AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Manager AVOCAT Coltuc Marius Vicentiu Avocat Coltuc Marius Vicentiu 0745150894 Whatsapp 0745 150 894 https://ro.wikipedia.org/wiki/Utilizator:Coltucmariusvicentiu

Rude apropiate

de

Rude apropiate

rude apropiate – persoane între care există acel grad de rudenie care are implicaţii conform legii penale: ascendenţii şi descendenţii, fără limită de grad, iar în linie colaterală, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele care au devenit astfel de rude prin înfiere (adopţie) (art. 149 C. pen.). Constatarea unei astfel de relaţii de rudenie între subiecţii unei infracţiuni atrage producerea anumitor consecinţe: de ex., omorul săvârşit asupra unei rude apropiate este omor calificat; furtul comis între rude apropiate este urmărit numai la plângere prealabilă; tăinuirea şi favorizarea comisă de soţ sau rude apropiate, ca regulă generală, nu se pedepsesc.

rude apropiate, persoane intre care există un grad de rudenie de natură să producă consecinţe de drept penal. În înţelesul legii penale sînt r.a. ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite, prin înfiere, astfel de rude (art. 149, C.p.). Soţul şi r.a. ale învinuitului şi inculpatului nu sînt obligate să depună ca martori (art. 80, alin. 1, C.p.p.).

Reiterare

de

Reiterare

reiterare, repunere în discuţie, în cadrul procesual prescris de lege, a unor pretenţii sau apărări asupra cărora nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă. Astfel: a) în cazul în care, cu ocazia judecării unei prime acţiuni, reclamantul renunţă la un capăt de cerere, iar instanţa ia act, el este îndreptăţit să reitereze acel capăt de cerere în cadrul unei noi acţiuni, fără a i se putea opune puterea lucrului judecat; b) în ceea ce priveşte nulităţile şi excepţiile relative, dacă au fost invocate în termen şi instanţa de fond le-a respins, partea interesată le poate reitera pe calea apelului şi recursului, fără a i se putea opune decăderea din dreptul de a le mai invoca şi solicita să se controleze modul cum au fost soluţionate [v. şi renunţare la judecată; excepţii de procedură; nulitatea actelor de procedură].

reiteraţie – formă de recidivă specială care constă în săvârşirea din nou a aceleiaşi infracţiuni după condamnarea definitivă. Reiteraţia nu produce efecte speciale în legislaţia penală română, putând constitui cel mult o circumstanţă agravantă.

Retractare

de

Retractare

retractare, act juridic prin care o persoană sau un organ revine asupra unui act sau a unei hotărâri. De ex., un moştenitor poate retracta renunţarea la succesiune, dacă mai este în termen să accepte moştenirea şi dacă aceasta nu a fost acceptată de un alt succesor. Calea de atac adresată aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea şi care are posibilitatea legală de a reveni asupra acesteia se numeşte cale de retractare.

Rezervele societăţii comerciale

de

Rezervele societăţii comerciale

rezervele societăţii comerciale, sunt sumele de bani deduse din beneficiul net al societăţii, „puse de-o parte” de societate, pentru a acoperi, la nevoie, creanţele creditorilor.

Acestea pot fi legale şi facultative,a) Rezervele legale formează fondul de rezervă al societăţii comerciale, fond a cărui valoare nu poate fi mai mică de o cincime din capitalul social. în vederea constituirii fondului de rezervă, se va prelua anual din profitul societăţii minimum 5%, până la atingerea plafonului de o cincime din capitalul social, b) Rezervele facultative privesc fie realizarea de investiţii, fie desfăşurarea unor activităţi de marketing sau pentru acoperirea unor pierderi din activul patrimonial generate de împrejurări obiective care implică un risc. Din rezervele facultative nu se pot acoperi prejudiciile produse patrimoniului social din cauza unor fapte culpabile ale administratorilor, cenzorilor sau gestionarilor societăţii.

Rezoluţie

de

Rezoluţie

rezoluţie, desfiinţare cu efect retroactiv, a unui contract sinalagmatic cu execuţie imediată, le cererea uneia dintre părţi, ca urmare a neexecutării obligaţiei celeilalte părţi din cauze imputabile acesteia. Rezoluţia poate fi pronunţată de instanţa judecătorească dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe o neexecutare totală sau parţială a obligaţiilor uneia dintre părţi; b) această neexecutare să fie imputabilă debitorului obligaţiei respective (neexecutarea din cauză de forţă majoră, neimputabilă debitorului, nu poate duce la rezoluţie, ci doar la încetarea contractului pentru imposibilitatea fortuită de executare, situaţie în care se pune problema suportării riscurilor); c) debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, cu excepţia cazurilor în care el ar fi de drept în întârziere prin însăşi împlinirea scadenţei; în orice caz, debitorul este pus în întârziere prin introducerea acţiunii în rezoluţie; d) rezoluţia trebuie să fie pronunţată de instanţa judecătorească (ea neputând opera de drept, decât în cazurile în care contractul ar cuprinde un pact comisoriu expres de gradul II sau III).

Riscul contractului

de

Riscul contractului

riscul contractului, suportarea consecinţelor păgubitoare ale încetării contractului pentru imposibilitate fortuită de executare. Regula de principiu este aceea că riscul contractului revine debitorului obligaţiei care nu poate fi executată din cauză de forţă majoră sau caz fortuit, deoarece aceasta, nefiind în măsură să-şi execute propria sa obligaţie, nu va putea cere celeilalte părţi executarea obligaţiei sale corelative, datorită interdependenţei obligaţiilor reciproce ale părţilor în contractele sinalagmatice, rămânând deci să suporte el însuşi pagubele ce i-ar fi cauzat prin încetarea contractului.

în contractele translative de proprietate neafectate de vreun termen şi având ca obiect un lucru cert, proprietatea asupra lucrului se transmite de la înstrăinător la dobânditor, în virtutea legii şi contractului, în chiar momentul încheierii acestuia, chiar dacă predarea lucrului către dobânditor ar fi fost amânată; aşa fiind, pieirea ulterioară a lucrului, fie şi înainte de a fi fost efectiv predat dobânditorului, este în riscul acestuia (res perit domini), iar problema riscului contractului nu se mai pune, căci obligaţia înstrăinătorului este deja executată şi, ca atare, el poate pretinde plata preţului. Dacă însă înstrăinătorul a fost pus în întârziere cu privire la obligaţia sa de a preda lucrul, riscurile trec din nou asupra înstrăinătorului, care nu se poate exonera decât dovedind că lucrul ar fi pierit şi la dobânditor, dacă i-ar fi fost predat. în contractele în care însăşi transmiterea dreptului real urmează să aibă loc într-un moment ulterior încheierii contractului (de ex. înstrăinarea unor lucruri de gen încă neindividualizate prin măsurare, cântărire etc.; înstrăinările afectate de termen suspensiv etc.), pierirea fortuită a lucrului asupra căruia poartă acest drept, intervenită după încheierea contractului dar înainte de transmiterea dreptului, pune atât problema riscului lucrului (care revine înstrăinătorului ca proprietar – res perit domini), cât şi problema riscul contractului, care revine tot înstrăinătorului, ca debitor al obligaţiei – ce nu mai poate fi executată – de a transmite dreptul real (res perit debitori). în contractele în care transmiterea proprietăţii este afectată de o condiţie suspensivă, dacă lucrul piere fortuit înainte de îndeplinirea condiţiei, riscul lucrului revine înstrăinătorului, ca proprietar, iar riscul contractului nu se poate pune, căci obligaţia de transmitere n-a fost perfectată (nefiind încă îndeplinită condiţia). în contractele în care transmiterea proprietăţii este afectată de o condiţie rezolutorie, dacă lucrul piere fortuit înainte de îndeplinirea condiţiei, amândouă riscurile revin dobânditorului, care este proprietar câtă vreme condiţia rezolutorie nu s-a îndeplinit şi care, în eventualitatea îndeplinirii ei după pieirea lucrului nu mai poate restitui înstrăinătorului lucrul şi, drept urmare, nu poate nici să pretindă restituirea preţului plătit. în ipostaza pieirii parţiale a lucrului, riscul este suportat de proprietar, excepţie făcând situaţia în care pieirea parţială a lucrului s-ar datora culpei debitorului.

Riscul pieirii fortuite

de

Riscul pieirii fortuite

riscul pieirii fortuite, suportarea consecinţelor păgubitoare ale pieirii unui lucru din cauză de forţă majoră ori caz fortuit. Regula de principiu este aceea că riscul revine persoanei care, în momentul pieirii lucrului, avea calitatea de proprietar asupra acelui lucru. în contractele consensuale, care au ca obiect transmiterea dreptului de proprietate sau altui drept real

– deoarece această transmitere operează chiar din momentul realizării acordului de voinţă, dacă nu s-a stipulat un termen ulterior de predare ori o condiţie obligatorie – riscul pieirii fortuite a lucrului revine dobânditorului, chiar înainte de predarea lucrului. Riscul trece însă asupra înstrăinătorului dacă acesta a fost pus în întârziere şi nu poate face dovada că lucrul ar fi pierit şi la dobânditor, în cazul când i-ar fi fost predat.

Radiaţie infraroşie (I.R.)

de

Radiaţie infraroşie (I.R.)

radiaţie infraroşie (I.R.), radiaţie electromagnetică a cărei lungimi de undă sînt cuprinse între 8.10-1 – 103 u. Domeniul respectiv este de obicei divizat în două porţiuni, respectiv infraroşu apropiat cuprins între 8.10-2 şi 20 u şi infraroşu îndepărtat corespunzînd restului domeniului. Interreacţia dintre r.i. şi materie se manifestă prin amplificarea mişcărilor intramoleculare (de vibraţie şi rotaţie), ca urmare a absorbţiei de către materie a unora dintre r.i. cu anumite lungimi de undă. Din spectrul unui fascicul de r.i., după ce străbate o substanţă, vor dispare radiaţiile care sînt absorbite, noul spectru constituind spectrul în I.R. al acelei substanţe. Cu ajutorul acestuia se poate identifica substanţa respectivă. În cercetarea criminalistică r.i. au multiple utilizări şi anume: punere în evidenţă a unor scrisuri radiate, a fotografiilor şi scrisurilor acoperite, evidenţierea factorilor suplimentari ai împuşcăturii, examinarea falsurilor de pictură sau a falsurilor de semnături de pe picturi etc.

Radiaţie monocromatică

de

Radiaţie monocromatică

radiaţie monocromatică, radiaţie de energie care are aceeaşi frecvenţă, respectiv lungime de undă. Se obţine din fasciculele de radiaţii emise de diferite surse, prin trecerea lor prin filtre transparente numai pentru radiaţii cu anumită lungime de undă sau prin prisme ori reţele optice monocromatoare. În expertiza criminalistică sînt folosite în metodele de analiză spectrală.

Radiaţie ultravioletă

de

Radiaţie ultravioletă

radiaţie ultravioletă, radiaţie electromagnetică cu lungimi de undă mai mici de 400 nm şi mai mari de 120 nm. Cele cuprinse între 120—180 nm se numesc ultraviolete de vid (Schuman). Ele impresionează placa fotografică, pot produce excitaţii ale substanţelor fluorescente şi sînt catalizatori pentru numeroase reacţii chimice. Sînt produse de obicei cu ajutorul lămpilor de U.V., sau de cuarţ. Sînt folosite în examinările criminalistice datorită fluorescenţei pe care o induc asupra numeroaselor substanţe precum şi în spectrometria de absorbţie în domeniul U.V.

Radiaţii vizibile

de

Radiaţii vizibile

radiaţii vizibile, totalitatea radiaţiilor electromagnetice care au lungimea de undă cuprinsă între 400— 760 nm. Ele impresionează ochiul, principalele componente colorate fiind în ordinea crescătoare a lui λ: violet, albastru, verde, galben, portocaliu, roşie. Ansamblul acestor culori complimentare formează lumina albă. În criminalistică sînt folosite în spectrofotometria în domeniul vizibil la expertiza coloranţilor sau a unor substanţe care singure sau în combinaţie cu anumiţi reactivi specifici formează compuşi coloraţi. Din intensitatea coloraţiei se deduce concentraţia în substanţă activă existentă în proba analizată. V. şi spectrofotometrie.

Radiografie

de

Radiografie

radiografie (în expertiza criminalistică), metodă de cercetare a calităţii structurii interne a produselor. Prin r. se obţin informaţii asupra conformaţiei interne a materialelor cercetate cît şi asupra existenţei unor defecte ale acestora. În funcţie de natura radiaţiilor penetrante folosite, radiografia poartă denumirile: gamagrafie (radiaţii gama), roentgenografie (radiaţii X), betagrafie (radiaţii beta), neutronografie (neutroni).

După tipul de detector folosit se cunosc: metode radiografice (detectarea radiaţiilor atenuate se face prin imagini stabile pe radiofilme), metode fluoroscopice (detectarea prin imagini instantanee), metode xeroradiografice (detectarea bazată pe efectul ionizant al radiaţiei atenuate), în criminalistică radiografia este folosită în examinarea unor obiecte în litigiu cum sînt: arme de foc, gloanţe, ţevi sau alte obiecte metalice care prezintă fisuri ascunse, detectarea unor obiecte ascunse în recipiente sau ambalaje greu de desfăcut, precum şi în expertiza urmelor osteologice privind vechimea osului, stabilirea vîrstei persoanei etc.

Raport de expertiză criminalistică

de

Raport de expertiză criminalistică

raport de expertiză criminalistică, forma scrisă a examinărilor, constatărilor şi rezultatelor cercetării întreprinse de expertul criminalist. În cazul în care, expertiza este efectuată de mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport de expertiză. Acesta trebuie să cuprindă: a) partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data cînd s-a dispus, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuată, obiectul expertizei, materialul pe baza căruia a fost efectuată, precum şi dacă părţile au participat sau au dat explicaţii; b) descrierea examinărilor şi a constatărilor făcute de expert, obiecţiile sau explicaţiile părţilor, precum şi analiza obiecţiilor ori explicaţii în baza constatărilor expertului; c) demonstrarea celor constatate; d) concluziile, în care sînt cuprinse răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului asupra obiectului expertizei.

Reconstituirea actelor deteriorate

de

Reconstituirea actelor deteriorate

reconstituirea actelor deteriorate, activităţi tehnico-ştiinţifice de refacere a hîrtiei după părţile ei componente (rupte ori tăiate), de recondiţionare a hîrtiei alterate sub influenţa umidităţii, luminii, temperaturii înalte (arderii), precum şi cele de redare a cuprinsului actului devenit ilizibil ori a intervenţiilor de falsificare.

