concurenta

Legea taximetriei ramane la fel

de

Parlamentul ar trebui sa respinga initiativele de modificare a Legii taximetriei care vizeaza stabilirea unor unice pentru operatorii de taximetrie si limitarea severa a posibilitatii de a efectua activitati in acest domeniu in afara ariei localitatii in care este emisa , astfel cum apreciaza .

Motivul respingerii unor astfel de modificari la Legea taximetriei este cel al contradictiei reglementarilor cu principiile liberei concurente.

Consiliul isi exprima preocuparea in legatura cu aceste initiative de modificare a Legii 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, care contin prevederi aflate in contradictie cu principiile liberei concurente, consacrate prin si prin prevederile Legii concurentei.

Este vorba despre initiativele care au in vedere stabilirea unor tarife unice pentru operatorii de taximetrie si de cele care vizeaza limitarea severa a posibilitatii de a efectua activitati in acest domeniu in afara ariei localitatii in care este emisa licenta de transport.

Modificarea Legii taximetriei este in contradictie cu principiile liberei concurente precizeaza Consiliul Concurentei

de

Parlamentul ar trebui sa respinga initiativele de modificare a Legii taximetriei care vizeaza stabilirea unor tarife unice pentru operatorii de taximetrie si limitarea severa a posibilitatii de a efectua activitati in acest domeniu in afara ariei localitatii in care este emisa , astfel cum apreciaza .

Motivul respingerii unor astfel de modificari la este cel al contradictiei reglementarilor cu principiile liberei concurente.

Consiliul isi exprima preocuparea in legatura cu aceste initiative de modificare a Legii 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, care contin prevederi aflate in contradictie cu principiile liberei concurente, consacrate prin si prin prevederile Legii concurentei.

PepsiCo a atacat, luni, în instanţă Coca-Cola Co, acuzând compania de publicitate falsă

de

Acţiunea celor de la Pepsi urmează unei campanii de două săptămâni în care Coca-Cola şi-a promovat băutura energizantă Powerade ION4. În campania de publicitate sunt prezentate imagini cu sticle de Gatorade, o băutură

 

 destinată sportivilor şi produsă de Pepsi, asociate cu sloganuri precum „Nu te mulţumi cu o băutură incompletă”.

În plus, Coca-Cola pretinde că produsului Gatorade îi lipsesc doi electroliţi esenţiali, calciu şi magneziu, prezenţi în Powerade.

Pepsi susţine, însă, că nu există dovezi că respectivele două minerale fac din Powerade o băutură energizantă mai bună.

Avocaţii Pepsi au cerut unei instanţe să pună capăt campaniei publicitare agresive în care se pretinde că produsul Powerade este superior, iar Gatorade este o băutură incompletă.

„(Campania Coca-Cola – n.r.) reprezintă o strategie calculată, intenţionată şi elaborată pentru a ataca fără temei şi imoral liderul de piaţă, Gatorade”, se arată în plângerea înaintată instanţei de Pepsi.

Petiţionarul acuză Coca-Cola de publicitate falsă, practici şi acţiuni înşelătoare, vătămarea reputaţiei din afaceri şi încălcarea regulilor competiţiei.

Coca-Cola şi Pepsi au o istorie îndelungată în a-şi ataca reciproc produsele în campanii publicitare mondiale şi în a recurge la acţiuni în justiţie pentru probleme care diferă de la încălcarea legilor antitrust la spionaj comercial.

 

mediafax

 

Concurenta neloiala – mic indreptar

de

Practicile anticoncurentiale reprezinta mijloace neoneste folosite de unii agenti economici pentru atragerea clientelei concurentilor. Daca in Occident aceste practici sunt tratate cu sanctiuni dure, la noi legea este mult prea „slaba” pentru a-i tine in frau pe diversionisti.

Prin definitie, „concurenta neloiala consta in orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii (art. 2 din Legea nr. 11 din 1991 privind combaterea concurentei neloiale, completata si modificata de Legea nr. 298 din 7 iunie 2001). Prin urmare, avem de-a face cu o definitie care permite o apreciere extrem de larga a faptelor de concurenta neloiala. Art. 4 si 5 din Legea nr. 11/1991 definesc principalele acte de concurenta neloiala de natura penala si contraventionala, insa aceasta lista nu este si nu poate fi exhaustiva in privinta practicilor anticoncurentiale. Dupa cum remarca expertii Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, exista intotdeauna acte noi de concurenta neloiala, de vreme ce, in aparenta, nu exista nici un fel de limite ale inventivitatii in domeniul concurentei. Orice incercare de a cuprinde toate actele de concurenta prezente si viitoare intr-o definitie cuprinzatoare – care, in acelasi timp, prezinta toate comportamentele interzise si este destul de flexibila pentru a se adapta noilor practici comerciale – a esuat păna in prezent.

