MONITORUL-OFICIAL-Monitorul-Oficial [varianta electronica] va-fi-gratuit.Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informatiilor din sectorul public, publicata in JO L 345, 31.12.2003
PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 95,
avand in vedere propunerea Comisiei [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [2],
avand in vedere avizul Comitetului Regiunilor [3],
hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [4],
intrucat:
(1) Tratatul prevede instituirea unei piete interne si a unui sistem care sa garanteze ca nu se produce denaturarea concurentei pe piata interna. Armonizarea normelor si practicilor statelor membre privind exploatarea informatiilor din sectorul public contribuie la atingerea acestor obiective.
(2) Evolutia catre o societate a informatiei si cunostintelor influenteaza viata fiecarui cetatean al Comunitatii, inter alia, prin faptul ca le ofera noi posibilitati de acces la cunostinte si de acumulare a cunostintelor.
(3) Continutul digital joaca un rol important in aceasta evolutie. Productia de continut a condus la crearea rapida de locuri de munca in ultimii ani si continua in acelasi sens. Majoritatea respectivelor locuri de munca sunt create in mici intreprinderi emergente.
(4) Sectorul public colecteaza, produce, reproduce si disemineaza o gama larga de informatii in multe domenii de activitate, precum cel social, economic, geografic, meteorologic, turistic, in sectorul afacerilor, brevetelor si educatiei.
(5) Unul din principalele obiective ale instituirii unei piete interne este crearea unor conditii care sa conduca la dezvoltarea unor servicii care sa se extinda pe intreg teritoriul Comunitatii. Informatiile din sectorul public constituie o materie prima importanta pentru produsele si serviciile cu continut digital si devin o resursa de continut din ce in ce mai importanta o data cu dezvoltarea serviciilor de continut fara fir (wireless). Vasta acoperire geografica transfrontaliera va fi, de asemenea, esentiala in acest context. Posibilitatile mai ample de reutilizare a informatiilor din sectorul public trebuie sa permita intreprinderilor europene, inter alia, sa isi exploateze potentialul si sa contribuie la cresterea economica si la crearea locurilor de munca.
(6) Exista diferente importante intre normele si practicile statelor membre privind exploatarea informatiilor din sectorul public, ceea ce constituie obstacole in calea valorificarii intregului potential economic al acestei resurse-cheie de documente. Practica traditionala a organismelor din sectorul public privind exploatarea informatiilor din sectorul public a evoluat in numeroase moduri disparate. Acest aspect trebuie luat in considerare. In consecinta, se impune armonizarea minima a normelor si practicilor nationale privind reutilizarea documentelor din sectorul public in cazurile in care diferentele intre normele sau practicilor nationale sau lipsa claritatii impiedica buna functionare a pietei interne si dezvoltarea adecvata a societatii informationale in cadrul Comunitatii.
(7) Mai mult, in lipsa unei armonizari minime la nivel comunitar, activitatile legislative intreprinse la nivel national, deja initiate intr-o serie de state membre pentru a raspunde provocarilor tehnologice, pot duce la diferente din ce in ce mai accentuate. Impactul unor astfel de diferente si neclaritati legislative devine tot mai semnificativ pe parcursul dezvoltarii societatii informationale, care a intensificat deja exploatarea transfrontaliera a informatiilor.
(8) Este necesar un cadru general care sa prevada conditiile ce reglementeaza reutilizarea documentelor din sectorul public in vederea asigurarii unor conditii echitabile, proportionale si nediscriminatorii de reutilizare a informatiilor. Organismele din sectorul public colecteaza, produc, reproduc si disemineaza documente pentru a-si indeplini sarcinile publice. Utilizarea respectivelor documente in alte scopuri constituie o reutilizare. Politicile statelor membre pot merge dincolo de standardele minime prevazute in prezenta directiva, permitand astfel o reutilizare mai ampla.
(9) Prezenta directiva nu include obligatia de a permite reutilizarea documentelor. Decizia de a permite sau nu reutilizarea lor apartine statelor membre sau organismului din sectorul public in cauza. Prezenta directiva se aplica documentelor care devin disponibile pentru reutilizare in momentul in care organismele din sectorul public acorda licente, vand, disemineaza, schimba sau furnizeaza informatii. Pentru a evita subventiile incrucisate, reutilizarea trebuie sa includa si folosirea ulterioara a documentelor in interiorul aceleiasi organizatii pentru activitati care ies din sfera sarcinilor sale publice. Activitatile care ies din sfera sarcinilor publice includ in mod normal furnizarea documentelor elaborate si taxate exclusiv pe baza unor considerente comerciale si in concurenta cu alti actori de pe piata. Definitia termenului de “document” nu acopera programele de calculator. Directiva se bazeaza pe programele de acces existente in statele membre si nu modifica normele de drept intern care reglementeaza accesul la documente. Ea nu se aplica in cazurile in care cetatenii sau intreprinderile pot obtine, pe baza regimurilor de acces relevante, un document numai in cazul in care pot dovedi un interes special. La nivelul Comunitatii, articolele 41 (dreptul la buna administrare) si 42 din Charta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene recunosc dreptul oricarui cetatean al Uniunii Europene, precum si al oricarei persoane fizice sau juridice rezidente sau cu sediul intr-un stat membru, de a avea acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului si ale Comisiei. Organismele din sectorul public trebuie incurajate sa puna la dispozitie, in vederea reutilizarii, orice documente pe care le detin. Organismele din sectorul public ar trebui sa promoveze si sa incurajeze reutilizarea documentelor, inclusiv a textelor oficiale de natura legislativa sau administrativa, in cazurile in care organismul din sectorul public are dreptul de a autoriza reutilizarea lor.
