NOUL COD PENAL 2014

Infractiunile contra patrimoniului care se savarsesc prin nesocotirea increderii in Noul Cod Penal

de

Art. 236 Abuzul de incredere
(1) Insusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de catre cel caruia i-a fost incredintat in baza unui titlu si cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 237 Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor
(1) Fapta debitorului de a instraina, ascunde, deteriora sau distruge, in tot sau in parte, valori ori bunuri din patrimoniul sau ori de a invoca acte sau datorii fictive in scopul fraudarii creditorilor se pedepseste cu inchisoare de 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei care, stiind ca nu va putea plati, achizitioneaza bunuri ori servicii producand o paguba creditorului.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 238 Bancruta simpla
(1) Neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolventei intr-un termen care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut de lege de la aparitia starii de insolventa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 239 Bancruta frauduloasa
(1) Fapta persoanei care, in frauda creditorilor:
a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) infatiseaza datorii inexistente sau prezinta in registrele debitorului, in alt act sau in situatia financiara sume nedatorate;
c) instraineaza, in caz de insolventa a debitorului, o parte din active,
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 240 Gestiunea frauduloasa
(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acestora, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acelor bunuri se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cand fapta prevazuta in alin.(1) a fost savarsita de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este inchisoarea de la 1 la 5 ani.
(3) Faptele prevazute in alin.(1) si (2) savarsite in scopul de a dobandi un folos patrimonial se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
(4) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 241 Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor
(1) Fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sau, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare sau in mod fortuit in posesia faptuitorului, sau nepredarea acestuia in termen de 10 zile din momentul in care a cunoscut ca bunul nu ii apartine.

Art. 242 Inselaciunea
(1) Inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni .
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 243 Inselaciunea privind asigurarile
(1) Distrugerea, degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare, ascunderea sau instrainarea unui bun asigurat impotriva distrugerii, degradarii, uzurii, pierderii sau furtului, in scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurata, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Fapta persoanei care, in scopul prevazut in alineatul precedent, simuleaza, isi cauzeaza sau agraveaza leziuni sau vatamari corporale produse de un risc asigurat, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 244 Deturnarea licitatiilor publice
Fapta de a indeparta, prin constrangere sau corupere, un participant de la o licitatie publica, ori intelegerea intre participanti pentru a denatura pretul de adjudecare se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Art. 245 Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile
(1) Fapta creditorului care, cu ocazia darii cu imprumut de bani sau bunuri, profitand de starea de vadita vulnerabilitate a debitorului, datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii, ori relatiei de dependenta in care debitorul se afla fata de el, il face sa constituie sau sa transmita, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanta de valoare vadit disproportionata fata de aceasta prestatie, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Punerea unei persoane in stare de vadita vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicatii cu alcool sau substante psihoactive in scopul de a o determina sa consimta la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanta sau sa renunte la un drept, daca s-a produs o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 246 Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevazute in art. 237 alin. (1), art. 239 si art. 242-245 se pedepseste.

Se observa ca, fata de vechea reglementare, au fost adaugate si alte fapte impotriva patrimoniului ale caror actiuni ilicite se intemeiaza pe nesocotirea increderii si anume: abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor, inselaciunea privind asigurarile, deturnarea licitatiilor publice si exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile.

La prima categorie de fapte (cele prevazute si in Codul penal in vigoare), au fost operate si unele modificari, menite a pune textele in situatia de a raspunde mai bine necesitatii reprimarii unor modalitati de comitere a respectivelor fapte, evidentiate de practica judiciara.

Astfel, in cazul abuzului de incredere a fost consacrata o noua modalitate de comitere a faptei, prin folosirea fara drept a unui bun incredintat cu un anumit scop, de catre cel care l-a primit. Textul are in vedere atat situatia in care persoana nu avea dreptul de a folosi bunul (spre exemplu, un autovehicul este incredintat de catre proprietar mecanicului in vederea efectuarii unei reparatii, iar acesta din urma il foloseste pentru a face curse in interes personal ori al unor terti) dar si situatia in care cel ce a primit bunul are dreptul de a-l folosi, dar il utilizeaza in alt scop decat cel pentru care i-a fost incredintat ( de pilda, autorului ii este incredintat un autoturism pentru a face o plimbare, dar acesta il foloseste pentru a transporta bunuri a caror greutate depaseste limita admisa pentru vehiculul respectiv).

De asemenea, a fost introdusa o noua incriminare, abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor. Infractiunea se poate comise in doua modalitati, fie prin fapta debitorului de a instraina, ascunde, deteriora sau distruge, in tot sau in parte, valori ori bunuri din patrimoniul sau ori de a invoca acte sau datorii fictive in scopul fraudarii creditorilor, fie prin achizitionarea de bunuri ori servicii, debitorul stiind cu certitudine la momentul incheierii tranzactiei ca nu va putea plati si producand astfel o paguba creditorului. Ambele modalitati de comitere a faptei au fost semnalate de practica ultimilor ani, organele judiciare nedispunand insa de un text legal care sa permita reprimarea acestor actiuni .

Incriminari similare regasim si in art. 150 si 164 C. pen. elvetian, art. 313-5 si 314-7 C. pen. francez, 227 C. pen. portughez, 257-258 C. pen. spaniol, § 282 C. pen. norvegian etc.

Noile incriminari referitoare la inselaciunea privind asigurarile, deturnarea licitatiilor publice si exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile isi gasesc justificarea in realitatea sociala, caci ele vin sa sanctioneze fapte care au devenit din ce in ce mai frecvente in ultimii ani. Astfel, in conditiile dezvoltarii sustinute a pietei asigurarilor, a cresterii numarului si ponderii asigurarilor obligatorii, a crescut si tentatia unor persoane de a frauda asiguratorii in scopul obtinerii unor foloase patrimoniale injuste. Incriminari similare se gasesc si in art. 642 C. pen. italian, art. 219 C. pen. portughez, § 272 C. pen. norvegian etc.

In ceea ce priveste deturnarea licitatiilor publice, practica ultimilor ani a demonstrat ca, nu in putine cazuri, participantii la o licitatie publica au recurs a diferite manopere frauduloase, in scopul indepartarii de la licitatie a unor potentiali participanti, alterand astfel pretul de adjudecare.

Faptele de aceasta natura sunt incriminate si de alte legislatii, cum este cazul art. 313-6 C. pen. francez, art. 230 C. pen. portughez, art. 262 C. pen. spaniol.

In fine, prin incriminarea exploatarii patrimoniale a unei persoane vulnerabile se doreste reprimarea unor fapte care au proliferat in ultimii ani si care au produs uneori consecinte sociale devastatoare pentru persoanele care le-au cazut victima, fiind aproape zilnic semnalate in presa cazuri ale unor persoane in varsta sau cu o stare de sanatate precara care au ajuns sa isi piarda locuintele in urma unor asemenea intelegeri patrimoniale disproportionate.

Acest gen de fapte sunt incriminate in majoritate legislatiilor europene. A se vedea art. 157 C. pen. elvetian, art. 226 C. pen. portughez, care au inspirat redactarea textului din proiect, dar si art. 644 C. pen. italian, art. 313-4 C. pen. francez, § 295 C. pen. norvegian.

Tot in acest capitol au fost aduse si infractiunile bancruta simpla si bancruta frauduloasa preluate din legislatia speciala.

Talharia si Pirateria in Noul Cod Penal

de

Art. 231 Talharia
Furtul savarsit prin intrebuintarea de violente sau amenintari, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii, ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .


Art. 232 Talharia calificata
(1) Talharia savarsita in urmatoarele imprejurari:
a) prin folosirea unei arme ori substante explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calitati oficiale;
c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) in timpul noptii;
e) intr-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional,
se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci cand talharia a avut ca urmare vatamarea corporala .

Art. 233 Pirateria
(1) Furtul comis, prin violenta sau amenintare, de catre o persoana care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflata in marea libera, a bunurilor ce se gasesc pe acel vas sau pe o alta nava se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Cu pedeapsa prevazuta in alin.(1) se sanctioneaza si capturarea unei nave aflata in marea libera sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul sau esuarea acesteia, in scopul de a-si insusi incarcatura ei sau de a talhari persoanele aflate la bord.
(3) Daca pirateria a avut ca urmare vatamarea corporala, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(4) Exista piraterie si daca fapta s-a comis pe o aeronava sau intre aeronave si nave.

Art. 234 Talharia sau pirateria urmata de moartea victimei
Daca faptele prevazute in art. 231 – 233 au avut ca urmare moartea victimei pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .

Art. 235 Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevazute in art. 231 – 233 se pedepseste.

Astfel, este vorba despre talharia savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, in timpul unei calamitati sau intr-o locuinta ori in dependinte ale acesteia.

Ratiunea modificarii rezida in aceea ca primele doua imprejurari sunt prevazute, cu un continut apropiat, ca si circumstante agravate legale, iar ultima imprejurare a fost reformulata, din aceleasi motive aratate in cazul furtului calificat.

De asemenea, au fost introduse noi ipoteze de agravare, incidente in ipoteza in care fapta se savarseste “asupra unui mijloc de transport“ sau prin simularea de “calitati oficiale“, in conditiile in care practica judiciara a semnalat cazuri relativ frecvente in care infractorii recurg la asemenea procedee.

Urmarea praeterintentionata constand in moartea victimei in cazul talhariei si pirateriei a fost prevazuta intr-un text distinct si comun.

Furtul in Noul Cod penal

de

Art. 227 Furtul
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta constituie furt si daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detentia legitima a altei persoane .

 

 


(3) Se considera bunuri mobile si inscrisurile, energia electrica, precum si orice alt fel de energie care are valoare economica.
(4) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 228 Furtul calificat
(1) Furtul savarsit in urmatoarele imprejurari:
a) intr-un mijloc de transport in comun;
b) in timpul noptii;
c) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;
d) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din functiune a sistemului de alarma ori de supraveghere,
se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Daca furtul a fost savarsit in urmatoarele imprejurari:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoana avand asupra sa o arma,
pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. (1) si alin.(2) lit.a) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 229 Furtul in scop de folosinta
(1) Furtul care are ca obiect un vehicul, savarsit in scopul de a-l folosi pe nedrept se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in art. 227 sau art. 228, ale carei limite speciale se reduc cu o treime.
(2) Cu pedeapsa prevazuta in alin. (1) se sanctioneaza folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fara drept la o retea, daca s-a produs o paguba.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 230 Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevazute in prezentul capitol se pedepseste.

Furtul simplu are, in principal, acelasi continut ca in Codul penal vechi. Furtul de folosinta beneficiaza de o reglementare distincta, care include si o ipoteza noua, potrivit careia se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta pentru furt “folosirea fara drept a unui terminal de comunicatii electronice al altuia sau folosirea unui terminal de comunicatii racordat fara drept la retea”. Aceasta ipoteza asimilata furtului de folosinta vine sa transeze in mod definitiv situatiile controversate inca in practica judiciara si doctrina referitoare la incadrarea juridica a faptei de racordare ilegala la o retea de telefonie sau la o alta retea de comunicatii.

In plus, textul vine sa aduca in sfera ilicitului penal faptele de folosire fara drept a unui terminal de telecomunicatii al altuia, fapte considerate periculoase si al caror numar a crescut in prezent (spre exemplu, fapta unei persoane care patrunde in locuinta alteia si efectueaza convorbiri telefonice la numere cu suprataxa, cauzand astfel uneori prejudicii importante). Redactarea textului a fost inspirata de dispozitiile art. 255 – 256 C. pen. spaniol.

Un element nou cuprins in norma de incriminare a furtului este conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de plangere prealabila a persoanei vatamate. S-a avut in vedere multitudinea de furturi cu pericol social redus, chiar bagatelare, mai ales in mediul rural, dar si faptul ca drepturile patrimoniale sunt drepturi prin excelenta disponibile, asa incat este pe deplin justificata conditionarea punerii in miscare a actiunii penale in raport de optiunea persoanei vatamate.

La furtul calificat s-a renuntat la unele elemente circumstantiale de agravare prevazute in Codul penal in vigoare, referitoare la savarsirea furtului de doua sau mai multe persoane, asupra unei persoane aflate in imposibilitatea de a-si exprima vointa sau a se apara, intr-un loc public, in timpul unei calamitati, datorita faptului ca aceste imprejurari sunt prevazute, cu acelasi continut sau cu un continut apropiat, ca circumstante agravate legale, ducand la majorarea limitelor de pedeapsa in temeiul art. 78.

In acelasi timp, au fost introduse in continutul furtului calificat doua noi elemente circumstantiale de agravare si anume savarsirea furtului prin scoaterea din functiune a sistemului de alarma sau supraveghere si respectiv prin violarea de domiciliu. Primul element circumstantial isi gaseste justificarea in realitatea sociala actuala, cand tot mai multe proprietati sunt dotate cu sisteme de alarma sau supraveghere si nu de putine ori infractorii recurg la anihilarea acestora pentru facilitarea comiterii infractiunii.

Introducerea celui de-al doilea element s-a impus pentru a rezolva legal situatia in care furtul este savarsit prin patrunderea fara drept intr-un domiciliu sau sediu profesional, situatie in care continua sa se exprime opinii contradictorii in literatura de specialitate si sa se dea solutii neunitare in practica judiciara.

Daca furtul unui vehicul in scop de folosinta, in Codul penal vechi, este sanctionat cu pedeapsa pentru furtul simplu sau calificat, in proiect se propune incriminarea acestuia ca fapta distincta si sanctionarea unui asemenea furt cu o pedeapsa mai redusa tinand seama de diferenta evidenta existenta intre gradul de pericol social al celor doua fapte . Solutii similare regasim si in alte legislatii, cum este cazul art. 244 C. pen. spaniol, art.208 C. pen. portughez, § 260 C. pen. norvegian, Cap. 8 sectiunea 7 C. pen. suedez.
Furtul din casa si familie, prevazut in proiect, reia intr-o forma mai coerenta dispozitiile privind furtul intre soti sau rude apropiate din Codul penal vechi.

Infractiunile impotriva libertatii si integritatii sexuale in Noul Cod Penal

de

Art. 216 Violul
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoana, savarsit prin constrangere, punere in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa, sau profitand de aceasta stare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .

 

 


(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise in conditiile alin. (1).
(3) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci cand:
a) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) victima este ruda in linie directa, frate sau sora;
c) victima nu a implinit varsta de 15 ani;
d) fapta a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala .
(4) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. (1) si (2) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) – (3) se pedepseste.

Art. 217 Agresiunea sexuala
(1) Actul de natura sexuala, altul decat cele prevazute in art. 216, cu o persoana savarsit prin constrangere, punere in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, ori profitand de aceasta stare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci cand:
a) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
b) victima este ruda in linie directa, frate sau sora;
c) victima nu a implinit varsta de 15 ani;
d) fapta a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vatamarea corporala .
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(4) Daca actele de agresiune sexuala au fost precedate sau urmate de savarsirea actelor sexuale prevazute in art. 216 alin. (1) si (2), fapta constituie viol.
(5) Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. (1) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
(6) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 218 Actul sexual cu un minor
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginala sau anala comise de un major cu un minor care nu a implinit varsta de 13 ani, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Fapta prevazuta in alin. (1) savarsita de un major cu un minor cu varsta intre 13 si 15 ani, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(3) Fapta prevazuta in alin. (1) comisa de un major cu un minor cu varsta intre 13 si 18 ani, de catre o persoana care a abuzat de increderea victimei sau de autoritatea ori influenta sa asupra acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(4) Fapta prevazuta in alin. (1) se sanctioneaza cu inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci cand:
a) minorul este ruda in linie directa, frate sau sora;
b) minorul se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
c) a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta prevazuta in alin. (2) si (3), savarsita in conditiile alin. (4) lit. c).

Art. 219 Coruperea sexuala a minorilor
(1) Comiterea de catre un major impreuna cu un minor care nu a implinit varsta de 13 ani, a unui act de natura sexuala, altul decat cel prevazut in art. 218, precum si determinarea minorului sa suporte ori sa efectueze un astfel de act, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi atunci cand:
a) minorul este ruda in linie directa, frate sau sora;
b) minorul se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului;
c) fapta a fost comisa in scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natura savarsit de un major in prezenta unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(4) Determinarea de catre un major a unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani sa asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibitionist ori la spectacole sau reprezentatii in cadrul carora se comit acte sexuale de orice natura, precum si punerea la dispozitia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Art. 220 Racolarea minorilor in scopuri sexuale
Propunerea facuta de catre un major, prin intermediul tehnologiilor de comunicare si informare, pentru a intalni minor care nu a implinit varsta de 13 ani, in scopul comiterii unui act din cele prevazute la art. 218 sau 219, daca propunerea a fost acceptata de catre minor, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Art. 221 Hartuirea sexuala
(1) Pretinderea, in mod repetat, de favoruri de natura sexuala, in cadrul unei relatii de munca sau a unei relatii similare, daca prin aceasta victima a fost intimidata sau pusa intr-o situatie umilitoare, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Astfel, violul a fost reglementat pornind de la ideea de act de penetrare, astfel incat in continutul acestei infractiuni se va include raportul sexual – in intelesul pe care aceasta sintagma l-a cunoscut in mod traditional in dreptul nostru, acela de conjunctie a organului sexual masculin cu cel feminin – actul sexual oral si respectiv actul sexual anal, indiferent daca in aceste ultime cazuri este vorba de un act heterosexual sau homosexual.

De asemenea, au fost incluse in continutul infractiunii de viol si actele de penetrare vaginala sau anala, realizate in alte modalitati (prin introducere de obiecte, degete etc.).

