Extern

Concurenta neloiala – mic indreptar

de

Practicile anticoncurentiale reprezinta mijloace neoneste folosite de unii agenti economici pentru atragerea clientelei concurentilor. Daca in Occident aceste practici sunt tratate cu sanctiuni dure, la noi legea este mult prea „slaba” pentru a-i tine in frau pe diversionisti.

Prin definitie, „concurenta neloiala consta in orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii (art. 2 din Legea nr. 11 din 1991 privind combaterea concurentei neloiale, completata si modificata de Legea nr. 298 din 7 iunie 2001). Prin urmare, avem de-a face cu o definitie care permite o apreciere extrem de larga a faptelor de concurenta neloiala. Art. 4 si 5 din Legea nr. 11/1991 definesc principalele acte de concurenta neloiala de natura penala si contraventionala, insa aceasta lista nu este si nu poate fi exhaustiva in privinta practicilor anticoncurentiale. Dupa cum remarca expertii Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, exista intotdeauna acte noi de concurenta neloiala, de vreme ce, in aparenta, nu exista nici un fel de limite ale inventivitatii in domeniul concurentei. Orice incercare de a cuprinde toate actele de concurenta prezente si viitoare intr-o definitie cuprinzatoare – care, in acelasi timp, prezinta toate comportamentele interzise si este destul de flexibila pentru a se adapta noilor practici comerciale – a esuat păna in prezent.

Actele parazitare (free riding)
Asa-numita concurenta parazitara, concept larg vehiculat in lumea occidentala (sub terminologia free riding sau parasitisme), inseamna ca un agent al pietei traieste ca un parazit, pe seama muncii altora, tragand foloase din eforturile si reputatia celorlalti. In alte tari, astfel de practici au fost recunoscute pe cale legislativa drept acte specifice de concurenta neloiala, primind incadrari specifice. In Romănia, Legea privind combaterea concurentei neloiale nu prevede incadrari penale si nici macar contraventionale pentru astfel de manifestari. Ramane doar raspunderea civila. Dar pentru asta este necesara o actiune in justitie, demarata de partea lezata, ceea ce inseamna o mare intarziere pentru luarea unor masuri impotriva faptelor anticoncurentiale.
Aceste practici se regasesc pe piata sub cele mai diverse forme, cum ar fi imitarea parazitara a metodelor de publicitate, a tipului de promovare, referiri abuzive la companii sau marci de prestigiu. Anumite actiuni vizeaza transferarea imaginii favorabile create de reputatia unor marci asupra propriilor produse sau servicii. Cei care recurg la astfel de practici neloiale utilizeaza, in contextul comercializarii si al publicitatii produselor lor, expresii ca: „gen”, „de tipul”, „ca si produsul X”, „mod”, „stil”, „marca”, „gust”, „dupa reteta” sau alte mentiuni asemanatoare. Cu alte cuvinte, incearca sa atraga asupra produselor lor avantajele garantiilor de calitate conferite de marci consacrate. O serie de legi speciale aparute recent, cum ar fi H.G. 106/7.02.2002, privind etichetarea alimentelor, art. 6, alin. 4 din Anexa nr. 1, interzic expres utilizarea unor astfel de termeni. Aceste restrictii isi au originea tocmai in ideea de a reprima manifestarile neloiale ale concurentei care, folosind o astfel de publicitate si practicănd, eventual, preturi mai scazute, poate deturna o parte din clientela celor care, prin eforturile lor, au consacrat marcile respective.

Deturnarea clientelei
Un caz anticoncurential frecvent este inregistrarea unui nume de domeniu identic cu un semn distinctiv care deja exista, in scopul de a crea confuzie in randul consumatorilor si de a acapara clientela concurentilor. Dupa nenumaratele procese referitoare la domenii, transate in favoarea reclamantilor, practicile neloiale de acest gen s-au extins pe alte directii pe Internet. Mai nou, Google este in procese cu mai multe companii pentru ca a vandut cuvinte-cheie si metatag-uri constand in denumirile unor marci celebre.

Afacerea Imaje versus Wolke
este un alt caz celebru ajuns in manualele de drept. Compania Wolke, care vindea cerneala pentru imprimantele Imaje, a inregistrat drept nume de domeniu www.imaje-ink.com, care-i dirija pe internauti catre site-ul sau www.wolk-ink.de. Judecatorii au relevat riscul de confuzie pentru consumatorii cu atentie medie, tentati sa atribuie aceeasi origine pentru cerneala ca si pentru imprimante.
O alta maniera, mai ocolita, de deturnare a clientelei a fost cea folosita de France Telecom. Societatea SFR, titulara a marcii SFR, care dispunea deja de numele de domeniu www.sfr.fr, a constatat ca societatea americana W3 System Inc a depus nume de domeniu www.sfr.com, cu conexiuni pornind de pe site-ul France Telecom, concurenta SFR. Si in acest caz, deturnarea clientelei este perfect caracterizata, chiar daca a existat o companie interpusa.

