categorie

OBLIGATIILE AGENTILOR ECONOMICI

de

Art. 2.1.

Agenţii economici sunt obligaţi sa pună pe piaţa numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relaţiile cu consumatorii si sa nu folosească practici comerciale abuzive.

Art. 2.2.

Este interzis importul, fabricaţia, distribuţia precum si comercializarea produselor falsificate ori contrafăcute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi.

Art. 2.3.

Este interzisa condiţionarea vânzării către consumator a unui produs, de cumpărarea unei cantitati impuse sau de cumpărarea concomitenta a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu către consumator, condiţionata de prestarea altui serviciu sau de cumpărarea unui produs.

Art. 2.4.

Orice vânzare forţata este interzisa. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu către o persoana se face numai in baza unei comenzi prealabile din partea acesteia.

Art. 2.5.

Pentru prevenirea comercializării in continuare a produselor cu deficiente de calitate, după primirea reclamaţiilor întemeiate privind acelaşi tip de produs de la doi sau mai mulţi consumatori, vânzătorul este obligat sa elimine de la vânzare produsele cu deficiente similare.

Art. 2.6.

Cheltuielile legate de înlocuirea produselor defecte, de remedierea sau de restituirea contravalorii acestora vor fi suportate de vânzător si recuperate de acesta de la producător sau, după caz, importator sau furnizorul anterior aflat pe lanţul de distribuţie, daca prin contractul încheiat intre aceştia nu s-a stabilit altfel.

Art. 2.7.

Orice persoana care are calitatea de producător, distribuitor sau vânzător de produse alimentare va comercializa numai alimente care prezintă siguranţa pentru consumator, sunt salubre si apte pentru consum uman.

Art. 2.8.

Consumatorii trebuie sa primească toate informaţiile necesare pentru o utilizare corespunzătoare potrivit destinaţiei iniţiale a bunurilor.

Art. 2.9.

In cazul in care agenţii economicii iau cunoştinţa, la o data ulterioara punerii pe piaţa a produselor comercializate, despre existenta unor pericole care la momentul punerii pe piaţa nu puteau fi cunoscute, trebuie sa anunţe fara întârziere autorităţile competente si sa facă aceste informaţii publice.

Art. 2.10.

In cazul produselor identificate sau identificabile cu defecte, producătorii si/sau distribuitorii au obligaţia de a le retrage de pe piaţa, sa le înlocuiască sau sa le repare, iar in situaţia in care aceste masuri nu sunt posibile a fi făcute intr-o perioada rezonabila de timp, consumatorul trebuie sa fie compensat in mod corespunzător.

Art. 2.11.

In cazul lipsei conformităţii, constatate de consumator, acesta are dreptul, in primul rând, de a solicita vânzătorului, ca măsura reparatorie, repararea sau înlocuirea produselor, in fiecare caz fara plata, cu excepţia cazului in care aceasta solicitare este imposibila sau disproporţionata.

Art. 2.12.

Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp stabilita de comun acord intre vânzător si consumator, si fara nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, luând in considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele, in condiţiile legii.

Art. 2.13.

Statul adopta sau încurajează adoptarea de masuri potrivite, inclusiv de prevederi legale, reguli de securitate, standarde naţionale sau aderarea la standardele europene, standarde voluntare cat si întocmirea documentelor de conformitate care asigura ca produsele comercializate pe piaţa sunt sigure.

Art. 2.14.

Ambalajele produselor trebuie sa asigure integritatea si protecţia calităţii acestora, sa fie uşor de manipulat, sa promoveze vânzarea produselor, fiind totodată conforme prevederilor legale referitoare la protecţia muncii, mediului si a securităţii consumatorilor.

Art. 2.15.

Agenţii economici sunt obligaţi sa nu comercializeze alimente care:

a) sunt neînsoţite de documente care le atesta originea, provenienţa si securitatea;
b) sunt manipulate si comercializate in condiţii necorespunzătoare de igiena, care pun in pericol sănătatea consumatorilor;
c) afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente.

