discriminare

PRIM PAS CATRE CASATORIILE INTRE PERSOANE DE ACELASI SEX-Legea fundamentala va interzice discriminarile bazate pe varsta si orientare sexuala

de

PRIM PAS CATRE CASATORIILE INTRE PERSOANE DE ACELASI SEX-Legea fundamentala va interzice discriminarile bazate pe varsta si orientare sexuala.Marti, 4 iunie, parlamentarii Comisiei de modificare a Constitutiei au acceptat un amendament conform caruia sunt interzise discriminarile in privinta varstei sau orientarii sexuale prin Legea fundamentala.

 

 

Amendamentul a apartinut vicepresedintelui Comisiei, Tudor Chiuariu, si a fost adus la articolul initial “Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala”.

In urma votului senatorilor si deputatilor, articolul se refera la faptul ca Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai. Este interzisa orice discriminare bazata pe sex, culoare, nationalitate, origine etnica sau sociala, trasaturi genetice, limba, credinta sau religie, opinii politice sau de alta natura, proprietate, nastere, dizabilitati, varsta sau orientare sexuala.

Astazi la o speta pe zi:Discriminare la locul de munca

de

Rezumat: Chiar considerand ca incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca sau o grupa de munca superioara priveste acordarea unui drept social in raportul de munca, se observa ca art. 6 din OG 137/2000 conditioneaza

constatarea discriminarii de existenta unor motive expres si limitativ enumerate, respectiv: apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.

Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia Asigurari sociale
Decizia nr. 1232 din 23 mai 2011

Decizia in extras

Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr. 2441/107/2009 formulata de reclamanti impotriva paratelor SC E. SA, SC Fil. de Distributie a E.E. „ E.D.T. Sud SA Brasov; SC Filiala de Furnizare SA a E.E.„E.F. T. Sud SA Brasov ; SC I.S.E.E. Serv SA – Sucursala de I.S. E.E. T. Sud SA Brasov s-a solicitat sa fie obligare paratele sa inlature discriminarea creata intre salariatii ce ocupa aceeasi functie/ meserie, fosti si actuali angajati ai paratelor in sensul acordarii grupei I de munca pentru perioadele in care acestia si-au desfasurat activitatea ca salariati ai SC E. SA privind aplicarea Ord. 50/1990 si sa fie obligata sa elibereze adeverintele pentru fiecare reclamant in parte.

In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamantii au lucrat in cadrul SC E. SA, ca si angajator si succesor in drepturi a fostei structuri Electrica, efectuand lucrari de intretinere, revizie, reparatie, lucrari de lichidare a avariilor si incidentelor la instalatiile electrice sub tensiune. Pe parcursul timpului SC E. SA s-a divizat in mai multe societati care au preluat personalul in functie de profilul de activitate.

Activitatea desfasurata de reclamanti a fost prestata in permanenta in conditii grele si periculoase ce au fost recunoscute cu ocazia incheierii contractelor colective de munca pe perioada 1990-2006 prin care angajatorul a acordat sporuri, dar fara a stabili si locurile de munca ce se incadreaza in grupe de munca, conform dispozitiilor Ord. 50/1990. Intrucat prin aceste anexe nu s-au stabilit locuri de munca ce se incadreaza in grupe de munca, reclamantii au fost discriminati si implicit prejudiciati fata de colegii lor care au desfasurat aceeasi activitate in cadrul altor sucursale ale paratelor.
Parata SC E. SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive intrucat prin HG nr.1342/2000 au fost create alte structuri, in prezent reclamantii fiind salariati ai SC F.E.SERV SA .
Odata cu personalul au fost preluate si arhivele, iar noului angajator ii revine obligatia de a verifica si de a emite adeverintele solicitate de reclamanti. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii intrucat activitatea desfasurata de unii reclamanti a fost incadrata in grupa II de munca, iar acordarea altei grupe de munca decat cea stabilita este in contradictie cu dispozitiile art. 5 si 6 din Ord. 50/1990.

SC F.D.E. E.„ E.D. T. Sud SA Brasov; a formulat intampinare prin care a invocat lipsa calitatii procesual pasive intrucat pentru perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor era SC E. SA; parata s-a infiintat prin HG nr.1342/27.12.2001. S-a invocat exceptia inadmisibilitatii prezentei actiuni intrucat prin invocarea discriminarii si a prejudiciului suferit se urmareste obligarea societatilor la acordarea grupei I de munca desi instanta s-a pronuntat prin Decizia din dos. 4053/107/2008.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii intrucat angajatorul nu a facut nici o discriminare intre angajatii sai in sensul ca pentru aceeasi meserie/functie nu s-a acordat grupa I de munca, iar imprejurarea ca prin hotarari judecatoresti unor salariati li s-a acordat grupa I de munca nu este imputabila angajatorului.

SC F.F.E. E. „E. F. Transilvania Sud SA Brasov care invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive intrucat pe perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor a fost SC E.SA, parata fiind infiintat doar prin HG nr.675/2007.
SC I.S.E.E. Serv SA – Suc. I.S.E.E. Transilvania Sus SA a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale intrucat pe toata perioada solicitata singurul angajator al reclamantilor era SC E. SA, aceasta parata fiind infiintata prin HG nr.74/2005.

