Printre ultimele modificări aduse în materia executărilor silite se numără și cea referitoare la executarea silită în baza unor înscrisuri sub semnătură privată Concret, Legea nr. 17/2017 a stabilit ca înscrisurile de acest fel să fie înregistrate la registrele publice pentru a putea funcționa ca titluri executorii, lucru care nu se regăsea până acum între prevederile de procedură civilă, deși anumite acte normative impuneau deja această condiție pentru anumite contracte.
Una dintre întrebările care s-au pus în preajma intrării în vigoare a acestei modificări a fost legată de cum sunt afectate actele care funcționau deja ca titluri executorii, fără să fie înscrise în niciun registru, acum când trebuie înscrise? Iar cele mai aprinse dezbateri s-au purtat pe tema contractului de credit. În fapt, unele voci au ridicat problema că nu mai funcționează ca titluri executorii contractele de credit, dacă n-au fost înregistrate nicăieri până la 24 martie 2017.
Important! Executările silite începute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2017, adică înainte de 24 martie 2017, nu pot fi vizate nicicum de noile modificări, pentru că acestora li se aplică normele de executare în vigoare la momentul când s-a pornit executarea, după cum prevede Codul de procedură civilă la nivel de principiu absolut.
În legislația bancară nu scrie nicăieri că trebuie înregistrate
Contractul de credit e reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, unde scrie că contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii. Condiții suplimentare nu există, așadar, pentru utilizarea lor ca titluri executorii. Nu se prevede nicăieri în acest act normativ că ele trebuie înregistrate într-un registru public.
Totuși, contractele de credit sunt înscrisuri sub semnătură privată, iar Legea nr. 17/2017 aduce o modificare la adresa actelor sub semnătură privată în privința executării silite. Însă ordonanța care reglementează contractele de credit este o lege specială, pe când Codul de procedură civilă (modificat de Legea nr. 17/2017) are valoarea de lege generală. În plus, legea de modificare la care ne referim nu a menționat nimic despre raportul dintre Codul de procedură și legile speciale, cum este ordonanța cu contractele de credit.