Procedeele de reconstituire a actelor sînt de natură grafică, traseologică şi fizico-chimică. Fragmentele de hîrtie se sortează mai întîi după culoare, liniatură, după cum sînt scrise şi cu ce anume (scris de mînă, scris dactilografiat, scris tipografic) sau sînt nescrise, după stratul de protecţie, dacă-1 au, şi după desenele pe care eventual le conţin. Sortarea este urmată de împărţirea fiecărei grupe în bucăţi de hîrtie lipsite de margine şi bucăţi de hîrtie cu margine. Acestea din urmă se grupează, la rîndul lor, în bucăţi de hîrtie aparţinînd marginii de sus şi respectiv, de jos a actului şi bucăţi de hîrtie cu două margini, în unghi, pe colţul actului. Celelalte fragmente de hîrtie se îmbină după configuraţia marginilor rupturii sau tăieturii, după continuitatea scrisului, liniaturii, desenului, eventualelor pete pe care le conţine actul, precum şi după liniile făşoară această activitate şi rezultatul ei se vor face menţiuni în procesul verbal încheiat în conformitate cu prevederile legale.

Regiune papilară

de

Regiune papilară

regiune papilară, sector dintr-o amprentă digitală, palmară sau plantară, care ajută la descrierea şi poziţionarea detaliilor caracteristice. Regiunile papilare digitale sînt: bazală, marginală şi centrală. Cele trei regiuni prezintă trei sisteme de creste papilare distincte, care prin direcţia de dirijare şi formă se deosebesc unele de altele: în regiunea bazală se întîlnesc creste relativ orizontale, paralele cu şanţul de flexiune ; în regiunea marginală creste papilare puternic curbate în sus, care merg paralel cu marginea vîrfului degetului, iar în regiunea centrală sînt creste care descriu laţuri, cercuri, spirale introduse unele în altele. Cele trei regiuni se întîlnesc într-un punct comun formînd delte.

Reguli privind identificarea criminalistică

de

Reguli privind identificarea criminalistică

reguli privind identificarea criminalistică, cerinţe care trebuie respectate în procesul efectuării expertizei sau constatării tehnico-ştiinţifice avînd ca obiect identificarea criminalistică.

Principalele r.p.i.e. consacrate de practica criminalistică sînt: identificarea criminalistică are ca obiect urmele create în procesul săvîrşirii unei infracţiuni şi se realizează numai în măsura, în care, există urme cu valoare de identificare ; identificarea criminalistică are ca scop stabilirea factorului creator al urmei şi nu a vinovăţiei penale; în procesul examinării comparative a caracteristicilor generale şi individuale ale urmei şi modelului de comparat, aceasta se va efectua pe modele cu acelaşi grad de provenienţă (urma formă cu impresiunea obiectului inclus în cercetarea de identificare) ; mulajul urmei formă cu mulajul impresiunii creată cu obiectul inclus în cercetarea de identificare ; imaginea fotografică a urmei formă cu imaginea fotografică a impresiunii creată cu obiectul inclus în cercetarea de identificare: urma materie cu obiectul inclus în cercetarea de identificare pentru reconstituirea întregului; substanţa urmei materie cu substanţa din masa căreia se presupune că provine aceasta; necesitatea evidenţierii şi explicării ştiinţifice a tuturor neconcordanţe-lor constatate în procesul examinării comparative; limitarea concluziilor identificării criminalistice strict la persoana, obiectul sau fenomenul supuse cercetării de identificare; concluziile identificării criminalistice să fie în strictă concordanţă cu performanţele ştiinţifice ale aparaturii, metodelor şi tehnicilor de cercetare utilizate.

Reguli tactice ale efectuării cercetării la faţa locului

de

Reguli tactice ale efectuării cercetării la faţa locului

reguli tactice ale efectuării cercetării la faţa locului, cerinţe tactice care îşi au aplicabilitate pe tot parcursul cercetării la faţa locului fiind de natură să asigure buna organizare şi desfăşurare a acestei activităţi în conformitate cu principiile generale ale tacticii criminalistice. Aceste reguli sînt, în principal, următoarele:

1) Reguli tactice generale : nelimitarea anticipată, în timp, a duratei cercetării la faţa locului; efectuarea cercetării complete la faţa locului, independent de orice ipoteză preconcepută sau de alte anticipări; asigurarea caracterului organizat al executării sarcinilor de către membrii echipei de cercetare; utilizarea aparaturii şi tehnicii criminalistice în raport cu natura şi particularităţile locului săvîrşirii infracţiunii; consemnarea în cursul efectuării cercetării la faţa locului a tuturor constatărilor făcute, a datelor şi a celorlalte elemente ce prezintă interes in cauză; asigurarea pentru martorii asistenţi a tuturor condiţiilor necesare să asiste la toate activităţile ce se întreprind la faţa locului în actul cercetării.

2) Reguli tactice specifice: reguli privind activităţile premergătoare cercetării la faţa locului; deplasarea cu maximă operativitate la faţa locului; acordarea primului ajutor pentru salvarea vieţii victimelor; luarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea pericolelor iminente; asigurarea pazei, protejarea obiectelor şi conservarea urmelor din locul săvîrşirii infracţiunii; identificarea martorilor oculari şi a altor persoane care se găsesc la faţa locului şi obţinerea primelor relatări de la acestea; reguli privind faza statică a cercetării la faţa locului; orientarea de ansamblu a locului săvîrşirii infracţiunii şi fixarea criminalistică a acestuia prin fotografie, film, schiţă; stabilirea şi marcarea drumului de acces în locul săvîrşirii infracţiunii; sectorizarea (zonarea) locului faptei ; examinarea cu prioritate a urmelor şi obiectelor care prezintă un pericol iminent de modificare sau dispariţie; descoperirea şi fixarea prin fotografie şi film a poziţiei obiectelor corp delict şi a urmelor; interpretarea urmelor; reguli privind faza dinamică a cercetării la faţa locului; examinarea amănunţită şi fixarea criminalistică a caracteristicilor şi detaliilor individuale proprii fiecărui obiect şi urmă; excluderea, prin comparare la faţa locului, a urmelor ce aparţin victimei sau altor persoane ce nu interesează; trimiterea urgentă a urmelor la cartotecile criminalistice pentru identificarea persoanei sau obiectului care le-a creat; ridicarea criminalistică şi ambalarea obiectelor corp delict şi a urmelor în vederea trimiterii lor la laboratoarele de expertiză; reguli privind fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului; redactarea imediată a procesului-verb al de cercetare la faţa locului; întocmirea planşelor cu fotografiile judiciare cu aspecte şi urme de la faţa locului; întocmirea schiţelor şi desenelor.

Relevarea scrisului acoperit

de

Relevarea scrisului acoperit

relevarea scrisului acoperit, activitatea specialistului sau a expertului de punere în evidenţă a scrisului acoperit. Posibilitatea evidenţierii scrisului acoperit (cu cerneală, tuş, ori cu un alt material sau prin haşu-rare cu tocul, cu creionul etc.), este dependentă de următorii factori:

natura şi culoarea materialului cu care s-a acoperit scrisul (comparativ cu materialul folosit la executarea acestuia), mărirea intervalului de timp dintre scrierea textului şi acoperirea sa, gradul de presiune exercitat în momentul scrierii, calitatea şi culoarea hîrtiei, prezenţa altui text sau a altei pete pe verso-ul actului, volumul textului alterat şi a celui nealterat. În acest scop se utilizează : examinarea actului pe ambele părţi cu lumină dirijată sub un unghi mic de incidenţă şi prin transparenţă, fotografierea cu filtre de lumină care să atenueze culoarea petei şi să mărescă intensitatea trăsăturilor scrise, examinarea în radiaţii infraroşii (cu condiţia ca materialul de scriere să fie opac pentru ele, iar cel care-1 acoperă, penetrabil) şi Roentgen, metoda difuzocopiativă (cu condiţia ca materialul de scris să migreze în stratul gelatinos al hîrtiei fotografice, iar materialul cu care s-a acoperit scrisul să fie inert), metoda stingerii luminiscenţei. În cazul  în care, prin metodele enunţate nu se reuşeşte să se citească scrisul acoperit, se procedează la înlăturarea petei cu solvenţi chimici sau pe cale mecanică. Condiţia eficienţei procedeului chimic este aceea ca materialul care acoperă scrisul să se dizolve în solventul folosit, iar materialul de scriere să fie insolubil sau să se dizolve într-un grad mult mai redus. Relevarea unui scris executat cu colorant bazic şi acoperit cu colorant acid sau invers se poate obţine şi cu ajutorul electroforezei, care constă în deplasarea particulelor coloida-le sau în suspensie spre polul opus al încărcăturii lor, prin electroliză. Pentru înlăturarea pe cale mecanică a petei care acoperă scrisul se folosesc materiale cu proprietăţi uşor adezive : hîrtie fotografică nedevelopată şi nefixată dar îmbibată în prealabil în apă pentru ca stratul de gelatină să se înmoaie, albuş de ou fiert, plastilină albă, cauciuc brut. Scrisul acoperit (îndeosebi cu tuş negru) se mai poate pune în evidenţă şi prin efectul ultrasunetului în mediu lichid. în asemenea mediu, propagarea ultrasunetului (minimum 20.000 Hz, adică 20.000 vibraţii pe secundă) este însoţită şi de fenomenul cavitaţiei sonore, în sensul că in lichid se formează bule de aer care produc pulsaţii de presiune de ordinul sutelor de atmosfere, în stare să provoace distrugerea suprafeţei unui corp solid aflat în zona de spargere a bulelor, în cazul nostru, a stratului de tuş ce acoperă scrisul. Ca medii de propagare a ultrasunetului se folosesc boraxul, clorura de amoniu, clorhidrina, morfolina (die-tilenimiooxid), tetrametafosfatul de sodiu trisubstituit, alcoolul etilic, care au asupra tuşului nu numai o acţiune mecanică dar şi una chimică, de natură să grăbească procesul de curăţire a petei.

Reluarea urmăririi

de

Reluarea urmăririi

reluarea urmăririi – act procesual constând în reluarea activităţii de urmărire penală, după suspendarea, încetarea sau terminarea acesteia. Realuarea urmăririi poate avea loc în caz de: încetare a cauzei de suspendare; restituire a cauzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii sau completării urmăririi ori ca urmare a extinderii acţiunii penale sau a procesului penal; redeschiderea urmăririi penale (art. 270 C. proc. pen.). Nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreuna dintre cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, v. şi întreruperea urmăririi penale, redeschiderea urmăririi penale, restituirea cauzei pentru completarea urmăririi, suspendarea urmăririi penale.

reluarea urmăririi penale, instituţie prin intermediul căreia se asigură desfăşurarea procesului penal prin reactivarea cursului urmăririi penale, în cazurile prevăzute de lege. R.u.p. se dispune prin ordonanţă, de către procuror, cînd desfăşurarea procesului penal a fost întreruptă înainte de ajungerea cauzei la instanţă, ori prin hotărîre a instanţei de judecată, după ce cauza a ajuns in faza judecăţii. R.u.p. nu poate avea loc dacă intre timp a intervenit unul din cazurile care împiedică punerea in mişcare sau exercitarea acţiunii penale. R. după suspendarea urmăririi are loc în cazul cînd a încetat cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale (de ex. a încetat boala gravă a învinuitului sau inculpatului care îl împiedica să ia parte la procesul penal. În acest caz, organul de cercetare penală care, potrivit art. 241, C.p.p. are obligaţia să se intereseze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, constată că aceasta a încetat, înaintează dosarul procurorului pentru a se dispune cu privire la reluarea urmăririi). R. în caz de restituire are loc după ce instanţa de judecată a dispus restituirea cauzei la procuror pentru: refacerea urmăririi, completarea urmăririi penale, cercetarea faptelor sau persoanelor care au atras extinderea acţiunii penale sau a procesului penal. R. în caz de redeschidere a urmăririi are loc în situaţia în care, după ce s-a dispus scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale, se constată că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestei măsuri (de ex., s-a apreciat în mod greşit că inculpatul beneficiază de amnistie, în realitate acesta fiind recidivist). R. în c. de r.a u. are loc şi în situaţia în care, ca urmare a înlocuirii răspunderii penale, făptuitorul fusese încredinţat pe garanţie unei organizaţii obşteşti şi aceasta renunţă la garanţia luată. În cazurile de r.u.p. termenul de o lună privitor la măsura arestării inculpatului curge de la data luării acestei măsuri, iar în cazul cînd dosarul se restituie de instanţă şi inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de procuror (art. 274, C.p.p.).

Remuneraţia injustă

de

Remuneraţia injustă

remuneraţia injustă – comportament care constă în primirea unor însărcinări sub orice formă, de către funcţionarul public care, în virtutea funcţiei, avea sub supraveghere sau control o persoană juridică de drept privat, de la o asemenea persoană, mai înainte de a se fi împlinit 3 ani de la data pensionării sau de la data demisiei, destituirii sau revocării; mai mult, conducătorii unor asemenea persoane juridice de drept privat se consideră complici la comiterea unei asemenea fapte. Se preconizează ca acest comportament să capete semnificaţie penală în viitoarea legislaţie penală.

Renunţarea în instanţă la martori

de

Renunţarea în instanţă la martori

renunţarea în instanţă la martori – facultate acordată procurorului şi părţilor de a renunţa la martorii pe care i-au propus. După punerea în discuţie a renunţării, instanţa poate dispune ca martorii să nu fie ascultaţi dacă audierea nu mai este necesară (art. 329 C. proc. pen.).