Astfel definit, violul acopera toate actele de penetrare, indiferent daca au fost comise de agresor asupra victimei sau daca victima a fost obligata sa faca acest lucru. Definitia infractiunii de viol a fost in acest mod conceputa avand in vedere reglementarile din Codul penal spaniol (art. 179), portughez (art. 164), german (§ 177), austriac (§ 201), francez (art. 222-23), precum si aspectele evidentiate de doctrina si jurisprudenta din aceste state in aplicarea textelor citate.

In privinta formelor agravate s-a realizat si de aceasta data o simplificare a reglementarii, renuntandu-se la acele elemente de agravare care pot fi valorificate corespunzator in cadrul individualizarii judiciare.

De asemenea, unele dintre agravante au fost reformulate, asa cum s-a intamplat in cazul comiterii faptei asupra unei victime care este ruda in linie directa, frate sau sora cu faptuitorul, pentru a rezulta cu claritate ca aceasta fapta absoarbe incestul, punand astfel capat incertitudinilor din practica judiciara cu privire la acest aspect.

In ceea ce priveste infractiunea de agresiune sexuala, aceasta va fi incidenta in cazul altor acte de natura sexuala decat cele prevazute de art. 216, cu alte cuvinte acte care nu presupun penetrare sau act sexual oral (acte de masturbare etc.), savarsite sub imperiul constrangerii sau al starilor asimilate acesteia.

In cazul in care astfel de acte sunt comise in aceeasi imprejurare cu infractiunea de viol asa cum este ea reglementata de art. 216, nu se va retine un concurs de infractiuni, ci o singura incadrare, aceea de viol.

Criteriul de distinctie intre viol si agresiunea sexuala sub aspectul elementului material se regaseste si in cazul urmatoarelor doua infractiuni – actul sexual cu un minor si respectiv coruperea sexuala de minori. Astfel, daca actul presupune penetrare sau act sexual oral, vom fi in prezenta actului sexual cu un minor, iar daca este vorba de alte acte de natura sexuala fapta se va incadra ca si corupere de minori.

In privinta varstei minorului, s-a considerat, la fel ca in alte legislatii europene (a se vedea § 174, respectiv § 176 C. pen. german), ca trebuie diferentiata varsta subiectului pasiv dupa cum este vorba de protectia integritatii sexuale a minorului in raporturile cu un major sau cu alt minor. Astfel, in privinta actului sexual comis de un major cu un minor s-a pastrat limita actuala de varsta (15 ani), fiind diferentiata si sanctiunea in raport de varsta minorului, dupa cum acesta a implinit sau nu 13 ani. In privinta actelor sexuale intre minori, acestea raman in afara domeniului de incidenta al legii penale, solutie in acord cu prevederile Conventiei de la Lanzarote din 2007.

Raspunzand obligatiei asumate prin semnarea acestei conventii a fost reglementata si infractiunea de racolare a minorilor in scopuri sexuale (art. 220).

Coruperea sexuala de minori a fost completata cu noi ipoteze – alin.(4), prin preluarea, cu unele reformulari, a unei parti a textelor existente in Legea nr. 196/2003.

La randul sau, hartuirea sexuala din legea veche a cunoscut o noua sistematizare, prin crearea a doua texte. Primul, care cuprinde hartuirea propriu-zisa, comisa prin acte repetate si care creeaza pentru victima o situatie intimidanta sau umilitoare, a fost inclus in acest capitol (art. 221).

Celalalt text, referitor la faptele ce presupun asa-numita hartuire verticala, prin abuz de autoritate, a fost inclus in categoria infractiunilor de serviciu . In acest fel se pune capat disputelor din doctrina si practica referitoare la caracterul de obicei al infractiunii (caracter prezent, potrivit proiectului, in cazul art. 221 dar absent in cazul art. 299), precum si necorelarilor dintre textul care incrimineaza hartuirea in legea in vigoare si alte infractiuni (santajul, spre exemplu).

Infractiunile de trafic si exploatare a unor persoane vulnerabile in Noul Cod Penal

de
Art. 207 Sclavia
(1) Punerea sau tinerea unei persoane in stare de sclavie, precum si traficul de sclavi, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 208 Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unei persoane in scopul exploatarii acesteia, savarsita:
a) prin constrangere, rapire, inducere in eroare sau abuz de autoritate;
b) profitand de imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa ori de starea de vadita vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase in schimbul consimtamantului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane,
se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Consimtamantul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificativa.

Art. 209 Traficul de minori
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea unui minor, in scopul exploatarii acestuia, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Daca fapta a fost savarsita in conditiile art. 208 alin.(1), pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(3) Consimtamantul persoanei victima a traficului nu constituie cauza justificativa.

Art. 210 Supunerea la munca fortata sau obligatorie
Fapta de a supune o persoana, in alte cazuri decat cele prevazute de dispozitiile legale, la prestarea unei munci impotriva vointei sale sau la o munca obligatorie, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani.

Art. 211 Proxenetismul
(1) Determinarea sau inlesnirea practicarii prostitutiei ori obtinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicarii prostitutiei de catre una sau mai multe persoane se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) In cazul in care determinarea la inceperea sau continuarea practicarii prostitutiei s-a realizat prin constrangere, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(3) Daca faptele sunt savarsite fata de un minor, limitele speciale pedepsei se majoreaza cu jumatate.
(4) Prin practicarea prostitutiei se intelege intretinerea de acte sexuale cu diferite persoane in scopul obtinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

Art. 212 Exploatarea cersetoriei
(1) Fapta persoanei care determina un minor sau o persoana cu dizabilitati fizice ori psihice sa apeleze in mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material, sau beneficiaza de foloase patrimoniale de pe urma acestei activitati, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta este savarsita in urmatoarele imprejurari:
a) de parinte, tutore, curator ori de catre cel care are in ingrijire persoana care cerseste;
b) prin constrangere,
pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 213 Folosirea unui minor in scop de cersetorie
Fapta majorului care, avand capacitatea de a munci, apeleaza in mod repetat la mila publicului, cerand ajutor material, folosindu-se in acest scop de prezenta unui minor, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 214 Folosirea serviciilor unei persoane exploatate
Fapta de a utiliza serviciile prevazute in art. 181, prestate de o persoana despre care beneficiarul stie ca este victima a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Art. 215 Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevazute in art. 207- 209 si art. 211 alin. (2) se pedepseste.

Textele de incriminare a traficului de persoane, de minori si de migrati au fost sistematizate pentru o mai usoara intelegere si o mai buna corelare cu alte texte de incriminare, fara a li se aduce insa modificari substantiale.

A fost introdusa o noua forma agravata – savarsirea infractiunilor asupra a doua sau mai multe persoane in aceeasi imprejurare – incidenta in ipoteza in care faptele au fost savarsite intr-o unitate spatio-temporala, evitandu-se astfel incertitudinile cu privire la existenta unitatii sau pluralitatii de infractiuni in cazul pluralitatii de victime.

In redactarea textului au fost avute in vedere si dispozitiile Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2002/629/JAI privind lupta impotriva traficului de fiinte umane. Textele referitoare la traficul de persoane si de minori sunt similare celor existente in art. 169 si 176 C. pen. portughez, si apropiate de dispozitiile § 217 C. pen. austriac, in privinta traficului de persoane .

In urma ratificarii de catre Romania a Conventiei Consiliului Europei privind lupta impotriva traficului de fiinte umane (prin Legea nr. 300/2006), a fost introdusa si o incriminare noua, folosirea serviciilor care fac obiectul exploatarii unei persoane traficate (incriminare ceruta de art. 19 din Conventie). Spre exemplu, textul va fi aplicabil in cazul persoanei care accepta sa primeasca prin transplant un organ, stiind ca este prelevat ilegal de la o victima a traficului de persoane, sau al celui care accepta sa foloseasca munca fortata impusa acestor victime.

Noul cod penal renunta la incriminarea infractiunii de cersetorie in forma consacrata de codul penal vechi, dar propune doua incriminari noi, conexe cersetoriei, menite sa raspunda unor situatii frecvente in ultimii ani. Este vorba de exploatarea cersetoriei practicate de un minor sau o persoana cu dizabilitati (determinarea la practicarea cersetoriei sau obtinerea de foloase de pe urma acestei activitati) si respectiv de folosirea unui minor, de catre majorul care are capacitatea de a munci, in scopul de a obtine astfel ajutor material din partea publicului.

Aceasta din urma situatie – spre exemplu, o femeie care merge la cersit, iar pentru a inspira mila publicului tine un copil, cu varsta de cateva luni, in brate – prezinta un evident pericol, nu doar prin aceea ca lezeaza grav demnitatea umana, copilul ajungand sa fie folosit ca un obiect de recuzita, dar pericliteaza sanatatea sau chiar viata minorului, date fiind conditiile in care acesta este tinut in timpul cersitului (temperaturi foarte scazute sau foarte ridicate, ploaie etc.). Cele doua incriminari au fost propuse si de Legea nr. 301/2004 intr-o forma asemanatoare.

In dreptul comparat, exploatarea minorilor sau altor persoane vulnerabile in scopul practicarii cersetoriei este incriminata de art. 671 C. pen. italian, art. 296 C. pen. portughez, art. 232 C. pen. spaniol, § 236 C. pen. german.

Infractiunile contra libertatii persoanei in Noul Cod Penal

de

Art. 203 Lipsirea de libertate in mod ilegal
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal se pedepseste cu inchisoare de la unu la 7 ani.
(2) Se considera lipsire de libertate si rapirea unei persoane aflate imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apara.
(3) Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .


(4) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si (2) se pedepseste.

Art. 204 Amenintarea
(1) Amenintarea cu savarsirea unei infractiuni sau cu producerea unei vatamari injuste a unui drept sau interes legitim, indreptata impotriva sa ori a altei persoane, daca aceasta are aptitudinea de a alarma, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 205 Santajul
(1) Constrangerea unei persoane sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, in scopul de a dobandi in mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromitatoare pentru persoana amenintata ori pentru un membru de familie al acesteia, in scopul prevazut in alin. (1).
(3) Daca faptele prevazute in alin. (1) si (2) au fost comise in scopul de a dobandi in mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 206 Hartuirea
(1) Fapta persoanei care, in mod repetat, urmareste victima ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicari prin mijloace de transmitere la distanta, care prin frecventa sau continut alarmeaza victima, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

In privinta infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal a fost restructurata reglementarea, prin eliminarea unor forme agravate sau elemente de agravare care nu se justificau, si introducerea altora, menite a acoperi lacunele in reglementare.

Astfel, spre exemplu, s-a renuntat la agravanta incidenta in cazul in care in schimbul eliberarii se cere un folos, in acest caz urmand a opera regulile concursului de infractiuni intre lipsirea de libertate si santaj. Tot astfel, atunci cand viata persoanei este pusa in pericol va exista un concurs de infractiuni, fara a fi necesara mentinerea unei agravante cu acest continut .

A fost in schimb introdusa agravanta de la alin.(2) – rapirea unei persoane aflata in imposibilitatea de a-si exprima vointa ori de a se apara, caci in cazul acestor persoane doar printr-o analogie in defavoarea inculpatului se putea vorbi pana acum de lipsire de libertate (spre exemplu, rapirea unui nou-nascut dintr-o maternitate).

In cazul infractiunii de amenintare, s-a optat pentru o sfera deschisa a persoanelor vizate de fapta cu care se ameninta, astfel incat instanta sa aiba posibilitatea de a aprecia in fiecare caz concret daca fapta era de natura sa alarmeze persoana amenintata. Realitatea a demonstrat ca aceasta stare de alarmare poate fi cauzata nu doar de un rau ce vizeaza sotul sau o ruda apropiata a celui amenintat, ci si de o eventuala fapta indreptata impotriva unui prieten, ori a altei persoane de care cel amenintat este legat afectiv.

De asemenea, noul cod introduce in acest capitol a unei incriminari noi – hartuirea – pentru a raspunde unor cazuri aparute in practica in care diferite persoane – in special femei – sunt asteptate si urmarite pe strada sau in alte locuri publice, ori sunt tracasate prin intermediul unor mesaje telefonice sau similare, toate acestea fiind de natura a crea o stare de temere sau de ingrijorare persoanei in cauza.

Incriminari similare exista si in alte legislatii europene, textul din proiect fiind inspirat de dispozitiile art. 222-16 C. pen. francez, art. 179septies C. pen. elvetian, § 390a C. pen. norvegian si de cele din legislatia engleza (in special Public Order Act 1986 si Protection from Harasment Act 1997).

Asistenta celor in primejdie in Noul Cod Penal

de
Art. 201 Lasarea fara ajutor a unei persoane aflate in dificultate
(1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunta de indata autoritatile de catre cel care a gasit o persoana a carei viata, integritate corporala sau sanatate este in pericol si nu are putinta de a se salva, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta nu constituie infractiune daca, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viata, integritatea corporala sau sanatatea sa.

Art. 202 Impiedicarea ajutorului
Impiedicarea interventiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent si grav pentru viata, integritatea corporala sau sanatatea acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda.

Cadrul incriminarilor in materie a fost completat prin introducerea unui nou text – impiedicarea ajutorului – inspirat de prevederile art. 223-5 C. pen. francez, si care isi propune sa sanctioneze o serie de acte ce nu intra, la ora actuala, sub incidenta niciunui text legal, desi periculozitatea lor pentru viata sau integritatea corporala a unei persoane aflate in primejdie este evidenta .

 

Incriminarea agresiunilor asupra fatului in Noul Cod Penal

de

Art. 199 Avortul
(1) Intreruperea cursului sarcinii savarsita in vreuna dintre urmatoarele imprejurari:
a) in afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate in acest scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrica-ginecologie si drept de libera practica medicala in aceasta specialitate;

c) daca varsta sarcinii a depasit paisprezece saptamani,
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Avortul savarsit in orice conditii, fara consimtamantul femeii insarcinate, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(3) Daca prin faptele prevazute in alin. (1) si (2) s-a cauzat femeii insarcinate o vatamare corporala pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii insarcinate, pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(4) Cand faptele au fost savarsite de un medic, pe langa pedeapsa inchisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si (2) se pedepseste.
(6) Nu constituie infractiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie.
(7) Nu se pedepseste femeia insarcinata care isi intrerupe cursul sarcinii.

Art. 200 Vatamarea fatului
(1) Vatamarea fatului, in timpul nasterii, care a impiedicat instalarea vietii extrauterine se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Vatamarea fatului in timpul nasterii, care a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vatamarea fatului in timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vatamarea fatului savarsita in timpul nasterii de catre mama aflata in stare de tulburare psihica, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. (1) si (2), ale carei limite se reduc la jumatate.
(5) Daca faptele prevazute in alin. (1) – (4) au fost savarsite din culpa limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Cand faptele prevazute in alin. (1) – (3) si (5) au fost savarsite de un medic, pe langa pedeapsa inchisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(7) Vatamarea fatului in perioada sarcinii de catre femeia insarcinata, nu se pedepseste.

Astfel, fapta comisa de femeia insarcinata constituie infractiune, cu toate consecintele ce decurg de aici in planul participatiei penale, renuntandu-se doar la sanctionarea acesteia.
Cadrul incriminarilor in aceasta materie a fost completat insa cu dispozitia din art. 200, vatamarea fatului . Aceasta incriminare vine sa asigure protectia vietii in devenire, pe durata unei perioade ramasa neacoperita in reglementarea veche.

Este vorba despre intervalul cuprins intre momentul declansarii procesului nasterii, moment din care nu se mai poate discuta despre o infractiune de avort, si momentul incheierii acestui proces, moment de la care avem o persoana, ce poate fi subiect pasiv al infractiunilor din capitolele precedente.

Practica a demonstrat ca in interiorul acestui interval se pot comite numeroase infractiuni impotriva fatului, de la cazuri de culpa medicala in asistarea nasterii, soldate cu moartea sau vatamarea fatului si pana la fapte intentionate.
In acelasi timp, au fost incriminate faptele de violenta comise asupra mamei pe durata sarcinii, care nu au fost comise cu intentia de a provoca avortul si nici nu au avut acest rezultat, dar au condus la lezarea fatului si in final la vatamarea corporala sau chiar moartea copilului dupa nastere.

Redactarea textului a fost inspirata de dispozitiile art. 157 – 158 C. pen. spaniol.

Infractiunile comise asupra membrilor de familie din Noul Cod Penal

de

Art. 197 Violenta in familie
(1) Daca faptele prevazute in art. 186, art. 187, art. 191-193 sunt savarsite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevazute de lege se majoreaza cu o patrime.
(2) In cazul infractiunilor prevazute in art. 191 si in art. 194 savarsite asupra unui membru de familie, actiunea penala poate fi pusa in miscare si din oficiu .

Art. 198 Uciderea ori vatamarea nou-nascutului savarsita de catre mama
(1) Uciderea copilului nou-nascut imediat dupa nastere dar nu mai tarziu de 24 de ore, savarsita de catre mama aflata in stare de tulburare psihica se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in art. 186, ale carei limite speciale se reduc la jumatate.
(2) Daca faptele prevazute in art. 191-193 sunt savarsite asupra copilului nou-nascut imediat dupa nastere dar nu mai tarziu de 24 de ore, de catre mama aflata in stare de tulburare psihica, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Savarsirea unei infractiuni prin violenta asupra unui membru de familie aparea in legea veche ca o agravanta la infractiunile de loviri sau alte violente si vatamare corporala, se regaseste intr-o forma apropiata la omor, dar nu exista in cazul vatamarii corporale grave si al vatamarilor cauzatoare de moarte.

De aceea, potrivit noului cod, comiterea infractiunii prin violenta asupra unui membru de familie atrage o agravare in cazul tuturor infractiunilor pentru care acest lucru se justifica.