Art. 2.16.

Se interzice comercializarea produselor ce imita produsele alimentare, fara a fi astfel de produse, si care prezintă riscul de a pune in pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 2.17.

Obligaţiile producătorului:

a) sa răspundă pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum si pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acţiune sau o omisiune a unei terţe persoane;
b) sa pună pe piaţa numai produse sigure si, daca actele normative in vigoare prevăd, acestea sa fie testate si/sau certificate;
c) sa pună pe piaţa numai produse care respecta condiţiile prescrise sau declarate;
d) sa oprească livrările, respectiv sa retragă de pe piaţa sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sănătatea ori securitatea consumatorilor, daca aceasta măsura constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;
e) sa asigure in producţie condiţii igienico-sanitare conform normelor sanitare in vigoare;

Art. 2.18.

Obligaţiile distribuitorilor:

a) sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta condiţiile prescrise sau declarate;
b) sa nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau considera ca pot fi periculoase;
c) sa anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum si producătorul despre existenta pe piaţa a oricărui produs de care au cunoştinţa ca este periculos;
d) sa retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat ca nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, daca aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;
e) sa asigure condiţiile tehnice stabilite de producător, precum si condiţiile igienico-sanitare pe timpul transportului, manipulării, depozitarii si desfacerii, conform normelor in vigoare;

Art. 2.19.

Obligaţiile prestatorilor de servicii:

a) sa folosească, in cadrul serviciilor prestate, numai produse si proceduri sigure si, după caz, daca actele normative in vigoare prevăd, acestea sa fie testate si/sau certificate, si sa anunţe imediat existenta pe piaţa a oricărui produs despre care au cunoştinţa ca este periculos;
b) sa presteze numai servicii care nu afectează viata, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
c) sa respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum si clauzele prevăzute in contracte;
d) sa asigure, la prestarea serviciilor, condiţiile tehnice stabilite de producător, precum si condiţiile igienico-sanitare, conform normelor in vigoare;
e) sa răspundă pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

Art. 2.20.

Obligaţiile persoanelor fizice sau juridice care pot avea calitatea de agent economic:

a) de a comercializa sau oferi cu titlu gratuit numai produse sigure, aflate in cadrul termenului de valabilitate si care nu prezintă riscuri pentru viata, sănătatea si/sau securitatea consumatorilor
b) de a nu comercializa in spatii in care nu pot fi asigurate condiţiile de păstrare cerute de producător pentru a se preveni perisabilitatea accelerata, produse alimentare preambalate sau ambalate;
c) de a nu comercializa in alte condiţii decât cele cerute de legislaţia in vigoare, produse nealimentare noi, folosite sau recondiţionate, de tipul produselor industriale, electronice, electrocasnice si piese de schimb pentru acestea, jucării, produse cosmetice, incaltaminte, textile, detergenţi, piese si accesorii auto, ceasuri, aparatura de măsura si control, precum si orice alte asemenea obiecte, fara a putea fi probate, verificate sau asigurate condiţiile de păstrare cerute de producător pentru a se asigura menţinerea caracteristicilor iniţiale ale produselor;
d) de a nu importa, in vederea distribuţiei cu titlu oneros sau gratuit, produse periculoase, expirate, deteriorate sau care pot afecta viata, sănătatea si /sau securitatea consumatorilor prin utilizarea acestora.

Venituri din alte surse

de

Definirea veniturilor din alte surse

Art. 78. – (1) In aceasta categorie se includ, insa nu sunt limitate, urmatoarele venituri:

a) prime de asigurari suportate de o persoana fizica independenta sau de orice alta entitate, in cadrul unei activitati pentru o persoana fizica in legatura cu care suportatorul nu are o relatie generatoare de venituri din salarii, potrivit cap. III din prezentul titlu;

b) castiguri primite de la societatile de asigurari, ca urmare a contractului de asigurare incheiat intre parti cu ocazia tragerilor de amortizare;