 

Repararea pagubei

de

Repararea pagubei

repararea pagubei – obiectiv al răspunderii civile a făptuitorului pentru prejudiciul cauzat prin fapta prevăzută de legea penală pe care a săvârşit-o. Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile; în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei, prin desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau alt mijloc de reparare; prin plata unei despăgubiri băneşti; atunci când repararea în natură nu este cu putinţă. Repararea pagubei priveşte şi folosul de care a fost lipsită partea civilă, precum şi daunele morale pricinuite de comiterea infracţiunii (art. 14 C. proc. pen.). v. şi acţiunea civilă în procesul penal.

repararea pagubei în cazul condamnării sau al arestării pe nedrept – drept acordat oricărei persoanei care a fost condamnată definitiv de a obţine despăgubiri de la stat dacă, în urma rejudecării cauzei, s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare (art. 504 şi urm. C. proc. pen.). Acelaşi drept îl are şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Privarea ori restrângerea libertăţii trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţă a procurorului de scoatere sau de încetare a urmăririi penale ori prin hotărârea instanţei de revocare a măsurii privative de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau încetare a procesului penal. Mai are dreptul la repararea pagubei suferite şi persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei. La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suferite, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei sau familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă. Reparaţia constă în plata unei sume de bani sau, ţi-nându-se seama de condiţiile celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei suferite, în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă să fie încredinţat unui institut de asistentă socială şi medicală. Persoanelor îndreptăţite la reparaţie care înainte de privarea de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate. Reparaţia este suportată de stat prin Ministerul Finanţelor Publice. Acţiunea pentru reparare poate fi pornită de persoana care a fost privată de libertate sau a cărei libertate a fost restrânsă, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa. Acţiunea poate fi introdusă într-un termen legal stabilit calculat de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor de judecată sau a ordonanţei procurorului. Este o acţiune a cărei rezolvare este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază persoana îndreptăţită şi este scutită de taxă judiciară.

repararea pagubei, consecinţă a răspunderii civile a făptuitorului pentru prejudiciul cauzat prin săvirşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Regulile privitoare la repararea pagubei sînt cele prevăzute de legea civilă şi asigură o justă reparare a prejudiciului suferit de partea civilă. R.p. se face: în natură (prin restituirea lucrului de care cel vătămat a fost lipsit pe nedrept, prin restabilirea situaţiei existente înainte de săvirşirea faptei penale şi care a fost modificată prin comiterea acesteia, prin desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris fals şi prin orice alt mijloc de reparare în natură), prin plata unei sume de bani (cînd repararea în natură nu este posibilă In totul sau In parte). Potrivit legii, se acordă despăgubiri băneşti şi pentru folosul de care partea civilă a fost lipsită. Cînd repararea se face prin echivalent bănesc, el se exprimă numai în monedă română. Există posibilitatea ca ambele modalităţi de r.p. să fie dispuse faţă de acelaşi inculpat, în raport cu situaţia de fapt (art. 14, C.p.p.). V. şi acţiunea civilă.

Acţiunea în repararea (compensarea) prejudiciului moral şi prescripţia extinctivă

Deşi prejudiciul este moral (adică nepatrimonial în sine), repararea acestuia poate fi atât nepatrimonială, cât şi patrimonială (în această din urmă ipoteză este vorba, în fapt, despre o compensare).
Acţiunea în repararea nepatrimonială a unui prejudiciu moral este imprescriptibilă extinctiv [art. 253 alin. (1) şi art. 2502 alin. (2) pct. (2) Noul Cod Civil].
în schimb, acţiunea în repararea (compensarea) patrimonială a unui prejudiciu moral este supusă prescripţiei extinctive [art. 253 alin. (4) noul Cod Civil], fiind o acţiune în justiţie prin care se valorifică un drept de creanţă, deci o acţiune patrimonială şi personală care atrage incidenţa dispoziţiilor legale care guvernează prescripţia extinctivă în categoria drepturilor de creanţă.

Repartizarea condamnaţilor

de

Repartizarea condamnaţilor

repartizarea condamnaţilor – operaţiune prin care se stabileşte locul în care se va executa în concret pedeapsa stabilită prin hotărârea judecătorească. Repartizarea condamnaţilor are loc ţinându-se seama de natura infracţiunii, durata pedepsei, starea de recidivă, de comportarea şi receptivitatea condamnatului la acţiunea de reeducare. Deţinerea femeilor se face separat de bărbaţi, iar a minorilor separat de majori, în locuri de deţinere speciale.

Reputaţie

de

Reputaţie

reputaţie – atribut al persoanei care constă în bunul renume câştigat şi reflectat în aprecierea pozitivă a celor din jur. Reputaţia, ca valoare socială, este apărată de legea penală împotriva oricărei atingeri care poate realiza conţinutul obiectiv al uneia dintre infracţiunile de insultă sau de calomnie, v. şi insultă, calomnie.

Res judicata pro veritate habetur

de

Res judicata pro veritate habetur

res judicata pro veritate habetur (expr. lat., „lucrul judecat este considerat că exprimă adevărul”) – expresie folosită spre a denumi prezumţia de adevăr a unei hotărâri definitive. Această prezumţie nu poate fi dezminţită decât prin desfiinţarea hotărârii pe o cale extraordinară de atac. v. şi autoritatea lucrului judecat.

Res nullius

de

Res nullius

res nullius (expr. lat., „lucruri ale nimănui”) – expresie folosită spre a denumi situaţia acelor lucruri care nu se află în sfera patrimonială a vreunei persoane. Asemenea lucruri pot fi însuşite de orice persoană, neputând constitui obiect material al unei infracţiuni contra patrimoniului.

Respectarea demnităţii umane

de

Respectarea demnităţii umane

respectarea demnităţii umane – principiu (regulă) de bază a procesului penal, potrivit căruia orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane sau degradante este pedepsită prin lege. El este reflectarea aderării României la Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York, la 10 decembrie 1980 şi este prevăzut şi în legislaţiile altor state. Acest principiu este consacrat în Constituţia României, unde se arată că nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

Restabilirea situaţiei anterioare

de

Restabilirea situaţiei anterioare

restabilirea situaţiei anterioare – modalitate de reparare a pagubei cauzate prin infracţiune, care constă în restabilirea de către făptuitor a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii [art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen.]. Decizia restabilirii situaţiei anterioare se poate lua de organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau de către instanţa de judecată dacă schimbarea situaţiei a cărei restabilire se urmăreşte rezultă în mod vădit din săvârşirea unei infracţiuni (de ex. ocuparea locuinţei unei persoane) şi restabilirea este posibilă. Restabilirea are caracter provizoriu, ea devenind definitivă prin hotărârea judecătorească ce soluţionează cauza penală, v. şi acţiune civilă în procesul penal, repararea pagubei.

Restituirea lucrurilor

de

Restituirea lucrurilor

restituirea lucrurilor – modalitate de reparare în natură a prejudiciului pricinuit prin infracţiune [art. 14 alin. (3) C. proc. pen.]. Restituirea lucrurilor se poate dispune în cursul procesului penal de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, şi anume: lucrurile sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detenţia sa; lucrurile au fost ridicate de la învinuit sau inculpat ori de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra; restituirea lucrurilor nu stinghereşte aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei; cel căruia îi sunt restituite are obligaţia să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii. Persoanele interesate pot face plângere împotriva măsurii de restituire a lucrurilor. Restituirea lucrurilor are caracter provizoriu până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Restitutio in integrum

de

Restitutio in integrum

restitutio in integrum, (latină „repunerea integrală” sau „reparaţie integrală”), cale de atac cunoscută în dreptul roman, care poate deschide posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară hotărârii judecătoreşti pronunţate. Restituirea în integritatea sa; restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei; reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor respective.

restitutio in integrum (expr lat. „repunerea integrală”) – expresie care denumeşte acea cale de atac care poate deschide posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară hotărârii judecătoreşti pronunţate. Această cale de atac era cunoscută în dreptul roman. în Codul penal în vigoare o asemenea cale de atac este revizuirea, v. şi revizuirea.

Restituire pentru completarea urmăririi

de

Restituire pentru completarea urmăririi

restituire pentru completarea urmăririi – act procesual prin care instanţa de judecată, în cursul judecăţii, se desesizează şi dispune restituirea dosarului procurorului, dacă din administrarea probelor ori din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă, iar completarea nu s-ar putea face în faţa instanţei decât cu mare întârziere. în hotărârea de restituire trebuie să se arate motivele care au determinat-o, faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă prin care se va realiza completarea urmăririi (art. 333 C. proc. pen.).

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate)

de

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate)

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate), rata medie a dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piaţa interbancară şi este stabilită de către B.N.R. Potrivit „Regulilor privind stabilirea ratelor de referinţă ROBID şi ROBOR” emise de B.N.R., ratele dobânzilor de referinţă ale pieţei monetare interbancare ROBID/ROBOR sunt calculate zilnic, ca medie aritmetică a ratelor de dobândă afişate de un număr de 10 bănci comerciale, selectate potrivit unor criterii de performanţă.

Răspunderea

de

Răspunderea

răspunderea, este un fapt social şi se rezumă la reacţia organizată, instituţionalizată pe care o declanşează o faptă socotită condamnabilă; scopul urmărit este acela de reparare a ordinii încălcate, de reintegrare a unui patrimoniu lezat şi de apărare socială.
răspunderea civilă, se declanşează în temeiul condiţiilor fixate prin Codul Civil, putând fi contractuală sau delictuală.

răspunderea disciplinară, încălcarea de eătre funcţionarii publici a obligaţiilor de serviciu. Aceste fapte se numesc abateri şi se sancţionează cu: mustrare, avertisment, reduceri de salariu, retrogradări, transfer disciplinar etc.

răspunderea penală, este un raport juridic penal de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, raport ce se stabileşte între stat şi infractor, statul având dreptul de a trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancţiunea prevăzută de legea penală şi de a-1 constrânge s-o execute, infractorul având obligaţia de a răspunde pentru fapta sa, de a se supune sancţiunii aplicate în vederea restabilirii ordinii de drept (ex. de sancţiuni: privarea de libertate, amendă penală, interzicerea unor drepturi, decăderea din drepturile părinteşti, confiscări etc.).

Raport juridic penal

de

Raport juridic penal

raport juridic penal – raport juridic de conflict (de contradicţie) izvorât din săvârşirea unei infracţiuni. Părţile acestui raport sunt subiectul (sau subiecţii) activ (persoana sau persoanele care au săvârşit în calitate de autori, instigatori sau complici, o infracţiune fapt consumat ori o tentativă), pe de o parte, şi subiectul pasiv general al infracţiunii, care este statul ca reprezentant al societăţii. Conţinutul raportului juridic penal îl constituie, pe de o parte dreptul şi îndatorirea statului de a populariza norma juridică în vederea conformării le prescripţiile ei, precum şi cel de a folosi acţiunea penală împotriva infractorului, de a-1 trage la răspundere penală, a-i aplica o pedeapsă, iar, pe de altă parte, obligaţia infractorului de a se supune prescripţiilor legii, şi în cadrul raportului de conformare, dar şi al celui de conflict.

Raport juridic procesual penal

de

Raport juridic procesual penal

raport juridic procesual penal – raport juridic derivat din raportul juridic penal de conflict şi ai cărui subiecţi sunt aceiaşi cu a raportului penal, dar aflaţi pe poziţii inversate. Subiecţii activi ai raportului juridic de drept penal (făptuitorul sau făptuitorii) devin subiecţi pasivi ai raportului juridic procesual penal, iar subiecţii pasivi ai celui dintâi devin subiecţi activi. Statul este subiect activ general şi principal al raportului juridic procesual penal. Fiind persoană juridică, statul îşi exercită drepturile procesuale prin reprezentanţii săi care sunt, de regulă, subiecţi calificaţi (procurorii), iar uneori prin anumiţi substituiţi procesuali cu împuterniciri limitate (persoanele vătămate în cazul infracţiunilor pentru care este necesară o plângere prealabilă, organele competente să facă sesizări în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale). Subiect pasiv al raportului juridic procesual penal este învinuitul sau, după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui, inculpatul, care este parte în proces. Raportul juridic procesual penal principal (dintre părţi) durează atât cât durează şi procesul penal. Drepturile, facultăţile şi obligaţiile subiecţilor procesuali sunt diferite şi sunt prevăzute de lege, unii putând efectua atât acte procesuale, cât şi acte procedurale, alţii numai acte procedurale. Pe lângă raportul juridic procesual penal principal există şi alte raporturi procesuale între diferiţi participanţi la procesul penal: secundare (între organele judiciare şi persoanele care participă la aflarea adevărului), acce-

sorii (născute din luarea măsurilor procesuale cu caracter preventiv şi asigurător), de executare (născute cu prilejul executării hotărârilor penale etc.). Soluţionarea raportului juridic procesual penal este o condiţie sine qua non pentru soluţionarea raportului juridic penal. Dacă aceasta din urmă constituie cadrul juridic pentru reacţiunea represivă, raportul juridic procesual penal constituie rezultatul reglementării juridice a relaţiilor dintre persoanele care contribuie, prin activitatea lor, la soluţionarea raportului juridic de conflict.

Raport sexual

de

Raport sexual

raport sexual – act biologic pe baza căruia are loc procreaţia. Legea penală incriminează faptele care aduc atingere relaţiilor sexuale normale. Raportul sexual poate constitui element material al infracţiunilor de viol (art. 197 C. pen.), act sexual cu un minor (art. 198 C. pen.), seducţie (art. 199 C. pen.), incest (art. 203 C. pen.).

Răspundere penală

de

Răspundere penală

răspundere penală – cea mai aspră formă a răspunderii juridice. Răspunderea penală implică obligaţia unei persoane de a răspunde în faţa organelor de urmărire penală şi apoi în faţa instanţei de judecată pentru fapta prevăzută de legea penală pe care a săvârşit-o, obligaţia de a suporta măsurile de constrângere penală prevăzute de lege pentru săvârşirea infracţiunii şi obligaţia de a executa pedeapsa aplicată.

Executarea obligaţiilor ce decurg din răspunderea penală este impusă prin forţa de coerciţie a statului. Săvârşirea infracţiunii este singurul temei al răspunderii penale. Aceasta implică, din punct de vedere obiectiv, săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar din punct de vedere subiectiv vinovăţia persoanei în săvârşirea faptei. ~ atenuată – răspunderea penală pentru o faptă săvârşită în circumstanţe atenuante sau în condiţiile unor cauze generale de diferenţiere a pedepsei, v. şi cauze de reducere a pedepsei, circumstanţe atenuante. ~ obiectivă – răspunderea penală pentru care nu există decât un temei obiectiv, adică numai săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu şi temeiul subiectiv, adică vinovăţia persoanei pentru săvârşirea acelei fapte.

Reabilitare

de

Reabilitare

reabilitare – cauză generală de încetare a consecinţelor juridice (decăderi, interdicţii, incapacităţi) ce decurg dintr-o condamnare, dând posibilitate foştilor condamnaţi să se integreze şi pe plan juridic în societate. ~ de drept – reabilitare care operează automat, ope legis, în cazul condamnărilor la amendă sau la pedepse cu închisoarea de durată redusă indicate expres prin normele juridice, dacă în interiorul unei anumit termen condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune. ~ judecătorească – reabilitare pronunţată de instanţa de judecată la cererea celui interesat, în cazurile în care nu operează reabilitarea de drept.