La randul sau, starea de tulburare pricinuita de nastere este astazi valorificata doar in continutul infractiunii de pruncucidere, nu si in cazul altor infractiuni de violenta ce s-ar putea comite de mama aflata intr-o asemenea stare asupra copilului (spre exemplu, vatamarea corporala grava).

In plus, existenta infractiunii de pruncucidere ca incriminare distincta a generat numeroase controverse si solutii neunitare in materia participatiei penale. Nu in ultimul rand, majoritatea legislatiilor europene au renuntat la consacrarea pruncuciderii ca incriminare distincta (dreptul francez, spaniol, iar de data relativ recenta si dreptul german prin abrogarea § 217 C. pen.).

De aceea, noul cod renunta la reglementarea actuala a infractiunii de pruncucidere, starea de tulburare provocata de nastere fiind insa valorificata ca un caz special de reducere a pedepsei in cazul infractiunilor de violenta comise cu intentie sau intentie depasita.

Nu a fost prevazuta aceasta atenuare in cazul faptelor comise din culpa, intrucat potrivit conceptiei traditionale in dreptul nostru aceasta stare este asociata cu intentia spontana.

Daca insa sub imperiul respectivei stari se comite o infractiune de ucidere sau vatamare din culpa, ea va putea fi valorificata ca o circumstanta atenuanta judiciara, in conditiile art.75 alin.2 lit. b).

Infractiunile contra integritatii corporale sau sanatatii in Noul Cod Penal

de
Art. 191 Lovirea sau alte violente
(1) Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 6 luni sau cu amenda.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sanatatea unei persoane, fiind necesare ingrijiri medicale pentru vindecare, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(3) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 192 Vatamarea corporala
(1) Fapta prevazuta in art.191 care a cauzat vreuna din urmatoarele consecinte:
a) o infirmitate;
b) un prejudiciu estetic grav si permanent;
c) avortul;
d) punerea in primejdie a vietii persoanei,
se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Cand fapta a fost savarsita in scopul producerii uneia dintre consecintele prevazute in alin. (1) lit. a) si b) pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infractiunea prevazuta in alin. (2) se pedepseste.
(4) Actiunea penala pentru fapta prevazuta in alin. (1) se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 193 Lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte
Daca vreuna dintre faptele prevazute in art. 191 si in art.192 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12 ani.

Art. 194 Vatamarea corporala din culpa
(1) Fapta prevazuta in art. 191 alin.(2) savarsita din culpa de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice ori a unei substante psihoactive sau in desfasurarea unei activitati ce constituie prin ea insasi infractiune se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Fapta prevazuta in art. 192 alin.(1) savarsita din culpa, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Cand fapta prevazuta in alin. (2) a fost savarsita ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activitati, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Daca urmarile prevazute in alin. (1) – (3) s-au produs fata de doua sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(5) Daca nerespectarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere sau desfasurarea activitatii care a condus la comiterea faptelor prevazute in alin.(1) si (3) constituie prin ea insasi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni .
(6) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 195 Relele tratamente aplicate minorului
Punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana in grija careia se afla minorul, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .

Art. 196 Incaierarea
(1) Participarea la o incaierare intre mai multe persoane se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
(2) Daca in cursul incaierarii s-a cauzat o vatamare corporala uneia sau mai multor persoane si nu se cunoaste care dintre participanti a produs urmarile, se aplica tuturor pedeapsa inchisorii de la unu la 5 ani, cu exceptia victimei, care raspunde potrivit alin. (1).
(3) Cand prin fapta savarsita in conditiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12 ani, iar daca s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.
(4) Nu se pedepseste cel care a fost prins in incaierare impotriva vointei sale sau care a incercat sa-i desparta pe altii.

Criteriul de distinctie intre diferitele forme ale infractiunii de violenta este in acest caz natura urmarilor produse. Astfel, daca fapta nu a produs decat suferinte fizice, se va incadra potrivit art. 191 alin.(1), daca a cauzat leziuni va fi incadrata potrivit art. 191 alin.(2), iar daca a avut o urmare mai grava, dintre cele aratate in art. 192, se va incadra potrivit acestui text.

Noul cod renunta la criteriul zilelor de ingrijiri medicale in delimitarea formelor infractiunii de violenta, dat fiind ca acest criteriu s-a dovedit imprecis si s-a pretat la interpretari diferite in doctrina si jurisprudenta.

De asemenea, in privinta formelor agravate ale vatamarii corporale, au fost eliminate suprapunerile din reglementarea actuala (infirmitate – pierderea unui simt sau organ – incetarea functionarii acestora). Mai trebuie precizat ca forma intentionata a vatamarii corporale face trimitere doar la primele doua ipoteze de agravare din alin.(1), in celelalte cazuri violentele vor fi retinute in concurs cu infractiunea de avort [lit. c)], respectiv vor intra in continutul tentativei de omor [lit. d)]. Reglementarea este similara cu cea regasita in art. 143 – 144 C. pen. portughez, art. 122 – 123 C. pen. elvetian, § 6 cap. 3 C. pen. suedez, § 226 C. pen. german.

Si in cazul infractiunii de vatamare corporala din culpa, s-a realizat o simplificare a reglementarii, corespunzator cu cea efectuata in cazul uciderii din culpa, si a fost introdusa o incriminare complexa, incidenta atunci cand doua sau mai multe persoane au fost vatamate.

S-a inlaturat astfel incoerenta din legea in veche, care consacra o unitate de infractiune atunci cand au fost ucise din culpa doua sau mai multe persoane si o pluralitate de infractiuni atunci cand acestea au fost doar vatamate.

Mentinerea acestei inconsecvente ar fi putut conduce la sanctionarea mai severa a autorului vatamarii din culpa a mai multor persoane fata de situatia autorului unei ucideri din culpa comise in conditii similare.

In acelasi timp, infractiunile de rele tratamente aplicate minorului si incaierare au fost aduse in aceasta sectiune, deoarece ele pun in pericol in primul rand integritatea fizica sau sanatatea persoanei si abia in subsidiar relatiile de familie, respectiv convietuirea sociala.

Dealtfel, in ceea ce priveste infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, aceasta nu a fost niciodata una cu subiect activ special, ea putand fi savarsita nu doar de catre ori fata de un membru de familie, ci si fata de minorii internati in centre de plasament sau in alte forme de ocrotire.

In plus, si in alte legislatii infractiunea mentionata apare, in aceeasi forma sau intr-o forma asemanatoare, in aceasta categorie de infractiuni (art. 152 C. pen. portughez, § 225 C. pen. german, § 92-93 C. pen. austriac) La randul ei, incaierarea este reglementata de numeroase legislatii in categoria infractiunilor care aduc atingere sau pun in pericol integritatea corporala (§ 231 C. pen. german, § 91 C. pen. austriac, art. 154 C. pen. spaniol, art. 151 C. pen. portughez, art. 133 C. pen. elvetian).

Infractiunile contra vietii din Noul Cod Penal

de
Art. 186 Omorul
(1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 187 Omorul calificat
(1) Omorul savarsit in vreuna din urmatoarele imprejurari:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a inlesni sau a ascunde savarsirea altei infractiuni;
e) de catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor in forma consumata;
f) asupra a doua sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseste cu detentiune pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Tentativa se pedepseste.

Art. 188 Uciderea la cererea victimei
Uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestate medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.

Art. 189 Determinarea sau inlesnirea sinuciderii
(1) Fapta de a determina sau inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Cand fapta prevazuta in alineatul precedent s-a savarsit fata de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sau fata de o persoana cu discernamant diminuat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 10 ani.
(3) Determinarea sau inlesnirea sinuciderii, savarsita fata de un minor care nu a implinit varsta de 13 ani sau fata de o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(4) Daca actele de determinare sau inlesnire prevazute in alin. (1) – (3) au fost urmate de o incercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Art. 190 Uciderea din culpa
(1) Uciderea din culpa a unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
(2) Uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activitati, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. Cand incalcarea dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere constituie prin ea insasi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni .
(3) Daca prin fapta savarsita s-a cauzat moartea a doua sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevazute in alineatele precedente se majoreaza cu jumatate.

Dupa modelul majoritatii legislatiilor europene (§ 211 C. pen. german, § 75 C. pen. austriac, art. 139 C. pen. spaniol, art. 132 C. pen. portughez, art. 112 C. pen. elvetian) s-a prevazut o singura forma agravata a infractiunii de omor – omorul calificat – care regrupeaza atat elemente circumstantiale agravante ale omorului deosebit de grav din actuala reglementare, cat si o parte din cele ale omorului calificat.

S-a renuntat insa la o parte a elementelor circumstantiale agravante specifice omorului calificat din reglementarea actuala, fie datorita faptului ca ele se regasesc in continutul agravantelor generale (omorul asupra unei persoane in neputinta de a se apara), fie datorita reglementarii lor in alte texte (omorul asupra sotului sau a unei rude apropiate), fie pentru ca nu se justifica (omorul comis in public). In acest din urma caz s-a apreciat ca nu este in mod necesar mai periculos cel care ucide victima in public (spre exemplu, in cadrul unui conflict spontan intr-un bar) fata de cel care ucide victima in locuinta acesteia, motiv pentru care este preferabil ca evaluarea periculozitatii sa fie facuta de judecator cu ocazia individualizarii judiciare.

Au fost asadar pastrate in continutul art. 187 doar acele imprejurari care justifica – cel putin in abstracto – posibilitatea de a aplica pedeapsa detentiunii pe viata. De asemenea, au fost reformulate unele dintre agravantele omorului calificat, astfel incat sfera de incidenta a acestora sa fie mai corect delimitata.

A fost de asemenea expres reglementata infractiunea de ucidere la cererea victimei, ca o forma atenuata a omorului, reinscriind astfel reglementarea nu doar pe linia traditiei existente in dreptul nostru (art. 468 C. pen. din 1936), ci si in traditia majoritatii codurilor europene (§ 216 C. pen. german, § 77 C. pen. austriac, art. 143 alin.(4) C. pen. spaniol, art. 134 C. pen. portughez, art. 114 C. pen. elvetian, § 235 C. pen. norvegian). Reintroducerea acestui text se impunea insa, inainte de toate, ca urmare a noului regim al circumstantelor atenuante consacrat de partea generala. Intr-adevar, daca in vechea reglementare, imprejurarea avuta in vedere in art.188 poate fi valorificata ca o circumstanta atenuanta judiciara, ducand astfel la aplicarea unei pedepse sub minimul special, in noua reglementare, chiar retinand o atenuanta judiciara, pedeapsa aplicata nu se va mai situa obligatoriu sub acest minim. De aceea, pentru a permite aplicarea unei pedepse care sa corespunda gradului de pericol social al acestei fapte, era necesara o reglementare legala distincta.

In fine, a fost preferata denumirea marginala de ucidere la cererea victimei si nu cea de omor la cererea victimei, pentru a exclude aceasta fapta dintre antecedentele omorului calificat prevazut de art.187 lit. e).

In ceea ce priveste determinarea sau inlesnirea sinuciderii, au fost introduse o serie de diferentieri in planul reglementarii. Astfel, s-a consacrat o reglementare distincta intre fapta care a fost urmata doar de o incercare de sinucidere si cea care a condus la sinuciderea victimei. In egala masura, s-a prevazut un tratament sanctionator diferentiat dupa cum faptele au fost comise cu privire la o persoana cu discernamant nealterat, cu privire la o persoana cu discernamant diminuat sau la o persoana lipsita de discernamant, in acest ultim caz neputand fi vorba de o hotarare luata de cel in cauza, iar fapta fiind sanctionata la fel ca si infractiunea de omor. Reglementarea este apropiata de cea intalnita in (art. 580 C. pen. italian, art. 135 C. pen. portughez, § 235 C. pen. norvegian).

Reglementarea uciderii din culpa a fost simplificata, renuntandu-se la o parte dintre formele agravate care pot fi suplinite fara probleme prin aplicarea regulilor de sanctionare a concursului de infractiuni . Ca urmare, in cazul comiterii unei ucideri din culpa de catre un conducator de vehicul cu tractiune mecanica avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, se va retine in concurs uciderea din culpa si infractiunea la regimul circulatiei pe drumurile publice. O reglementare similara in cazul uciderii din culpa intalnim in art.589 C. pen. italian in vreme ce majoritatea legislatiilor europene nu consacra forme agravate ale acestei infractiuni (§ 222 C. pen. german, art. 142 C. pen. spaniol, art. 117 C. pen. elvetian, § 239 C. pen. norvegian).

Intelesul unor termeni si expresii din Noul Cod Penal

de

Art. 172 Dispozitii generale
Ori de cate ori legea penala foloseste un termen sau o expresie din cele aratate in prezentul titlu, intelesul acestora este cel prevazut in articolele urmatoare, afara de cazul cand legea penala dispune altfel.

Art. 173 Legea penala
Prin „lege penala” se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi organice, ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege .

Art. 174 Savarsirea unei infractiuni
Prin „savarsirea unei infractiuni” sau „comiterea unei infractiuni” se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice.

Art. 175 Functionar
(1) „Functionar” este persoana care exercita, permanent sau temporar, atributii care ii permit sa ia decizii, sa participe la luarea deciziilor sau sa influenteze luarea acestora in cadrul unei persoane juridice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(2) De asemenea, este considerat functionar in sensul legii penale persoana care exercita o activitate pentru care a fost investit de o autoritate publica si care este supusa controlului acesteia.

Art. 176 Membru de familie
(1) Prin „membru de familie” se intelege:
a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;
b) sotul;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dinte soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc.
(2) Dispozitiile din legea penala privitoare la membru de familie, in limitele prevazute de alin.(1) lit.a), se aplica, in caz de adoptie, si persoanei adoptate ori descendentilor acesteia in raport cu rudele firesti.

Art. 177 Informatii secrete de stat si inscrisuri oficiale
(1) „Informatii secrete de stat” sunt informatiile clasificate astfel de autoritatile competente, potrivit legii.
(2) „Inscris oficial” este orice inscris care emana de la o persoana juridica dintre cele la care se refera art. 175 alin.(1) ori de la persoana prevazuta in art. 175 alin.(2) sau care apartine unor asemenea persoane .

Art. 178 Arme
(1) „Arme” sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispozitii legale.
(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natura a putea fi folosite ca arme si care au fost intrebuintate pentru atac.

Art. 179 Instrument de plata electronica
Prin „instrument de plata electronica” se intelege un instrument care permite titularului sa efectueze retrageri de numerar, incarcarea si descarcarea unui instrument de moneda electronica precum si transferuri de fonduri, altele decat cele ordonate si executate de catre institutii financiare.

Art. 180 Sistem informatic si date informatice
(1) Prin „sistem informatic” se intelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate in relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic
(2) Prin „date informatice” se intelege orice reprezentare a unor fapte, informatii sau concepte intr-o forma care poate fi prelucrata printr-un sistem informatic.

Art. 181 Exploatarea unei persoane
Prin „exploatarea unei persoane” se intelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod fortat ori cu incalcarea normelor legale privind conditiile de munca, salarizare, sanatate si securitate;
b) tinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostitutiei, la manifestari pornografice in vederea producerii si difuzarii de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuala;
d) obligarea la practicarea cersetoriei;
e) prelevarea de organe.

Art. 182 Fapta savarsita in public
Fapta se considera savarsita in public atunci cand a fost comisa:
a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana;
b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;
c) in loc neaccesibil publicului, insa cu intentia ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante.

Art. 183 Timp de razboi
Prin „timp de razboi” se intelege durata starii de mobilizare a fortelor armate sau durata starii de razboi.

Art. 184 Calculul timpului
(1) La calcularea timpului ziua se socoteste de 24 de ore, saptamana de 7 zile iar anul de 12 luni. Luna si anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare datei de la care au inceput sa curga.
(2) Daca limita de pedeapsa este exprimata intr-un termen pe luni care nu este divizibil cu fractia de majorare sau reducere ce ar urma sa se aplice, fractia se va aplica asupra termenului transformat in zile, dupa care durata obtinuta se transforma in luni. In acest caz luna se socoteste de 30 de zile si se iau in calcul doar zilele intregi rezultate din aplicarea fractiei.
(3) In cazul limitelor de pedeapsa exprimate in ani, se aplica in mod corespunzator dispozitiile alin. (2), transformarea facandu-se intre ani si luni.

Art. 185 Pedeapsa prevazuta de lege
Prin „pedeapsa prevazuta de lege” se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

–––––

Astfel, in ceea ce priveste intelesul notiunii de lege penala, acesta a fost pus de acord cu reglementarile constitutionale in vigoare, incluzand legea organica si ordonanta de urgenta, dar si acte adoptate anterior actualei Constitutii, care la data intrarii in vigoare constituiau izvoare de drept penal (legi, decrete ale fostului Consiliu de Stat, Decrete-legi etc.).

O modificare importanta a fost adusa si in privinta continutului notiunii de functionar . In reglementarea propusa, in acord cu solutiile in materie din alte legislatii, notiunea de functionar va desemna persoana care exercita, permanent sau temporar, atributii care ii permit sa ia decizii, sa participe la luarea deciziilor sau sa influenteze luarea acestora, in cadrul unei persoane juridice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.

In acelasi timp, Noul cod penal a optat pentru asimilarea cu functionarii a persoanelor fizice care exercita o profesie de interes public, pentru care este necesara o abilitare speciala a autoritatilor publice si care este supusa controlului acestora (notari, executori judecatoresti etc.).

