Cum se poate divorta repede si legal in 2020

Explicam ce variante au soții care vor să se despartă, din moment ce divorțul la mediator nu mai e posibil .

Chiar dacă divorțul a ajuns să fie des-întâlnit, soții/soțul care doresc/dorește să divorțeze trebuie să înțeleagă că nu orice divorț se desfășoară în același mod. În concret, există mai multe tipuri de divorț, care implică proceduri diferite și, mai ales, care implică efecte diferite. Amintim aceste informații în contextul în care s-a decis recent că divorțul la mediator nu mai este o opțiune pentru cei ce doresc desfacere căsătoriei.

Conform Codului civil, soții pot să divorțeze în următoarele cazuri:

•    prin acord, la cererea ambilor sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
•    atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre cei doi sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
•    la cererea unui din soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani;
•    la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Tipurile de divorț au efecte diferite și implică proceduri diferite. Totuși, probabil cea mai mare diferență, în baza efectelor, este cea dintre un divorț pronunțat din culpă. (a unuia dintre soți doar sau comună) și celelalte tipuri de divorț, unde culpa nu contează pentru pronunțarea divorțului.

Important! Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că divorțul la mediator nu va mai este posibil. Decizia Instanței Supreme fiind obligatorie din 24 februarie 2020.

De acum, singurele opțiuni de divorț vor mai fi cele prin care defacerea căsătoriei are loc la starea civilă, la notar sau la instanța judecătorească.
În același timp, decizia nu interzice recurgerea la mediator, în mod absolut. Cei ce doresc divorțul pot să stabilească la mediator unele elemente conexe divorțului. Cum sunt, de exemplu, aspectele referitoare la numele soților, după divorț.
Divorțul pronunțat din culpă
Aceste tipuri de divorț se defășoară în fața instanței judecătorești.
Culpa contează în două situații. În primul rând, e vorba de cazul divorțului pronunțat atunci când vătămarea raporturilor dintre soți face continuarea căsătoriei imposibilă, din cauza unor motive temeinice. În acest caz, divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa a cel puțin unuia dintre soți.
De asemenea, se va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului, în cazul separației de fapt care durează cel puțin doi ani. Totuși, dacă pârâtul este de acord cu divorțul, nu se va face mențiune despre culpa soților.

Dar care sunt efectele principale ale pronunțării divorțului din culpă? Contează dacă divorțul e pronunțat din culpă individuală sau comună.

În cazul divorțului pronunțat din culpă individuală, soțul din a cărui culpă exclusivă s-a pronunțat divorțul poate fi ținut . Să ofere o prestație compensatorie și/sau să fie obligat la plata de despăgubiri.
Scopul prestației compensatorii este de a compensa dezechilibrul apărut în urma divorțului, în viața soțului care nu este considerat vinovat pentru divorț. Prestația compensatorie poate fi acordată în bani, ca o sumă globală sau ca o rentă viageră, sau în natură, sub forma unui uzufruct.
Atenție! Renta viageră nu trebuie să fie acordată, neapărat, pe tot parcursul vieții soțului nevinovat. Poate fi acordată și pe o perioadă determinată precis.
Mai mult, în cazurile în care reclamantul moare în timpul procesului. Moștenitorii acestuia pot continua procesul început de antecesorul acestora, în scopul admiterii acțiunii de divorț. Totuși, aceasta va fi admisă doar dacă este constatată culpa exclusivă a soțului pârât.

Motivul pentru care este posibilă continuarea acțiunii și pentru care aceasta este admisă . Doar dacă se constată culpa exclusivă a soțului pârât are legătură cu chestiuni de ordin succesoral.

Practic, în acest caz, dacă este admisă acțiunea de divorț, căsătoria se va considera desfăcută la momentul introducerii cererii de divorț, conform Codului de procedură civilă. Astfel, pârâtul, nemaifiind considerat căsătorit cu soțul nevinovat, la moartea celui din urmă, nu îl mai poate moșteni.
Este de menționat, aici, că există o disonanță între Codul civil, care prevede că, în cazul de mai sus, căsătoria va fi desfăcută la momentul decesului. Si Codul de procedură civilă, conform căruia se consideră desfăcută mai înainte, la momentul introducerii cererii de divorț.
În mod normal, aceasta problemă ar trebui soluționată prin aplicarea principiului legii ulterioare, care derogă de la o lege anterioară. Totuși, din cauză că efectele asupra moștenirii sunt aceleași, acest lucru nu este atât de important, în acest context.
Însă care este procedura în privința tipurilor de divorț, unde culpa are un impact? În astfel de cazuri, divorțul se poate pronunța pe cale judiciară (în fața unei instanțe).

Practic, trebuie făcută o cerere de divorț

(care cuprinde tot ce cuprinde o cerere de chemare în judecată plus numele copiilor, dacă există) și trebuie aduse anumite documente. Cererea se depune la judecătoria în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, ca regulă generală.
Divorțul unde culpa soțului/soților nu are vreun impact
Primul tip de astfel de divorț se referă la divorțul din acordul soților. Acesta se face la cererea ambilor soți sau doar a unuia, care este acceptată de celălalt soț. Avantajul, aici, este că divorțul poate să se producă în fața unei instanțe. Dar poate și să fie constatat de către ofițerul de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților sau de către notarul public din aceleași două locuri.

În fața instanței, soții pot să beneficieze de pronunțarea divorțului de comun acord indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă au sau nu copii minori din căsătorie.

În fața notarului, divorțul poate fi constatat dacă soții sunt de acord, necontând dacă aceștia au copii, din sau din afara căsătoriei. Totuși, trebuie să existe un acord cu privire la:
•    toate aspectele referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț;
•    exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;
•    stabilirea locuinței copiilor după divorț;
•    modalitatea de păstrare a legăturilor personale între părintele separat și fiecare copil;
•    stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și la cheltuielile de pregătire profesională a copiilor.

În plus, lucrurile cu privire la care se înțeleg părinții trebuie să fie în interesul copilului. În acest scop, se va face un raport de anchetă socială.

Dacă din acesta rezultă că înțelegerea nu este în interesul copilului, nu se poate continua divorțul decât în fața instanței.
În schimb, în fața ofițerului de stare civilă, nu se poate desface căsătoria dacă există copii minori.
În cazul procedurii în fața notarului sau ofițerului de stare civilă, se va da un termen de reflecție de 30 de zile. La expirarea acestui termen, se va finaliza procesul de divorț.
Ultimul tip de divorț se referă la cazul în care soțul a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei cere desfacerea căsătoriei. În acest caz, nu se face mențiune despre culpa soților.
Procedura se desfășoară în fața instanței, aceasta administrând probe cu privire la existența bolii și starea sănătății soțului bolnav.