Reabilitarea judecătorească poate fi pronunţată numai după trecerea anumitor termene, la care se adaugă o fracţiune din durata pedepsei pronunţate. Ca şi în cazul reabilitării de drept, termenele pentru reabilitarea judecătorească se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris, ori de la data actului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă. Pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească se cere ca cel condamnat: să nu fi suferit o nouă condamnare; să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, ori să aibă vârsta de a fi pensionat sau să fie incapabil de muncă; să fi avut o bună conduită; să fi achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare. Reabilitarea judecătorească nu are ca urmare obligaţia de reintegrare în funcţia din care infractorul a fost scos în urma condamnării, nici rechemarea în cadrele permanente ale forţelor armate sau redarea gradului militar pierdut. De asemenea, reabilitarea judecătorească nu are efect asupra măsurilor de siguranţă, cu excepţia interzicerii de a se afla în anumite localităţi şi a interdicţiei de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. în caz de respingere a cererii de reabilitare judecătorească nu se poate face o nouă cerere decât după un termen legal stabilit. Reabilitarea judecătorească se anulează dacă după acordarea ei se descoperă că cel reabilitat mai suferise o altă condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.

REABILITAREA, este o cauză care înlătură consecinţele condamnării şi care dă dreptul persoanei condamnate de a fi repusă în folosinţa drepturilor de care a fost lipsită. Reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare. Reabilitarea poate fi de drept şi judecătorească.

Rea-credinţă

de

Rea-credinţă

rea-credinţă – expresie care desemnează vinovăţia sub forma intenţiei în săvârşirea unor infracţiuni omisive (de ex., neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei legale de întreţinere sau neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească). Infracţiunile din omisiune cu privire la care se face această precizare se sancţionează numai când sunt comise cu intenţie, nu şi din culpă (art. 19 alin. final C. pen.).

REA-CREDINŢĂ, incorectitudine, atitudine a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale. Dispoziţii legale, din diferite ramuri, sancţionează reaua-credinţă. Astfel, cel care a făcut cu rea-credinţă o cerere de recuzare sau de strămutare a judecăţii poate fi obligat la plata unor amenzi, precum şi la despăgubire către partea vătămată. în general, folosirea abuzivă cu rea-credinţă a unor drepturi atrage răspunderea pentru pagubele pricinuite. Persoana care cu rea-credinţă a determinat aplicarea măsurii desfacerii contractului de muncă răspunde material, disciplinar şi, după caz, penal. în dreptul civil, posesorul de rea-credinţă este obligat să înapoieze fructele, odată cu lucrul, proprietarului care îl revendică. în dreptul penal reaua-credinţă desemnează intenţia, ca formă a vinovăţiei, pentru săvârşirea unor infracţiuni.

Realitatea legii penale

de

Realitatea legii penale

realitatea legii penale – principiu de aplicare a legii penale în spaţiu (art. 55 C. pen.), potrivit căruia legea penală se aplică infracţiunilor (săvârşite în întregime în afara teritoriului ţării) contra securităţii statului român sau contra vieţii unui cetăţean român sau prin care s-a adus o vătămare gravă integrităţii corporale ori sănătăţii unui cetăţean român, dacă sunt săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fară cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării. Acţiunea penală, în aceste cazuri, se pune în mişcare numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Realizarea legii penale

de

Realizarea legii penale

realizarea legii penale – aplicarea în concret a legii penale. Această realizare poate avea loc fie prin executarea de bună voie, de către cei cărora legea li se adresează, a obligaţiilor impuse prin dispoziţiile ei (conformare), fie prin aplicarea sancţiunilor penale faţă de cei care nu au respectat aceste obligaţii (constrângere).

Rea-voinţă

de

Rea-voinţă

rea-voinţă – lipsa voinţei (dorinţei) de a îndeplini o anumită obligaţie în condiţiile în care persoana avea posibilitatea îndeplinirii acesteia. Uneori legea penală atribuie anumite consecinţe speciale faptelor comise cu rea-voinţă. Aşa, de pildă, neîndeplinirea cu rea-voinţă a obligaţiei condamnatului de a achita în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile stabilite constituie un impediment în acordarea reabilitării.

Rebeliune

de

Rebeliune

rebeliune (în Codul penal Carol al II-lea, art. 258) – acte de violenţă sau ameninţare îndreptate împotriva organelor puterii sau administraţiei de stat sau a reprezentanţilor acestora, în scopul de a împiedica, în orice mod, exerciţiul liber al mandatului sau funcţiei lor, ori de a le constrânge să ia sau să nu ia o hotărâre sau dispoziţie. In prezent faptele de natura celor descrise pot constitui, după caz, fie infracţiunea de subminare a puterii de stat (art. 162 C. pen.), fie aceea de ultraj (art. 239 C. pen.).

Rechizitoriu

de

Rechizitoriu

rechizitoriu – act procesual prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului şi pune în mişcare acţiunea penală în cazul în care aceasta nu fusese pusă în mişcare. Dacă acţiunea penală fusese pusă în mişcare prin ordonanţă, rechizitoriul cuprinde numai dispoziţia de trimitere în judecată. Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei, v. şi trimitere în judecată, ordonanţă.

rechizitoriu, act procedural prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului şi sesizează instanţa de judecată (art. 264, alin. 1, C.p.p.). Dacă acţiunea penală nu fusese pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, aceasta se pune în mişcare prin r. (art. 262, pct. 1, lit. a, C.p.p.). R. se emite cînd din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, a fost săvîrşită de învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal. R. se mărgineşte la fapta şi persoana privitor la care s-a efectuat urmărirea penală. R. trebuie să cuprindă data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care l-a întocmit, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, Încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată, indicarea persoanelor ce urmează a fi citate, măsurile asigurătorii, cheltuielile judiciare şi semnătura procurorului. Se întocmeşte un singur r. chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi şi chiar dacă se dau rezolvări diferite cu privire la aceştia (art. 263, C.p.p.). În cazul în care r. a fost dat de un procuror de la o unitate de procuratură ierarhic inferioară celei corespunzătoare instanţei competente să judece cauza în fond, el trebuie să fie confirmat de procurorul de la unitatea de procuratură corespunzătoare acestei instanţe (art. 264, alin. 2 şi 3, C.p.p.). Cînd urmărirea penală a fost efectuată de un procuror de la unitatea de procuratură corespunzătoare instanţei competente să judece cauza în fond, confirmarea r. şi sesizarea instanţei se face de procurorul şef al unităţii, iar dacă urmărirea se face de procurorul şef, confirmarea şi sesizarea instanţei revin procurorului ierarhic superior (art. 209, alin. 5, C.p.p.). R. se înaintează instanţei competente în termen de 24 de ore de la darea sau confirmarea sa, împreună cu numărul necesar de copii pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi in stare de arest.

Rechiziţie

de

Rechiziţie

rechiziţie – măsură excepţională prin care organele autorităţii publice împuternicite prin lege obligăagenţii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, care nu se află în nici una dintre situaţiile de excepţie, în condiţiile legislaţiei care activează în acest domeniu. Bunurile rechiziţionate vor fi puse la dispoziţia forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război, la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, precum şi în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare ori pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege. Refuzul de a îndeplini aceste obligaţii constituie infracţiune.

recensământul bunurilor supuse rechiziţiei – inventarierea bunurilor susceptibile de a fi rechiziţionate. Nedeclararea la recensământ a acestor bunuri constituie o modalitate de săvârşire a infracţiunii de sustragere de la rechiziţii militare, v. şi sustragerea de la rechiziţii militare.

Recidivă

de

Recidivă

recidivă – formă a pluralităţii de infracţiuni (art. 37 şi urm. C. pen.), care există atunci când o persoană, după ce a fost condamnată definitiv la pedeapsa închisorii de o durată mai mare decât limita stabilită legal pentru o infracţiune intenţionată, săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare mai mare decât un anumit cuantum. La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiuni săvârşite în timpul cât infractorul era minor, la infracţiuni amnistiate sau la fapte dezincri-minate. De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Recidiva reflectă o periculozitate sporită a infractorului, care perseverează pe calea infracţiunii şi atrage o pedeapsă mai grea pentru infracţiunea săvârşită în această stare. Codul penal în vigoare prevede următoarele modalităţi de recidivă: ~ după condamnare (post-condamnatorie, fictivă), care există atunci când condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării sau în stare de evadare din executarea pedepsei anterioare; ~ după executare (postexecutorie, reală), care se realizează atunci când noua infracţiune este săvârşită după executarea pedepsei anterioare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei anterioare; ~ mare – care se realizează atunci când primul termen este o singură pedeapsă cu închisoarea mai mare de un anumit cuantum; ~ mică – care se realizează atunci când noua infracţiune a fost săvârşită după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea până la un anumit cuantum sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse. Sancţiunea diferă după cum este vorba de recidivă după condamnare sau de recidivă după executare. în primul caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc după sistemul cumulului juridic, ca în cazul concursului de infracţiuni, cu deosebirea că sporul ce poate fi adăugat la pedeapsa cea mai aspră este mai mare ca în ipoteza concursului. în cazul recidivei după executare pentru ultima infracţiune se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă acesta este neîndestulător se poate adăuga un spor de pedeapsă în limitele prevăzute de lege. Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei pentru recidivă se aplică şi în cazul descoperirii stării de recidivă, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, dacă pedeapsa nu a fost încă executată sau considerată ca executată.

RECIDIVA ÎN CAZUL PERSOANEI FIZICE, există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri: a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an; b) când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an; c) când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea până la 6 luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care lgea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Recluziune

de

Recluziune

recluziune – pedeapsă privativă de libertate pentru crime, cunoscută şi de Codul penal român de la 1864, după modelul Codului penal francez. Recluziunea se executa în penitenciare, unde condamnaţii erau puşi să muncească. Codul penal în vigoare nu mai cunoaşte această noţiune, ci aceea de închisoare.

Reconstituire

de

Reconstituire

reconstituire – procedeu auxiliar de probaţiune care constă în reproducerea la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta, cu scopul de a verifica şi preciza anumite date. Reconstituirea poate fi dispusă de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată şi se face în prezenţa învinuitului sau inculpatului. Nu trebuie să reprezinte o repetare a infracţiunii (art. 130 C. proc. pen.).

RECONSTITUIRE, procedeu folosit de organele juridice în scopul aflării adevărului într-o cauză şi constă în reproducerea totală sau parţială a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită infracţiunea. Legea prevede că organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot proceda la reconstituirea la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta. Ea se face în prezenţa învinuitului sau inculpatului arestat, iar, dacă acesta nu poate fi adus, se asigură la cerere reprezentarea. Despre efectuarea reconstituirii, se încheie proces-verbal, la care se anexează schiţe, desene, fotografii sau alte asemenea lucrări executate.

reconstituirea, activitate procedurală care constă în reproducerea artificială, în totalitate sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care s-a săvîrşit infracţiunea ori alt fapt care are importanţă pentru cauza penală, cu scopul de a verifica dacă puteau să aibă loc, ori să fie auzite, văzute în condiţiile respective şi pentru a preciza anumite date.

Redeschiderea urmăririi penale

de

Redeschiderea urmăririi penale

redeschiderea urmăririi penale – caz de reluare a urmăririi penale după încetare sau scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sau inculpatului, atunci când se constată că nu a existat în fapt împrejurarea care a servit drept temei pentru luarea acestor măsuri, ori că a dispărut împrejurarea care constituie un astfel de temei (art. 273 C. proc. pen.). v. şi reluarea urmăririi penale.

Reducerea pedepsei pentru militari

de

Reducerea pedepsei pentru militari

reducerea pedepsei pentru militari – măsură aplicabilă militarului condamnat, aflat în executarea pedepsei închisorii într-o unitate militară disciplinară, care constă în reducerea cu 1/3 a părţii din durata pedepsei ce a mai rămas de

executat, dacă cel în cauză a executat o fracţiune din pedeapsă şi a dat dovezi temeinice de îndreptare. Reducerea poate depăşi 1/3, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei, dacă cel condamnat s-a evidenţiat în mod deosebit.

Referatul organului de cercetare penală

de

Referatul organului de cercetare penală

referatul organului de cercetare penală – act procedural ce se întocmeşte în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare şi se consideră că cercetarea penală este completă, iar inculpatul urmează să fie trimis în judecată. Referatul este o sinteză asupra cauzei, cuprinzând în rezumat şi într-o formă concisă principalele aspecte ale dosarului. El trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mişcare a acţiunii penale, la persoana inculpatului şi la încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat. De asemenea, referatul cuprinde datele suplimentare prevăzute de lege cu privire la mijloacele materiale de probă, măsurile luate şi locul unde acestea se află; măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile, cheltuielile judiciare ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale etc.

Refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei

de

Refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei

refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei – infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice care constă în fapta personalului de bord ce asigură direct siguranţa navigaţiei pe apă a unei nave civile de a refuza să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (O.U.G.nr. 195/2002).

Regim de muncă

de

Regim de muncă

regim de muncă – totalitatea normelor prin care este reglementată munca condamnaţilor în timpul executării pedepsei închisorii. Potrivit legii penale române, de regulă, condamnaţii sunt folosiţi la muncă în raport cu pregătirea lor profesională, iar munca prestată de aceştia se desfăşoară cu respectarea normelor referitoare la protecţia muncii, este remunerată, cu excepţia muncilor cu caracter gospodăresc necesare locului de deţinere care nu sunt remunerate decât în anumite cazuri. Femeile gravide nu sunt folosite la muncă în perioada stabilită de lege pentru concediul ce se acordă angajatelor înainte şi după naştere şi nu sunt folosite la muncă în mediu toxic sau vătămător; la fel cele care au născut, precum şi minorii. Durata zilei de muncă nu poate depăşi 12 ore, iar pentru femei gravide sau cu copil până la 1 an, pentru minori şi cei ce lucrează în mediu toxic sau vătămător nu poate depăşi 8 ore. Remunerarea muncii se face potrivit normelor şi tarifelor de retribuire din ramura în care sunt folosiţi condamnaţii. Din remuneraţia muncii o cotă revine condamnatului, iar cealaltă parte se face venit la stat. Din sumele încasate pentru invenţii, inovaţii şi raţionalizări create de condamnaţi, li se acordă acestora 50%. Din sumele ce revin condamnatului şi care se consemnează la o instituţie de specialitate, o parte se pune la dispoziţia acestuia pentru a o folosi pe timpul executării pedepsei, iar o altă parte i se înmânează la punerea în libertate.

REGIMUL DE MUNCĂ (cod penal), munca prestată de condamnaţi în condiţiile stabilite prin legea privind executarea pedepselor; munca prestată de condamnaţi este remunerată cu excepţia muncii cu caracter gospodăresc, necesare locului de deţinere şi a celei prestate în caz de calamitate.