Desi aceste persoane nu sunt propriu-zis functionari, ele exercita atribute de autoritate publica, ce le-au fost delegate printr-un act al autoritatii statale competente si sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifica asimilarea lor cu functionarii. Asa cum rezulta din cuprinsul partii speciale, atunci cand anumite incriminari nu sunt compatibile cu statutul acestor persoane, ori nu s-a dorit aducerea lor sub incidenta unui anumit text de incriminare, a fost prevazuta in mod expres neaplicarea textului cu privire la persoanele mentionate.

Notiunea de membru de familie a fost in egala masura vizata de o modificare, in conditiile renuntarii la paralelismul de reglementare din codul vechi, care opereaza atat cu notiunea de rude apropiate cat si cu cea de membri de familie. Sensul dat de noul cod notiunii de membru de familie vine sa absoarba integral in continutul sau notiunea de rude apropiate, dar cuprinde in egala masura si persoanele care au stabilit legaturi asemanatoare acelora dinte soti sau dintre parinti si copii, cu conditia convietuirii.

Solutia este pe deplin justificata in conditiile numarului mare de cupluri care traiesc astazi in uniune libera, neexistand niciun temei pentru a refuza acestora o protectie penala similara cu cea acordata cuplurilor casatorite. In acest fel, notiunea de membru de familie folosita de codul penal este armonizata cu cea deja consacrata de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, dar si cu reglementari existente in alte coduri penale europene [a se vedea art. 173 alin.(2) C. pen. spaniol, art. 152 alin.(2) C. pen. portughez].

De asemenea, au fost definite o serie de notiuni ce nu se regasesc in codul vechi si care sunt utilizate in reglementarea unor infractiuni preluate din legislatia speciala (sistem informatic, mijloc de plata electronica etc.).
In fine, reglementarea calculului timpului a fost completata cu cateva precizari suplimentare, cerute datorita faptului ca, atat in partea generala cat si in partea speciala, exista numeroase norme care prevad majorarea ori reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o anumita fractie.

In absenta unei precizari legale referitoare la modul de calcul al termenelor in ipoteza in care prin aplicarea unei fractii de reducere sau majorare s-ar fi obtinut un rest, practica judiciara ar fi fost in mod cert confruntata cu solutii neunitare.

Cauzele care inlatura raspunderea penala (aministia, prescriptia s.a.) in Noul Cod Penal

de
Art. 153 Efectele amnistiei
(1) Amnistia inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita. Daca intervine dupa condamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta si asupra drepturilor persoanei vatamate.
Art. 154 Prescriptia raspunderii penale
(1) Prescriptia inlatura raspunderea penala.
(2) Prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul infractiunilor de genocid, contra umanitatii si de razboi.

Art.155 Termenele de prescriptie a raspunderii penale
(1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:
a) 15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;
c) 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;
d) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an dar care nu depaseste 5 ani;
e) 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an sau amenda;
(2) Termenele prevazute in prezentul articol incep sa curga de la data savarsirii infractiunii. In cazul infractiunilor continue termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii, in cazul infractiunilor continuate, de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni iar in cazul infractiunilor de obicei, de la data savarsirii ultimului act.
(3) In cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitiv produs.
(4) In cazul infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, savarsite fata de un minor, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care acesta a devenit major. Daca minorul a decedat inainte de implinirea majoratului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data decesului.

Art. 156 Intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.
(2) Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie .
(3) Intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevazute in art. 155, daca au fost depasite cu inca o jumatate, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni.
(5) Admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face sa curga un nou termen de prescriptie a raspunderii penale.

Art. 157 Suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penale
(1) Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.

Art.158 Lipsa plangerii prealabile
(1) In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura raspunderea penala.
(2) Fapta care a adus o vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut numai de catre una dintre ele.
(3) Fapta atrage raspunderea penala a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la savarsirea acesteia, chiar daca plangerea prealabila s-a facut numai cu privire la una dintre acestea.
(4) In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restransa, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu .
(5) Daca persoana vatamata a decedat, sau in cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidata, inainte de expirarea termenului prevazut de lege pentru introducerea plangerii, actiunea penala poate fi pusa in miscare din oficiu .

Art. 159 Retragerea plangerii prealabile
(1) Retragerea plangerii prealabile poate interveni pana la pronuntarea unei hotarari definitive, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile.
(2) Retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala a persoanei cu privire la care plangerea a fost retrasa.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu retragerea plangerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. In cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa retragerea se face cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege .
(4) In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile, dar actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu in conditiile legii, retragerea plangerii produce efecte numai daca este insusita de procuror.

Aceasta noua sistematizare raspunde, pe de o parte opiniilor exprimate in doctrina penala, iar pe de alta parte, naturii diferite a acestor cauze, cat si a temeiurilor care stau la baza incidentei lor.

In principiu, sunt mentinute reglementarile privind cauzele care inlatura raspunderea penala, cu urmatoarele modificari:

a) in textul privind amnistia [art. 153 alin.(1)], expresia “inlatura raspunderea penala pentru fapta savarsita” este inlocuita cu expresia “inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita”. Intr-adevar, pentru a inlatura raspunderea penala este necesar ca fapta sa fie infractiune, in caz contrar, amnistia nu poate opera, nu poate avea obiect;

b) termenele prescriptiei raspunderii penale sunt aceleasi ca in Codul penal in vigoare cu deosebirea ca termenul este de “15 ani”, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani – si nu mai mare de 15 ani –, motivatia este determinata de faptul ca limita maxima generala a inchisorii este de 30 de ani – nu de 25 de ani;

c) s-a prevazut data de la care curge termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunii de obicei si al celei progresive. In cazul infractiunilor progresive, termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data savarsirii actiunii sau inactiunii si se calculeaza in raport cu pedeapsa corespunzatoare rezultatului definitive produs. In acest fel se consacra legal solutia propusa de doctrina majoritara si se asigura premisele pentru o practica judiciara unitara in materie (a se vedea si art. 119 C. pen. portughez). In acelasi timp s-a prevazut ca in cazul infractiunilor contra libertatii si integritatii sexuale, savarsite fata de un minor, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data la care acesta a devenit major, pentru a se crea astfel posibilitatea urmaririi acestor infractiuni chiar daca au fost descoperite la un interval de timp mai mare de la comiterea lor [in acelasi sens, art. 71 alin.(3) C. pen. olandez, art. 132 C. pen. Spaniol];

d) s-a renuntat la paralelismul intre cauzele de inlaturare a raspunderii penale determinat in vechiul cod de existenta retragerii plangerii prealabile, respectiv a impacarii partilor. De aceea, noul cod a optat pentru una dintre cele doua, respectiv pentru institutia retragerii plangerii.

Raspunderea persoanei juridice in Noul Cod Penal

de

Art. 136 Conditiile raspunderii penale a persoanelor juridice
(1) Persoanele juridice, cu exceptia statului si a autoritatilor publice, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.
(2) Institutiile publice nu raspund penal pentru infractiunile savarsite in exercitarea unei activitati ce nu poate face obiectul domeniului privat.


(3) Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit la savarsirea aceleiasi fapte .

Art. 137 Pedepsele aplicabile persoanei juridice
(1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale si complementare.
(2) Pedeapsa principala este amenda.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;
c) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durata de la 3 luni la 3 ani;
d) interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice pe o durata de la unu la 3 ani;
e) plasarea sub supraveghere judiciara;
f) afisarea sau publicarea hotararii de condamnare .

Art. 138 Stabilirea amenzii pentru persoana juridica
(1) Amenda consta in suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor–amenda. Suma corespunzatoare unei zile – amenda, cuprinsa intre 100 si 5 000 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda, care este cuprins intre 15 zile si 600 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor–amenda tinand cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile – amenda se determina tinand seama de cifra de afaceri in cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial in cazul altor persoane juridice, precum si de celelalte obligatii ale persoanei juridice.
(4) Limitele speciale ale zilelor-amenda sunt cuprinse intre:
a) 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 5 ani, unica sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani;
d) 240 si 420 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 20 de ani;
e) 360 si 510 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani sau detentiunea pe viata;
(5) Cand prin infractiunea savarsita persoana juridica a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute de lege pentru infractiunea comisa se pot majora cu o treime, fara a se depasi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Unele prevederi referitoare la raspunderea penala a persoanei juridice raman in mod necesar in afara acestui titlu, asa cum este cazul dispozitiei privind aplicarea legii penale romane in baza principiului personalitatii si cu referire la persoanele juridice (art. 9).

In reglementarea raspunderii penale a persoanei juridice au fost pastrate principiile pe care se fundamenteaza aceasta raspundere in conceptia Codului penal in vigoare, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006.

Astfel, s-a mentinut optiunea pentru modelul de raspundere directa a persoanei juridice, consacrat de dreptul belgian si olandez. In consecinta, raspunderea penala a persoanei juridice poate fi antrenata de orice persoana fizica ce actioneaza in conditiile prevazute de lege (art. 136) si nu doar de actiunile organelor sau reprezentantilor acesteia.

In acelasi timp, antrenarea raspunderii penale a persoanei fizice este conditionata de identificarea unui element subiectiv propriu acesteia si care poate fi diferit de cel constatat in cazul autorului material persoana fizica.

De asemenea, a fost mentinuta cerinta existentei personalitatii juridice ca premisa pentru angajarea raspunderii penale a entitatilor colective. Ca modificare poate fi mentionata restrangerea imunitatii penale a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, imunitatea nemaifiind una generala, ci privind doar infractiunile comise in desfasurarea unor asemenea activitati .

Au intervenit cateva modificari in privinta individualizarii sanctiunilor aplicabile persoanei juridice, determinate de modificarile aduse prin noul cod sistemului pedepselor. Astfel, pedeapsa amenzii se va aplica si in cazul persoanei juridice pe baza sistemului zilelor-amenda.

In acelasi timp, au fost introduse cinci plaje de individualizare legala a pedepsei amenzii [art. 138 alin.(4)], in functie de limitele pedepsei inchisorii prevazute de lege pentru persoana fizica.

In privinta termenelor de prescriptie speciale pentru raspunderea penala in cazul persoanei juridice acestea sunt similare cu cele prevazute de lege pentru persoana fizica.

Nu in ultimul rand, avand in vedere faptul ca datorita naturii dar si modului lor specific de organizare si functionare persoanele juridice sunt susceptibile de a disparea din punct de vedere juridic fara insa a-si inceta existenta reala, ca efect al unor proceduri de fuziune, absorbtie, divizare etc., s-a impus o reglementare a efectelor acestor operatiuni juridice in planul raspunderii penale (art. 152). Textul a fost inspirat de prevederile art. 11 alin.(8) C. pen. portughez in forma propusa de proiectul de modificare adoptat de guvern in noiembrie 2006, dar si de art. 29-32 din reglementarea italiana (Decretul-lege nr. 231/2001) privind raspunderea administrativ-penala a persoanelor juridice.

Reglementarea Minoritatii in Noul Cod Penal

de

Art. 114 Limitele raspunderii penale
(1) Minorul care nu a implinit varsta de 13 ani nu raspunde penal.
(2) Minorul care are varsta intre 13 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.
(3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.

Art. 115 Consecintele raspunderii penale
(1) Fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate.
(2) Fata de minorul prevazut in alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa de libertate in urmatoarele cazuri:
a) daca a mai savarsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;
b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.

Art. 116 Masurile educative
(1) Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
1. Masurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civica;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfarsit de saptamana;
d) asistarea zilnica;
2. Masurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea intr-un centru educativ;
b) internarea intr-un centru de detentie .
(2) Alegerea masurii educative care urmeaza sa fie luata fata de minor se face, in conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevazute in art. 74.

Art. 117 Referatul de evaluare
(1) In vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute in art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune intocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse se intocmeste in toate cazurile in care instanta dispune asupra masurilor educative ori asupra modificarii sau incetarii executarii obligatiilor impuse, precum si la terminarea executarii masurii educative.

–––––-

In primul rand este de retinut reducerea limitei de varsta de la care este posibila angajarea raspunderii penale a minorului de la 14 la 13 ani.
Modificarea are la baza doua elemente importante:
a) cresterea continua in ultimii ani a numarului faptelor penale savarsite de minori cu varsta sub 14 ani, acestia ajungand nu de putine ori sa comita fapte foarte grave sau sa fie atrasi in activitatea grupurilor de criminalitate organizata tocmai in considerarea imposibilitatii tragerii lor la raspundere penala;
b) datele statistice privind expertizele efectuate cu privire la existenta discernamantului in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, arata ca in peste 90% dintre cazuri s-a stabilit existenta acestui discernamant, ceea ce inseamna ca, de regula, discernamantul exista anterior varstei de 14 ani. Acest lucru este firesc, progresul tehnologic si mediul social contemporan favorizand o maturizare mai rapida a adolescentilor in raport cu perioada de acum patru decenii.

In acelasi timp, modificarea se inscrie intr-o tendinta generala in dreptul european al minorilor, caci limita de varsta de la care minorul raspunde penal este de 10 ani in Franta (art. 2 din Ordonanta din 2 februarie 1945, modificata in 2002), Marea Britanie (art. 34 Crime and Disorder Act 1998) si Elvetia (art. 3 din Legea din 20 iunie 2003, in vigoare de la 1 ianuarie 2007), de 12 ani in Grecia (art. 126 C. pen.) si Olanda (art. 77b C. pen.), iar in Spania varsta este stabilita in prezent la 14 ani dar un proiect de lege aflat in curs de dezbatere parlamentara prevede coborarea acestei varste la 12 ani.

A doua modificare majora adusa de proiect in aceasta privinta, este renuntarea completa la pedepsele aplicabile minorilor care raspund penal, in favoarea masurilor educative. Modelul care a inspirat reglementarea actuala este Legea Organica nr. 5/2000 privind reglementarea raspunderii penale a minorilor in Spania (modificata prin Legea Organica nr. 8/2006), dar s-au avut in vedere si reglementari din dreptul francez (Ordonanta din 2 februarie 1945 cu modificarile ulterioare), dreptul german (Legea tribunalelor pentru minori din 1953 cu modificarile ulterioare) si dreptul austriac (Legea privind justitia juvenila din 1988).
Proiectul stabileste ca regula aplicarea in cazul minorilor a masurilor educative neprivative de libertate [art. 116 alin.(1)], masurile privative de libertate constituind exceptia si fiind rezervate ipotezelor de infractiuni grave sau de minori care au comis multiple infractiuni [art. 116 alin.(2)].

Masurile educative neprivative de libertate sunt, in ordinea crescatoare a gravitatii lor: stagiul de formare civica [intr-o reglementare apropiata de cea a art.15-1 alin.91) pct.6 din Ordonanta franceza din 2 februarie 1945]; supravegherea; consemnarea la sfarsit de saptamana; asistarea zilnica. Ultimele trei masuri cunosc o reglementare apropiata de cea data de art. 7 lit. g), h) din Legea spaniola nr. 5/2000.

Sub aspectul continutului acestor masuri, se impune o explicatie legata de supraveghere si respectiv asistarea zilnica. Prima dintre aceste masuri nu presupune o implicare directa a serviciului de probatiune in realizarea activitatilor din programul minorului, rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul in care minorul isi respecta programul obisnuit (frecventarea cursurilor, activitati sportive, recreative etc.). In schimb, asistarea zilnica, presupune o interventie activa a serviciului de probatiune, care intocmeste programul zilnic al minorului, incluzand in acest program – alaturi de elementele obisnuite in raport de varsta si situatia scolara sau profesionala a minorului (spre exemplu, frecventarea cursurilor scolare) si pe cele impuse de instanta potrivit art. 122 – orice activitate necesara realizarii scopului masurii educative (spre exemplu, participarea la actiuni social-educative, menite a facilita integrarea sociala a minorului).

Obligatiile pe care instanta le poate impune minorului concomitent cu una dintre masurile educative neprivative de libertate (art. 122) acopera, in linii generale o arie similara cu cea a obligatiilor impuse majorului infractor ce beneficiaza de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativa de libertate, dar continutul lor va fi adaptat in functie de persoana si conduita minorului si de specificul infractiunii comise.

Confiscarea Speciala si Confiscarea Extinsa in Noul Cod Penal

de

Art. 112 Confiscarea speciala
(1) Sunt supuse confiscarii speciale:
a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;

b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor;
e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazuta de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala.
(2) In cazul prevazut in alin.(1) lit.b) si c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime.
(3) In cazurile prevazute la alin.(1) lit. b) si c), daca bunurile nu pot fi confiscate intrucat nu apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica in cazul faptelor savarsite prin presa.
(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin.(1) lit.b) – e) nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora.
(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevazute in alin.(1) lit.b) si c).

Art.113. Confiscarea extinsa
(1) In cazul in care persoana este condamnata pentru comiterea unei infractiuni pentru care legea prevede o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de 5 ani si care este susceptibila sa ii procure un folos material, instanta poate dispune si confiscarea altor bunuri decat cele mentionate la art.112 daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada de cinci ani inainte si, daca este cazul, dupa momentul savarsirii infractiunii pana la data punerii in miscare a actiunii penale, depaseste in mod vadit veniturile obtinute de aceasta in mod licit;
b) instanta are convingerea ca bunurile respective provin din activitati de natura celor care au atras condamnarea.
(2) Pentru aplicarea dispozitiilor alin. (1) se va tine seama si de valoarea bunurilor transferate de catre persoana condamnata sau de un tert unei persoane juridice asupra careia persoana condamnata detine controlul .
(3) Confiscarea nu poate depasi valoarea bunurilor dobandite in perioada mentionata aratata la alin. (1) care excede nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.