Toate paratele au invocat autoritatea de lucru judecat raportat la Decizia civila 246/2009 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia care a solutionat litigiul dintre aceiasi reclamanti impotriva paratei SC E. SA Bucuresti, avand ca obiect acordarea grupei I de munca pe perioada anterioara anului 1990 pana la 1.04.2001, cerere intemeiata pe disp. Ord, MMPS nr. 50/1990.
Prin sentinta civila nr. 1143/25.05.2010 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr.2441/107/2009 s-a admis actiunea formulata de reclamanti si s-a constatat ca activitatea desfasurata de acestia in cadrul unitatii parate se incadreaza in grupa I de munca, pentru perioadele mentionate.

Paratele au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale, instanta de fond respingand-o pentru urmatoarele considerente:
SC E. SA are calitate procesuala pasiva intrucat tot ce tine de modalitatea in care s-a derulat contractul individual de munca al fiecarui reclamant si modalitatea in care s-a aplicat pentru fiecare reclamant prevederile contractului colectiv de munca se poate judecat doar in contradictoriu cu angajatorul pentru perioada respectiva, si /sau cu succesorul in drepturi al acestui angajator. Incepand cu anul 2001 SC E. SA a fost supusa unei noi reorganizari prin hotarari de guvern succesive, luand nastere celelalte parate din prezenta cauza (HG nr.1342/2001, HG nr.74/2005 si HGR nr.675/2007). Aceste parate au preluat activitati specifice de care anterior se ocupase o singura societate SC E. SA, iar odata cu aceste activitati si atributii au preluat si personalul care sa le indeplineasca, dar si arhiva aferenta atributiilor preluate si a personalului preluat.

Prin urmare si aceste parate au calitate procesual pasiva deoarece functioneaza ca si succesori ai fostilor angajati ai SC E. SA pe care i-a preluat, iar pe de alta parte pentru ca functioneaza ca si actuali angajatori ai reclamantilor, detin arhiva de personal si sunt singurii in masura sa elibereze adeverintele ce atesta incadrarea in grupa de munca, sau sa efectueze inscrierile in carnetele de munca ale reclamantilor. Aceste aspecte rezulta din disp. art. 45 din HG 1342/2001 care stipuleaza expres ca societatile comerciale nou infiintate preiau toate drepturile si obligatiile SC E. SA si se substituie in drepturile si obligatiile ce decurg din raporturile juridice ale acesteia cu tertii., precum si odata cu personalul preluat, preluarea CCM anterior incheiat de SC E. SA cu angajatii, pana la incheierea unui nou contract colectiv de munca. In aplicarea dispozitiilor Ord. 50/1990 s-a emis Ordinul MMPES nr.590 /2008 potrivit caruia adeverintele privind grupele de munca se elibereaza in baza documentelor verificabile aflate in evidenta angajatorilor sau ale detinatorilor de arhive.
S-a apreciat ca in prezenta cauza nu sunt intrunite cerintele existentei autoritatii de lucru judecat, pentru urmatoarele considerente:
Plecand de la disp. art. 1201 Cod civil, se observa ca prezenta actiune a reclamantilor este promovata in contradictoriu si cu alte parate decat SC E. SA ca si prima actiune si are ca obiect inlaturarea discriminarii si repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminarii. Se sustine de catre parati ca si prezenta actiune este intemeiata pe aceeasi cauza, acordarea grupei I de munca, la fel ca si precedenta actiune. Nu se poate retine identitatea de cauza intrucat in prima actiune formulata reclamantii au solicitat acordarea grupei I de munca pe considerentul ca au desfasurat activitate in conditiile prevazute la pct.123 anexa 1 din Ord. 50/1990. Instanta de recurs a retinut ca intre reclamanti si angajator nu a existat nici o intelegere intemeiata pe disp. Ordinului 50/1990 prin care sa fie stabilita grupa I de munca pentru activitatile/meseria prestata de fiecare reclamant in parte. S-a stabilit ca in lipsa unei astfel de intelegeri, nu se poate adauga la lege. Prin prezenta actiune se solicita inlaturarea starii de discriminare, motivata tocmai de imprejurarea ca in culpa este angajatorul care nu a respectat disp. Ord. 50/1990 si nu a stabilit unitar pentru toate filialele din subordine acordarea grupei I de munca, conform conditiilor specifice de munca. Acordarea grupei I de munca pentru reclamanti este doar consecinta inlaturarii discriminarii si nu cauza din prezenta actiune.

Pentru motivele invocate s-a respins si exceptia autoritatii de lucru judecat.

Pe fondul cauzei s-au retinut urmatoarele:
In perioada 1969-1990 reclamantii au desfasurat activitate in unitati subordonate la nivel central MEE, organizate teritorial si regional cu structura si denumiri diferite (IRE- I.R.E., sau SCM – Santier de Constructii Montaj).

In perioada 1990- 2001 aceeasi activitate s-a desfasurat in cadrul unor regii sau societati comerciale cu atributii in exploatarea sistemului energetic national (R., C.). Prin restructurarea C. au luat fiinta societati comerciale independente, cu atributii distincte: E., T., H. si T.