Reguli de bază ale procesului penal

de

Reguli de bază ale procesului penal

reguli de bază ale procesului penal – principii fundamentale ale procesului penal care guvernează desfăşurarea activităţii judiciare în cadrul acestuia. Regulile de bază ale procesului penal sunt: oficialitatea procesului penal, care implică obligaţia organelor judiciare de a îndeplini din oficiu actele necesare desfăşurării procesului, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune altfel;

legalitatea procesului penal, potrivit căreia activitatea procesuală, în toate fazele procesului, trebuie să se desfăşoare cu respectarea strictă a legii de procedură penală; aflarea adevărului, care implică obligaţia organelor judiciare de a asigura aflarea adevărului cu privire la cauza penală, căutând şi cercetând toate probele privitoare la fapta care face obiectul procesului penal, la existenţa sau inexistenţa acesteia, la vinovăţia sau nevinovăţia învinuitului sau inculpatului, precum şi la împrejurările faptei şi la persoana făptuitorului; rolul activ al organelor judiciare, care presupune obligaţia acestora de a arăta părţilor drepturile procesuale pe care le au, potrivit legii, şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, precum şi obligaţia organelor judiciare de a dispune, din oficiu, administrarea probelor şi efectuarea actelor procesuale sau procedurale pe care le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei; garantarea libertăţii, potrivit căreia în cursul procesului penal trebuie respectate cu stricteţe dispoziţiile legale privitoare la măsurile preventive privative de libertate, reţinerea şi arestarea preventivă, la cazurile şi condiţiile în care acestea pot fi dispuse; garantarea dreptului de apărare, potrivit căreia în tot cursul procesului penal, tuturor părţilor le este asigurată realizarea prerogativelor, facultăţilor şi posibilităţilor acordate prin lege de a se apăra, de a susţine şi de a proba temeinicia sau netemeinicia unei învinuiri sau unei pretenţii, precum şi dreptul la asistenţă juridică (v. şi drept de apărare); folosirea limbii române ca limbă oficială a procesului penal, principiu constituţional [art. 128 alin. (1) din Constituţia României], Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată; folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie, principiu constituţional [art. 128 din Constituţie], potrivit căruia părţilor care nu vorbesc limba română li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii prin traducător.

Reguli de convieţuire socială

de

Reguli de convieţuire socială

reguli de convieţuire socială – norme de conduită în relaţiile dintre oameni menite să asigure un climat de normalitate şi de legalitate în care să se constate respectarea reciprocă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Unele fapte care aduc atingere unor reguli privind convieţuirea socială constituie infracţiuni.

Reînnoirea cererii de reabilitare

de

Reînnoirea cererii de reabilitare

reînnoirea cererii de reabilitare – formularea unei noi cereri de reabilitare după respingerea celei dintâi. Nu este posibilă decât după curgerea unui anumit termen legal stabilit, calculat de la data respingerii cererii. Dacă prima cerere fusese respinsă pentru lipsă de formă reînnoirea ei se poate face oricând (art. 138 C. pen., art. 497 C. proc. pen.). v. şi reabilitare.

Relatio ad hominem

de

Relatio ad hominem

relatio ad hominem (expr. lat., “relaţie umană”) – expresie care denumeşte obiectul reglementării prin normele de drept; evidenţiază faptul că dreptul reglementează relaţii sociale, care formează substanţa raporturilor juridice. Caracterizarea priveşte şi dreptul penal, ale cărui precepte (reguli de comportare) se adresează conduitei oamenilor în cadrul relaţiilor sociale.

Relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex (homosexualitate)

de

Relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex (homosexualitate)

relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex (homosexualitate) -infracţiune abrogată în prezent care consta în fapta de a avea relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex. Fapta putea avea loc între doi bărbaţi (pederastie) sau între două femei (lesbianism, tribadism, safism, amor grec). Datorită modificării concepţiei în legătură cu infracţiunile contra libertăţii sexuale, actele sexuale între persoane de acelaşi sex comise asupra unui minor, asupra unei persoane în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra ori prin constrângere, ori dacă a avut ca urmare o vătămare corporală gravă, moartea sau sinuciderea victimei, constituie modalităţi normative ale infracţiunii de viol.

Rele tratamente aplicate minorului

de

Rele tratamente aplicate minorului

rele tratamente aplicate minorului – infracţiune prevăzută de art. 306 C. pen., constând în fapta părintelui sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat spre creştere şi educare un minor, de a pune în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a acestuia.

Reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor

de

Reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor

reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor – act procesual care constă fie în repunerea pe rol a cauzei după închiderea dezbaterilor, dacă în timpul deliberării instanţa constată că o anumită împrejurare trebuie lămurită, iar pentru aceasta este necesară reluarea cercetării judecătoreşti, fie în punerea în discuţie a acelei împrejurări nelămurite în aceeaşi şedinţă, dacă este posibil, sau în altă şedinţă în continuare, dacă pentru lămurirea ei este suficientă numai reluarea dezbaterilor (art. 344 C. proc. pen.). v. şi cercetare judecătorească, dezbateri.

Reluare de bunăvoie a îndatoririlor

de

Reluare de bunăvoie a îndatoririlor

reluare de bunăvoie a îndatoririlor – cauză specială de impunitate prevăzută de lege în favoarea persoanei care, după părăsirea, alungarea sau lăsarea fară ajutor a unei persoane în neputinţă de a se îngriji pe care o are în pază sau sub îngrijire punându-i în pericol iminent viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, îşi reia de bunăvoie îndatoririle [art. 314 alin. (2) C. pen.]. v. şi punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji.

Rezoluţia directorului O.R.C/persoanei desemnate

de

Rezoluţia directorului O.R.C/persoanei desemnate

rezoluţia directorului O.R.C/persoanei desemnate, 1. Act procedural prin care d. O.R.C./persoana desemnată soluţionează cererea de înregistrare în registrul comerţului aflată în competenţa sa de soluţionare, ia act de renunţarea solicitantului la soluţionarea cererii sau dispune amânarea soluţionării pentru depunerea de către solicitant a unor înscrisuri doveditoare suplimentare.

în soluţionarea cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, după caz, alte cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă tribunal, d. O.R.C. de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluţie, constituirea societăţilor comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului, a publicităţii, precum şi înregistrarea în registrul comerţului a declara-ţiilor-tip pe propria răspundere şi a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare. Rezoluţiile astfel pronunţate sunt executorii de drept. în cazul în care solicitantul renunţă la soluţionarea cererii, prin rezoluţie, d. O.R.C. de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate va/vor lua act de renunţare. Soluţionarea cererilor indicate se realizează pe bază de înscrisuri. La solicitarea expresă a părţii sau a reprezentantului acesteia, se organizează audienţă publică pentru susţinerea şi soluţionarea cererii. Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, d. O.R.C. de pe lângă tribunal şi/sau persoana sau persoanele desemnată/desemnate consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, poate/pot să dispună efectuarea unei expertize, în contul părţilor, precum şi prezentarea oricăror alte dovezi. în acelaşi scop, părţile pot fi invitate să se prezinte la O.R.C. orice înscrisuri noi în susţinerea cererilor de înregistrare se depun la O.R.C. de pe lângă tribunal, prin registratura generală, cu cel puţin o zi înainte de data soluţionării. Ori de câte ori este necesară modificarea înscrisurilor depuse în susţinerea cererii de înregistrare, solicitantul depune la O.R.C. înscrisurile modificate, cele depuse iniţial urmând a fi anulate de d. O.R.C. de pe lângă tribunal şi/sau de persoana ori persoanele desemnată/desemnate. în condiţiile în care cererile de înregistrare şi documentele depuse în susţinerea acestora nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, se acordă, prin rezoluţie, un termen de amânare de cel mult 15 zile, care poate fi prelungit o singură dată, cu maximum 15 zile, la cererea motivată a solicitantului. Termenul de 15 zile se calculează fără a se lua în considerare ziua când a început şi ziua în care s-a împlinit termenul. Comunicarea rezoluţiilor de amânare se realizează prin afişare la sediul O.R.C. de pe lângă tribunal şi pe site-ul O.N.R.C. Dacă în termenul acordat solicitantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile dispuse prin rezoluţia de amânare a d. O.R.C. de pe lângă tribunal şi/sau a persoanei sau persoanelor desemnate, cererile de înregistrare urmează a fi respinse (art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009). împotriva rezoluţiei d. şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere. Dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenţie, d. O.R.C. de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate transmite/transmit instanţei întregul dosar, care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerţului şi cererea de intervenţie, precum şi înscrisurile depuse în susţinerea acestora (art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009). 2. Act procedural prin care d. O.R.C. soluţionează cererea de înregistrare în registrul comerţului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale sau amânarea soluţionării pentru depunerea de către solicitant a unor înscrisuri doveditoare suplimentare. înregistrarea în registrul comerţului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale se face în baza rezoluţiei motivate a d. O.R.C. de pe lângă tribunal. Dacă socoteşte îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, d. O.R.C. de pe lângă tribunal dispune înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii familiale. Prin aceeaşi rezoluţie d. dispune şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiei-tip pe propria răspundere date conform prevederilor Legii nr. 359/2004. Dacă documentele depuse în susţinerea cererii sunt incomplete, d. O.R.C. de pe lângă tribunal dispune prin rezoluţie motivată acordarea unui termen de maximum 15 zile pentru completarea acestora. Termenul va fi comunicat solicitantului fie pe loc, dacă este prezent, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. în toate cazurile se vor indica documentele care urmează să fie depuse până la termenul acordat. La cererea motivată a solicitantului, termenul de 15 zile poate fi prelungit. în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale, d. O.R.C. de pe lângă tribunal dispune prin rezoluţie motivată respingerea cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării pentru persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială solicitantă, precum şi a înregistrării declara-ţiei-tip pe propria răspundere date conform Legii nr. 359/2004. Rezoluţiile d. O.R.C. de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului se execută de îndată, în baza lor efectuându-se înregistrările dispuse prin acestea, fără nicio altă formalitate (art. 11 din O.U.G. nr. 44/2008). împotriva rezoluţiei d. O.R.C. de pe lângă tribunal se poate formula plângere. V. director O.R.C., societate comercială, oficiul registrului comerţului, PFA, întreprindere individuală, întreprindere familială, plângere, intervenţie la cererea de înregistrare în registrul comerţului.

Ridicarea dreptului de administrare al debitorului aflat în insolvenţă

de

Ridicarea dreptului de administrare al debitorului aflat în insolvenţă

ridicarea dreptului de administrare al debitorului aflat în insolvenţă, măsura dispusă de judecătorul sindic ca efect al deschiderii procedurii, constând în ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat intenţia de reorganizare.

Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, aceste prevederi sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii. Judecă-torul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a d. de a. al debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de exercitare a conducerii debitorului de către acesta. D. de a. al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului. Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului d. de a., având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate. Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea, într-o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul special. De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării (art. 47 din Legea nr. 85/2006). Prin sentinţa sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea d. de a., judecătorul-sindic va da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului, încălcarea dispoziţiilor judecătorului-sindic atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat, precum şi amendă judiciară (art. 48 din Legea nr. 85/2006). V. reorganizare, judecător-sindic, administrator judiciar, faliment, comitetul creditorilor, administrator special, bancă, lichidator.

Risc reasigurat

de

Risc reasigurat

risc reasigurat, riscul care face obiectul contractului de reasigurare. Reasigurarea este operaţiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurător. Prin reasigurare: i) asigurătorul, în calitate de reasigurător, primeşte prime de reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării; ii) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasigurătorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării; iii) prin operaţiunea de retrocesiune reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat (art. 46 din Legea nr. 136/1995) (art. 47 din Legea nr. 136/1995). V. asigurător, reasigurare, retrocesiune.

Reprezentarea cambială

de

Reprezentarea cambială

reprezentarea cambială, posibilitate a unei persoane de a acţiona ca mandatar în raporturile cambiale. Semnatarul unei cambii, ca reprezentant al unei persoane pentru care nu avea împuternicirea de a lucra, e ţinut personal în temeiul cambiei şi, dacă a plătit, are aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut pretinsul reprezentat. Aceeaşi regulă se aplică reprezentantului care a depăşit împuternicirea sa. Orice persoană se poate obliga în raportul cambial prin mandatar, chiar dacă mandatul este conceput în termeni generali în ce priveşte dreptul mandatarului de a emite sau semna cambii (art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 58/1934). V. cambie.

Rezervă legală

de

Rezervă legală

rezervă legală, suma de bani pe care societatea este obligată să o depună într-un fond în valoare minimă de o cincime din capitalul social. Rezervele pot fi constituite în temeiul legii (rezerve legale) sau al actului constitutiv (rezerve statutare); de asemenea, rezervele pot fi obligatorii sau facultative.

1. în materia societăţilor comerciale. Din profitul societăţii se va prelua, în fiecare an, cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micşorat din orice cauză, va fi completat, cu respectarea celor arătate. De asemenea, se include în fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins sumă minimă cerută de lege, excedentul obţinut prin vânzarea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor (art. 183 din Legea nr. 31/1990). Dispoziţiile prevăzute pentru fondurile de rezervă la societatea pe acţiuni, ca şi acelea privitoare la reducerea capitalului social, se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată (art. 201 din Legea nr. 31/1990).

2. în materia societăţilor cooperative. Din profitul brut al societăţilor cooperative se preia în fiecare an cel puţin 5% pentru constituirea rezervei legale, până ce aceasta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Dacă r.l., după constituire, s-a micşorat din orice cauză, va fi completată în mod corespunzător (art. 66 din Legea nr. 1/2005). Prin actul constitutiv se pot stabili modalităţi de constituire şi utilizare a rezervelor statutare sau contractuale, precum şi a altor rezerve (art. 67 din Legea nr. 1/2005). V. capital social, act constitutiv, fond de rezervă, societate comercială, societate cooperativă.

Reprezentarea în adunarea creditorilor în procedura insolvenţei

de

Reprezentarea în adunarea creditorilor în procedura insolvenţei

reprezentarea în adunarea creditorilor în procedura insolvenţei, posibilitatea conferită de lege creditorilor debitorului aflat în insolvenţă de a participa şi vota în adunarea creditorilor nu în mod personal, ci prin intermediul altei persoane. Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin imputerniciţi cu procură specială autentică sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii. La şedinţele adunărilor creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi reprezentaţi de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti (art. 14 din Legea nr. 85/2006). V. adunarea creditorilor în procedura insolvenţei.