–––––

La lit. b) a art. 112 din noul cod s-a prevazut ca sunt supuse confiscarii speciale si bunurile care “au fost destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor”. Distinctia poate fi relevata “obiectiv” atunci cand bunul a fost anume “produs sau adaptat” pentru a servi ca mijloc sau instrument la savarsirea infractiunii, dar poate fi relevata si “subiectiv” in sensul ca faptuitorul si-a procurat un anumit lucru care intr-adevar, i-ar fi putut fi, eventual, util la savarsirea faptei, dar la comiterea faptei nu s-a ivit necesitatea de a servi de acel bun.

In legatura cu ipoteza in care bunul ar apartine altei persoane, daca aceasta a cunoscut scopul folosirii lui, s-ar putea sustine ca nu si-ar gasi justificarea intrucat o asemenea persoana ar avea calitatea de complice la savarsirea faptei prevazute de legea penala, situatie acoperita de prima ipoteza. S-a apreciat ca nu se justifica o astfel de sustinere atata timp cat pot fi situatii in care proprietarul, din diferite motive, mai ales de ordin subiectiv sa nu raspunda penal.

Potrivit dispozitiilor art. 112 lit. c) sunt supuse confiscarii speciale “bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului obtinut daca sunt ale infractorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor”.

Includerea acestei categorii de bunuri in sfera celor supuse confiscarii speciale este reclamata de practica judiciara si de necesitatea combaterii fenomenului criminalitatii prin largirea sferei bunurilor supuse confiscarii speciale cu referire speciala la cele care au fost folosite pentru impiedicarea sau ingreunarea descoperirii infractiunilor si a asigurarii folosului infractiunii.

Astfel se pune capat practicii neunitare in ceea ce priveste folosirea vehiculului pentru transportul bunurilor sustrase si ascunse in afara unitatii sau a vehiculului folosit pentru a transporta la domiciliul faptuitorului bunurile sustrase.

De asemenea, prin transpunerea Deciziei-cadru nr. 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, instrumentelor si altor bunuri aflate in legatura cu criminalitatea, a fost reglementata pentru prima oara in legislatia noastra masura confiscarii extinse, fara a contraveni dispozitiilor constitutionale in materie (art.113).

Liberarea Conditionata in Noul Cod Panal

de

Art. 99 Conditiile liberarii conditionate in cazul detentiunii pe viata
(1) Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa daca:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;

b) cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate .
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere, ori daca nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere .
(3) De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Art. 100 Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii
(1) Liberarea conditionata in cazul inchisorii poate fi dispusa daca:
a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate .
(2) In cazul condamnatului care a implinit varsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionata, dupa executarea efectiva a jumatate din durata pedepsei, in cazul inchisorii ce nu depaseste 10 ani, sau a cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in alin.(1) lit.b) – d).
(3) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin.(1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin.(2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin jumatate, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere, ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere .
(6) Intervalul cuprins intre data liberarii conditionate si data implinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Art. 101 Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) In cazul prevazut la alin.(1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de probatiune;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei;
e) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
f) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savarsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute in alin.(2) lit.d) – h) pot fi impuse in masura in care nu au fost aplicate in continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi .
(4) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute in alin.(2) lit.a) – c) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute in alin.(2) lit.d) – h) se executa pe toata durata termenului de supraveghere .
(5) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevazute in alin.(2) lit.a) – c) instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat sa formuleze recomandari in acest sens.

Art. 102 Supravegherea condamnatului
(1) Pe durata supravegherii datele prevazute in art. 101 alin.(1) lit.c) – e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 101 alin.(2) lit.a) – c) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiei prevazute in art. 101 alin.(2) lit.d) – h) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice incalcare a acesteia.
(3) Supravegherea obligatiei prevazuta in art. 101 alin.(2) lit.f) poate fi realizata si printr-un sistem electronic de supraveghere, in conditiile prevazute de legea speciala.
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin.

Art. 103 Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca pe durata supravegherii au intervenit motive care justifica, fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare sociala.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora din obligatiile pe care le-a impus, cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 104 Revocarea liberarii conditionate
(1) Daca pe durata supravegherii persoana condamnata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa.
(2) Daca dupa acordarea liberarii cel condamnat a savarsit o noua infractiune, care a fost descoperita in termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate intermediara.
(3) Dispozitiile alin.(1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul liberarii conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viata.

Art. 105 Anularea liberarii conditionate
(1) Daca, pe parcursul termenului, de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savarsise o infractiune pana la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) In cazul in care, in raport de pedeapsa rezultata, sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 99 sau 100 instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Cand, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultate, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii suspendarii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.

Art. 106 Efectele liberarii conditionate
Daca pana la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a savarsit din nou o infractiune, nu s-a dispus revocarea liberarii conditionate si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.

In privinta conditiilor de acordare, nu s-au mentinut dispozitiile care creau regimuri diferentiate de acordare a liberarii intre condamnatii femei si barbati ori intre condamnatii pentru infractiuni comise cu intentie sau din culpa. In primul caz, ratiunea modificarii urmareste reglementarea unui regim unic in care criteriul relevant sa-l reprezinte durata pedepsei executate. In al doilea caz, forma de vinovatie cu care s-a savarsit infractiunea nu mai poate constitui un temei pentru fundamentarea unor regimuri diferentiate de acordare a liberarii conditionate deoarece forma de vinovatie, a fost valorificata in operatiunea de individualizare a pedepsei, care se reflecta in natura, durata si modul de executare a pedepsei asa cum au fost aplicate prin hotararea de condamnare .

Orientarea europeana in aceasta materie dar si a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, pe deplin justificata, este de a reglementa acordarea liberarii conditionate tinand cont exclusiv de conduita condamnatului pe durata executarii pedepsei, pentru ca numai in acest fel poate fi influentata si modelata mai eficient conduita condamnatului care dobandeste astfel o motivare in plus cunoscand ca o buna conduita il aduce mai aproape punerea in libertate. Acordarea liberarii tinand seama de stari de fapt anterioare inceperii executarii, precum natura sau gravitatea infractiunii comise, forma de vinovatie, conduita pe parcursul procesului, constituie o cauza de descurajare a condamnatului in procesul de reintegrare deoarece acesta realizeaza ca liberarea nu depinde de conduita sa pe durata executarii, ci de faptele sale anterioare, pe care oricum nu le mai poate influenta in nici un fel.

In acelasi timp, prin modul de reglementare a conditiilor de acordare se evidentiaza mai clar rolul si ratiunile liberarii conditionate. Practica judiciara din ultimul deceniu a transformat liberarea conditionata, este adevarat si din cauza majorarii drastice a limitelor de pedeapsa, intr-un drept al condamnatului de a fi liberat dupa executarea fractiei de pedeapsa prevazuta de lege . De asemenea, s-a observat ca in ceea ce priveste conditia existentei dovezilor temeinice de indreptare, aceasta a fost socotita ca fiind indeplinita atata timp cat condamnatul nu a fost sanctionat disciplinar pentru abateri comise in perioada incarcerarii.

Liberarea conditionata nu reprezinta un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa pana la termen ci un instrument juridic prin care instanta de judecata constata ca nu mai este necesara continuarea executarii pedepsei in regim de detentie pana la implinirea integrala a duratei stabilite cu ocazia condamnarii intrucat condamnatul, prin conduita avuta pe toata durata executarii, dovedeste ca a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale si convinge astfel instanta ca nu va mai comite infractiuni iar liberarea sa anticipata nu prezinta nici un pericol pentru colectivitate. Pornind de la aceste considerente proiectul reglementeaza urmatoarele conditii in raport cu care este evaluata conduita condamnatului pentru acordarea liberarii conditionate:
a) a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei, a dovedit interes constant in cadrul programelor de recuperare si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale;
b) cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis;
c) a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca acesta s-a indreptat si ca nu va mai savarsi alte infractiuni .

Referitor la procesul de recuperare dupa liberare, pe parcursul termenului de supraveghere condamnatului ii revine nu numai obligatia generala negativa de a nu mai comite alte infractiuni, verificarea respectarii acestei obligatii fiind supusa unui regim de supraveghere, dar si o serie de obligatii prin care se urmareste reacomodarea acestuia cu viata in colectivitate pentru inlesnirea reintegrarii sale sociale.

In acest sens, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul este obligat sa respecte anumite masuri de supraveghere (sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea etc.) ori poate fi obligat sa indeplineasca anumite activitati utile procesului de reintegrare (sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala; sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala organizate sau coordonate de serviciul de probatiune, sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta etc.)

In legatura cu obligatiile ce pot fi impuse condamnatului pe durata liberarii conditionate se observa ca acestea sunt similare sub aspectul continutului cu pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi, care de asemenea se executa pe durata liberarii, insa acestea nu se vor suprapune deoarece legea interzice impunea unor obligatii ce au acelasi continut cu o interdictie aplicata deja cu titlu de pedeapsa accesorie. Numai in masura in care anumite interdictii nu au fost stabilite cu titlu de pedeapsa accesorie iar la data liberarii instanta apreciaza ca utila aplicarea unora dintre acestea, o poate face numai in masura in care aceste interdictii sunt prevazute in cadrul obligatiilor ce pot fi impuse condamnatului liberat si numai cu acest titlu .
Noua reglementare a institutiei liberarii conditionate, prin care condamnatul este supus pe durata termenului de supraveghere unui proces de supraveghere si reacomodare cu viata in colectivitate, a fost inspirata de dispozitiile similare din legislatia penala germana (§ 57-§ 58), spaniola (art. 90) si portugheza (art. 61- art. 63).

Amanarea aplicarii pedepsei in Noul Cod Penal

de
Art. 83 Conditiile amanarii aplicarii pedepsei
(1) Instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
a) pedeapsa stabilita, inclusiv in cazul concursului de infractiuni, este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 41 lit. a) si b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii;
d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei daca infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(3) Amanarea aplicarii pedepsei inchisorii atrage si amanarea aplicarii amenzii care insoteste pedeapsa inchisorii in conditiile art. 62.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat amanarea aplicarii pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere, ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere .

Art. 84 Termenul de supraveghere
(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce ii revin, in conditiile stabilite de instanta.

Art. 85 Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei, sa execute una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in conditiile stabilite de instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca . Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de probatiune;
d) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
e) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala;
f) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
g) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
h) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
i) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme
j) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei fara acordul serviciului de probatiune.
(3) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevazute in alin.(2) lit. a) – e) instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat sa formuleze recomandari in acest sens.
(4) Persoana supravegheata trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului de supraveghere .

Art. 86 Supravegherea
(1) Pe durata termenului de supraveghere datele prevazute in art. 85 alin.(1) lit.c), d) si e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 85 alin.(2) lit.a) – f) si alin.(4) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiilor prevazute in art. 85 alin.(2) lit. g) – j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice incalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute in art. 85 alin.(2) lit. a) – e) intr-un termen cat mai scurt de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare .
(4) Pe durata termenului de supraveghere serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin;
c) persoana supravegheata nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului de supraveghere .

Art. 87 Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de indreptare.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora din obligatiile pe care le-a impus, atunci cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 88 Revocarea amanarii aplicarii pedepsei
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.
(2) In cazul cand, pana la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afara de cazul cand persoana dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca.
(3) Daca dupa amanarea aplicarii pedepsei persoana supravegheata a savarsit o noua infractiune, descoperita in termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amanarii si pedeapsa pentru noua infractiune se calculeaza conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni .

Art. 89 Anularea amanarii aplicarii pedepsei
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus amanarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, amanarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) In caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei rezultate daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 83. Daca se dispune amanarea aplicarii pedepsei, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat anterior amanarea aplicarii pedepsei.

Art. 90 Efectele amanarii aplicarii pedepsei
(1) Persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei nu i se mai aplica pedeapsa si nu este supusa nici unei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita, daca nu a savarsit din nou o infractiune pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amanarii si nu s-a descoperit o cauza de anulare.
(2) Amanarea aplicarii pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotarare .

––––-

Amanarea aplicarii pedepsei consta in stabilirea unei pedepse pentru o persoana gasita vinovata de savarsirea unei infractiuni si amanarea temporara a aplicarii acesteia, atunci cand pedeapsa concret stabilita este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani iar instanta apreciaza, tinand seama de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta anterior si ulterior comiterii infractiunii, ca in raport cu situatia personala a inculpatului, aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada fixa de 2 ani.

Pe parcursul acestui termen de supraveghere persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei este supusa unui proces de supraveghere, cu un continut flexibil si variat, care sa permita atat verificarea conduitei persoanei (putand fi obligata sa nu se deplaseze in anumite locuri, la anumite manifestari sportive ori culturale, sau la alte adunari publice, stabilite de instanta, sa nu comunice cu victima sau cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, sau sa nu se apropie de acestea etc.) cat si sprijinirea acesteia pentru a constientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infractiuni ori de a-i inlesni integrarea sociala (putand fi obligat sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala, sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile in conditiile stabilite de instanta, sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala, sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala etc.)

Sistemul de obligatii pe durata termenului de supraveghere este de asemenea unul flexibil, permitand instantei de judecata sa-l adapteze in raport de conduita persoanei supravegheate fie prin impunerea unor noi obligatii, fie prin sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, ori chiar prin incetarea executarii unora din obligatiile pe care le-a impus initial, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de indreptare.

Pentru a avea mai multe sanse de reusita in procesul de recuperare a persoanei aflata in termenul de supraveghere s-a acordat o atentie sporita rolului consilierilor de probatiune, persoane specializate tocmai in acest gen de activitati, pentru a contribui intr-un mod calificat la procesul de reintegrare sociala. In acest sens, pe durata termenului de supraveghere serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile care ii revin;
c) persoana supravegheata nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului de supraveghere .

Sub aspectul efectelor, la implinirea termenului de supraveghere persoanei fata de care s-a dispus amanarea nu i se mai aplica pedeapsa si pe cale de consecinta nu este supusa nici unei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita daca aceasta a avut o conduita care sa justifice optiunea instantei de a nu-i aplica o pedeapsa.

Pentru a spori eficienta mijloacelor de protectie a intereselor victimei, producerea efectelor este conditionata, printre altele, de indeplinirea integrala a obligatiilor stabilite prin hotarare, in ipoteza neexecutarii acestora fiind obligatorie revocarea amanarii si dispunerea executarii pedepsei, afara de cazul cand infractorul dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca.

Amanarea aplicarii pedepsei se regaseste intr-o reglementare similara in dreptul german (§ 59 si urm. C. pen.), si intr-o reglementare partial diferita in dreptul francez (art. 132-60 C. pen.).

Concursul intre circumstantele atenuante si cele agravante in Noul Cod penal

de

Art. 79 Concursul intre cauze de atenuare sau de agravare
(1) Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la tentativa, circumstante atenuante si cazuri speciale de reducere a pedepsei, in aceasta ordine.

 

 
(2) Daca sunt incidente doua sau mai multe dispozitii care au ca efect agravarea raspunderii penale, pedeapsa se stabileste prin aplicarea succesiva a dispozitiilor privitoare la circumstante agravante, infractiune continuata, concurs sau recidiva.
(3) Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei si una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc conform alin.(1), dupa care limitele de pedeapsa rezultate se majoreaza conform alin.(2).

In cazul cauzelor de atenuare, intelegand aici tentativa, circumstantele atenuante si cazurile speciale de reducere a pedepsei prevazute in partea speciala a codului ori in legile speciale, acestea isi produc efectele succesiv asupra limitelor speciale ale aceleiasi infractiuni, fiind valorificate fara exceptie in procesul de individualizare.

Existenta mai multor cauze de agravare in cazul aceleiasi infractiuni, respectiv circumstante agravante, infractiune continuata sau recidiva, va atrage aplicarea succesiva a tratamentului sanctionator prevazut pentru aceste cauze .

Cand in cazul aceleiasi infractiuni sunt incidente atat cauze de atenuare cat si de agravare, dupa regulile deja aratate, se va da efect mai intai cauzelor de atenuare si apoi cauzelor de agravare, in acest fel fiind valorificate corespunzator ambele categorii in procesul de individualizare a pedepsei.

Circumstantele agravante in Noul Cod Penal

de
Art. 77 Circumstante agravante
Urmatoarele imprejurari constituie circumstante agravante:
a) savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna;
b) savarsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri;
d) savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor;
e) savarsirea infractiunii profitand de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate, datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze;
f) savarsirea infractiunii in stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau alte substante psihoactive, cand a fost provocata in vederea comiterii infractiunii;
g) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta.

Art. 78 Efectele circumstantelor agravante
(1) In cazul in care exista circumstante agravante, maximul pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se poate majora cu pana la 2 ani in cazul inchisorii, respectiv cu pana la o treime din acest maxim in cazul pedepsei amenzii.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul circumstantelor agravante retinute.

Modul in care aceste circumstante functioneaza astazi in practica judiciara ofera adeseori exemple tipice de analogie in defavoarea inculpatului, procedeu prohibit in dreptul penal si sanctionat de jurisprudenta CEDO pe terenul art. 7 din Conventie . Mai trebuie mentionat si faptul ca niciunul dintre sistemele legislative de referinta (german, italian, spaniol, portughez, olandez, elvetian, belgian, francez etc.) nu contine o reglementare a unor circumstante agravante judiciare.
Sub aspectul continutului circumstantelor agravante s-a procedat la o reevaluare a imprejurarilor care au aptitudinea de a evidentia un grad de pericol ridicat astfel incat sa justifice retinerea acestora ca circumstante legale.