Ulterior s-a restructurat si SC E., fiind infiintata SC E. Serv – Filiala de Intretinere si Servicii Energetice.
Dupa mai multe reorganizari la nivel regional IRE s-a transformat in Sucursala ale SC E. SA, cu subunitati in mai multe judete, iar SC E. Serv are in subordinea sa sucursale si agentii in teritoriu.
A fost reorganizata si activitatea instalatiilor electrice luand fiinta sectii de inalta tensiune, centre de exploatare inalta tensiune, sectie de distributie, centru de furnizare s.a.

In aplicarea Ord. MMPS nr. 50/1990 sindicatele si conducerea unitatilor urmau sa stabileasca locurile de munca, activitatile si persoanele care se incadreaza in grupa I si II de munca conform prevederilor ordinului mentionat si a celor doua anexe ale acestuia. In perioada 1990-2000 in domeniul energetic s-au incheiat contracte colective de munca la nivel R. sau C. si apoi SC E. SA la 28.02.2001.

Parata SC E. SA arata ca in perioada 1990-2000 activitatea de distributie si furnizare a energiei electrice s-a desfasurat la nivel de teritoriu (in unitati IRE, FRE, Sucursale, Agentii) in cadrul carora erau organizate structuri sindicale, motiv pentru care in toate aceste contracte colective s-a stipulat expres ca identificarea si nominalizarea locurilor de munca cu conditii deosebite, precum si lista locurilor de munca si a categoriilor de personal ce se incadreaza in grupe I si II de munca se vor stabili prin note comune sau acte aditionale la nivelul acestor „unitati”.

Aceasta modalitate de stabilire a locurilor de munca ce se incadreaza in grupe de munca a condus inevitabil si la crearea unei discriminari intre personalul salariat a diferitelor „unitati” din cadrul furnizarii si distributiei energiei electrice.
Acest domeniu a fost considerat anterior anului 1990 ca un domeniu deosebit de important, fiind supus unei reglementari stricte cum ar fi cele din Decretul 400/1981 sau unui control riguros din partea statului, astfel incat prin Ordinul 202/1985 in conducerea marilor unitati producatoare de energie electrica pe carbune si a centralelor de furnizare si distributie energie electrica s-a numit si un comandant militar care participa la intreaga activitate a structurilor de conducere a respectivelor centre.

Anterior anului 1990 reclamantii si-au desfasurat activitatea in aceste conditii stabilite pentru intreg sistemul energetic national.

Ulterior anului 1990 reclamantii au lucrat in aceleasi conditii de lucru grele, periculoase, cu risc deosebit de accidente si boli profesionale, motiv pentru care au beneficiat de sporuri la salariu pentru conditii grele, periculoase, sau nocive si apoi incepand cu 2002 de clasa de salarizare pe baza de grila care sa respecte conditiile de lucru deosebit de grele.
Activitatea reclamantilor s-a desfasurat in locuri de munca in care exista risc de accidente, explozii, arsuri, electrocutari, caderi de la inaltime si intoxicare cu substante chimice provenite de la baterii de condensatoare si acumulatoare cu acid sulfuric si in unitati trafo care contin cantitati mari de ulei, care determina pericol de incendiu in caz de defectiuni.

Activitatea se desfasoara in echipe comune de lucru pentru aceleasi instalatii electrice cu tensiuni cuprinse intre 20-100.000 volti, executand lucrari de exploatare si intretinere a capacitatilor de productie a altor societati, ai caror angajati beneficiaza de grupa I de munca.

Potrivit art. 3 al. 2 din Ord. 50/1990 salariatii care efectueaza lucrari de exploatare si intretinere a capacitatilor de productie ale societatilor a caror angajati beneficiaza de grupa I de munca, beneficiaza la randul lor de grupa I de munca, fara a mai fi necesara completarea Ord. 50/1990 conform scrisorii MMPS (SC E. CF SA, CN CFR SA).

Faptul ca in intervalul 1990-2001 angajatorul nu a stabilit lista locurilor de munca cu pericol de accidentare si lista riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala care ar fi determinat potrivit Ord. 50/1990 incadrarea pe grupe de munca nu este imputabil salariatilor, reclamanti in prezenta cauza. De altfel, angajatorul nu a mai pastrat nici lista locurilor cu grad ridicat de periculozitate intocmit in temeiul art. 21 din Decretul 400/1981 si care la acel moment nu conferea incadrarea in grupe de munca decat pentru un numar limitat de persoane conform legislatiei in vigoare anterior anului 1990. Toate aceste deficiente in activitatea angajatorului nu pot conduce la o stare de discriminare a reclamantilor care nu beneficiaza de aceleasi drepturi ca si colegii lor care detin functii si meserii identice, nici macar similare cum sunt ele definite de lege.

Aceasta concluzie se regaseste si in N.F. la HG nr.1223/1990 si in Decizia nr. 87/1999 a Curtii Constitutionale.
Reclamantii si-au desfasurat activitatea in sistemul energetic avand meseria de baza electrician, unii evoluand profesional in aceasta meserie, sau tehnician, subinginer dispecer, dispecer sef de tura.