(10) Definitiile expresiilor “organisme din sectorul public” si “organism de drept public” sunt preluate din Directivele privind achizitiile publice [92/50/CEE [5], 93/36/CEE [6] si 93/37/CEE [7] 98/4/CE [8] ]. Intreprinderile publice nu fac obiectul prezentelor definitii.
(11) Directiva prevede o definitie generica a termenului “document”, adaptata la evolutia societatii informationale. Aceasta cuprinde orice reprezentare a unor acte, fapte sau informatii si orice compilatie a unor astfel de acte, fapte sau informatii, indiferent de mediul de stocare (scrise pe hartie sau stocate in forma electronica sau sub forma unei inregistrari audio, video sau audiovizuale), detinuta de organisme din sectorul public. Un document detinut de un organism din sectorul public este un document pentru care un organism din sectorul public are dreptul sa autorizeze reutilizarea.
(12) Termenul limita pentru raspunsurile la cererile de reutilizare trebuie sa fie rezonabil si corelat cu durata echivalenta prevazuta pentru cererile de acces la documentul respectiv in temeiul regimului de acces aplicabil. Limitele de timp rezonabile pe teritoriul Uniunii stimuleaza productia de produse si servicii informationale agregate la nivel paneuropean. Dupa aprobarea unei cereri de reutilizare, organismele din sectorul public trebuie sa puna la dispozitie documentele intr-un interval de timp care sa permita exploatarea intregului lor potential economic. Acest lucru este deosebit de important pentru continutul dinamic (de exemplu, in cazul informatiilor privind traficul), a caror valoare economica depinde de disponibilitatea imediata a informatiilor si de actualizari periodice. In cazul in care se foloseste o licenta, termenii licentei pot specifica disponibilitatea documentelor in timp util.
(13) Posibilitatile de reutilizare pot fi imbunatatite prin limitarea nevoii de a salva in format digital documentele redactate pe suport de hartie sau de a prelucra fisierele digitale pentru a asigura compatibilitatea lor reciproca. In consecinta, organismele din sectorul public trebuie sa puna la dispozitie documentele in orice format sau limba preexistente, pe suport electronic, dupa caz si in cazul in care este posibil. Organismele din sectorul public trebuie sa avizeze favorabil cererile de extrase din documente existente in cazul in care, pentru a raspunde unei asemenea cereri, este nevoie de o operatie simpla. Cu toate acestea, organismele din sectorul public nu trebuie sa fie obligate sa furnizeze un extras dintr-un document in cazul in care acest lucru necesita un efort disproportionat. Pentru a facilita reutilizarea, organismele din sectorul public trebuie sa puna la dispozitie documentele pe care le elaboreaza intr-un format care, in masura in care acest lucru este posibil si oportun, nu depinde de folosirea unui anumit program de calculator. In masura in care acest lucru este posibil si oportun, organismele din sectorul public trebuie sa tina seama de posibilitatile de reutilizare a documentelor de catre si pentru persoanele cu handicap.
(14) In cazul in care se percep taxe, venitul total nu trebuie sa depaseasca costul total al colectarii, producerii, reproducerii si diseminarii documentelor, la care se adauga un profit rezonabil, pentru a tine seama de cerintele de autofinantare a organismului din sectorul public in cauza, dupa caz. Productia include crearea si colationarea, iar diseminarea poate include mediul de stocare al utilizatorului. Recuperarea costurilor, insotita de un profit rezonabil, care sa respecte principiile contabile si metoda de calcul a costurilor relevanta pentru organismul din sectorul public in cauza, constituie limita maxima a taxei si orice tarifare excesiva trebuie interzisa. Plafonul maxim prevazut prin prezenta directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre sau al organismelor din sectorul public de a percepe taxe mai mici sau de a nu percepe nici o taxa, iar statele membre trebuie sa incurajeze organismele din sectorul public sa furnizeze documentele in schimbul unor taxe care sa nu depaseasca costurile de reproducere si diseminare a documentelor.
(15) Asigurarea claritatii si disponibilitatii publice a documentelor din sectorul public reprezinta o cerinta preliminara a dezvoltarii unei piete comunitare a informatiei. In consecinta, toate conditiile aplicabile pentru reutilizarea documentelor trebuie prezentate in mod clar potentialilor reutilizatori. Statele membre trebuie sa incurajeze, dupa caz, crearea de indexuri accesibile on-line, care sa cuprinda documentele disponibile, in vederea promovarii si facilitarii cererilor de reutilizare. Solicitantii de reutilizari de documente trebuie informati cu privire la caile de atac disponibile, in ceea ce prieste deciziile si practicile care ii privesc. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri, care pot sa nu fie familiarizate cu interactiunile cu organismele din sectorul public ale altor state membre si cu caile de atac corespunzatoare.