Astfel, s-a extins si sfera de aplicare a circumstantei privind comiterea infractiunii de catre o persoana in stare de intoxicatie preordinata, la cauzele care determina aceasta stare fiind adaugate, pe langa alcool, si alte substante psihoactive, a caror consumare reprezinta o incalcare a unei interdictii legale sau medicale. Introducea acestei circumstante este determinata de constatarile practicii judiciare din ultimii ani conform carora numeroase infractiuni contra persoanei si contra patrimoniului, dar nu numai, se comit pe fondul consumului de alcool, de droguri sau de alte substante interzise ori cu regim special.

S-a renuntat la agravarea raspunderii in cazul comiterii infractiunii din motive josnice deoarece, prin forta lucrurilor, in majoritatea covarsitoare a cazurilor comiterea infractiunilor nu este animata de resorturi care pot starni admiratie sau pot reprezenta repere morale.

In masura in care, intr-un caz concret, mobilul comiterii infractiunii evidentiaza in mod flagrant nivelul scazut de constiinta al infractorului, aceasta imprejurare poate fi avuta in vedere in procesul de individualizare al pedepsei. In plus, continutul acestei circumstante nu a fost niciodata delimitat cu precizie de doctrina si jurisprudenta.
Totodata a fost introdusa o noua circumstanta agravanta, constand in savarsirea infractiunii profitand de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate, datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii sau altor cauze, intrucat o asemenea imprejurare evidentiaza o periculozitate ridicata a infractiunii dar si a infractorului.

In privinta efectelor circumstantelor agravante acestea se determina prin aplicarea unei fractii de o treime asupra limitelor speciale ale pedepsei amenzii prevazute de lege pentru infractiunea comisa, iar in cazul pedepsei inchisorii prin aplicarea facultativa a unui spor de pana la 2 ani.

Circumstantele atenuante in Noul Cod Penal

de
Art. 75 Circumstante atenuante
(1) Urmatoarele imprejurari constituie circumstante atenuante legale:
a) savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava;
b) depasirea limitelor legitimei aparari;
c) depasirea limitelor starii de necesitate.
(2) Pot constitui circumstante atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii;
b) imprejurari legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Art. 76 Efectele circumstantelor atenuante
(1) In cazul in care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime.
(2) Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, in cazul retinerii circumstantelor atenuante se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data, indiferent de numarul circumstantelor atenuante retinute.

A fost inlaturata circumstanta privitoare la conduita buna a infractorului anterior savarsirii infractiunii, ramanand ca o asemenea imprejurare sa fie avuta in vedere in cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei.

De asemenea, a fost regandita reglementarea efectelor circumstantelor atenuante, sub aspectul intinderii si a modului de determinare al acestor efecte . Existenta circumstantelor atenuante conduce la reducerea cu 1/3 a limitei speciale maxime si minime ale pedepsei prevazute de lege .

Reducerea atat a limitei speciale minime cat si a celei maxime a pedepsei confera judecatorului o mai mare libertate de apreciere in stabilirea concreta a pedepsei prin aceea ca nu mai este obligat sa aplice, de drept, o pedeapsa sub minimul special al pedepsei dar pastreaza aceasta posibilitate in masura in care operatiunea de individualizare conduce la o asemenea concluzie. In acelasi timp, prin reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o fractie (1/3) se realizeaza o determinare proportionala a efectului atenuant tinand cont de gradul de pericol abstract stabilit de legiuitor pentru o anumita infractiune .

Pedepsele complementare in Noul Cod Penal

de

Art. 66 Continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi consta in interzicerea exercitarii, pe o perioada de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul Romaniei;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori de a se apropia de acestea;
(2) Cand legea prevede interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica, instanta dispune interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in alin.(1) lit.a) si b).
(3) Interzicerea exercitarii drepturilor prevazute la alin.(1) lit.a) si b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevazuta in alin.(1) lit.c) nu se va dispune atunci cand exista motive intemeiate de a crede ca viata persoanei expulzate este pusa in pericol, ori ca persoana va fi supusa la tortura sau alte tratamente inumane ori degradante in statul in care urmeaza a fi expulzata.

Art. 67 Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii unor drepturi poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea sau amenda si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi este obligatorie cand legea prevede aceasta pedeapsa pentru infractiunea savarsita.
(3) Interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei nu se aplica in cazul in care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere .

Art. 68 Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Executarea pedepsei interzicerii exercitarii unor drepturi incepe:
a) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa amenzii;
b) de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere;
c) dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
(2) In cazul in care s-a dispus liberarea conditionata, interzicerea dreptului strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei se executa la data liberarii.
(3) Daca se dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, pentru alte motive decat savarsirea unei noi infractiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data revocarii sau inlocuirii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.

Art. 69 Degradarea militara
(1) Pedeapsa complementara a degradarii militare consta in pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare .
(2) Degradarea militara se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in retragere, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata.
(3) Degradarea militara poate fi aplicata condamnatilor militari in activitate, in rezerva sau in retragere pentru infractiuni savarsite cu intentie, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani.

Art. 70 Publicarea hotararii de condamnare
(1) Publicarea hotararii definitive de condamnare se poate dispune cand, tinand seama de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana condamnatului, instanta apreciaza ca publicarea va contribui la prevenirea savarsirii altor asemenea infractiuni .
(2) Hotararea de condamnare se publica in extras, in forma stabilita de instanta, intr-un cotidian local sau national, o singura data .
(3) Publicarea hotararii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fara a se dezvalui identitatea persoanei vatamate.

Prin reducerea duratei interzicerii exercitarii unor drepturi se urmareste o motivare suplimentara a condamnatului pentru respectarea legalitatii prin stabilirea unui orizont de timp rezonabil la implinirea caruia vor inceta aceste restrictii .

Sub aspectul continutului, pedeapsa complementara da posibilitatea interzicerii exercitarii urmatoarelor drepturi:
a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfasura activitatea de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii;
h) dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule, stabilite de instanta;
j) dreptul de a parasi teritoriul Romaniei;
k) dreptul de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla in anumite localitati stabilite de instanta;
m) dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta ori de a se apropia de acestea.
Prin diversificarea continutului acestei pedepse se realizeaza o mai buna adecvare a sanctiunii in raport cu imprejurarile concrete ale cauzei sporindu-i in acest fel considerabil eficienta.

Totodata, au fost introduse in continutul pedepsei complementare o parte din sanctiunile care in prezent se regasesc in materia masurilor de siguranta, respectiv interzicerea de a se afla in anumite localitati, expulzarea strainilor si interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata, intrucat prin natura lor acestea au un pronuntat caracter punitiv urmarind in principal restrangerea libertatii de miscare si numai indirect, datorita acestui efect, se realizeaza inlaturarea starii de pericol si prevenirea comiterii de noi infractiuni .

Reglementarea actuala este in acord si cu viziunea majoritatii sistemelor europene asupra acestor sanctiuni (art. 131-30 C. pen. francez, art. 39 C. pen. spaniol, art. 39 C. pen. polonez).
Un alt element de noutate priveste largirea domeniului de aplicare a acestei pedepse realizata prin extinderea sferei pedepselor principale pe langa care aceasta poate fi dispusa, astfel, interzicerea exercitarii unor drepturi fiind posibila atat pe langa pedeapsa inchisorii, indiferent de durata acesteia, cat si pe langa pedeapsa amenzii. Conceptia codului penal vechi, care conditioneaza posibilitatea aplicarii pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi de savarsirea unei infractiuni de o anumita gravitate exprimata in aplicarea pedepsei inchisorii de cel putin 2 ani, a fost abandonata in favoarea unei reglementari mai flexibile, care permite evaluarea necesitatii aplicarii pedepsei complementare tinand seama de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, fara a mai interesa natura sau durata pedepsei principale aplicate. O reglementare similara contine si art. 131-7 C. pen. francez.

Modificari au fost aduse si in legatura cu momentul inceperii executarii pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi, prin instituirea a doua exceptii de la regula executarii acestei pedepse dupa ce pedeapsa inchisorii a fost executata sau considerata ca executata.

Aceste exceptii sunt intalnite in cazul condamnarii la pedeapsa amenzii sau al suspendarii conditionate a executarii pedepsei sub supraveghere, situatii in care executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi incepe de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare .

In materia pedepselor complementare a fost introdusa o noua pedeapsa, publicarea hotararii definitive de condamnare, cu scopul de a creste eficienta mesajului actului de justitie dar si pentru a asigura o reparatie de ordin moral persoanei vatamate. Aceasta pedeapsa, ce a fost reglementata anterior in Codul Penal din 1936 (art. 61 – 62), se regaseste regasea in vechiul cod in categoria pedepselor aplicabile persoanei juridice, iar in legislatiile penale europene este intalnita in Olanda (art. 36 C. pen.), Italia (art. 19 C. pen.), Franta (art. 131-35 C. pen.) si Polonia (art. 39 C. pen.)

Pedepsele accesorii in Noul Cod Penal

de

Art. 65 Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitarii unor drepturi
(1) Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute in art. 66 alin.(1) lit.a), b), d) – n) a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara.


(2) In cazul pedepsei detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie consta in interzicerea de drept a exercitarii urmatoarelor drepturi:
a) dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice;
b) dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile parintesti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator.
(3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
(4) In cazul detentiunii pe viata, pedeapsa accesorie prevazuta la alin.(2) lit.c) se pune in executare la data liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.

Pedeapsa accesorie in cazul pedepsei detentiunii pe viata este reglementata similar cu dispozitiile vechi si se aplica de drept, prin efectul legii, iar sub aspectul continutului poarta asupra a 6 drepturi expres prevazute (dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice; dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat; dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei; dreptul de a alege; drepturile parintesti; dreptul de a fi tutore sau curator).

Pedeapsa accesorie in cazul pedepsei inchisorii isi pastreaza caracteristicile esentiale din reglementarea veche insa sfera pedepsei accesorii obligatorii, constand in interzicerea exercitarii unor drepturi ca urmare a aplicarii unei pedepse privative de libertate, a fost redusa, in timp ce sfera pedepsei accesorii facultative, constand in interzicerea exercitarii unor drepturi atunci cand instanta considera necesar, a fost semnificativ extinsa.

Pedeapsa accesorie obligatorie consta in interzicerea exercitarii drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, ori de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, iar ratiunea pentru care s-a mentinut ingradirea acestora prin efectul legii se explica prin vadita incompatibilitate dintre starea de persoana condamnata aflata in executarea unei pedepse privative de libertate si exigentele cerute pentru reprezentarea sau slujirea interesului public.
Acest temei nu mai este la fel de convingator in cazul dreptului de a alege, drepturilor parintesti ori a dreptului de a fi tutore sau curator, fapt pentru care acestea au fost excluse din continutul pedepsei accesorii obligatorii ramanand instantei posibilitatea de a interzice exercitarea acestora ca pedeapsa accesorie facultativa.

Un argument in plus a reprezentat si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului care, prin decizii de speta, a subliniat anumite exigente privitoare la conditiile de restrangere a exercitarii drepturilor parintesti ori a dreptului de a alege, drepturi aflate sub protectia Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

In legatura cu interzicerea exercitarii drepturilor parintesti legiuitorul, in urma hotararii pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sabou si Pircalab contra Romania, a intervenit operand modificarile necesare in materie prin Legea nr. 278/2006, stabilind ca interzicerea nu mai opereaza de drept ci ramane instantei sarcina de a aprecia necesitatea acestei sanctiuni, reglementari ce au fost preluate, sub o alta forma si de noul cod.

In ceea ce priveste insa interzicerea exercitarii dreptului de a alege, care se aplica de drept cu titlu de pedeapsa accesorie pe durata executarii oricarei pedepse privative de libertate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, prin hotararea pronuntata de Marea Camera la 6 octombrie 2005 in cauza Hirst impotriva Marii Britanii (nr. 2), ca interzicerea generala si nediferentiata a dreptului de vot al detinutilor, daca este aplicabila de drept tuturor detinutilor condamnati ce se afla in executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale si independent de natura sau de gravitatea infractiunii pe care au comis-o si de situatia lor personala, este incompatibila cu articolul 3 din Protocolul 1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

Tinand seama de argumentele Curtii, ca si in cazul interzicerii drepturilor parintesti, reglementarea din noul cod introduce dreptul de a alege in sfera pedepsei accesorii facultative lasand astfel instantei libertatea de a aprecia daca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara.

Pedeapsa accesorie facultativa consta in interzicerea exercitarii, pe durata executarii unei pedepse privative de libertate, a acelor drepturi pe care judecatorul a considerat necesar sa le interzica persoanei condamnate cu titlu de pedeapsa complementara.

De la aceasta regula sunt exceptate: dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice; dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, care intra in continutul pedepsei accesorii obligatorii si care se executa chiar daca nu au fost interzise cu titlul de pedeapsa complementara; dreptul strainului de a se afla pe teritoriul Romaniei, intrucat aceasta sanctiune, prin natura sa, poate fi pusa in executare numai dupa executarea pedepsei principale si nu concomitent cu aceasta. O reglementare similara intalnim in art. 131-29 C. pen. francez.
Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi se executa, din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala a fost executata sau considerata ca executata.

O situatie particulara, care reprezinta o exceptie de la regula, se intalneste in cazul interzicerii exercitarii dreptului de a se afla pe teritoriul Romaniei unui strain, condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata, caz in care pedeapsa accesorie se va executa sub acest aspect de la data liberarii conditionate sau dupa ce pedeapsa a fost considerata ca executata.

Pedeapsa Amenzii in Noul Cod Penal

de
Art. 61 Stabilirea amenzii
(1) Amenda consta in suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca statului.
(2) Cuantumul amenzii se stabileste prin sistemul zilelor – amenda. Suma corespunzatoare unei zile – amenda, cuprinsa intre 10 lei si 500 lei, se inmulteste cu numarul zilelor-amenda care este cuprins intre 15 zile si 400 de zile.
(3) Instanta stabileste numarul zilelor-amenda potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzatoare unei zile – amenda se stabileste tinand seama de situatia materiala a condamnatului, dar si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in intretinerea sa.
(4) Limitele speciale ale zilelor – amenda sunt cuprinse intre:
a) 60 si 180 de zile-amenda, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita numai pedeapsa amenzii;
b) 120 si 240 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult doi ani;
c) 180 si 300 de zile-amenda, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de doi ani.
(5) Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial iar pedeapsa prevazuta de lege este numai amenda ori instanta opteaza pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amenda se pot majora cu o treime. La stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va tine seama si de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.
(6) Fractiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplica limitelor speciale ale zilelor-amenda prevazute in alin.(4) si (5).

Art. 62 Amenda care insoteste pedeapsa inchisorii
(1) Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe langa pedeapsa inchisorii, se poate aplica si pedeapsa amenzii.
(2) Limitele speciale ale zilelor-amenda prevazute in art. 61 alin. (4) lit. b) si c) se determina in raport de durata pedepsei inchisorii stabilita de instanta si nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
(3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzatoare unei zile-amenda se va tine seama de valoarea folosului patrimonial obtinut sau urmarit.

Art. 63 Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii
(1) Daca persoana condamnata nu executa, cu rea credinta, pedeapsa amenzii, in tot sau in parte, si nu poate fi executata silit, numarul zilelor – amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare.
(2) Daca amenda neexecutata a insotit pedeapsa inchisorii, numarul zilelor – amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare, care se adauga la pedeapsa inchisorii, pedeapsa astfel rezultata fiind considerata o singura pedeapsa.
(3) In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii in conditiile alin.(1) si (2), unei zile – amenda ii corespunde o zi de inchisoare.

Art. 64 Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii
(1) In cazul in care pedeapsa amenzii nu poate fi executata in tot sau in parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimtamantul acesteia, instanta inlocuieste obligatia de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca . Unei zile – amenda ii corespunde o zi de munca in folosul comunitatii.
(2) Daca amenda inlocuita conform dispozitiilor alin.(1) a insotit pedeapsa inchisorii, obligatia de munca in folosul comunitatii se executa dupa executarea pedepsei inchisorii.
(3) Coordonarea executarii obligatiei de munca in folosul comunitatii se face de serviciul de probatiune.
(4) Executarea muncii in folosul comunitatii dispusa in conditiile alin.(1) inceteaza prin plata amenzii corespunzatoare zilelor-amenda ramase neexecutate.
(5) Instanta inlocuieste zilele-amenda neexecutate prin munca in folosul comunitatii cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare daca:
a) persoana condamnata nu executa obligatia de munca in folosul comunitatii in conditiile stabilite de instanta;
b) persoana condamnata savarseste o noua infractiune descoperita inainte de executarea integrala a obligatiei de munca in folosul comunitatii. Zilele-amenda neexecutate prin munca in folosul comunitatii la data comiterii noii infractiuni, inlocuite cu inchisoarea, se adauga la pedeapsa pentru noua infractiune .
(6) Daca persoana condamnata, aflata in situatia prevazuta in alin.(1), nu isi da consimtamantul la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, amenda neexecutata se inlocuieste cu pedeapsa inchisorii conform art. 63.

Un prim element de noutate consta in calcularea amenzii prin sistemul zilelor amenda, care, prin mecanismul de determinare a cuantumului, asigura o mai buna individualizare a pedepsei concret aplicate atat sub aspectul proportionalitatii, exprimat in numarul zilelor-amenda, cat si al eficientei, prin determinarea valorii unei zile-amenda tinand seama de situatia patrimoniala a condamnatului.

Acest sistem foloseste doua elemente esentiale pentru determinarea cuantumului amenzii si anume: numarul zilelor-amenda, care exprima gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului, considerent pentru care numarul acestora se stabileste pe baza criteriilor generale de individualizare a pedepsei, si valoarea unei zile-amenda, care reprezinta suma de bani corespunzatoare unei zile-amenda ce se determina tinand seama de situatia materiala a condamnatului si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in grija sa.