Reprezentarea societăţii comerciale

de

Reprezentarea societăţii comerciale

reprezentarea societăţii comerciale, operaţiune prin care o persoană încheie acte juridice cu terţii în numele şi pentru societatea comercială sau o angajează în justiţie. Ca orice persoană juridică, societatea comercială îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele societăţii comerciale, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele societăţii comerciale înseşi. Faptele ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi societatea comercială, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiei lor (art. 35 din Decretul nr. 31/1954). Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv (art. 75 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres. în cazul încălcării acestor restricţii, societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operaţiune. Administratorul care, fară drept, îşi substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societăţii (art. 71 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). Actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii adoptate în conformitate cu prevederile legii şi ale actului constitutiv al societăţii, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică (art. 701 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).

1. în materia societăţii în nume colectiv. Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv. Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreuna, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administraţie (art. 75, art. 76 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).

2. în materia societăţilor în comandită simplă. Administraţia societăţii în comandită simplă se va încredinţa unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi (art. 88 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv. Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social [art. 75, art. 76 alin. (1) Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale]. Asociatul comanditar poate încheia operaţiuni în contul societăţii numai pe baza unei procuri speciale pentru operaţiuni determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în registrul comerţului. în caz contrar, comanditarul devine răspunzător faţă de terţi nelimitat şi solidar, pentru toate obligaţiunile societăţii contractate de la data operaţiunii încheiate de el [art. 89 alin. (1) Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale].

3. în materia societăţii cu răspundere limitată. Societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală (art. 197 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv (art. 75 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Pentru actele urgente, a căror neînde-plinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administraţie (art. 76 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).

4. în materia societăţii pe acţiuni cu sistem unitar de administrare. Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie [art. 137 alin. (1) Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale], Administratorul sau consiliul de administraţie reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie. în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin preşedintele sau. Prin actul constitutiv, preşedintele şi unul sau mai mulţi administratori pot fi împuterniciţi să reprezinte societatea, acţionând împreună sau separat. O astfel de clauză este opozabilă terţilor. Prin acordul lor unanim, administratorii care reprezintă societatea doar acţionând împreună pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni. în cazul în care consiliul de administraţie deleagă directorilor atribuţiile de conducere a societăţii, puterea de a reprezenta societatea aparţine directorului general. Consiliul de administraţie păstrează însă atribuţia de reprezentare a societăţii în raporturile cu directorii. Consiliul de administraţie înregistrează la registrul comerţului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menţionând dacă ele acţionează împreună sau separat. Acestea depun la registrul comerţului specimene de semnătură (art. 143^2 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).

5. în materia societăţii pe acţiuni cu sistem dualist de administrare. Directoratul reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie. în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună. în situaţia în care membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună, prin acordul lor unanim, aceştia îl pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni. Consiliul de supraveghere reprezintă societatea în raporturile cu directoratul. Directoratul înregistrează la registrul comerţului numele membrilor săi, menţionând dacă ei acţionează împreună sau separat. Aceştia vor depune la registrul comerţului specimene de semnătură (art. 153^3 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale).

6. în materia societăţilor în comandită pe acţiuni. Administrarea societăţii este încredinţată unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi, numărul acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie [art. 188 alin. (1) Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, art. 137 alin. (1) Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale]. Administratorul sau consiliul de administraţie reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie. în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin preşedintele sau. Prin actul constitutiv, preşedintele şi unul sau mai mulţi administratori pot fi împuterniciţi să reprezinte societatea, acţionând împreună sau separat. O astfel de clauză este opozabilă terţilor. Prin acordul lor unanim, administratorii care reprezintă societatea doar acţionând împreună pot imputer-nici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni. în cazul în care consiliul de administraţie deleagă directorilor atribuţiile de conducere a societăţii, puterea de a reprezenta societatea aparţine directorului general. Consiliul de administraţie păstrează însă atribuţia de reprezentare a societăţii în raporturile cu directorii. Consiliul de administraţie înregistrează la registrul comerţului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menţionând dacă ele acţionează împreună sau separat. Acestea depun la registrul comerţului specimene de semnătură (art. 143^2 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). V. consiliu de administraţie, societate comercială, act constitutiv, preşedinte al consiliului de administraţie, administrator, opozabilitate, director, director general, registrul comerţului, specimen de semnătură.

Reprezentanţă

de

Reprezentanţă

reprezentanţă, dezmembrământ fără personalitate juridică al societăţii comerciale. Condiţiile de înfiinţare a unei r. sunt indicate în actul constitutiv, în cazul în care r. nu a fost înfiinţată odată cu societatea comercială (art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 31/1990). Ca şi celelalte sedii secundare, r. se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal (art. 43 din Legea nr. 31/1990). Societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române, r. sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic (art. 44 din Legea nr. 31/1990). V. sucursală, societate comercială, sediu secundar, registrul comerţului, filială.

Restricţii ale certificatului calificat

de

Restricţii ale certificatului calificat

restricţii ale certificatului calificat, limite în cadrul cărora poate fi folosit certificatul calificat. Furnizorul de servicii de certificare poate să indice în cuprinsul unui certificat calificat restricţii ale utilizării acestuia, precum şi limite ale valorii operaţiunilor pentru care acesta poate fi utilizat, cu condiţia ca respectivele restricţii să poată fi cunoscute de terţi.

Furnizorul de servicii de certificare nu va fi răspunzător pentru prejudiciile rezultând din utilizarea unui certificat calificat cu încălcarea restricţiilor prevăzute în cuprinsul acestuia (art. 42 din Legea nr. 455/2001). V. furnizor de servicii de certificare, certificat calificat.

Retragerea autorizaţiei asigurătorului

de

Retragerea autorizaţiei asigurătorului

retragerea autorizaţiei asigurătorului, măsură dispusă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cazurile prevăzute de lege care are drept efect imposibilitatea desfăşurării activităţii de către asigurător.

C.S.A. retrage autorizaţia de funcţionare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una dintre următoarele situaţii: i) nu a început să desfăşoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de la data eliberării autorizaţiei; ii) renunţă la activitatea de asigurare şi solicită în mod expres retragerea autorizaţiei de funcţionare; iii) încetează să mai desfăşoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6 luni consecutive; iv) nu mai îndeplineşte condiţiile pe baza cărora a fost autorizat; v) nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare financiară sau aceste măsuri nu şi-au atins scopul, după caz; vi) încalcă dispoziţiile Legii nr. 32/2000 şi ale normelor emise în aplicarea acesteia. C.S.A. informează autorităţile competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizaţiei unui asigurător care desfăşoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora. C.S.A. ia măsurile legale în cazul informaţiilor primite de la autorităţile competente din celelalte state membre privind retragerea autorizaţiei unui asigurător care desfăşoară activitate de asigurare pe teritoriul României, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii. Decizia de retragere a autorizaţiei se motivează şi se comunică asigurătorului. împotriva deciziei de retragere a autorizaţiei asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare (art. 14 din Legea nr. 32/2000). V. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, asigurător, asigurare.

Retragerea asociaţilor din societatea comercială

de

Retragerea asociaţilor din societatea comercială

retragerea asociaţilor din societatea comercială, modificare a actului constitutiv al societăţii comerciale în ceea ce priveşte participanţii la capitalul social. Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate:

i) în cazurile prevăzute în actul constitutiv; ii) cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi; iii) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare. în situaţia retragerii prin hotărâre judecătorească, instanţa va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi. Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal (art. 226 din Legea nr. 31/1990). în cazul SRL, asociatul se poate retrage din societate în cazul în care adunarea generală a asociaţilor a decis modificarea actului constitutiv al societăţii, iar actul constitutiv prevede dreptul de retragere a asociatului pentru că nu este de acord cu modificările aduse (art. 194 din Legea nr. 31/1990). în cazul SA, acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate, numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect: a) schimbarea obiectului principal de activitate; b) mutarea sediului societăţii în străinătate; c) schimbarea formei societăţii; d) fuziunea sau divizarea societăţii. Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), şi de la data adoptării hotărârii adunării generale, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. d). Acţionarii vor depune la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar. Preţul plătit de societate pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de directorul oficiului registrului comerţului/persoana desemnată de acesta, la cererea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului. Costurile de evaluare vor fi suportate de societate (art. 134 din Legea nr. 31/1990). în cazul societăţii europene. Acţionarii care nu au votat în favoarea hotărârii adunării generale prin care a fost aprobat transferul sediului într-un alt stat membru au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate. Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii adunării generale. Acţionarii vor depune la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de retragere, acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar. Preţul plătit de societate pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de directorul oficiului registrului comerţului/ persoana desemnată de acesta, în cinci zile de la data formulării cererii. Costurile de evaluare vor fi suportate de societate. Directorul oficiului registrului comerţului/ persoana desemnată de acesta, ulterior verificării legalităţii transferului, pronunţă o încheiere ce atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3-5 din Legea nr. 31/1990 şi a celor prevăzute de art. 8 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2.157/2001. V. asociat, acţionar, societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate cu răspundere limitată, societate pe acţiuni, act constitutiv, parte socială, acţiune, consiliu de administraţie, directorat, societate europeană.

Retrocesiune

de

Retrocesiune

retrocesiune, operaţiunea prin care reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat (art. 46 din Legea nr. 136/1995); reprezintă reasigurarea reasiguratorului. V. asigurător, primă de asigurare, indemnizaţie de asigurare, risc asigurat, reasigurare.

Revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale

de

Revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale

revenire asupra hotărârii de dizolvare a societăţii comerciale, hotărâre care revocă o hotărâre anterioară prin care asociaţii deciseseră dizolvarea societăţii. în caz de dizolvare a societăţii prin hotărâre a asociaţilor, aceştia vor putea reveni, cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nici o repartiţie din activ. Noua hotărâre se menţionează în registrul comerţului, după care O.R.C. o va trimite Monitorului Oficial al României, spre publicare în Partea a lV-a, pe cheltuiala societăţii. Creditorii şi orice parte interesată pot face opoziţie la tribunal împotriva hotărârii (art. 231 din Legea nr. 31/1990). V. dizolvare, societate comercială, hotărâre a adunării generale a asociaţilor, asociat, act constitutiv, oficiul registrului comerţului, opoziţie.

Revocarea certificatelor de atestare a semnăturii electronice

de

Revocarea certificatelor de atestare a semnăturii electronice

revocarea certificatelor de atestare a semnăturii electronice, titularii de certificate sunt obligaţi să solicite, de îndată, r.e., în cazul în care: i) au pierdut datele de creare a semnăturii electronice; ii) au motive să creadă că datele de creare a semnăturii electronice au ajuns la cunoştinţă unui terţ neautorizat; iii) informaţiile esenţiale cuprinse în certificat nu mai corespund realităţii (art. 43 din Legea nr. 455/2001).

Furnizorii de servicii de certificare sunt obligaţi să revoce certificatul în termen de 24 de ore din momentul în care au luat cunoştinţă sau trebuiau şi puteau să ia cunoştinţă despre apariţia oricăreia dintre următoarele cauze de revocare:

i) la cererea semnatarului, după o prealabilă verificare a identităţii acestuia; ii) la decesul sau punerea sub interdicţie a semnatarului; iii) în cazul în care o hotărâre judecătorească irevocabilă dispune revocarea; iv) dacă se dovedeşte în mod neîndoielnic că certificatul a fost emis în baza unor informaţii eronate sau false; v) în cazul în care informaţiile esenţiale conţinute în certificat nu mai corespund realităţii; vi) atunci când confidenţialitatea datelor de creare a semnăturii a fost încălcată; g) în cazul în care certificatul a fost utilizat în mod fraudulos; vii) în orice alte situaţii care constituie cazuri de revocare a certificatelor eliberate, potrivit procedurilor de securitate şi de certificare declarate de furnizor. Furnizorii de servicii de certificare sunt obligaţi să îl informeze de urgenţă pe titular despre revocarea certificatului, împreună cu motivele care au stat la baza deciziei sale (art. 23 din Legea nr. 455/2001). Furnizorii de servicii de certificare care intenţionează să înceteze activităţile legate de certificarea semnăturilor electronice sau află că vor fi în imposibilitate de a continua aceste activităţi sunt obligaţi să informeze, cu cel puţin 30 de zile înainte de încetare, autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu despre intenţia lor, respectiv despre existenţa şi natura împrejurării care justifică imposibilitatea de continuare a activităţilor. în cazul în care se află în imposibilitate de a continua activităţile legate de certificarea semnăturilor electronice şi nu au putut prevedea această situaţie cu cel puţin 30 de zile înainte ca încetarea activităţilor să se producă, furnizorii sunt obligaţi să informeze autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu, în termen de 24 de ore din momentul în care au luat cunoştinţă sau trebuiau şi puteau să ia cunoştinţă despre imposibilitatea continuării activităţilor. Informarea trebuie să se refere la existenţa şi natura împrejurării care justifică imposibilitatea de continuare a activităţilor. în aceste ipoteze ale încetării activităţii sau imposibilităţii de desfăşurare în continuare a activităţii, dacă activitatea nu este preluată de un alt furnizor de servicii de certificare, furnizorii au obligaţia de a revoca certificatele în termen de 30 de zile de la data înştiinţării titularilor de certificate şi de a lua măsurile necesare pentru asigurarea conservării arhivelor, precum şi pentru asigurarea prelucrării datelor personale, în condiţiile legii. Legea defineşte drept cazuri de imposibilitate de continuare a activităţilor legate de certificarea semnăturilor electronice dizolvarea sau lichidarea, voluntară ori judiciară, falimentul, precum şi orice altă cauză de încetare a activităţii, cu excepţia aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 33 alin. (2) şi (3) din lege (art. 24 din Legea nr. 455/2001). R. mai poate avea loc şi ca efect al aplicării unei sancţiuni furnizorului de servicii de certificare. Astfel, în cazul în care dispune încetarea activităţii unui furnizor de servicii de certificare, autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu va asigura fie r. certificatelor furnizorului de servicii de certificare şi ale semnatarilor, fie preluarea activităţii sau cel puţin a registrului electronic de evidenţă a certificatelor eliberate şi a serviciului de r. a acestora de către un alt furnizor de servicii de certificare, cu acordul acestuia. Semnatarii vor fi informaţi imediat de autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu despre încetarea activităţii furnizorului, precum şi despre r.e. sau preluarea acestora de către un alt furnizor. Dacă activitatea furnizorului de servicii de certificare nu este preluată de către un alt furnizor, furnizorul de servicii de certificare este obligat să asigure r. tuturor certificatelor eliberate de el. Autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu va revoca certificatele, pe cheltuiala furnizorului, dacă acesta nu îşi îndeplineşte obligaţia. Autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu va prelua şi va menţine arhivele şi registrul electronic de evidenţă a certificatelor eliberate de furnizorul de servicii de certificare a cărui activitate nu a fost preluată de către un alt furnizor (art. 34 din Legea nr. 455/2001). V. semnătură electronică, furnizor de servicii de certificare, registru electronic dc evidenţă a certificatelor.