(16) Punerea la dispozitia publicului a tuturor documentelor general disponibile detinute de sectorul public, care se refera nu numai la procesul politic, ci si la cel legal si administrativ, reprezinta un instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la cunoastere, care este un principiu de baza al democratiei. Acest principiu se aplica institutiilor la orice nivel, fie el local, national sau international.
(17) In unele cazuri, reutilizarea documentelor are loc fara emiterea unei licente. In alte cazuri, se emite o licenta care precizeaza conditiile de reutilizare de catre posesorul ei, abordand aspecte precum raspunderea, folosirea corecta a documentelor, garantarea nealterarii lor si indicarea sursei. In cazul in care organismele din sectorul public emit licente pentru documente in vederea reutilizarii, conditiile de acordare de licente trebuie sa fie echitabile si transparente. Licentele standard disponibile on-line pot juca, de asemenea, un rol important in aceasta privinta. In consecinta, statele membre trebuie sa asigure disponibilitatea licentelor standard.
(18) In cazul in care decide sa nu mai permita reutilizarea unor documente sau sa nu mai actualizeze documentele, autoritatea competenta trebuie sa faca publice respectivele decizii, cat mai curand posibil, ori de cate ori este posibil prin mijloace electronice.
(19) Conditiile de reutilizare trebuie sa fie nediscriminatorii in ceea ce priveste categoriile comparabile de reutilizare. De exemplu, ele nu trebuie sa impiedice organismele din sectorul public sa schimbe gratuit informatii in exercitarea sarcinilor publice, in timp ce alte parti sunt taxate pentru reutilizarea acelorasi documente. Mai mult, nu trebuie sa impiedice elaborarea unei politici de taxare diferentiate pentru reutilizarea comerciala, spre deosebire de cea necomerciala.
(20) Atunci cand stabilesc principiile de reutilizare a documentelor, organismele din sectorul public trebuie sa respecte normele privind concurenta evitand, pe cat posibil, eventualele intelegeri exclusive intre ele si partenerii privati. Cu toate acestea, pentru a oferi un serviciu de interes economic general, uneori poate fi necesara acordarea unui drept exclusiv de reutilizare a anumitor documente din sectorul public. Acest caz poate aparea cand nici un editor comercial nu accepta sa publice informatiile in cazul in care nu detine un astfel de drept exclusiv.
(21) Prezenta directiva trebuie transpusa in practica si aplicata cu respectarea deplina a principiilor privind protectia datelor personale mentionate de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date [9].
(22) Prezenta directiva nu aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuala ale tertilor . Pentru a evita confuziile, termenul “drepturi de proprietate intelectuala” se refera numai la dreptul de autor si drepturile conexe (incluzand sui generis formele de protectie). Prezenta directiva nu are ca obiect documentele aflate sub incidenta drepturilor de proprietate industriala, precum patentele, proiectele inregistrate si marcile comerciale. Prezenta directiva nu afecteaza existenta sau detinerea unor drepturi de proprietate intelectuala de catre organismele din sectorul public, nici nu limiteaza exercitarea acestor drepturi intr-un mod care sa depaseasca domeniul de aplicare al prezentei directive. Obligatiile impuse prin prezenta directiva se aplica numai in masura in care sunt compatibile cu dispozitiile acordurilor internationale privind protectia drepturilor de proprietate intelectuala, in special cu Conventia de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice (Conventia de la Berna) si cu Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuala (Acordul TRIPS). Cu toate acestea, organismele din sectorul public trebuie sa isi exercite dreptul de autor intr-un mod care sa faciliteze reutilizarea.
(23) Instrumentele care ajuta potentialii reutilizatori sa gaseasca documentele disponibile pentru reutilizare si conditiile de reutilizare pot facilita in mod considerabil utilizarea transfrontaliera a documentelor din sectorul public. Prin urmare, statele membre trebuie sa garanteze luarea unor masuri practice care sa ii ajute pe reutilizatori sa gaseasca documentele disponibile in vederea reutilizarii. Listele de resurse, accesibile de preferinta on-line, care cuprind documentele principale (documente reutilizate pe scara larga sau care au potentialul de a fi reutilizate pe scara larga) si siturile portal cu legaturi spre listele de resurse descentralizate sunt exemple de astfel de masuri practice.
(24) Prezenta directiva nu aduce atingere Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si ale drepturilor conexe in societatea informationala [10] si Directiva 96/9/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 11 martie 1996 privind protectia juridica a bazelor de date [11]. Ea prezinta conditiile in limitele carora organismele din sectorul public isi pot exercita drepturile de proprietate intelectuala pe piata interna a informatiei, atunci cand autorizeaza reutilizarea documentelor.