurare a procesului penal ori de necesitatea executării unei pedepse privative de libertate. A. preventivă, măsură preventivă privativă de libertate care poate fi luată împotriva învinuitului sau inculpatului dacă sînt probe sau indicii temeinice că a săvirşit o faptă prevăzută de legea penală şi dacă există vreunul din cazurile prevăzute de lege. Cazurile în care se poate dispune a. p. sînt următoarele: cind identitatea sau domiciliul învinuitului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare; infracţiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 3 luni; învinuitul sau inculpatul a fugit ori s-a ascuns, sau a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea vreunui martor sau expert, prin distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă sau prin alte asemenea fapte; Învinuitul sau inculpatul a comis din nou o infracţiune ori există date care justifică temerea că va săvîrşi şi alte infracţiuni; învinuitul sau inculpatul este recidivist; există una din circumstanţele agravante; învinuitul sau inculpatul a săvirşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică (art. 148, C.p.p.). A. p. a învinuitului se dispune prin ordonanţă, de procuror, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă consideră că în interesul urmăririi penale este necesară privarea de libertate a învinuitului: ordonanţa trebuie să fie motivată, arătîndu-se temeiurile care justifică luarea măsurii. Durata arestării învinuitului nu poate depăşi 5 zile. Procurorul emite mandatul de arestare a Învinuitului care trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de lege (art. 146, 151, C.p.p.). A. p. a învinuitului poate fi dispusă în mod excepţional (in cazul infracţiunii de audienţă) şi de instanţa de judecată. în acest caz preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a învinuitului, iar învinuitul arestat este trimis de îndată procurorului Împreună cu mandatul de arestare (art. 147, C.p.p.). A. p. a inculpatului se dispune de procuror sau de instanţa de judecată. Durata arestării inculpatului nu poate depăşi o lună, afară de cazul cind ea este prelungită în condiţiile legii. A.p. a inculpatului în cursul judecăţii durează pînă la soluţionarea definitivă a cauzei, afară de cazul cînd instanţa dispune revocarea ei (art. 149, alin. ultim, C.p.p.). Durata arestării inculpatului in cursul urmăririi penale poate fi prelungită în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea poate fi dispusă de procurorul şef al unităţii de procuratură în cadrul căreia funcţionează procurorul care exercită supravegherea cercetării penale sau care efectuează urmărirea penală şi care a dispus arestarea. Dacă mandatul de arestare a fost emis de procurorul şef al acestei unităţi de procuratură, prelungirea se dispune de procurorul şef al unităţii ierarhic superioare; in cazul in care mandatul a fost emis de un procuror din Procuratura Generală, prelungirea se dispune de procurorul ierarhic superior (art. 155, alin. 2, 3, 4, C.p.p.).

Prelungirea se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează cercetarea penală; propunerea se înaintează procurorului competent să o rezolve, cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea termenului a cărui prelungire se cere (art. 156, C.p. p.), iar acesta este obligat să se pronunţe asupra prelungirii în termen de 24 de ore de la primirea propunerii, după examinarea dosarului, luarea avizului procurorului care . supraveghează cercetarea penală şi ascultarea inculpatului (art. 157, C.p.p.). Prelungirea poate fi dispusă de 3 ori, fiecare prelungire nepuLind depăşi o lună (art. 155, alin. 2, C.p.p.). în cazul cind durata arestării preventive a fost prelungită cu 3 luni, procurorul care a dispus prelungirile, primind propunerea pentru o nouă prelungire, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus in libertate, sesizează cu cel puţin 5 zile Înainte de expirarea ultimei prelungiri, instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza in fond (art. 158, alin. 1, C.p.p.); instanţa de judecată fixează termen de înfăţişare, Înainte de expirarea duratei mandatului; la acest termen completul de judecată va fi prezidat de preşedintele instanţei, participarea procurorului este obligatorie, iar inculpatul va fi adus in faţa instanţei şi poate fi asistat de apărător (art. 159,C.p.p.). în cazul in care instanţa acordă prelungirea, accasta nu va putea depăşi 30 de zile; încheierea prin care s-a hotărît asupra prelungirii nu este supusă recursului. Instanţa poate acorda şi alte prelungiri, fiecare prelungire neputînd depăşi 30 de zile (art. 159, alin. final). A. p. se execută în penitenciare sau în locuri de deţinere speciale. In timpul arestării minorii se ţin separat de majori, iar femeile separat de bărbaţi: arestaţii preventiv vor fi ţinuţi separat de condamnaţi; la cererea organului de urmărire penală, arestaţii preventiv în aceeaşi cauză sînt ţinuţi separat unii de alţii. A. p. Încetează de drept: la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare: în caz de scoatere de sub uimărire, de încetare a ui măririi pcrale sau de încetare a procesului penal ori de achitare; cind, înainte de pronunţarea unei hotărîri de condamnare în primă instanţă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii, precum şi în celelalte cazuri anume prevăzute de lege (art. 140, alin. 1 şi 2, C.p.p.). Instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci cînd pronunţă: o pedeapsă cu închisoarea cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive; o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sau cu obligarea la muncă corecţională; pedeapsa amenzii (art. 350, alin. 3, C.p.p.). Inculpatul condamnat de prima instanţă şi aflat în stare de deţinere este liberat de îndată ce reţinerea şi arestarea devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotărîrea nu este definitivă (art. 350, alin. 6, C.p.p.). în aceste cazuri instanţa de judecată are obligaţia să dispună punerea de îndată în libertate a celui arestat, trimilînd administraţiei locului de deţinere copie de pe dispozitiv, ori un extras cuprinzînd menţiunile necesare identificării învinuitului sau inculpatului şi temeiul legal al liberării. încheierea dată în primă instanţă prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea a.p. poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat; termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţarea pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă (art. 141, alin. 1, C.p.p.). Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea a. p. nu este suspensiv de executare (art. 141, alin. 2, C.p.p.). A. condamnatului, măsură privativă de libertate luată pe baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de instanţa de executare, ca urmare a unei hotărîri judecătoreşti definitive de condamnare. Mandatul de executare a pedepsei, întocmit potrivit art. 420, C.p.p., este trimis, după caz, organului de miliţie, comandantului locului de deţinere cînd condamnatul este arestat, sau comandantului unităţii militare unde face serviciul militar cel condamnat şi cu privire la care instanţa a dispus exe-cularea pedepsei intr-o unitate militară disciplinară (art. 421, C.p.p.). Pe baza mandatului de executare organul de miliţie procedează la arestarea condamnatului.