Legea 327/2013 aduce modificari privind varsta de pensionare a generalilor SRI, STS, SIE si SPP

de

Legea 327/2013 aduce modificari privind varsta de pensionare a generalilor SRI, STS, SIE si SPP

 

 

In Monitorul Oficial Partea I nr. 762/2013 a fost publicata Legea 327/2013 pentru completarea art. 86 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Astfel, generalii si amiralii din cadrul Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Paza sunt mentinuti in activitate dupa implinirea varstei standard de pensionare, pana la varsta de 60 de ani sau sunt trecuti in rezerva, la cerere, in conditiile prevederilor legale in vigoare.

OUG 238/2013 modifica Legea petrolului

de

OUG 238/2013 modifica Legea petrolului

 

In Monitorul Oficial Partea I nr. 767/2013 a fost publicata OUG 106/2013 pentru modificarea si completarea Legii petrolului nr. 238/2004.

itularul poate transfera, total sau partial, uneia sau mai multor persoane juridice drepturile dobandite si obligatiile asumate prin acordul petrolier, numai cu aprobarea prealabila scrisa a autoritatii competente.

La primirea unei cereri de delimitare de zone petroliere si de aprobare a transferului partial cu privire la o zona petroliera, autoritatea competenta apreciaza cu privire la oportunitatea delimitarii respectivelor zone petroliere si comunica solicitantilor, in termen de 30 de zile de la data primirii cererii de transfer, daca este considerat oportun ca zonele tetroliere, astfel cum au fost identificate de solicitanti, sa fie delimitate in cadrul perimetrului petrolier.
Analiza de oportunitate a autoritatilor competente are in vedere posibilitatea identificarii sau valorificarii de resurse si coroborarea programului minim de lucrari cu zonele petroliere astfel incat sa se permita evaluarea potentialului petrolier, aportul de know-how si tehnologiile de operare.

 


In cazul in care se considera oportuna delimitarea de zone petroliere, transferul partial se aproba de catre autoritatea competenta in conformitate cu art. 34, iar acordul petrolier se modifica printr-un act aditional care intra in vigoare la data aprobarii sale de catre Guvern; transferul, astfel cum a fost aprobat de catre autoritatea competenta, intra in vigoare la data aprobarii actului aditional.

Cum obtin banii in 2014 pentru depozite la CEC Bank inainte de 1990

de

Cum obtin banii in 2014 pentru depozite la CEC Bank inainte de 1990

Pana acum doar 37000 de persoane au obtinut acesti bani in urama legii nr. 146/2007

Cei care, insa, in perioada 1990-1992 si-au transferat depozitele de la CEC la BRD, sunt si acum discriminati, multi dintre ei aflandu-se in pragul unei batraneti nu lipsite de griji. Peste 2.000 de romani inca astepta sa-si primeasca banii inapoi si sa beneficieze de acelasi regim de care s-au bucurat si celelalte 37.000 de persoane.

 

 

 

Despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC Bank inainte de 1990 – PROIECT DE LEGE

de

Despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC Bank inainte de 1990 – PROIECT DE LEGE

 

 

“Ma bucura decizia Comisiei pentru buget, finante si banci din Camera Deputatilor de a da un raport de adoptare proiectului de lege care instituie despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la CEC Bank inainte de anul 1990 si si-au transferat aceste depozite la BRD – Groupe Société Générale in anul 1991 in vederea achizitionarii de autoturisme Dacia‘, a precizat Birchall intr-un comunicat remis miercuri AGERPRES.

Deputatul PSD mai spune ca numeroasele solicitari pe care le-a primit de la romanii care au depus depozite la CEC, inainte de 1989, pentru achizitionarea unui autoturism au determinat-o sa adreseze o intrebare pe acest subiect Ministerului Finantelor Publice.

“Ma bucur ca, acum, Ministerul de Finante si Parlamentul, prin Comisia de buget, finante si banci si Comisia juridica, lucreaza impreuna pentru rezolvarea acestei nedreptati care persista deja de prea multi ani”, a spus deputatul PSD Ana Birchall.

Ea a mai precizat ca sustine solutiile legislative care vor permite romanilor care au fost nedreptatiti timp de peste 20 de ani sa isi recupereze banii pierduti.

Impozitul pe dividende din 2014

de

Impozitul pe dividende din 2014

Modificarile aduse de OUG 102/2013 se refera la: dividendele inregistrate de persoana juridica romana/sediul permanent din Romania al persoanei juridice straine distribuite de o filiala situata intr-un stat membru; respectiv dividendele platite de o persoana juridica romana unei alte persoane juridice  romana, dupa data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, adica dupa 1  ianuarie 2014, astfel cum prevede art. II din OUG 102/2013.

In privinta impozitului pe dividend, retinem faptul ca: se stabileste prin aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/platit unei persoane juridice romane; se declara si se plateste la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se distribuie/plateste dividendul; in situatia in care dividendele distribuite nu au fost platite pana la sfarsitul anului in care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plateste pana la data de 25 ianuarie a anului urmator.

De asemenea, prevederile se aplica in cazul dividendelor distribuite/platite de o persoana juridica romana: fondurilor de pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate privat; organelor administratiei publice care exercita, prin lege, drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de actionar al statului la acele persoane juridice romane; cota de impozit pe dividende de 16% se aplica si asupra sumelor distribuite/platite  fondurilor deschise de investitii, incadrate astfel, potrivit reglementarilor privind piata de capital.

 

Instructiuni de folosire a aplicatiei vSIR

de

Instructiuni de folosire a aplicatiei vSIR

 

 

 

Totul este foarte foarte simplu. Urmati pasii si veti fi in legatura cu C.A. Coltuc COMPLET GRATUIT!
Pasul 1: Instalati aplicatia pentru sistemul dvs de operare cu un singur click. Foarte simplu!
Pasul 2: Deschideti aplicatia si veti gasi 2 optiuni. Alegeti optiunea de a va crea un cont nou. Introduceti numarul dvs de telefon si o parola!
Pasul 3: Dupa crearea contului veti fi automat inregistrat in aplicatie si aveti 2 optiuni. Sunati pe numarul de vSIR 2124465271 sau pe numarul direct de telefon adaugand prefixul +40745150894.
De aici inainte tot ceea ce trebuie sa faceti este sa discutati cu avocat Coltuc Marius care va asculta problemele dvs si va raspunde la parte din ele fara a mai fi nevoiti sa faceti deplasarea. Totul se reduce doar la aceasta teleconferinta. Scutiti banii pentru deplasari inutile! Totul se rezuma doar la aceasta aplicatie. GRATUIT! COMPLET GRATUIT!
Foarte important este faptul ca aceasta conferinta are loc zilnic, de luni pana vineri de la 08:00 pana la orele 20:00 si puteti intra oricand in direct cu domnul avocat coltuc intre aceste ore.
Pentru orice informatii de configurare nu ezitati sa ne contactati la asistenta.
Ne puteti scrie fara nici o problema si pe aplicatia gratuita WhatsApp. Suntem disponibili oricand, la orice ora la numarul: 0745150894.

Site-urile de pariuri obligate sa plateasca taxele retroactiv – Cum ne aparam?

de

Site-urile de pariuri obligate sa plateasca taxele retroactiv – Cum ne aparam?

 

Nu se acorda licenta de organizare a jocurilor de noroc sau autorizatie de exploatare a jocurilor de noroc, dupa caz, in situatia in care operatorii economici organizatori au operat jocuri de noroc on-line in Romania si nu declara si platesc sumele datorate. Site-urile care exploateaza jocurile de noroc on-line, care nu au achitat taxele de licenta si de autorizare, precum si alte sume datorate, vor fi introduse pe o «lista neagra» a organizatorilor neautorizati pana la clarificarea situatiei si vor fi scoase din acea lista ca urmare a deciziei Comitetului de supraveghere al ONJN”, se arata in proiect.

Potrivit presedintelui Oficiului National pentru Jocuri de Noroc (ONJN), Cristinela Odeta Nestor, site-urile care exploateaza jocuri loto sau de noroc on-line, pariuri in cota fixa, pariuri mutuale, pariuri in contrapartida sau bingo on-line si care nu au achitat taxele de licenta si de autorizare, precum si alte sume datorate, vor fi introduse pe o “lista neagra” a organizatorilor neautorizati, iar providerii de internet vor fi obligati sa nu permita accesul jucatorilor din Romania la aceste site-uri.

Sansa de a primi despagubirile de la ANRP in 2014 – explica avocat Coltuc

de

Sansa de a primi despagubirile de la ANRP in 2014 – explica avocat Coltuc

 

 

Curtea Constitutionala a declarat Ordonanta 10/2013 ca fiind neconstitutionala. Mii de romani care asteptau sa intre in posesia despagubirilor de la ANRP, acordate in baza Legilor 290/2003 si 9/1998, au acum sanse sa primeasca banii cuveniti in timp mult mai scurt, de maximum 2 ani.

Apel video gratuit catre avocat Coltuc

de

Apel video gratuit catre avocat Coltuc

Intrati pe http://cloud-avocat.coltuc.ro/ si instalati aplicatia cloud Vsir-Gratuita

 

Totul este foarte foarte simplu. Urmati pasii si veti fi in legatura cu C.A. Coltuc COMPLET GRATUIT!
Pasul 1: Instalati aplicatia pentru sistemul dvs de operare cu un singur click. Foarte simplu!
Pasul 2: Deschideti aplicatia si veti gasi 2 optiuni. Alegeti optiunea de a va crea un cont nou. Introduceti numarul dvs de telefon si o parola!
Pasul 3: Dupa crearea contului veti fi automat inregistrat in aplicatie si aveti 2 optiuni. Sunati pe numarul de vSIR 2124465271 sau pe numarul direct de telefon adaugand prefixul +40745150894.
De aici inainte tot ceea ce trebuie sa faceti este sa discutati cu avocat Coltuc Marius care va asculta problemele dvs si va raspunde la parte din ele fara a mai fi nevoiti sa faceti deplasarea. Totul se reduce doar la aceasta teleconferinta. Scutiti banii pentru deplasari inutile! Totul se rezuma doar la aceasta aplicatie. GRATUIT! COMPLET GRATUIT!

Prescriptia legala a termenului de incasare a creantelor – 2014

de

Prescriptia legala a termenului de incasare a creantelor – 2014

 

Termenul de prescriptie a dreptului la actiune al creditorului impotriva debitorului care nu si-a achitat datoria la scadenta este termenul de drept comun in materie de obligatii comerciale, respectiv de trei ani. In acelasi timp, termenul respectiv de trei ani este prevazut de lege si pentru prescriptia dreptului de a cere executarea silita a titlurilor executorii – hotarari judecatoresti, contracte autentice etc. – obtinute impotriva debitorului rau-platnic. Pe de alta parte, prescriptia extinctiva se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de catre debitor. In acelasi timp, intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o iar, dupa intrerupere, incepe sa curga o noua prescriptie – spre exemplu, in cazul in care creantele si datoriile au fost inventariate, verificate si confirmate pe baza „Extrasului de cont“ sau au fost confirmate debitele prin orice alta modalitate.

Ca regula generala, in conformitate cu pct. 187 din Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin OMFP 3055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, la scaderea din evidenta a creantelor si datoriilor ale caror termene de incasare sau plata sunt prescrise, societatea trebuie sa demonstreze ca au fost intreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora

Jurnal ziua 14.12.2013 – Proces colectiv Spiru Haret

de

Jurnal ziua 14.12.2013 – Proces colectiv Spiru Haret

Astazi s-au inscris 156 de absolventi ai Spiru Haret din promotiile 2009,2010,2011,2012 -ID sau FR

 

Multumim

Va puteti inscrie trimitand pe adresa de email:avocat@coltuc.ro

 

Puteti discuta pe

https://groups.google.com/forum/#!topic/news.groups/lW-zGchftgA

Vedeti aici cererea de chemare in judecata

 

https://docs.google.com/document/d/1p6FK2J3uoathTRetuCq_29hTSTBjQWUW8X5OzS92KMY/pub

CUM LUCREZ: Avocat Marius Coltuc

de

CUM LUCREZ: Avocat Marius Coltuc

 

 

Din prima secunda, Marius Coltuc ne-a facut impresia unui avocat cu un „no-nonsense approach”, care emana eficienta, un avocat de secol XXI. Impresia ne-a fost intarita de cartea lui de vizita, care contine coduri QR spre aplicatiile Android si iOS lansate de cabinetul sau. Este fondatorul Cabinetului de Avocat  Coltuc, a terminat Facultatea de Drept la Universitatea din Bucuresti, a promovat examenul de definitivat si se descrie drept „specialist in Drept Civil, respectiv fostul Drept Comercial”. I-am rapit lui Marius cateva minute din programul sau incarcat pentru a afla cum reuseste sa faca atat de multe pe parcursul unei zile de lucru.

Localitate: Bucuresti

Functia actuala: Titular Casa de Avocatura Coltuc

Telefonul mobil pe care-l folositi: Samsung Galaxy S3

Computerul actual: un laptop Acer

Un cuvant care descrie cel mai bine modul cum lucrati: Pragmatism

Ce aplicatii / programe / instrumente va sunt indispensabile pe parcursul unei zile de lucru?

Folosim destul de mult Google Drive, Google Docs, folosim foarte mult o aplicatie creata de noi, vSIR, prin care corespondam videotelefonic cu clientii, gratuit. Este o noutate in Romania. O puteti gasi pe cloud-avocat.coltuc.ro. Este o aplicatie sigura, se lucreaza in sistemul cloud, toate convorbirile sunt securizate si gratuite. Suntem o casa de avocatura deschisa la nou, altfel nu rezistam pe piata. Sa vedem. De la anul cred ca o sa lucram si pe moneda electronica (Bitcoin, n.r.).

Cum arata spatiul Dvs. de lucru / biroul Dvs.?

Foarte ordonat, in stanga intotdeauna agenda, langa agenda ordinea saptamanala a tuturor avocatilor, in dreapta dosarele pe care trebuie sa le verific.

Care este cea mai buna metoda prin care economisiti timp / tineti stresul vietii de avocat sub control?

Sport. Mergem la sala si karate.

Folositi o lista „to do” ca sa va stabiliti prioritatile? Si daca da, pe ce o tineti?