Actele parazitare (free riding)
Asa-numita concurenta parazitara, concept larg vehiculat in lumea occidentala (sub terminologia free riding sau parasitisme), inseamna ca un agent al pietei traieste ca un parazit, pe seama muncii altora, tragand foloase din eforturile si reputatia celorlalti. In alte tari, astfel de practici au fost recunoscute pe cale legislativa drept acte specifice de concurenta neloiala, primind incadrari specifice. In Romănia, Legea privind combaterea concurentei neloiale nu prevede incadrari penale si nici macar contraventionale pentru astfel de manifestari. Ramane doar raspunderea civila. Dar pentru asta este necesara o actiune in justitie, demarata de partea lezata, ceea ce inseamna o mare intarziere pentru luarea unor masuri impotriva faptelor anticoncurentiale.
Aceste practici se regasesc pe piata sub cele mai diverse forme, cum ar fi imitarea parazitara a metodelor de publicitate, a tipului de promovare, referiri abuzive la companii sau marci de prestigiu. Anumite actiuni vizeaza transferarea imaginii favorabile create de reputatia unor marci asupra propriilor produse sau servicii. Cei care recurg la astfel de practici neloiale utilizeaza, in contextul comercializarii si al publicitatii produselor lor, expresii ca: „gen”, „de tipul”, „ca si produsul X”, „mod”, „stil”, „marca”, „gust”, „dupa reteta” sau alte mentiuni asemanatoare. Cu alte cuvinte, incearca sa atraga asupra produselor lor avantajele garantiilor de calitate conferite de marci consacrate. O serie de legi speciale aparute recent, cum ar fi H.G. 106/7.02.2002, privind etichetarea alimentelor, art. 6, alin. 4 din Anexa nr. 1, interzic expres utilizarea unor astfel de termeni. Aceste restrictii isi au originea tocmai in ideea de a reprima manifestarile neloiale ale concurentei care, folosind o astfel de publicitate si practicănd, eventual, preturi mai scazute, poate deturna o parte din clientela celor care, prin eforturile lor, au consacrat marcile respective.

Deturnarea clientelei
Un caz anticoncurential frecvent este inregistrarea unui nume de domeniu identic cu un semn distinctiv care deja exista, in scopul de a crea confuzie in randul consumatorilor si de a acapara clientela concurentilor. Dupa nenumaratele procese referitoare la domenii, transate in favoarea reclamantilor, practicile neloiale de acest gen s-au extins pe alte directii pe Internet. Mai nou, Google este in procese cu mai multe companii pentru ca a vandut cuvinte-cheie si metatag-uri constand in denumirile unor marci celebre.

Afacerea Imaje versus Wolke
este un alt caz celebru ajuns in manualele de drept. Compania Wolke, care vindea cerneala pentru imprimantele Imaje, a inregistrat drept nume de domeniu www.imaje-ink.com, care-i dirija pe internauti catre site-ul sau www.wolk-ink.de. Judecatorii au relevat riscul de confuzie pentru consumatorii cu atentie medie, tentati sa atribuie aceeasi origine pentru cerneala ca si pentru imprimante.
O alta maniera, mai ocolita, de deturnare a clientelei a fost cea folosita de France Telecom. Societatea SFR, titulara a marcii SFR, care dispunea deja de numele de domeniu www.sfr.fr, a constatat ca societatea americana W3 System Inc a depus nume de domeniu www.sfr.com, cu conexiuni pornind de pe site-ul France Telecom, concurenta SFR. Si in acest caz, deturnarea clientelei este perfect caracterizata, chiar daca a existat o companie interpusa.

Confuzie privind semnele distinctive
Este vorba despre imitarea marcilor emblemelor, ambalajelor si a oricarui alt insemn caracteristic al societatii respective. In afara de infractiunea de contrafacere a marcilor, pedepsita de art. 83 din Legea nr. 84/1996, privind marcile si indicatiile geografice, aceste fapte pot face obiectul infractiunii de concurenta neloiala, in masura in care folosirea fara drept a unor marci identice ori similare este de natura a produce confuzie.
In dreptul concurentei comerciale, prin confuzie se intelege actul de concurenta neloiala care consta in disimularea credibila a propriei activitati de piata a autorului, sub aparenta semnelor distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de concurenti. Conform art. 5 lit. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, „constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la sase luni la doi ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei folosirea unei firme (…) marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial (…), a unei embleme sau a unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant”. Confuzia poate fi provocata nu doar de o contrafacere sau o imitatie servila a semnelor distinctive ale altui comerciant. Aceasta imitatie poate sa fie numai partiala, dar, in masura in care atinge elemente caracteristice, poate crea confuzie. De exemplu, instanta franceza a considerat ca marca „La vache serieuse” produce un risc de confuzie cu bine cunoscuta marca „La vache qui rit”, intrucăt creeaza impresia unei origini comune a produselor. Un litigiu de rasunet a avut loc intre companiile France Telecom si Communication Media Services, avand ca obiect marcile „Pages Jaunes” si „Pages Soleil”. Instanta franceza a condamnat compania Communication Media Services considerănd ca utilizarea marcii „Page Soleil” este de natura sa creeze confuzie cu bine cunoscuta marca „Page Jaunes”. Conform instantei franceze, cuvăntul „soleil” duce cu găndul la culoarea galbena si comporta si similaritati auditive, avănd acelasi numar de termeni si silabe ca si culoarea galbena.
Legea incrimineaza faptele „de natura sa produca confuzie”, ceea ce inseamna ca, pentru a fi in prezenta unui act de concurenta neloiala, nu este necesar sa se fi produs deja o confuzie, ci doar sa existe un risc in acest sens. Riscul de confuzie se raporteaza la consumatorul obisnuit, cu atentie mijlocie, cu un nivel de educatie si de inteligenta mediu, comun. Totusi, daca produsul este targetat pe o categorie de consumatori initiati, specializati oarecum in utilizarea acestuia, riscul de confuzie se apreciaza in functie de acesti consumatori.

