Codul Fiscal 2016

Cum te aperi pentru datoriile fiscale la Anaf

de

Potrivit Codului de procedură fiscală, atunci când debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoiedatoriile fiscale, autorităţile sunt îndreptăţite să treacă la executarea silită a acestora. Procedura de executare silită revine organului fiscal care administrează creanţele fiscale, iar singura situaţie în care acesta nu demarează acţiunile de executare silită pentru stingerea obligaţiilor fiscale datorate este cea în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor.

Vă reamintim că, în conformitate cu legislaţia fiscală aplicabilă în prezent, creanţa fiscală este definită ca fiind dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie. Astfel, sunt datorii fiscale taxele, impozitele, contribuţiile sociale şi accesoriile acestora, percepute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale în baza unor raporturi juridice de drept public.

De asemenea, este important să precizăm că dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. După împlinirea acestui termen, datoriile se prescriu şi nu mai pot fi recuperate.

Care sunt modalităţile de executare silită

Conform prevederilor în vigoare, obiectul executării silite este reprezentat în principiu de orice bun ce se află în proprietatea debitorului și poate fi urmărit. Totodată, valorificarea veniturilor şi bunurilor aflate în proprietatea debitorului se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepţia cazului în care din motive obiective în legătură cu situaţia patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi respectat.

Codul de procedură fiscală reglementează, prin intermediul art. 227, şi ordinea în care sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului. Concret, aceasta este următoarea:

  • bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
  • bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;
  • bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
  • ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 246, adică situaţia în care bunurile mobile şi/sau imobile pot fi valorificate individual şi/sau în ansamblu dacă organul de executare silită apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase;
  • maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
  • produse finite.

De asemenea, trebuie să amintim că executarea silită poate fi realizată prin mai multe moduri, astfel:

  • executarea silită prin poprire, asupra sumelor de bani;
  • executarea silită mobiliară, asupra bunurilor mobile;
  • executarea silită imobiliară, asupra bunurilor imobile.

De altfel, prima dintre cele trei variante este şi cea mai des întâlnită în practică, după cum specialiştii contactaţi de redacţia noastră au explicat: „Mai exact, este vorba desprepoprirea bancară, care se înființează printr-o adresă transmisă terțului poprit de către organele de executare silită. Poprirea bancară se realizează atât asupra conturilor în lei, cât și asupra conturilor în alte valute„.

Nu în ultimul rând, există posibilitatea executării prin poprire, simultan, a mai multor conturi bancare sau mai multor terți popriți.

Cum poate fi contestată executarea silită a datoriilor fiscale

Persoanele interesate prin executare au la dispoziţie, în baza Codului de procedură fiscală, varianta contestării executării silite. Totuşi, contestaţia la executare este un mijloc procedural de ultimă instanţă prin care contribuabilul se poate apăra împotriva organelor fiscale şi care poate fi folosit doar în cazul în care contestarea titlului executoriu nu se poate face pe altă cale procedurală.

Executarea silită poate fi suspendată

Pentru a proteja drepturile datornicilor, legislaţia în vigoare prevede posibilitatea suspendării executării silite a datoriilor nefiscale. Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că suspendarea executării silite reprezintă, în fapt, o amânare a acesteia, având un efect dilatoriu, în timp ce oprirea executării reprezintă o încetare a acesteia cu efect definitiv.

Aşa cum cei doi avocaţi de la Niculeasa ne-au precizat, noul Cod de procecură fiscală se păstrează în liniile actului normativ anterior în ceea ce priveşte cazurile de suspendare. Astfel, executarea silită se suspendă în următoarele cazuri, prevăzute expres la art. 233 din documentul amintit:

  • când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
  • la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;
  • în cazul prevăzut la art. 244, respectiv suspendarea executării silite a bunurilor imobile;
  • pe o perioadă de cel mult şase luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului;
  • în alte cazuri prevăzute de lege.

De asemenea, executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.

O prevedere importantă care trebuie avută în vedere este cea potrivit căreia, pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă. Spre exemplu, sumele deja poprite în conturile bancare rămân indisponibilizate pe perioada suspendării.