Folosesc, insa mi-e destul de greu. Acum am inceput sa-l folosesc pe Google Drive, acolo imi stabilesc prioritatile.

Pe langa telefon si computer, fara ce alt gadget nu puteti trai?

Fara telefon in nici un caz, iar cand nu am telefon am laptopul. Practic sunt conectat tot timpul.

La ce lucru sunteti mai bun decat oricine altcineva? Care va este secretul?

Eu zic ca in primul rand eficienta, si suntem destul de buni pe procesele impotriva bancilor.

Ascultati muzica atunci cand lucrati? Si daca da, ce gen?

Nu, in nici un caz. Se asculta un radio, daca vorbim de ambient, si se asculta si se si vede la un televizor in sala de asteptare. La mine in birou in nici un caz, ma deranjeaza foarte mult.

Ce cititi in acest moment?

Decizia Curtii Constitutionale cu privire la Legea Restituirii Proprietatilor. O lectura tehnica. Nu am timp de altceva, de vreo sase luni.

Sunteti introvertit sau extrovertit?

Extrovertit.

Care este programul Dvs. de somn?

Ma culc la 22.30, ma trezesc pe la 7 fara un sfert. Ma trezesc natural. Am un copil, si imi mai vine unul chiar acum in ianuarie. Sper sa nu ma trezesc altfel din ianuarie. (rade)

Completati spatiul liber. Mi-ar placea sa-l / sa o vad pe _______ raspunzand acelorasi intrebari.

Greu de spus, pentru ca am invatat de la fiecare cate ceva. Sa zicem Diculescu – Sova.

Cel mai bun sfat pe care l-ati primit vreodata?

Sa nu ma uit dupa bani in avocatura. Si a venit de la indrumatorul meu initial, care a decedat anul trecut.

Grecii sau romanii? Motivati-va optiunea.

Intotdeauna romanii. Ca si sistem, si politic, si economic, mi-au placut foarte mult, inca din timpul facultatii. Mi-ar placea sa traiesc in lumea lor, dar e destul de greu. Erau foarte ordonati. Aveau reguli stricte, de la care, indiferent ce se intampla, nu se abateau.

Mai aveti de adaugat ceva pentru cititorii nostri?

Da. Sa speram ca vom avea un an 2014 mai bun in avocatura. Semnele sunt destul de urate. Daca isi va reveni economia, sa speram ca isi revine si piata avocaturii. Sunt foarte multe probleme, dar sunt probleme cu incasarea si onorariile sunt mult mai mici.

Inspirata de seria omonima Lifehacker, translatata in lumea avocaturii, „Cum Lucrez” pune lupa pe stilul de lucru al avocatilor, neofiti sau consacrati, a profesionistilor care au schimbat si schimba zilnic fata avocaturii romanesti. Vom prezenta vedetele avocaturii, expertii, sau pur si simplu oamenii (productivi, de succes) care ne inspira, pentru a afla de la ei trucurile, secretele, sfaturile, programul lor si nu numai. In fiecare saptamana, vom avea un invitat nou. Aveti sugestii de intrebari, avocati care merita chestionati, sau vreti sa apareti aici? Dati-i un mail lui Teo pe adresa teodor.burnar@avocatura.com.

Riscuri utilizare bitcoin – ROMANIA

de

Riscuri utilizare bitcoin – ROMANIA

 

Autoritatea Bancară Europeană avertizează în privinţa riscurilor utilizării bitcoin (Imagine: COLTUC Foto/AFP)

De asemenea, monedele digitale sunt vulnerabile la atacuri ale hackerilor, a avertizat agenţia, citată de cotidianul Wall Street Journal.

Monedele digitale pot fi folosite în activităţi criminale şi de spălare a banilor, din cauza gradului ridicat de anonimitate cu care sunt derulate tranzacţiile.

http://www.youtube.com/channel/UCbLEC9ndKw0-Dlyf7f3GkLQ

Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca Ordonanta de Urgenta nr. 10/2013 este neconstitutionala

de

Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca Ordonanta de Urgenta nr. 10/2013 este neconstitutionala

 

 

CCR a dezbatut exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.10/2013 pentru plata esalonata a despagubirilor stabilite potrivit dispozitiilor Legii 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si ?inutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum si ale Legii 393/2006 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea fostului Regat al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in urma aplicarii Protocolului privitor la cateva insule de pe Dunare si la un schimb de comune intre Romania si

Iugoslavia, incheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, si a Conventiei dintre Romania si Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, relativa la regimul proprietatilor situate in zona de frontiera. Semnata la Belgrad la 5 iulie 1924, precum si pentru modificarea si completarea Legii 9/1998, Legii 290/2003 si Legii 393/2006.

INFORMATII DE CONTACT – Proces colectiv pentru absolventii Spiru Haret promotiile 2009, 2010, 2011, 2012 – ID si FR

de

INFORMATII DE CONTACT – Proces colectiv pentru absolventii Spiru Haret promotiile 2009, 2010, 2011, 2012 – ID si FR

 

 

GOOGLE PLUS – Proces colectiv pentru absolventii Spiru Haret promotiile 2009, 2010, 2011, 2012 – ID si FR https://plus.google.com/?hl=ro

FACEBOOK – Proces colectiv pentru absolventii Spiru Haret promotiile 2009, 2010, 2011, 2012 – ID si FR https://www.facebook.com/pages/Proces-colectiv-pentru-absolventii-Spiru-Haret/673855999303448?skip_nax_wizard=true

GOOGLE DRIVE – DOC – Proces colectiv pentru absolventii Spiru Haret promotiile 2009, 2010, 2011, 2012 – ID si FR https://docs.google.com/document/d/1p6FK2J3uoathTRetuCq_29hTSTBjQWUW8X5OzS92KMY/pub

News groups Google – Proces colectiv pentru absolventii Spiru Haret promotiile 2009, 2010, 2011, 2012 – ID si FR DISCUTA GRATIS AICI! https://groups.google.com/forum/#!topic/news.groups/lW-zGchftgA

 

Ne puteti scrie si pe avocat@coltuc.ro

Reşedinţă

de

Reşedinţă

reşedinţă, noţiune ce desemnează locuinţa temporară şi secundară a unei persoane fizice. În dreptul procesual civil r. constituie un criteriu subsidiar de stabilire a competenţei teritoriale. Astfel, dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliul cunoscut, cererea se face la instanţa r. sale din ţară, iar dacă nu are nici r. cunoscută, la instanţa domiciliului sau r. reclamantului.

De asemenea, când partea are, în afară de domiciliu, şi o r. unde locuieşte de fapt, ea trebuie citată acolo; aceasta deoarece citarea are ca scop tocmai încunoştinţarea părţii despre existenţa procesului. Citaţia şi toate actele de procedură se comunică părţilor sau altor participanţi la domiciliul ori r. acestora.

Retract litigios

de

Retract litigios

retract litigios, manifestare unilaterală de voinţă prin care debitorul unui drept litigios – care a fost transmis de către creditor unei alte persoane, printr-o cesiune de creanţă cu titlu oneros – poate să stingă litigiul şi, totodată, obligaţia sa, oferind cesionarului – noul său creditor – suma cu care el a plătit efectiv cedentului creanţa respectivă, împreună cu cheltuielile cumpărării şi cu dobânzile aferente, de la data plăţii cesiunii. Legiuitorul recunoaşte această facultate debitorului cedat, în scopul de a zădărnici tentativa de speculă a cesionarului. R.l. comportă următoarele condiţii: a) dreptul cedat să aibă caracter litigios, adică acel drept să facă obiectul unui proces în curs asupra fondului său; jurisprudenţa admite uneori că este posibilă exercitarea r.l., chiar dacă litigiul asupra dreptului respectiv era doar iminent; b) dreptul litigios să fi fost cedat (vândut) cu titlu oneros, în schimbul unui preţ; deşi legea nu precizează expressis verbis, este evident că preţul cesiunii trebuie să fie mai mic decât valoarea dreptului cedat; dacă dreptul litigios nu a fost vândut, ci donat sau lăsat prin testament, este evidentă lipsa intenţiei speculative a dobândi-torului şi, ca urmare, r.l. nu poate fi exercitat; c) debitorul cedat să-şi manifeste expres voinţa de a exercita r.l. fie printr-o declaraţie dată în faţa instanţei, fie printr-o notificare scrisă (extrajudiciară) adresată cesionarului. R.l. poate avea ca obiect un drept de creanţă izvorât dintr-un contract, dintr-un delict sau dintr-un fapt juridic licit, sau chiar un drept real (de proprietate ori de uzufruct); mai mult, jurisprudenţa a admis exercitarea r.l. chiar şi în cazul unui litigiu între comoştenitori cu privire la existenţa şi întinderea drepturilor lor succesorale sau cu privire la componenţa masei succesorale, atunci când una dintre părţile litigante şi-a înstrăinat drepturile sale succesorale aflate în litigiu. Sunt exceptate prin lege, în mod expres, de la posibilitatea exercitării r.l. următoarele situaţii: cesiunea dreptului litigios s-a făcut în favoarea unui comoştenitor sau către un cotitular al acelui drept (cu finalitatea lichidării stării de indivi-ziune, iar nu cu intenţia speculării dreptului respectiv); cesiunea s-a făcut către un creditor al cedentului cu titlu de dare în plată; cesiunea s-a făcut către posesorul fondului asupra căruia poartă dreptul litigios. R.l. are ca efect principal stingerea în întregime a dreptului dobândit de cesionar împotriva cedatului, împreună cu toate garanţiile care-l însoţeau; ca urmare a confuziunii, se stinge şi litigiul cu privire la fondul dreptului cedat. Dacă obiectul cesiunii l-a constituit un drept real, r.l. antrenează rezolu-ţiunea acesteia şi desfiinţarea retroactivă a dreptului cesionarului, cu consecinţa desfiinţării drepturilor pe care acesta le-ar fi constituit în favoarea unor terţe persoane printr-o eventuală retrocedare ulterioară a dreptului sau bunului litigios de la cesionar la cedat. Pe de altă parte, r.l. nu produce niciun alt efect între cedent şi cesionar, care rămâne şi mai departe debitor al cedentului, dacă nu i-a achitat întregul preţ al cesiunii. Dreptul de a exercita r.l. nu este strict personal, aşa încât el poate fi exercitat de către creditorii cedatului, pe calea acţiunii oblice.

retract litigios, manifestare unilaterală de voinţă prin care debitorul unui drept litigios care a fost transmis de către creditor unei alte persoane, printr-o cesiune de creanţă cu titlu oneros -poate să stingă litigiul şi totodată obligaţia sa, oferind cesionarului – noul său creditor – suma cu care el a plătit efectiv creditorului creanţa respectivă, împreună cu cheltuielile cumpărării şi cu dobânzile aferente, de la data plăţii cesiunii. Legea recunoaşte debitorului cedat această posibilitate, în scopul de a zădărnici tentativa de speculă a cesionarului (care, altfel, ar fi îndreptăţit să urmărească şi să încaseze întreaga valoare nominală a creanţei, chiar dacă a cumpărat-o la un preţ mult inferior). Pentru exercitarea retractului litigios se cer îndeplinite următoarele condiţii: a) dreptul cedat să fie litigios, făcând obiectul unui proces în curs asupra fondului dreptului (uneori s-a admis în practica judiciară exercitarea retractului litigios chiar dacă litigiul asupra dreptului nu era încă în curs ci doar iminent); b) dreptul litigios să fi fost „vândut”, adică cedat cu titlu oneros în schimbul unui preţ; legea nu precizează, dar este evident că preţul cesiunii trebuie să fie mai mic decât valoarea nominală a creanţei cedate, căci altfel debitorul cedat nu poate avea nici un interes să exercite retractul litigios; în cazul în care dreptul litigios n-a fost vândut, ci donat sau lăsat prin testament, retractul litigios nu poate fi exercitat, fiind evidentă lipsa intenţiei speculative a dobândi torului; c) debitorul cedat să-şi manifeste voinţa de a exercita retractul litigios, fie în faţa instanţei care judecă litigiul fie printr-o notificare scrisă adresată cesionarului. Legea exceptează expres de la posibilitatea executării retractului litigios cazurile în care: a) cesiunea dreptului litigios s-a făcut către un comoştenitor al dreptului (în intenţia lichidării stării de indiviziune, iar nu a speculării dreptului) b) cesiunea s-a făcut către un creditor al cedentului drept dare în plată; c) cesiunea s-a făcut către posesorul fondului asupra căruia poartă dreptul litigios (de ex., dobânditorul unui imobil ipotecat care, urmărit de creditorul ipotecar, cumpără de la acesta creanţa împotriva debitorului de la care dobândise imobilul; acest debitor nu poate exercita retractul litigios, chiar dacă creanţa a fost cumpărată la un preţ inferior valorii sale nominale). Prin efectul retractului litigios, dreptul de creanţă dobândit de cesionar împotriva cedatului retractant se stinge în întregime (şi nu numai până la concurenţa valorii preţului cu care a fost cumpărat), împreună cu toate garanţiile care-1 însoţeau; totodată, se stinge şi litigiul cu privire la fondul dreptului respectiv, ca urmare a confuziunii (debitorul cedat devenind, prin plata făcută cesionarului, şi creditor al aceleiaşi creanţe). Dacă obiectul cesiunii l-a constituit un drept real, retractul litigios antrenează rezoluţia acestuia şi desfiinţarea retroactivă a dreptului cesionarului, cu consecinţa desfiinţării drepturilor pe care acesta le-ar fi consimţit în favoarea unor terţe persoane (cesionarul fiind considerat a nu fi fost nicicând proprietarul bunului respectiv). Retractul litigios nu poate fi anihilat (după executarea lui) printr-o eventuală retrocedare ulterioară a dreptului sau a bunului litigios de la cesionar la cedent. Pe de altă parte, retractul litigios nu produce nici un alt efect între cedent şi cesionar care rămâne pe mai departe debitor al cedentului, dacă nu i-a achitat întreg preţul cesiunii. Dreptul de a exercita retractul litigios nu este strict personal aşa încât el poate fi exercitat şi de către creditorii cedentului, pe calea acţiunii oblice.

retract litigios, procedeu prin care, după cesiunea unui drept litigios, adversarul cedentului cumpără de la cesionar dreptul supus judecăţii şi îl elimină pe cesionar din proces prin plata preţului cesiunii la care se adaugă cheltuielile cumpărării şi dobânda. în materie comercială, r.l. nu este permis (art. 45 C.com.). Drepturile litigioase derivând dintr-un fapt comercial pot fi vândute, dar debitorul nu poate exercita r.l.