Petenti au desfasurat activitati de exploatare, intretinere, reparare si furnizare a energiei electrice; activitatile au fost desfasurate in instalatiile de producere, transport si distributie a energiei electrice. Pentru fiecare din activitatile desfasurate petentii au fost supusi factorilor de risc determinati de specificul activitatii in domeniul energiei electrice care tin de tipul si categoria instalatiilor, tipul, categoria, complexitatea atributiilor specifice, microclimatul, noxele, lucrul la mari inaltimi, sau in subteran.

In concluzie, activitatea reclamantilor este identica cu cea inscrisa in anexa 1 pct. 123 al. 15 din ord. 50/1990 „ meseriasi de intretinere… electricieni si al. 46 electricieni L.C.”

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal paratele SC E. S.A Bucuresti, SC F.D.E. E. „E. D.T. Sud” Brasov si SC Filiala de I.S. E. „E. Serv SA” Bucuresti.

I. Prin recursul formulat, parata SC E. SA Bucuresti a invocat in principal exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat prin preluarea personalului si a arhivei noile societati comerciale s-au substituit SC E. SA, preluand toate drepturile acesteia, inclusiv cele ce formeaza obiectul prezentului litigiu.

Pe fondul cauzei a apreciat ca actiunea formulata este neintemeiata, intrucat Ordinul 50/1990 a fost abrogat prin Legea nr.19/2000, iar din punct de vedere juridic persoanele care se incadreaza in grupa II de munca nu se pot incadra in grupa I. Instanta de fond nu a solicitat Ministerului Sanatatii sa determine existenta conditiilor pentru acordarea grupei I de munca, si in plus si-a depasit competentele, intrucat nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupe de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele, proportional cu timpul de lucru prestat in conditiile respective.
II. Prin recursul SC F.D.E.E. „E.D. Transilvania Sud” Brasov se solicita respingerea actiunii reclamantilor, pentru ca discriminarea invocata este datorata, in principal, unor hotarari judecatoresti si nu deciziilor proprii ale societatilor parate.

In cauza este incidenta exceptia autoritatii de lucru judecat, aceeasi chestiune a acordarii grupei de munca fiind solutionata irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca anterioara.

III. Recurenta SC Filiala de I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti a reiterat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, intrucat singurul angajator al reclamantilor in perioada in litigiu a fost SC E. SA.

Discriminarea invocata este datorata, in principal, unor hotarari judecatoresti si nu deciziilor proprii ale societatilor parate, iar instanta trebuia sa cerceteze actiunea prin prisma conditiilor prevazute de OG nr.137/2000 pentru a constata starea de discriminare.

Curtea, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, in limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedura civila, a retinut ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Analizand cu prioritate, conform art. 137 Cod de procedura civila, exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si autoritatii de lucru judecat, a caror solutionare de catre instanta de fond este criticata de parate prin recursurile formulate, instanta constata ca sunt neintemeiate si in mod corect instanta de fond le-a respins.

Astfel, se apreciaza ca parata SC E.SA are calitate procesuala in cauza, intrucat pentru perioadele raportat la care reclamantii au solicitat constatarea starii de discriminare calitatea de angajator al acestora a avut-o aceasta parata. Sub aspectul stabilirii persoanei obligate in raportul juridic obligational dedus judecatii, nu prezinta relevanta faptul ca prin HG nr.1342/2001 societatea parata s-a reorganizat in mai multe unitati, in conditiile in care aceasta reorganizare s-a produs ulterior intrarii in vigoare a HG nr.1342/2001, iar SC E. SA, in calitate de angajator, avea obligatia de a incadra activitatea angajatilor sai in grupe de munca.

Nici exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de recurenta SC Filiala de I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti nu se dovedeste a fi intemeiata, intrucat in prezent arhivele SC E. SA se afla in posesia acestei societati, fiind transferate odata cu intreg personalul. Ca o consecinta a reorganizarii prin HG nr.1342/2001, societatea parata detine arhiva de personal si este singura in masura sa efectueze inscrierile in carnetele de munca ale reclamantilor, in calitate de angajator actual al acestora.

Exceptia puterii de lucru judecat, invocata de toate paratele in fata instantei de fond si reiterata prin recursurile formulate, se dovedeste de asemenea a fi neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Puterea de lucru judecat este reglementata ca o prezumtie absoluta irefragabila in art. 1201 Cod Civil, si ca o exceptie de fond, peremtorie si absoluta de art. 166 Cod de procedura civila.

Conform art. 1201 Cod Civil „este lucru judecat atunci cand a doua cerere are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate”.

Pentru a verifica daca exista sau nu puterea de lucru judecat, trebuie observata tripla identitate de elemente la care se refera art. 1201 Cod Civil : parti, obiect si cauza.

Prima instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, constatand neindeplinita conditia identitatii de cauza. Astfel, se constata ca in prima actiune formulata, ce a constituit obiectul dosarului nr. 4053/107/2007 solutionat irevocabil, reclamantii au solicitat acordarea grupei I de munca pe considerentul ca au desfasurat activitate in conditiile prevazute la pct. 123 anexa 1 din Ord. 50/1990, acest ultim act normativ constituind temeiul juridic al actiunii reclamantilor.