Firmele de apartament şi PFA-urile care funcţionează în locuinţe nu vor mai plăti impozit majorat

de

Firmele de apartament şi PFA-urile care funcţionează în locuinţe nu vor mai plăti impozit majorat pentru clădirile cu destinaţie mixtă. Guvernul a adoptat în ultima şedinţă o hotărâre prin care a fost modificat Codul Fiscal în acest sens.

concept taxe

Pentru a nu plăti un impozit mai mare, însă, patronii trebuie să îndeplinească o condiţie: să nu-şi deducă cheltuielile cu utilităţile aferente clădirii. Modificarea vine după ce impozitul pentru firmele de apartament a crescut în unele cazuri şi de 20 de ori.

Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al Guvernului: „Se punea problema modului de impozitare a acestei locuinţe sau a părţii de locuinţă cu destinaţie mixtă – rezidenţială şi nerezidenţială. Distincţia devine în acest moment foarte clară. Locuinţa în care îşi desfăşoară activitatea, dacă cheltuielile cu utilităţile nu sunt deduse, atunci această impozitare se va face conform unei locuinţe cu statut rezidenţial. Adică nu se majorează acest impozit. Până la 31 martie există această facilitate de plată cu deducere a impozitului pe proprietate şi se poate aplica şi acestor locuinţe”.

Persoanele fizice care construiesc o casa trebuie sa indeplineasca anumite obligatii in 2016

de

Persoanele fizice care dobândesc sau contruiesc clădiri pe parcursul anului, obligate să le înregistreze la Fisc. Când trebuie depusă declaraţia?

Persoanele fizice care dobândesc sau construiesc o clădire pe parcursul anului sunt obligate, potrivit prevederilor din Codul fiscal, să depună o declaraţie la organul fiscal, în baza căreia autorităţile vor stabili impozitul pe clădiri datorat de proprietari. Dacă în cazul persoanelor fizice care deţin un imobil şi desfăşoară şi activităţi economice, termenul-limită pentru depunerea declaraţiei de impunere este 31 martie, lucrurile stau puţin diferit în cazul celor care dobândesc, construiesc, extind sau chiar desfiinţează o locuinţă în 2016.

Noul Cod fiscal, ale cărui prevederi se aplică de la începutul anului, reglementează şi unele situaţii în care persoanele fizice au obligaţia depunerii unei astfel de declaraţii, chiar şi atunci când nu desfăşoară activităţi economice.

Concret, este vorba despre persoanele care dobândesc sau construiesc o clădire în timpul anului, acestora revenindu-le, la rândul lor, obligaţia de a depune o declaraţie, alături de documentele justificative, la organul fiscal local în a cărui rază teritorială se află imobilul.

Persoanele fizice care dobândesc sau construiesc o casă au 30 de zile la dispoziţie pentru a declara proprietatea

Potrivit art. 461 alin. (2) din Codul fiscal, valabil în 2016, în cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

Pentru clădirile nou construite, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

  • pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;
  • pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
  • pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş.

Atenţie: Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire.

În altă ordine de idei, obligativitatea depunerii declaraţiei de impunere, în acelaşi termen de30 de zile, revine şi celor care extind, îmbunătăţesc, desfiinţează parţial sau aduc altemodificări clădirilor deja existente (dacă acestea au dus la modificarea valorii impozabile cu cel puţin 25%).

Totodată, în cazul în care clădirea este reevaluată, iar această reevaluare determinăcreşterea sau diminuarea impozitului, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, în termen de 30 de zile de la data modificării respective.

Astfel, proprietarii de imobile care vor desfăşura vreuna dintre operaţiunile de mai sus în 2016 vor datora impozitul pe clădiri, determinat în noile condiţii, începând cu 1 ianuarie 2017.

Şi în cazul în care desfiinţează o clădire, proprietarul trebuie să depună o nouă declaraţie de impunere, în termen de 30 de zile de la data demolării sau distrugerii, urmând ca de la 1 ianuarie a anului următor sa nu mai datoreze impozit.

Ce amenzi riscă cei care nu vor depune declaraţiile de impunere, sau o vor face cu întârziere?