Odata stabilite, numarul zilelor-amenda se inmulteste cu valoarea unei zile-amenda iar rezultatul obtinut reprezinta suma pe care condamnatul a fost obligat sa o plateasca cu titlul de amenda.

Acest sistem de aplicare a pedepsei amenzii este intalnit in codurile penale din Germania (§ 40), Spania (art. 50), Franta (art. 131-5), Portugalia (art. 47), Elvetia (art. 34, in vigoare de la 1 ianuarie 2007), Suedia (cap. 25, sectiunea 1), Finlanda (cap. 2 sectiunea 4) si a fost preluat si de Legea nr. 301/2004.

Noul Cod Penal stabileste limitele generale ale numarului zilelor-amenda intre 15 zile si 400 de zile iar cele ale valorii unei zile-amenda intre 10 lei si 500 lei. In privinta limitelor speciale, variabile progresiv sunt doar limitele numarului zilelor-amenda care, ca si in actualul cod penal, se determina in raport de modul in care norma de incriminare prevede amenda ca pedeapsa unica ori alternativ cu pedeapsa inchisorii de o anumita durata .

Al doilea element de noutate consta in posibilitatea fie de a majora limitele speciale ale pedepsei amenzii, fie de a aplica amenda cumulativ cu pedeapsa inchisorii, atunci cand prin infractiunea savarsita s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial. Ratiunea introducerii acestei reglementari este explicata de necesitatea de a consacra mijloace de constrangere penala eficiente care sa nu presupuna majorarea duratei pedepsei inchisorii.

In ultimul deceniu si jumatate fenomenul infractional s-a amplificat ca urmare a cresterii considerabile a numarului infractiunilor contra patrimoniului ori a celor susceptibile de a aduce beneficii patrimoniale infractorilor iar in fata acestei realitati pana acum, in planul politicii penale, s-a considerat ca fiind oportuna si suficienta majorarea semnificativa a pedepsei inchisorii pentru aceste infractiuni efectul nefiind nici pe departe cel scontat. Reversul unei asemenea abordari a dus la aparitia unor pedepse cu inchisoarea disproportionate in raport cu importanta valorii sociale protejate de legea penala si locul acesteia in cadrul ierarhiei valorilor ocrotite penal, ajungandu-se astfel la cazuri in care pedeapsa pentru anumite infractiuni contra patrimoniului sa fie egala cu cea prevazuta pentru unele infractiuni contra vietii.
Pentru a asigura mijloacele juridice necesare si eficiente in prevenirea si sanctionarea acestei categorii de infractiuni prin care s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, pe fondul diminuarii semnificative a duratei pedepsei cu inchisoarea asa cum se observa in partea speciala a proiectului, s-a optat pentru solutia introducerii posibilitatii aplicarii si a unei constrangeri de ordin patrimonial, atunci cand instanta apreciaza ca o asemenea sanctiune este necesara si contribuie la o mai buna individualizare a pedepsei. Astfel, in cazul in care pentru infractiunea savarsita, prin care s-a urmarit obtinerea unui folos patrimonial, legea prevede numai pedeapsa amenzii, sau pedeapsa amenzii este prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii dar instanta opteaza pentru aplicarea amenzii, limitele speciale ale acesteia se pot majora cu o treime.

Daca in schimb legea prevede pentru infractiunea comisa numai pedeapsa cu inchisoarea, sau pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa amenzii dar instanta opteaza pentru aplicarea pedepsei cu inchisoarea, instanta va putea aplica pe langa pedeapsa inchisorii, atunci cand va considera necesar, si pedeapsa amenzii care va insoti astfel pedeapsa inchisorii. Durata pedepsei inchisorii si cuantumul pedepsei amenzii vor fi stabilite pe baza criteriilor de individualizare a celor doua pedepse intre limitele speciale prevazute de lege pentru infractiunea savarsita.

Posibilitatea aplicarii unei amenzi alaturi de pedeapsa inchisorii pentru aceeasi fapta nu reprezinta o premiera pentru legislatia noastra penala, fiind intalnita in Codul penal din 1936 [art. 25 pct.5 si art. 52 alin.(1)] iar in prezent este consacrata si in dreptul francez (art. 131-2, 131-5 C. pen.), olandez [art. 9 alin.(3) C. pen.], italian [art. 24 alin.(2)], elvetian (art. 50), german (§ 41), reglementarea propusa fiind inspirata de prevederile codului german.

Un alt element de noutate apare in reglementarea inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii ori a executarii pedepsei amenzii prin prestarea unei munci in folosul comunitatii. Reglementarea veche prevedea ca sustragerea cu rea-credinta a condamnatului de la plata amenzii conduce la inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, dar acest lucru este posibil numai daca infractiunea pentru care s-a pronuntat condamnarea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii.

In cazul in care infractiunea savarsita este sanctionata numai cu amenda sau nu se face dovada sustragerii cu rea-credinta de la plata amenzii la care a fost condamnat, institutia inlocuirii amenzii devine inoperabila. De asemenea, daca cel condamnat, desi de buna-credinta, nu poate executa pedeapsa amenzii si nici nu are bunuri care sa poata fi executate silit nu va suporta in final nici un fel de constrangere ca efect al infractiunii comise.

Pentru a inlatura aceste neajunsuri ale reglementarii actuale, in cazul neexecutarii amenzii cu rea-credinta, se trece mai intai la executarea silita a condamnatului si daca nici in acest fel nu se poate obtine contravaloarea amenzii, din cauza relei credinte a condamnatului, care si-a diminuat ori instrainat bunurile care puteau fi executate silit, instanta procedeaza la inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii prin transformarea zilelor de amenda stabilite prin hotararea initiala de condamnare in zile de inchisoare. In acest fel dispare inconvenientul din vechea reglementare care permitea inlocuirea amenzii cu inchisoarea numai daca aceasta din urma era prevazuta de norma de incriminare. O dispozitie similara regasim, spre exemplu, in art. 36 alin.(1) C. pen. elvetian (forma in vigoare de la 1 ianuarie 2007) sau art. 49 C. pen. portughez.

In ipoteza in care condamnatul este de buna credinta insa se afla in imposibilitatea de a executa in tot sau in parte pedeapsa amenzii si nici nu poate fi executat silit din motive neimputabile, instanta, cu consimtamantul prealabil al condamnatului, inlocuieste zilele de amenda cu un numar corespunzator de zile de munca in folosul comunitatii. Reglementata in acest fel munca in folosul comunitatii apare, sub aspectul naturii juridice, ca o forma substitutiva de executare a pedepsei amenzii in cazul persoanelor de buna credinta insolvabile care consimt la executarea pedepsei amenzii in aceasta modalitate. Pana la executarea integrala a obligatiei de munca in folosul comunitatii aceasta poate inceta, daca persoana condamnata achita suma de bani corespunzatoare zilelor de amenda ramase neexecutate, ori poate fi transformata in privare de libertate prin inlocuirea zilelor de amenda neexecutate in zile de inchisoare, daca persoana condamnata fie nu executa munca in folosul comunitatii in conditiile stabilite de instanta fie savarseste o noua infractiune . Dispozitii similare contin art. 36 alin.(3) lit. c) C. pen. elvetian, art. 53 C. pen. spaniol, art. 48 C. pen. portughez.

Detentiunea (inchisoarea) pe viata in Noul Cod Penal

de
Art. 56 Regimul detentiunii pe viata
Detentiunea pe viata consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata si se executa potrivit legii privind executarea pedepselor.


Art. 57 Neaplicarea detentiunii pe viata
Daca la data pronuntarii hotararii de condamnare inculpatul a implinit varsta de 60 de ani, in locul detentiunii pe viata i se poate aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima.

Art. 58 Inlocuirea detentiunii pe viata
In cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de 60 de ani in timpul executarii pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viata poate fi inlocuita cu pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani si pedeapsa interzicerii exercitarii unor drepturi pe durata ei maxima, daca a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei, a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca, si a facut progrese constante si evidente in vederea reintegrarii sociale.

Art. 59 Calculul pedepsei in cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata
In cazul comutarii sau inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii, perioada de detentiune executata se considera ca parte executata din pedeapsa inchisorii.

––––-

Pentru a asigura posibilitatea unei cat mai bune individualizari in raport de particularitatile diferitelor situatii concrete care pot aparea in practica s-a dat posibilitatea instantei de judecata sa aprecieze, tinand seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei – unul dintre aceste criterii fiind personalitatea, nivelul de educatie, varsta si starea de sanatate – daca intr-un caz concret se impune sau nu aplicarea pedepsei detentiunii pe viata.

O modificare in acelasi sens si avand la baza aceleasi ratiuni priveste renuntarea la inlocuirea obligatorie a pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii cand condamnatul a implinit varsta de 60 de ani.

Obligativitatea inlocuirii detentiunii pe viata cu inchisoarea, din actuala reglementare, conditionata exclusiv de varsta condamnatului este criticabila intrucat nu se tine seama in nici un fel de conduita condamnatului in timpul executarii pedepsei si in plus, daca partea din detentiune executata este cel putin egala cu durata inchisorii cu care s-a facut inlocuirea, este obligatorie eliberarea condamnatului pentru executarea pedepsei inchisorii la termen, desi este evident ca nu aceasta a fost intentia legiuitorului.

Potrivit vechiului Cod penal o persoana in varsta de 35 de ani condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata ar trebui eliberata in mod obligatoriu in momentul implinirii varstei de 60 de ani intrucat pedeapsa inchisorii de 25 de ani, cu care s-a inlocuit detentiunea pe viata, se constata ca fiind executata.

 

Categoriile Pedepselor din Noul Cod penal

de
Art. 53 Pedepsele principale
Pedepsele principale sunt:
a) detentiunea pe viata;
b) inchisoarea;
c) amenda.

Art. 54 Pedeapsa accesorie
Pedeapsa accesorie consta in interzicerea exercitarii unor drepturi, din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei privative de libertate.

Art. 55 Pedepsele complementare
Pedepsele complementare sunt:
a) interzicerea exercitarii unor drepturi;
b) degradarea militara;
c) publicarea hotararii de condamnare .

––––

Noua reglementare a categoriilor de pedeapsa incepe cu pedepsele principale, continua cu pedepsele accesorii si se incheie cu pedepsele complementare, iar ca elemente de noutate, in categoria pedepselor complementare a fost diversificat continutul pedepsei interzicerii unor drepturi si a fost introdusa o noua pedeapsa constand in afisarea sau publicarea hotararii definitive de condamnare .

Pedepsele in Noul Cod penal

de

Sistemul pedepselor este reglementat in Titlul III si este structurat pe capitole si sectiuni:

a) Capitolul I Categoriile pedepselor ( art. 53 – art. 55);

 

 
b) Capitolul al II- lea Pedepsele principale:
– Sectiunea 1 – Detentiunea pe viata ( art. 56 – art. 59);
– Sectiunea a 2-a – Inchisoarea (art. 60);
– Sectiunea a 3-a – Amenda (art. 61 – art. 64);

c) Capitolul al III- lea Pedeapsa accesorie si Pedepsele complementare:
– Sectiunea 1 -Pedeapsa accesorie (art. 65),
– Sectiunea a 2-a – Pedepsele complementare (art. 66 – art. 70);

d) Capitolul al IV – lea Calculul duratei pedepselor (art. 71 – art. 73);

e) Capitolul al V- lea Individualizarea pedepselor:
– Sectiunea 1 – Dispozitii generale (art. 74);
– Sectiunea a 2-a – Circumstantele atenuante si agravante (art. 75 – art. 79);
– Sectiunea a 3-a – Renuntarea la aplicarea pedepsei (art. 80 – art. 82);
– Sectiunea a 4-a – Amanarea aplicarii pedepsei (art. 83 – art. 90);
– Sectiunea a 5-a – Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (art. 91 – art. 98);
– Sectiunea a 6-a – Liberarea conditionata (art. 99 – art. 106).

Coautorul, instigatorul si complicele in Noul Cod Penal (art. 45 – 52)

de
Art. 45 Autorul
Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

Art. 46 Coautorii
Coautori sunt persoanele care savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala

Art. 47 Instigatorul
Instigator este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 48 Complicele
(1) Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.

Art. 49 Pedeapsa in cazul participantilor
Coautorul, instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu intentie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.

Art. 50 Circumstante personale si reale
(1) Circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti.
(2) Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra autorului si a participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Art. 51 Impiedicarea savarsirii infractiunii
(1) Participantul nu se pedepseste daca denunta in timp util savarsirea infractiunii si astfel este impiedicata consumarea ei, sau daca impiedica el insusi consumarea infractiunii.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul denuntarii sau impiedicarii constituie o alta infractiune, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune .

Art. 52 Participatia improprie
(1) Persoana care, cu intentie, savarseste nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala la care, din culpa sau fara vinovatie, contribuie cu acte de executare o alta persoana, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.
(2) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta comisa cu intentie.
(3) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune .
(4) Dispozitiile art. 50 si 51 se aplica in mod corespunzator.

–––––-

Proiectul, ca si Codul penal in vigoare, reglementeaza participatia penala prin referire la „fapta prevazuta de legea penala” si nu prin raportarea activitatii autorului, instigatorilor si complicilor la infractiune, asa cum apreciaza unii autori de drept penal.

Proiectul aduce o reglementare explicita a coautoratului, ceruta de doctrina si practica si intalnita si in alte legislatii (spre exemplu, art. 28 C. pen. spaniol). De asemenea, proiectul pastreaza institutia participatiei improprii, devenita traditionala in dreptul nostru si care s-a dovedit functionala fara dificultati in practica, in detrimentul teoriei autorului mediat.

Reglementarea participatiei improprii a fost insa completata cu prevederile referitoare la coautorat.

 

 

Unitatea si Pluralitatea de infractiuni in Noul Cod penal (Art. 34 – 44)

de
Art. 34 Unitatea infractiunii continuate si a celei complexe
(1) Infractiunea este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii si impotriva aceluiasi subiect pasiv, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni .
(2) Infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 35 Pedeapsa pentru infractiunea continuata si infractiunea complexa
(1) Infractiunea continuata se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, al carei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.
(2) Infractiunea complexa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune .
(3) Infractiunea complexa savarsita cu intentie depasita, daca s-a produs numai rezultatul mai grav al actiunii secundare, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea complexa consumata.

Art. 36 Recalcularea pedepsei pentru infractiunea continuata sau complexa
Daca cel condamnat definitiv pentru o infractiune continuata sau complexa este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior.

Art. 37 Concursul de infractiuni
(1) Exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs real de infractiuni si atunci cand una din infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni .
(2) Exista concurs formal de infractiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de o persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc sau a urmarilor pe care le-a produs, realizeaza continutul mai multor infractiuni .

Art. 38 Pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni
(1) In caz de concurs de infractiuni, se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte si se aplica pedeapsa, dupa cum urmeaza:
a) cand s-a stabilit o pedeapsa cu detentiune pe viata si una sau mai multe pedepse cu inchisoare ori cu amenda, se aplica pedeapsa detentiunii pe viata;
b) cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se poate adauga un spor de pana la jumatate din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se poate adauga un spor de pana la o jumatate din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) cand s-a stabilit o pedeapsa cu inchisoare si o pedeapsa cu amenda, se aplica pedeapsa inchisorii, la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii;
e) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare si mai multe pedepse cu amenda se aplica pedeapsa inchisorii conform lit. b) la care se adauga in intregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
(2) Atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare, daca prin adaugare la pedeapsa cea mai grea a unui spor de jumatate din totalul celorlalte pedepse cu inchisoare stabilite s-ar depasi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile concurente pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 20 ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.

Art. 39 Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente
(1) Daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta, se aplica dispozitiile art. 38.
(2) Dispozitiile art. 38 se aplica si in cazul in care, dupa ce o hotarare de condamnare a ramas definitiva, se constata ca cel condamnat mai suferise o condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta .
(3) Daca infractorul a executat integral sau partial pedeapsa aplicata prin hotararea anterioara, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente.
(4) Dispozitiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infractiuni se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.
(5) In cazul contopirii pedepselor conform alineatelor precedente se tine seama si de pedeapsa aplicata printr-o hotarare de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o infractiune concurenta, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 40 Recidiva
(1) Exista recidiva cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an si pana la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare, condamnatul savarseste din nou o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani.
(2) Exista recidiva si in cazul in care una dintre pedepsele prevazute in alin.(1) este detentiunea pe viata.
(3) Pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotararea de condamnare pronuntata in strainatate, pentru o fapta prevazuta si de legea penala romana, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.

Art. 41 Condamnari care nu atrag starea de recidiva
La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la:
a) faptele care nu mai sunt prevazute de legea penala;
b) infractiunile amnistiate;
c) infractiunile savarsite din culpa.

Art. 42 Pedeapsa in caz de recidiva
(1) Daca inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata se savarseste o noua infractiune in stare de recidiva, pedeapsa stabilita pentru aceasta se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(2) Cand inainte ca pedeapsa anterioara sa fi fost executata sau considerata ca executata sunt savarsite mai multe infractiuni concurente, dintre care cel putin una se afla in stare de recidiva, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozitiilor referitoare la concursul de infractiuni, iar pedeapsa rezultata se adauga la pedeapsa anterioara neexecutata ori la restul ramas neexecutat din aceasta.
(3) Daca prin insumarea pedepselor in conditiile alin.(1) si (2) s-ar depasi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel putin una dintre infractiunile savarsite pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de 15 ani sau mai mare, in locul pedepselor cu inchisoare se poate aplica pedeapsa detentiunii pe viata.
(4) Cand pedeapsa anterioara sau pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita in stare de recidiva este detentiunea pe viata, se va executa pedeapsa detentiunii pe viata.
(5) Daca dupa ce pedeapsa anterioara a fost executata sau considerata ca executata, se savarseste o noua infractiune in stare de recidiva, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infractiune se majoreaza cu jumatate.
(6) Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare pentru noua infractiune si mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata, se descopera ca cel condamnat se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. (1) – (5).
(7) Dispozitiile alin. 6 se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii.