Prin prezenta actiune se solicita inlaturarea starii de discriminare, pretentie intemeiata pe dispozitiile OG nr.137/2000.
Avand in vedere temeiul juridic diferit invocat prin cele doua actiuni, Curtea de Apel constata ca nu exista identitate de cauza, motiv pentru care se impunea respingerea exceptiei puterii de lucru judecat.

Cu privire la modul de solutionare a fondului cauzei de catre prima instanta, se retine ca prin actiune reclamantii au solicitat, astfel cum s-a aratat anterior, sa se inlature discriminarea si ca o consecinta sa se acorde grupa I de munca, nu prin raportare la criteriile prevazute de Ordinul nr.50/1990, analizate anterior in dosarul 4053/107/2007 solutionat irevocabil, ci sa se acorde grupa de munca raportat la situatia colegilor ce au lucrat in aceleasi conditii si beneficiaza de ea.

Constitutia Romaniei, prin art. 16 alin. (1) garanteaza dreptul la egalitate: „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Potrivit Constitutiei Romaniei, art. 20 alin (1), „Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

Astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminarii, diferenta de tratament devine discriminare, in sensul articolului 14 din Conventie, atunci cand autoritatile statale induc distinctii intre situatii analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva. Instanta europeana a decis in mod constant ca pentru ca o asemenea incalcare sa se produca „trebuie stabilit ca persoane plasate in situatii analoage sau comparabile, in materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila (vezi CEDH, 18 februarie 1991, Fredin c/Suede, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/Autriche, parag.31, 28 septembrie 1995, Spadea et Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996 Stubbingsetautresc/Royaume-Uni, parag.75.

Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000, „prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice”.

Cap. II – Dispozitii speciale – Sectiunea I din OG nr.137/2000 priveste egalitatea in activitatea economica si in materie de angajare si profesie, si prevede urmatoarele:

Art. 6 – Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, discriminarea unei persoane pentru motivul ca apartine unei anumite rase, nationalitati, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia, intr-un raport de munca si protectie sociala, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, manifestata in urmatoarele domenii:
a) incheierea, suspendarea, modificarea sau incetarea raportului de munca;
b) stabilirea si modificarea atributiilor de serviciu, locului de munca sau a salariului;
c) acordarea altor drepturi sociale decat cele reprezentand salariul;
d) formarea, perfectionarea, reconversia si promovarea profesionala;
e) aplicarea masurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta;
g) orice alte conditii de prestare a muncii, potrivit legislatiei in vigoare.

Art. 27 – (1) Persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului.
(2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei.

Chiar considerand ca incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca sau o grupa de munca superioara priveste acordarea unui drept social in raportul de munca, se observa ca art. 6 din OG nr.137/2000 conditioneaza constatarea discriminarii de existenta unor motive expres si limitativ enumerate, respectiv: apartenenta la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv din cauza convingerilor, varstei, sexului sau orientarii sexuale a acesteia.

In speta, pretinsa deosebire de tratament realizata intre angajatii si fostii angajati ai paratei SC E. SA nu este realizata pentru vreunul dintre criteriile prevazute strict de ordonanta.
Pretinsa discriminare invocata de reclamanti este izvorata atat din acte ale angajatorului, respectiv din anexele la contractele colective de munca in care se precizeaza incadrarea pe grupe de munca, acestea raportate insa si la hotarari judecatoresti prin care s-a constatat incadrarea si a altor locuri de munca/activitati in grupe de munca decat cele nominalizate de angajatori.

Pretentia reclamantilor din prezentul dosar de a li se acorda grupa de munca motivat exclusiv pe faptul ca colegii in situatii pretins similare beneficiaza de acestea nu este intemeiata, intrucat prin legislatia in materie – Ordinul 50/1990 se reglementeaza expres criteriile pe baza carora se stabilesc locurile de munca ce se incadreaza in grupele I si II de munca, organele competente care sa faca aceste incadrari, metodologia pe baza careia unitatile efectueaza incadrarea in grupele I si II de munca.

Toate aceste prevederi legale invedereaza ca incadrarea locurilor de munca din diferite unitati in grupele I si II, trecerea de la o grupa la alta si scoaterea lor dintr-o anumita grupa, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a unitatilor, instanta nefiind competenta sa faca ea incadrarea unui loc de munca in grupele I si II de munca (in acelasi sens Decizia de indrumare nr.4/1976 a fostului Tribunal Suprem), astfel cum pretind reclamantii.

Instanta nu poate verifica daca raportat la activitatile desfasurate efectiv de reclamanti locul de munca se incadreaza intr-o grupa superioara, conform Ordinului nr.50/1990, intrucat aceasta verificare s-a facut deja in dosarul nr. 4053/107/2007 solutionat irevocabil, iar raportat la prevederile OG nr.137/2000 nu poate constata o situatie de discriminare decat pentru criteriile expres si limitativ prevazute de acest act normativ, criterii care nu se regasesc in prezenta cauza, astfel cum s-a aratat anterior.

