M-a dat in judecata UCMR-ADA

ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR A COMPOZITORILOR(UCMR-ADA).Ce am de facut? Afla de la coltucsiasociatii.ro .

Ai un club ? Organizezi evenimente ? M-a dat in judecata UCMR-ADA Trebuie sa platesti muzica catre UCMR-ADA,ASOCIAŢIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR A COMPOZITORILOR(UCMR-ADA)

[column width=”1/1″ last=”true” title=”” title_type=”single” animation=”none” implicit=”true”]

[yasr_overall_rating size=”large”]

Drepturile de autor sau copyright

(anglicism care se pronunță [ pron. copiraĭt ] ) reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create; instituția dreptului de autor este instrumentul de protecție a creatorilor și operelor lor.

Operele literare și artistice sunt protejate de „Convenția de la Berna pentru protecția Operelor Literare și Artistice”, care datează din 1886, fiind revizuită în 1971.

După Convenția de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau științifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” și „sunt considerate obiecte ale proprietății intelectuale toate creațiile originale literare, artistice și științifice exprimate prin orice mediu și pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.

În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și drepturilor de autor ca și pentru toate celelalte creații originale.

În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) și în mai Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT).

Primele elemente de recunoaștere a unor drepturi autorilor de opere literar artistice au fost cele din Legea presei din 1862. Care a fost, până în anul 1923, „singura lege care garantează drepturile scriitorilor și ale artiștilor români”. Ea a fost copiată în întregime după legea franceză din 1793, asupra proprietății literare.^{[1]:p. 86}  .Legea era însoțită de un regulament de aplicare, ce detalia chestiunile administrative impuse de aplicarea ei.^[2]

Din cauza vechimii sale, precum și datorită dezvoltării cadrului legislativ specific, prevederile legii presei din 1862 au devenit caduce, ele nemaiproducând efecte în prezent, fiind în mod oficial abrogate la 28 iunie 1923, prin articolul 63 al legii 126/1923 – „Legea proprietății literare și artistice”.^[3]

[/column]