Art. 43 Pluralitatea intermediara
(1) Exista pluralitate intermediara de infractiuni cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata, condamnatul savarseste din nou o infractiune si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva.
(2) In caz de pluralitate intermediara pedeapsa pentru noua infractiune si pedeapsa anterioara se contopesc potrivit dispozitiilor de la concursul de infractiuni .

Art. 44 Pedepsele complementare, accesorii si masurile de siguranta in caz de pluralitate de infractiuni
(1) Daca pentru una dintre infractiunile savarsite s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa principala.
(2) Cand s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu un continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa principala.
(3) Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut:
a) in caz de concurs de infractiuni sau de pluralitate intermediara se aplica cea mai grea dintre acestea;
b) in caz de recidiva, partea neexecutata din pedeapsa complementara anterioara se adauga la pedeapsa stabilita pentru noua infractiune .
(4) In cazul condamnarilor succesive pentru infractiuni concurente, partea din pedeapsa complementara executata pana la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe langa pedeapsa rezultata.
(5) Daca pe langa pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii se aplica dispozitiile alin.(1) – (3), pedeapsa accesorie rezultata executandu-se pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
(6) Masurile de siguranta de natura diferita, sau chiar de aceeasi natura dar cu un continut diferit, luate in cazul infractiunilor savarsite, se cumuleaza.
(7) Daca s-au luat mai multe masuri de siguranta de aceeasi natura si cu acelasi continut dar pe durate diferite, se aplica masura de siguranta cu durata cea mai mare. Masurile de siguranta luate conform art. 112 si 113 se cumuleaza.

––––-

O prima modificare vizeaza denumirea capitolului. In vechiul Codul penal acest capitol este denumit „Pluralitatea de infractiuni”, in continutul caruia se reglementeaza formele pluralitatii de infractiuni, infractiunea continuata si cea complexa, in aceasta ordine. In proiect se modifica denumirea capitolului din „Pluralitatea de infractiuni” in „Unitatea si pluralitatea de infractiuni” pentru ca in realitate se reglementeaza ambele institutii, dandu-se prioritate infractiunii continuate si acelei complexe in raport cu pluralitatea de infractiuni .

Tentativa in Noul Cod Penal (art. 31 – 33)

de

Art. 31 Tentativa
(1) Tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul .
(2) Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea .


Art. 32 Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede in mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata ale carei limite se reduc la jumatate. Cand pentru infractiunea savarsita legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.

Art. 33 Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului
(1) Nu se pedepseste autorul care s-a desistat ori a impiedicat mai inainte de descoperirea infractiunii producerea rezultatului.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune .

–––-

In aceasta materie proiectul propune mai multe modificari, dintre care unele se refera la definitia legala a tentativei, iar altele la pedepsirea acesteia.
In alin.(1) al art. 31 din proiectul noului Cod penal se defineste tentativa ca fiind „punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea”, spre deosebire de Codul penal de la 1968 [art. 20 alin.(1)], in conceptia caruia tentativa consta in „punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea”. Aceasta din urma solutie promovata de legiuitor a ridicat ample discutii in doctrina si practica judiciara, deoarece prin „hotararea de a savarsi infractiunea”, unii autori au inteles ca tentativa se poate savarsi numai cu intentie directa, pe cand altii au considerat ca tentativa poate fi comisa si cu intentie indirecta. Pe aceleasi pozitii contradictorii s-au situat si instantele de judecata in hotararile pe care le-au pronuntat.
Formularea propusa de proiect inlatura aceasta controversa si conduce la consacrarea fara echivoc a solutiei conform careia, in cazul tentativei, intentia poate fi directa sau indirecta.
A doua modificare vizeaza renuntarea la dispozitiile art. 20 alin.(2) Cod penal in vigoare. S-a considerat ca aceste prevederi nu se justifica atata vreme cat nu au relevanta motivele neproducerii rezultatului in cazul tentativei, ele putand fi de orice natura, dar independente de vointa faptuitorului pentru a angaja raspunderea penala a acestuia. Reglementarea tentativei relativ improprii a fost socotita oportuna de catre redactorii Codului penal Carol II (de unde a fost preluata ulterior in Codul penal in vigoare), pentru a pune capat discutiilor referitoare la sanctionarea sau nesanctionarea asa-numitei infractiuni imposibile. In prezent aceste chestiuni au fost definitiv transate, astfel incat nu se mai justifica mentinerea textului in discutie. Tentativa relativ improprie nu este reglementata expres nici in legislatiile penale straine (Codul penal francez, Codul penal italian, Codul penal suedez, Codul penal german, Codul penal spaniol etc.).
In privinta pedepsirii tentativei, au fost pastrate prevederile Codului penal in vigoare care reduce limitele speciale ale pedepsei cu 1/2 fata de cele prevazute de lege pentru infractiunea consumata.

Cauzele Justificative din Noul Cod Penal (art. 18 – 22)

de
Art. 18 Dispozitii generale
(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca a fost comisa in conditiile vreuneia dintre cauzele justificative prevazute de lege .
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde si asupra participantilor.

Art. 19 Legitima aparare
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in legitima aparare.
(2) Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea atacului.
(3) Se prezuma a fi in legitima aparare, in conditiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, fara drept, in timpul noptii, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea mijloace .

Art. 20 Starea de necesitate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de necesitate.
(2) Este in stare de necesitate persoana care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol imediat si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general, daca urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlaturat.

Art. 21 Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii impusa de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.

Art. 22 Consimtamantul persoanei vatamate
(1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala savarsita cu consimtamantul persoanei vatamate, daca aceasta putea sa dispuna in mod legal de valoarea sociala lezata sau pusa in pericol .
(2) Consimtamantul persoanei vatamate nu produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, precum si atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia.

––––-
In privinta legitimei aparari, au fost avute in vedere atat opiniile exprimate in doctrina cat si experienta altor legislatii (art. 15 C. pen. elvetian, art. 20 C. pen. spaniol, art. 122-5 C. pen. francez) si s-a renuntat la conditia pericolului grav generat de atac, gravitatea acestuia si a actiunilor comise pentru inlaturarea sa fiind apreciate pe terenul proportionalitatii.
Exercitarea unui drept si indeplinirea unei obligatii are aceeasi sfera de cuprindere ca si „ordinul sau autorizarea legii si comanda autoritatii legitime” consacrata de codul penal din 1936, reprezentand insa o formulare moderna a acestei cauze justificative, pentru care a optat majoritatea legislatiilor (art. 20 pct.7 C. pen. spaniol, art. 51 C. pen. italian, art. 36 C. pen. portughez etc.).
In fine, consimtamantul persoanei vatamate a fost prevazut ca o cauza justificativa, dupa modelul altor legislatii (art. 50 C. pen. italian, art. 38 C. pen. portughez etc.). Consimtamantul nu va opera insa ca o cauza justificativa in cazul acelor valori sociale de care persoana nu poate dispune, fie pentru ca nu ii apartin (spre exemplu, consimtamantul unui sot dat pentru ca celalalt sa incheie o noua casatorie nu este valabil, pentru ca valoarea lezata nu ii apartine), fie pentru ca ar duce la o pierdere totala si ireversibila a valorii sociale (spre exemplu, consimtamantul dat de victima ca autorul sa ii amputeze un picior, fara a exista o necesitate medicala in acest sens). De asemenea, consimtamantul nu va produce efecte in cazul infractiunilor contra vietii, atunci cand legea ii exclude valoarea justificativa (spre exemplu, in cazul traficului de persoane).

Eutanasierea-Uciderea la cererea victimei (art. 188 Noul Cod Penal)

de
„Uciderea savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestate medical, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.”

–––––-

In actualul cod penal o astfel de fapta ar fi constituit infractiunea de omor calificat (neputinta victimei de a se apara).

Cu circumstante atenuante, autorul poate primi inchisoare cu suspendarea executarii

Conform proiectului noului Cod penal, uciderea la cererea victimei se va pedepsi cu inchisoare de la 3 la 7 ani. Mai mult decat atat, daca instanta va retine si circumstante atenuante judiciare, conform art. 76 alin. (1) din proiect, pedeapsa va putea fi redusa cu o treime, limitele devenind inchisoare de la 2 ani pana 4 ani si 8 luni.

Pentru o astfel de pedeapsa se va putea dispune si suspendarea executarii ei sub supraveghere .

Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania (CMR), considera ca introducerea eutanasiei in noul Cod Penal este o reglementare „bine-venita”, menita sa diferentieze omorul la cerere de cel calificat. „Actualul cod nu prevede eutanasierea pacientilor care sufera de o boala incurabila si cer sa nu li se mai prelungeasca acest chin, in schimb, este mentionat faptul ca poate fi considerata drept o circumstanta atenuanta.

Noul cod de procedura penala-noul cod penal 2014

de

Noul cod de procedura penala-noul cod penal 2014.“Potrivit Legii nr  187/2012 pentru punerea in aplicare a Codului Penal din 2009 (publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 757, din 12 noiembrie 2012) si a Legii nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Codului de procedura penala din 2010 (publicata saptamana trecuta in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013), noile coduri vor intra in vigoare la data de 1 februarie 2014“, scrie pe blogul personal judecatorul Cristi Danilet

“Astfel, potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012, „Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare, intra in vigoare la data de 1 februarie 2014”. Precizez ca Noul Cod penal a fost modificat pana in prezent prin Legea nr. 27/2012, Legea nr. 63/2012, Legea nr. 187/2012 si Legea nr. 255/2013. Iar potrivit art. 103 din Legea nr. 255/2013 „Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, intra in vigoare la data de 1 februarie 2014.” Precizez ca prin aceasta lege se modifica mai multe dispozitii din Noul Cod de procedura penala.”, adauga judecatorul.

Noul Cod de procedura penala intra in vigoare la 1 februarie 2014

de

In Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012 a fost publicata Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal in care se prevede ca Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009), cu modificarile si completarile ulterioare, intra in vigoare la data de 1 februarie 2014.

Exceptie vor face prevederile art. 121 pct. 8 privind modificarea O.U.G. nr. 195/2002 si a art. 249 privind supunerea spre adoptare Parlamentului a unor acte normative in corelatie cu prevederile Noului Cod penal, in termen de 6 luni de la publicarea Legii nr. 187/2012, care intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei,  prezenta lege intra in vigoare la data de 1 februarie 2014.

Avocat penal Coltuc Marius

www.coltuc.ro

Intrarea in vigoare a noului cod penal si a noului cod de procedura penala

de

 Intrarea in vigoare a noului cod penal si a noului cod de procedura penala.

Potrivit minutei sedintei din 4 iulie 2013, propunerile Grupului de lucru urmeaza sa fie transmise instantelor in vederea pregatirii administrative pentru implementarea noului Cod de procedura penala.

Printre cele mai importante masuri identificate se afla :

In ce priveste asigurarea resurselor umane pentru implementarea Noului Cod de procedura penala:

  • finalizarea procedurii de desfiintare a unor instante si parchete si distribuirea posturilor de la instantele desfiintate;
  • suplimentarea numarului de judecatori si grefieri in considerarea anului I de impact al codurilor in materie penala. In Plenul Consiliului Superior al Magistraturii in sedinta din 27 iunie 2013 a decis si a si trimis Ministerului Justitiei solicitarea de a initia adoptarea hotararii de guvern pentru suplimentarea schemelor de personal ale instantelor judecatoresti cu posturile prevazute pentru anul 2014 – 150 de posturi judecatori si 200 de posturi personal auxiliar la nivel national, conform Memorandumului „Pregatirea sistemului judiciar pentru intrarea in vigoare a noilor Coduri”, aprobat in sedinta Guvernului din 26.10.2012, pentru perioada 2013-2015;
  • organizarea concursurilor de admitere la Institutul National al Magistraturii – 100 posturi judecatori/100 posturi procurori pentru pregatire initialaca auditori de justitie si 70 de posturi intrare conform art. 33 alin. 5 din Legea nr. 303/2004 pentru instante (iunie – octombrie 2013), de promovare a judecatorilor si procurorilor in functii de executie efectivasi pe loc (toamna anului 2013).

Solutionarea cauzelor avand ca obiect aplicarea principiului legii penale mai favorabile odata cu intrarea in vigoare a Cp si Cpp:

  • aplicarea din oficiu a legii penale mai favorabile se va realiza de catre instanta corespunzatoare instantei de executare in circumscriptia careia se aflapenitenciarul in care este incarceratapersoana condamnata;
  • identificarea din timp a tuturor dosarelor persoanelor pentru care ar fi posibilaincidenta legii penale mai favorabile;
  • pentru ca procedura de aplicare din oficiu a legii penale mai favorabile, pentru persoanele aflate in detentie sase desfasoare cu celeritate, dar dupaintrarea in vigoare a noilor coduri penale, evitandu-se riscul detinerii ilegale a persoanei condamnate de la intrarea in vigoare a acestora, panala solutionarea cauzei, care ar conduce la acordarea de despagubiri in temeiul art. 538 si urm. din noul Cod de procedurapenala, este necesar un proiect de act normativ initiat de Ministerul Justitiei, care saprevadaun termen de solutionare a cauzelor avand acest obiect, acest text de lege urmand a constitui o bazalegalapentru detinerea persoanei panala solutionarea cauzei.

NOUL COD PENAL-tratamentul penal al participatiei in Noul Cod penal

de

 NOUL COD PENAL-tratamentul penal al participatiei in Noul Cod penal.Noul Cod penal contine in linii mari aceleasi prevederi cu privire la pedepsirea participantilor. Exista insa doua diferente. Prima diferenta se refera la denumirea marginala. Codul penal in vigoare prevede denumirea marginala de „pedeapsa in caz de participatie”, in timp ce, in Noul Cod penal, denumirea marginala este de „pedeapsa in cazul participantilor”.

A doua diferenta consta in faptul ca autorul este lasat in afara participantilor, fiind inclus in aceasta categorie coautorul. Textul nou a suferit modificari de forma, impuse de noua conceptie asupra categoriilor de participanti. Astfel, conform art. 49 NCP, coautorul, instigatorul si complicele la o infractiune savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei, se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 74.

Noua redactare, atat in ce priveste denumirea marginala, cat si continutul articolului, da curs noii conceptii care-l exclude pe autor din categoria participantilor.

Totusi textul il adauga pe coautor alaturi de instigator si complice in categoria participantilor la infractiune. O alta consecinta a faptului ca in conceptia Noului Cod penal autorul nu mai este inclus printre participanti, se reflecta asupra modalitatii de redactare a prevederilor referitoare la circumstantele personale si reale.

Astfel, desi nu modifica pe fond prevederile Codului penal in vigoare (art. 28), art. 50 NCP introduce expresiile „circumstantele privitoare la persoana autorului sau a unui participant”, in loc de „circumstantele privitoare la persoana unui participant” si „se rasfrang asupra autorului si a participantilor” in loc de „se rasfrang asupra participantilor”. Practic autorul este adaugat in text alaturi de participanti, noua modalitate de redactare fiind de natura sa inlature eventuale confuzii.

Efectele circumstantelor personale si reale raman insa neschimbate.

Impiedicarea savarsirii infractiunii in Noul Cod penal (art. 51) reproduce textul art. 30 C.pen. cu doua diferente. Prima se refera la denumirea marginala unde notiunea de „fapta” este inlocuita cu cea de „infractiune”.

Modificarea isi gaseste justificarea in faptul ca art. 51 NCP reglementeaza o cauza generala de nepedepsire a unui participant care contribuie la savarsirea unei infractiuni si nu a unei fapte prevazute de legea penala si numai in prima ipoteza se pune problema ca acesta sa nu fie pedepsit.

In cea de-a doua ipoteza, daca fapta nu constituie infractiune nu putem vorbi de pedeapsa sau de cauza de nepedepsire.

A doua diferenta clarifica practic ce are de facut participantul pentru a beneficia de cauza de nepedepsire. Astfel, in Noul Cod penal, obligatia sa consta in impiedicarea consumarii infractiunii, fie prin denuntul savarsirii acesteia in timp util, fie prin impiedicarea prin propria persoana a consumarii acesteia.

Conform Codului penal in vigoare, interventia participantului este necesara in cursul executarii sau dupa executare, dar inaintea producerii rezultatului.

Asadar, noua modalitate de reglementare a impiedicarii savarsirii infractiunii este binevenita, aducand un plus de acuratete textului in cauza.

Pregatirea intrarii in vigoare a Noului Cod Penal

de

Pregatirea intrarii in vigoare a Noului Cod Penal NOUL COD PENAL  Unul din proiectele de lege care face parte din acest pachet legislativ prevede introducerea unei noi denumiri pentru judecatorii care isi desfasoara activitatea in penitenciare, posibilitatea audierii detinutilor prin videoconferinta, dar si acordarea unui nou drept condamnatilor, acela de a avea convorbiri online.

Guvernul Romaniei a propus, iar recent Senatul a aprobat proiectul de lege ce contribuie la punerea in aplicare a dispozitiilor penale, procesual-penale si executional penale pe viitor.

Este vorba despre “Proiectul de Lege privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal”, avizat favorabil de Consiliul legislativ, Consiliul Economic si Social si de Consiliul Superior al Magistraturii.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!