Chiar daca aceste criterii ar fi fost indeplinite, verificarea daca reclamantii si partile care beneficiaza de grupa de munca in baza unor hotarari judecatoresti sunt in situatii similare presupune, in primul rand, raportarea la prevederile Ordinului nr.50/1990 – raportare care nu se poate face in speta, in caz contrar fiind incidenta autoritatea de lucru judecat, si, in plus, in sistemul juridic romanesc practica judiciara nu constituie izvor de drept, o hotarare judecatoreasca, chiar irevocabila, data intr-un caz concret, cu verificarea starii de fapt existente, nu poate obliga o alta instanta de judecata sa pronunte o solutie identica, fara verificarea in concret a starii de fapt, ci numai prin invocarea starii de discriminare, astfel cum pretind reclamantii.

In plus, incadrarea/neincadrarea intr-o grupa de munca a fost cunoscuta de reclamanti la momentul angajarii si ulterior, pe masura ce se incheiau la nivelul unitatilor parate contractele colective de munca, or nu au inteles sa conteste aceasta neincadrare/incadrare gresita in termenul de 3 ani prevazut de art. 27 alin. 2 din OG nr.137/2000, nici macar dupa aparitia acestui act normativ.

Fata de cele ce preced, Curtea constatand ca solutia primei instante reflecta o aplicare si interpretare eronata a legii la starea de fapt reiesita din probele dosarului, asa incat fata de dispozitiile art. 312 Cod de procedura civila raportat la art. 304 alin. 1 punctul 9 Cod de procedura civila, a admis recursurile formulate de paratele SC E. SA Bucuresti, SC F.D.E. E. „E.D. Transilvania Sud” Brasov si SC F.I.S.E. „E. Serv SA” Bucuresti impotriva sentintei civile nr.1143/25.05.2010 pronuntata de Tribunalul Alba in dosarul nr.2441/107/2009.

Ce trebuie sa faci daca ti se scade nejustificat salariul va invata Casa de avocatura Coltuc

de

Nu mai primiti sporuri, vi se pare ca nu e justificata scaderea salariului sau constatati ca un coleg cu aceeasi pregatire primeste un salariu mai mare pe nedrept, trebuie sa va adresati judecatorilor. Asta deoarece printre

 

 

atributiile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) nu se mai numara si sesizarile privind politica de salarizare a personalului din sistemul bugetar. Aceasta modificare legislativa a dus deja la înjumatatirea numarului de plângeri primite de reprezentantii CNCD.

Amenzi pentru angajatorii nedrepti

“Oamenii nu ni se mai adreseaza noua, pentru ca ar face-o degeaba. Daca în 2007, din cele 836 de plângeri, 515 vizau categoriile socio-profesionale, în 2008 numarul acestora a scazut la 372, iar în 2009 la 222, adica la jumatate fata de 2007. Explicatia este legata de faptul ca ni s-a luat competenta de a primi si cazurile de salarizare, referitoare la sporuri sau alte probleme. Acum, oamenii se adreseaza direct in stantei”, a precizat, ieri, Dezideriu Gergely, secretar de stat în CNCD, cu ocazia lansarii raportului de activitate a institutiei.

Desi nu mai au competenta în a solutiona cazurile cu privire la lefurile bugetarilor, oficialii Consiliului au participat, în calitate de experti, la peste 1.500 de procese de acest gen, în 2009.

Anul trecut, CNCD a primit însa “unda verde” pentru a sanctiona anumite cazuri de discriminare. “Am dat si amenzi, cea mai mare fiind de 4.000 de lei, în cazul desfacerii unui contract de munca din cauza graviditatii. Adica, în momentul în care femeia a anuntat ca e însarcinata, a fost concediata”, a dat un exemplu secretarul de stat.

În plus, în cazurile de discriminare de orice fel, Consiliul poate face mediere între partile implicate în conflict.

Casa de avocatura Coltuc va poate ajuta in demersurile dvs.Asteptam intrebarile dvs. pe adresa de email:avocat@coltuc.ro

Sursa: EvZ

Judecători. Acordarea de stimulente financiare. Includerea unei condiţii privind vechimea. Discriminare.

de

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 27 aprilie 2007, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 3673/14 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti solicitând modificarea hotărârii atacate.

În motivarea recursului, recurentul susţine că litigiul s-a născut în urma hotărârilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării care a apreciat că „acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime ( 0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare”.

Recurenta a mai menţionat că Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat că „vechimea în muncă este un criteriu aparent neutru care dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani, ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de stimulente salariale”.

Ministerul Justiţiei, a susţinut că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a respins plângerea formulată de Ministerul Justiţiei cu motivarea că alegerea criteriului de vechime pentru repartizarea stimulentelor având ca sursă fondul constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997 dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani care au înregistrat performanţe profesionale şi îndeplinesc criteriile de repartizare individuală.

În susţinerea recursului Ministerul Justiţiei precizează că stimulentele financiare în discuţie au fost acordate cu respectarea prevederilor normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin.2 din Legea nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2404/C/2004.

S-a mai menţionat că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege şi că nu poate fi în cauză vorba de practici discriminatorii câtă vreme, ulterior măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare şi personalul din sistemul autorităţii judecătoreşti, care nu s-a încadrat în Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1921/C/15 decembrie 2005.

Analizând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Instanţa de fond a hotărât că acordarea de Ministerul Justiţiei prin Ordinul nr. 1921/C/2005 de stimulente  financiare judecătorilor, din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 şi 3 ani, în sumă  de 1.700 RON aşa cum a constatat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării  constituie o discriminare, împărţindu-se categoria socio-profesională a judecătorilor în două categorii: cea a judecătorilor cu o vechime în muncă între 0-3 ani şi cea a judecătorilor cu o vechime de 3 ani.