Legea privind concurenta neloiala

de

Art. 1. – Comerciantii sunt obligati sã îsi exercite activitatea cu bunã-credintã, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale.

Art. 1^1. – În întelesul prezentei legi:
a) este consideratã ca fiind contrarã uzantelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutãrii unilaterale a contractului sau utilizãrii unor proceduri neloiale, abuzului de încredere, incitãrii la delict si achizitionãrii de secrete comerciale de cãtre tertii care cunosteau cã respectiva achizitie implicã astfel de practici, de naturã sã afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piatã;
b) constituie secret comercial informatia care, în totalitate sau în conexarea exactã a elementelor acesteia, nu este în general cunoscutã sau nu este usor accesibilã persoanelor din mediul care se ocupã în mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobândeste o valoare comercialã prin faptul cã este secretã, iar detinãtorul a luat mãsuri rezonabile, tinând seama de circumstante, pentru a fi mentinutã în regim de secret; protectia secretului comercial opereazã atâta timp cât conditiile enuntate anterior sunt îndeplinite;
c) constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (mãrci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfãsurãrii activitãtii sale.

Art. 2. – Constituie concurentã neloialã, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite în activitatea industrialã si de comercializare a produselor, de executie a lucrãrilor, precum si de efectuare a prestãrilor de servicii.

Art. 3
Incalcarea obligatiei prevazute la art. 1 atrage raspundere civila, contraventionala ori penala, in conditiile prezentei legi.

Art. 4. – Constituie contraventii urmãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârsite în astfel de conditii încât sã fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni:
a) aborgat de Legea concurentei 21/1996 ;
b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de cãtre un comerciant sau un salariat al acestuia, fãrã consimtãmântul detinãtorului legitim al respectivului secret comercial si într-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;
c) încheierea de contracte prin care un comerciant asigurã predarea unei mãrfi sau executarea unor prestatii în mod avantajos, cu conditia aducerii de cãtre client a altor cumpãrãtori cu care comerciantul ar urma sã încheie contracte asemãnãtoare;
d) comunicarea sau rãspândirea în public de cãtre un comerciant de afirmatii asupra întreprinderii sale sau activitãtii acesteia, menite sã inducã în eroare si sã îi creeze o situatie de favoare în dauna unor concurenti;
e) comunicarea, chiar fãcutã confidential, sau rãspândirea de cãtre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra mãrfurilor/serviciilor sale, afirmatii de naturã sã dãuneze bunului mers al întreprinderii concurente;
f) oferirea, promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit – de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloialã sã poatã afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru altã persoanã în dauna unui concurent;
g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legãturilor stabilite cu aceastã clientelã în cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;
h) concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant în scopul înfiintãrii unei societãti concurente care sã capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant în scopul dezorganizãrii activitãtii sale.

Contraventiile prevãzute la lit. a)-c) se sanctioneazã cu amendã de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar cele prevãzute la lit. d)-h), cu amendã de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei. Actualizarea cuantumului amenzilor se face prin hotãrâre a Guvernului, în functie de rata inflatiei. Sanctiunea poate fi aplicatã si persoanelor juridice. Contraventiile se constatã, la sesizarea pãrtii vãtãmate, a camerelor de comert si industrie sau din oficiu, de cãtre personalul de control împuternicit în acest scop de Oficiul Concurentei, care aplicã si amenda.

În cazurile de concurentã neloialã ce afecteazã în mod semnificativ functionarea concurentei pe piata relevantã afectatã Oficiul Concurentei va sesiza Consiliul Concurentei pentru solutionarea cazului în conformitate cu dispozitiile Legii concurentei nr. 21/1996.