Codul fiscal stabileşte, la art. 493, că nedepunerea declaraţiilor fiscale de impunere, sau depunerea peste termen a acestora constituie contravenţii, care se sancţionează după cum urmează:

  • amenzi de la 70 la 279 de lei pentru cei care depăşesc termenul-limită de depunere a declaraţiei de impunere;
  • amenzi cuprinse între 279 şi 696 de lei pentru cei care nu depun declaraţia de impunere.

Notă: Cu amenzi similare (între 279 şi 696 de lei) vor fi sancţionaţi şi cei care refuză să furnizeze informaţii sau documente în vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale.

Nici nu a fost adoptat bine Codul fiscal 2016 si deja este neconstitutional.In parte,cei drept

de

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis marți ca fiind neconstituționale prevederile unui articol din Codul de procedură fiscală, stabilind că statul trebuie să plătească dobândă pentru toată perioada în care reține sumele pe care le are de restituit sau de rambursat contribuabililor.

fisc online formulare

contribuabililor”.

Dispozițiile art.70 din Ordonanța Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală la care se raportează prevederile art.124 alin. (1) din același cod au următorul conținut: „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.124 alin. (1) raportate la cele ale art.70 din Ordonanța Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale.

Curtea a reținut că normele criticate generează îmbogățirea fără justă cauză a statului în detrimentul patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilității folosirii sumei de bani percepută nelegal și privarea persoanei de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata respectivei sume.

Această pierdere este direct proporțională cu durata indisponibilizării sumei plătite fără temei juridic pe perioada cuprinsă între data plății sumei nedatorate și data restituirii acesteia și are drept consecință încălcarea dreptului de proprietate al contribuabilului, consacrat de art.44 din Constituție.

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal.

Noul Cod de Procedură Fiscală impune băncilor să comunice zilnic ANAF lista persoanelor fizice și a firmelor care deschid ori închid conturi

de

Suntem cu totii constienti ca nu comunica doar inchiderea sau deschiderea ,ci si tranzactiile.

Astfel, băncile vor fi obligate să comunice zilnic, nu bilunar ca în prezent, lista persoanelor fizice și a firmelor care deschid ori închid conturi, cu datele de identificare ale persoanelor care dețin dreptul de semnătură, sau închiriază casete de valori, scriu jurnaliştii de la Profit.ro.

Noul Cod de Procedură Fiscală impune băncilor ca, începând cu anul viitor, să comunice zilnic organului fiscal central aceste informații.

În același timp, este menținută obligația băncilor ca, la solicitarea ANAF, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele și/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum și informațiile și documentele privind operațiunile derulate prin respectivele conturi.

Ce impozite datoreaza o microintreprindere-firma?Conform Noului Cod Fiscal 2016

de

Este o microintreprindere societatea infiintata conform Legii nr. 31/1990 privind societatile indiferent de forma de organizare ce indeplineste cumulativ conditiile:

  • realizeaza venituri impozabile intr-o suma mai mica de 65.000 euro calculata in lei la cursul de la data inchiderii exercitiului;
  • ponderea veniturilor din consultanta si management este mai mica de 20% in total venituri.

Se pot incadra in categoria de microintreprinderi majoritatea obiectelor de activitate desfasurate de societati in domeniul productiei, comertului sau prestarilor de servicii, cu cateva exceptii, respectiv nu pot fi microintreprinderi societatile ce au ca obiect de activitate:

a) desfasoara activitati in domeniul bancar;
b) desfasoara activitati in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii;
c) desfasoara activitati in domeniul jocurilor de noroc;
d) desfasoara activitati de explorare, dezvoltare, exploatare a zacamintelor petroliere si gazelor naturale.

Ce impozite datoreaza o microintreprindere?

Cota generala de impozitare este de 3% aplicata asupra veniturilor impozabile cumulate. Exista si cateva categorii de venituri ale microintreprinderii ce sunt elemente de venit doar din punct de vedere contabil insa nu sunt impozitate fiscal.

Anul 2016, ca si element de noutate, ne aduce un impozit pe venitul microintreprinderii in procent de 1% din veniturile impozabile ale microintreprinderii daca microintreprinderea are inregistrat un salariat iar fondatorii acesteia nu au mai detinut societati. Aceasta cota favorabila de impozitare se aplica in primele 24 luni de la inmatricularea persoanei juridice.

Se prezuma ca societatea este infiintata pe un termen de functionare de minim 48 luni.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!