Instanţa de fond a reţinut că acordarea acestor stimulente s-a făcut în baza art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004. Aceste sume nu prevăd în art. 4 „criteriul vechimii în magistratură”, criteriile prevăzute fiind în sensul evaluării activităţii şi performanţei judecătorului.

Totodată, instanţa de fond a apreciat că în mod corect intimatul –pârât în cauză a reţinut incidenţa art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor firmelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, criteriul vechimii de 0 -3 ani reprezentând un criteriu aparent neutru, însă care dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani, care au înregistrat performanţe profesionale şi îndeplinesc criteriile de repartizare individuală prevăzute de art. 4 din Norme pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.

Mai mult s-a precizat de instanţă că impunerea unei limite de vechime de 3 ani înseamnă inaplicarea criteriilor de repartizare individuală la judecătorii care au depăşit această limită de vechime, deci excluderea acestora deşi, fondul constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 este destinat stimulării personalului din sistemul justiţiei, fără  distincţie, cu excepţia stimulentelor nominale care se acordă în anumite condiţii expres stabilite.

S-a mai considerat de instanţa de fond că eliminarea unor categorii de judecători de la acordarea stimulentelor din Fondul constituit potrivit art. 25 alin (2) din Legea nr. 146/1997, pe considerente  abstracte de grup sau categorie profesională, în funcţie de vechime, în condiţiile în care vechimea în magistratură reprezintă unul din elementele în baza căruia se stabileşte indemnizaţia prevăzută de art. 3 şi 4 din O.G. nr. 27/2006 şi în raport de care se face promovarea potrivit Legii nr. 303/2004, aşa cum s-a făcut prin actul administrativ în discuţie – Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1921/C/2005 este o discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Recursul este nefondat.

În mod corect instanţa de fond a apreciat că hotărârea nr.15/23 ianuarie 2006 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este corectă.

Prin Ordinul nr. 1921/C/2005, Ministerul Justiţiei prin ignorarea prevederilor art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 şi instituind un singur criteriu neprevăzut de aceste norme a acordat stimulente financiare judecătorilor de la judecătorii cu o vechime de 0 – 3 ani.

Susţinerea Ministrului Justiţiei că aceste stimulente s-au încadrat în condiţiile generale de repartizare ignorându-se discriminarea voită instituită privind vechimea în muncă a judecătorilor 0 -3 ani, cu încălcarea art. 4 din normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004, a art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) şi (2), art. 6 lit.c şi art. 8 din O.G. nr. 137/2000 este neîntemeiată. În acest sens este şi art. 4 alin.2 art. 4 alin. (2) din Constituţie, extins la art. 20 din Constituţie ce permite corelarea dispoziţiilor constituţionale cu tratatele şi pactele internaţionale la care România este parte, art. 7 din Declaraţia universală a drepturilor omului, art. 26 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 alin.2 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice sociale şi culturale.

Împrejurarea că „ulterior” măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare şi personalul din cadrul autorităţii judecătoreşti ce nu s-a încadrat în Ordinul Ministerului Justiţiei nr.1921/C/15 decembrie 2005, susţinută de recurent pe lângă faptul că nu a fost dovedită ca atare nu a fost dovedită şi în raport de măsura discriminatorie analizată în cauză, sintagma „personalul din sistemul autorităţii judecătoreşti neîncadrat în Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1921/15 decembrie 2005 nefiind detaliată.

Pe de altă parte ceea ce este cert în cauză este faptul că actul administrativ constituit în Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1921/15 decembrie 2005 instituie o măsură discriminatorie.

Stimulentele sunt drepturi conferite de lege şi a căror acordare se face în condiţiile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit conform art. 25 din Legea nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004 iar Ministerul Justiţiei le-a acordat pe baza unui singur criteriu vârsta între 0 – 3 ani vechime în funcţia de judecător.

Recursul declarat fiind neîntemeiat a fost respins .

Jurisprudenţa europeană, o mână de ajutor pentru firmele româneşti

de

Pentru companiile din Europa este din ce în ce mai important să formuleze o strategie de taxe conform normelor UE pentru a administra riscurile şi a beneficia de oportunităţile pe care le oferă schimbările din legislaţia europeană. Cunoaşterea faptului că jurisprudenţa europeană poate oferi oportunităţi de reducere a taxelor, precum şi cunoaşterea principiilor UE privind ajutorul de stat sunt critice pentru o bună administrare a riscurilor cu care se confruntă companiile. În acest context, PricewaterhouseCoopers a organizat pentru prima oară în România o întâlnire a unui grup de specialişti în impozitarea directă în Uniunea Europeană, conferinţa intitulându-se ”Impozite directe cu paşaport european”. Obiectivul acestei reţele de consultanţi specializaţi în legislaţia fiscală comunitară ce provine din  toate statele membre UE este de a acorda asistenţă companiilor şi persoanelor fizice, pentru ca acestea să beneficieze pe deplin de drepturile lor conform legislaţiei comunitare.