Oficiul Concurentei va transmite camerelor de comert si industrie teritoriale actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurentã neloialã care constituie contraventie, conform prevederilor prezentei legi.

Prevederile alin. 1 se completeazã cu dispozitiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare, cu exceptia art. 13 si art. 25-27. Termenul de prescriptie este de 3 ani.

Art. 5. – Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei:
a) folosirea unei firme, inventii, mãrci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de naturã sã producã confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
b) punerea în circulatie de mãrfuri contrafãcute si/sau pirat, a cãror comercializare aduce atingere titularului mãrcii si induce în eroare consumatorul asupra calitãtii produsului/serviciului;
c) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentãri a cãror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete în legãturã cu acestea, transmise autoritãtilor competente în scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;
d) divulgarea unor informatii prevãzute la lit. c), cu exceptia situatiilor în care dezvãluirea acestor informatii este necesarã pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului în care s-au luat mãsuri pentru a se asigura cã informatiile sunt protejate contra exploatãrii neloiale în comert, dacã aceste informatii provin de la autoritãtile competente;
e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de cãtre terti, fãrã consimtãmântul detinãtorului sãu legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;
f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de cãtre persoane apartinând autoritãtilor publice, precum si de cãtre persoane împuternicite de detinãtorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în fata autoritãtilor publice;
g) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mãrfuri/servicii purtând mentiuni false privind brevetele de inventii, mãrcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectualã cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile mãrfurilor, precum si cu privire la numele producãtorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Prin mentiuni false asupra originii mãrfurilor, în sensul alin. 1 lit. g), se întelege orice indicatii de naturã a face sã se creadã cã mãrfurile au fost produse într-o anumitã localitate, într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socoteste mentiune falsã asupra originii mãrfurilor denumirea unui produs al cãrui nume a devenit generic si indicã în comert numai natura lui, în afarã de cazul în care denumirea este însotitã de o mentiune care ar putea face sã se creadã cã are acea origine.

Art. 6. – Persoana care sãvârseste un act de concurentã neloialã va fi obligatã sã înceteze sau sã înlãture actul, sã restituie documentele confidentiale însusite în mod ilicit de la detinãtorul lor legitim si, dupã caz, sã plãteascã despãgubiri pentru daunele pricinuite, conform legislatiei în vigoare.

ART. 7
Actiunile izvorind dintr-un act de concurenta neloiala sint de competenta tribunalului locului savirsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se gaseste sediul piritului sau inculpatului; in lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului piritului sau inculpatului.

La cererea detinãtorului legitim al secretului comercial instanta poate dispune mãsuri de interzicere a exploatãrii industriale si/sau comerciale a produselor rezultate din însusirea ilicitã a secretului comercial sau distrugerea acestor produse. Interdictia înceteazã atunci când informatia protejatã a devenit publicã.

Art. 8. – Actiunea penalã în cazurile prevãzute la art. 5 se pune în miscare la plângerea pãrtii vãtãmate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor împuternicite de Oficiul Concurentei. În aplicarea prezentei legi Oficiul Concurentei va avea puterile de investigatie prevãzute la art. 39-46 din Legea concurentei nr. 21/1996.

ART. 9
Daca vreuna dintre faptele prevazute de art. 4 sau 5 cauzeaza daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiune in raspundere civila corespunzatoare.
Daca fapta prevazuta de aceasta lege a fost savirsita de un salariat in cursul exercitarii atributiilor sale de serviciu, comerciantul va raspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afara de cazul in care va putea dovedi ca, potrivit uzantelor, nu era in masura sa previna comiterea faptei.
Persoanele care au creat impreuna prejudiciul raspund solidar pentru actele sau faptele de concurenta neloiala savirsite.
Pentru luarea unei masuri ce nu sufera aminare se pot aplica dispozitiile art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila.

ART. 10
Prin hotarirea data asupra fondului, instanta poate dispune ca marfurile se chestrate sa fie vindute, dupa distrugerea falselor mentiuni.
Din suma obtinuta in urma vinzarii se vor acoperi mai intii despagubirile acordate.

ART. 11
O data cu condamnarea ori obligarea la incetarea faptei ilicite sau repararea daunei, instanta poate obliga la publicarea hotaririi, in presa, pe cheltuiala faptuitorului.

ART. 12
Dreptul la actiune prevazut de art. 9 se prescrie in termen de un an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tirziu de 3 ani de la data savirsirii faptei.

ART. 13
Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila sau, dupa caz, ale Codului de procedura penala.

ART. 14
Dipozitiile prezentei legi se aplica si persoanelor fizice sau juridice straine care savirsesc acte de concurenta neloiala pe teritoriul Romaniei.

ART. 15
Prezenta lege intra in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 23 ianuarie 1991.