c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferentelor de pret pentru anumite bunuri, servicii si alte drepturi, fosti salariati, potrivit clauzelor contractului de munca sau in baza unor legi speciale;

d) venituri primite de persoanele fizice reprezentand onorarii din activitatea de arbitraj comercial;

e) venituri primite de persoanele fizice din activitati desfasurate pe baza contractelor/conventiilor civile, incheiate potrivit Codului civil, altele decat cele care sunt impozitate conform cap. II si conform optiunii exercitate de catre contribuabil. Optiunea de impunere a venitului brut se exercita in scris, in momentul incheierii fiecarei/fiecarui conventii/contract civil si este aplicabila veniturilor realizate ca urmare a activitatii desfasurate pe baza acestei/acestui conventii/contract.

(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finantelor Publice, altele decat veniturile care sunt neimpozabile in conformitate cu prezentul titlu.

Calculul impozitului si termenul de plata

Art. 79. – (1) Impozitul pe venit se calculeaza prin retinere la sursa la momentul platii veniturilor de catre platitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.

(2) Impozitul calculat si retinut reprezinta impozit final.

(3) Impozitul astfel retinut se vireaza la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut.

Autoratul.Coautoratul

de
Autoratul implica savarsirea nemijlocita a faptei prevazuta de legea penala prin acte de executare, semnificand o contributie necesara si determinanta pentru existenta participatiei si totodata in aprecierea actelor de instigare sau de complicitate drept contributii specifice aduse de alti participanti la savarsirea faptei.


Coautoratul presupune savarsirea nemijlocita, impreuna a faptei prevazuta de legea penala de doua sau mai multe persoane care lucreaza in baza unei vointe comune.

Savarsirea faptei prevazuta de legea penala in coautorat presupune cooperarea atat sub aspect obiectiv cat si subiectiv, implicand :
-savarsirea in mod nemijlocit a faptei prevazuta de legea penala. Sunt acte de coautorat :
-acte de executare directa a faptei ce descriu latura obiectiva din continutul infractiunii (ex. in cazul infractiunii de omor sunt acte de coautorat actiunile persoanelor care aplica lovituri puternice, in regiuni vitale ale corpului, cu obiecte taioase, contondente).
-acte prin care se contribuie indirect la savarsirea faptei- in conditiile in care au un caracter determinant, necesar si indispensabil in realizarea actiunii tipice. Aceste acte nu sunt descrise prin norma de incriminare a faptei.
–vointa comuna a coautorilor. Cooperarea pe plan material dintre coautori trebuie sa fie dublata de cooperarea si pe plan psihic, prin vointa comuna care sa-i anime in savarsirea faptei. Sub aspect subiectiv, coautoratul poate fi propriu-cand toti coautorii savarsesc fapta cu aceeasi forma de vinovatie sau impropriu-cand lucreaza cu forme de vinovatie diferite.
Coautoratul in cazul anumitor infractiuni
In cazul infractiunilor proprii coautoratul este posibil doar in conditiile in care toti participantii au calitatea ceruta de lege si contribuie nemijlocit la savarsirea faptei.
In cazul infractiunilor praeterintentionate coautoratul subzista in masura in care in raport cu fiecare participant este relevata intentia in ce priveste realizarea faptei initiale, cat si culpa in privinta urmarii mai grave.
Coautoratul in cazul infractiunilor din culpa –s au formulat mai multe opinii. Intr-o opinie este exclus coautoratul in cazul acestor infractiuniintrucat nu exista vointa lor de a coopera la producerea acestui rezultat, prin lipsa unei coordonari intelectuale in vederea aparitiei sale. Potrivit altei opinii- se sustine posibilitatea coautoratului la aceste infractiuni, considerandu-se ca nu se poate nega existenta unei vointe comune a participantilor la savarsirea faptei.

Categorii de infractiuni in cazul carora coautoratul este exclus :
-infractiunile cu autor exclusiv unic : infractiunea de marturie mincinoasa, infractiunea de purtare fara drept de decoratii, uniforme sau semne distictive.