Oportunităţi fiscale aduse de statutul de membru

Specialiştii au ţinut să puncteze atât importanţa fructificării oportunităţilor, cât şi a administrării riscurilor ce decurg din reglementările la nivelul UE pentru companiile care îşi desfăşoară activitatea în Europa. Astfel, Sjoerd Douma, manager în cadrul PricewaterhouseCoopers Olanda şi membru al Grupului de Specialişti ai PWC în Impozite Directe din UE, a făcut o trecere în revistă a principiilor din legislaţia UE, punând accent pe libertăţile fundamentale garantate de tratatul membru. El a menţionat câteva cazuri aduse de contribuabili din statele membre UE în faţa Curţii Europene de Justiţie, în care aceştia au contestat cu succes conformitatea legislaţiei din ţările respective cu principiile tratatului comunitar. ”Între statele membre UE nu trebuie să existe discriminare fiscală. Nu poţi să tratezi altfel o investiţie transfrontalieră decât una internă, trebuie să existe o liberă circulaţie a bunurilor, a serviciilor, a capitalului. Au fost cazuri de abuzuri în care s-au încălcat aceste drepturi doar pentru că investiţiile nu erau interne, ci străine (exemplu: companii care îşi deschid sucursale în alte ţări din UE şi care au fost tratate diferit, doar pentru că erau străine)”, a explicat Sjoerd Douma.

Impactul legii europene asupra companiilor româneşti

În acest context, Alina Răfăilă, senior manager în cadrul PricewaterhouseCoopers România, a precizat cum pot companiile dezavantajate fiscal de legislaţia românească să se apere prin intermediul instituţiilor europene şi să reducă impozitarea excesivă. ”Dacă ne sunt încălcate drepturile pe care ni le-am dobândit odată cu intrarea în UE, ne putem îndrepta noi înşine la Bruxelles şi să sesizăm Curtea. Câteva exemple concrete de prevederi din Codul Fiscal românesc care reprezintă potenţiale încălcări ale libertăţilor garantate de tratatul comunitar se referă la: regimul fiscal defavorabil al dividendelor primite de companii româneşti care realizează investiţii de portofoliu în afara ţării (dacă se aplică directiva companiei nu i se percepe impozit, dacă nu i se aplică această directivă atunci impozitarea este inevitabilă), tratamentul fiscal asimetric al pierderilor înregistrate de sucursale deschise de firme româneşti în UE şi impozitarea discriminatorie cu reţinere la sursă a redevenţelor şi dobânzi plătite către companii nerezidente din UE şi respectiv din Europa de Sud-Est”, a declarat Alina Răfăilă. Aceasta a mai menţionat că de la 1 ianuarie 2009 s-a extins perioada pierderilor de la 5 la 7 ani.

Ajutorul de stat poate distorsiona competiţia pe piaţa comună

Totodată, în cadrul conferinţei s-a discutat şi despre riscurile aduse de statutul de membru UE, punându-se accent pe ajutoarele de stat. Luiza Tomescu, expert în ajutor de stat în cadrul D&B David şi Baias, o societate de avocatură, s-a referit la punctul în care se intersectează consultanţa în materia ajutorului de stat cu planificarea generală a unei investiţii de tip greenfield sau extinderea/modernizarea unei investiţii existente. ”În cazul ajutorului de stat ilegal sau a ajutorului de stat utilizat abuziv, beneficiarul unui asemenea ajutor de stat este obligat să ramburseze suma reprezentând echivalentul ajutorului de stat către beneficiar până la data recuperării sau a rambursării ajutorului. Identificarea ajutoarelor de stat care se califică drept ilegale sau abuziv utilizate este un aspect de maximă importanţă care trebuie avut în vedere cu ocazia tranzacţiilor de tip M&A din perspectiva riscurilor pe care le generează în patrimoniul beneficiarului ajutorului. Astfel, un expert în ajutor de stat îşi exercită cu ocazia investiţiilor noi rolul său proactiv, în timp ce în cazul tranzacţiilor de tip M&A rolul său reactiv”, a subliniat Luiza Tomescu.

Ce este un ajutor de stat?

Obţinerea de facilităţi fiscale sau de granturi pentru investiţii reprezintă la prima vedere o oportunitate ideală. În fapt, în noul context, acestea reprezintă ajutoare de stat, care sunt atent monitorizate de autorităţile europene, întrucât sunt considerate factori ce pot distorsiona competiţia în piaţa comună. De asemenea, nu toate deciziile privind impozitarea reprezintă ajutor de stat, iar acest beneficiu se aplică numai anumitor grupuri de companii după ce trec un test de selectare. Dacă acest ajutor de stat este obţinut ilegal, Comisia are termen 10 ani de a recupera aceste beneficii.

Concedierea

de

Art. 58. – (1) Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului.

(2) Concedierea poate fi dispusa pentru motive care tin de persoana salariatului sau pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

Art. 59. – Este interzisa concedierea salariatilor:

a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala;

b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale.

Art. 60. – (1) Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa:

a) pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii;

b) pe durata concediului pentru carantina;

c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;

d) pe durata concediului de maternitate;

e) pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;

f) pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;

g) pe durata indeplinirii serviciului militar;

h) pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat;

i) pe durata efectuarii concediului de odihna.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!