Confuzie privind semnele distinctive
Este vorba despre imitarea marcilor emblemelor, ambalajelor si a oricarui alt insemn caracteristic al societatii respective. In afara de infractiunea de contrafacere a marcilor, pedepsita de art. 83 din Legea nr. 84/1996, privind marcile si indicatiile geografice, aceste fapte pot face obiectul infractiunii de concurenta neloiala, in masura in care folosirea fara drept a unor marci identice ori similare este de natura a produce confuzie.
In dreptul concurentei comerciale, prin confuzie se intelege actul de concurenta neloiala care consta in disimularea credibila a propriei activitati de piata a autorului, sub aparenta semnelor distinctive ale concurentului lezat sau ale unui colectiv de concurenti. Conform art. 5 lit. a din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, „constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la sase luni la doi ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei folosirea unei firme (…) marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial (…), a unei embleme sau a unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant”. Confuzia poate fi provocata nu doar de o contrafacere sau o imitatie servila a semnelor distinctive ale altui comerciant. Aceasta imitatie poate sa fie numai partiala, dar, in masura in care atinge elemente caracteristice, poate crea confuzie. De exemplu, instanta franceza a considerat ca marca „La vache serieuse” produce un risc de confuzie cu bine cunoscuta marca „La vache qui rit”, intrucăt creeaza impresia unei origini comune a produselor. Un litigiu de rasunet a avut loc intre companiile France Telecom si Communication Media Services, avand ca obiect marcile „Pages Jaunes” si „Pages Soleil”. Instanta franceza a condamnat compania Communication Media Services considerănd ca utilizarea marcii „Page Soleil” este de natura sa creeze confuzie cu bine cunoscuta marca „Page Jaunes”. Conform instantei franceze, cuvăntul „soleil” duce cu găndul la culoarea galbena si comporta si similaritati auditive, avănd acelasi numar de termeni si silabe ca si culoarea galbena.
Legea incrimineaza faptele „de natura sa produca confuzie”, ceea ce inseamna ca, pentru a fi in prezenta unui act de concurenta neloiala, nu este necesar sa se fi produs deja o confuzie, ci doar sa existe un risc in acest sens. Riscul de confuzie se raporteaza la consumatorul obisnuit, cu atentie mijlocie, cu un nivel de educatie si de inteligenta mediu, comun. Totusi, daca produsul este targetat pe o categorie de consumatori initiati, specializati oarecum in utilizarea acestuia, riscul de confuzie se apreciaza in functie de acesti consumatori.

Organizatii Internationale de Turism

de

Organizatia Mondiala a Turismului

http://www.world-tourism.org/

Comisia Europeana pentru Turism
http://www.etc-corporate.org/

Asociatia internationala de promovare a turismului dunarean
http://www.danube-river.org/site/index.php

Consiliul Mondial al Turismului si Calatoriilor
http://www.wttc.org/

OCDE – Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica
http://www.oecd.org/home/0,2987,en_2649_201185_1_1_1_1_1,00.html

OCEMN -Organizatia de Cooperare Economica la Marea Neagra
http://www.world-tourism.org/

ICE – Initiativa Central Europeana
http://www.ceinet.org/home.php

Aspecte fiscale internationale

de

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitati independente

Art. 87. – (1) Persoanele fizice nerezidente, care desfasoara o activitate independenta, prin intermediul unui sediu permanent in Romania, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net anual impozabil din activitatea independenta, ce este atribuibil sediului permanent.

(2) Venitul net dintr-o activitate independenta ce este atribuibil unui sediu permanent se determina conform art. 48, in urmatoarele conditii:

a) in veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;

b) in cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizarii acestor venituri.

Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitati dependente

Art. 88. – Persoanele fizice nerezidente, care desfasoara activitati dependente in Romania, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai daca se indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:

a) persoana nerezidenta este prezenta in Romania timp de una sau mai multe perioade de timp care, in total, depasesc 183 de zile din oricare perioada de 12 luni consecutive, care se incheie in anul calendaristic in cauza;

b) veniturile salariale sunt platite de catre sau in numele unui angajator care este rezident;

c) veniturile salariale reprezinta cheltuiala deductibila a unui sediu permanent in Romania.

Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente

Art. 89. – (1) Persoanele fizice nerezidente, care obtin alte venituri decat cele prevazute la art. 87, 88 si la titlul V, datoreaza impozit potrivit reglementarilor prezentului titlu.

(2) Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevazute la alin. (1), se determina pe fiecare sursa, potrivit regulilor specifice fiecarei categorii de venit, impozitul fiind final.

(3) Cu exceptia platii impozitului pe venit prin retinere la sursa, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizeaza venituri din Romania, potrivit prezentului titlu, au obligatia sa declare si sa plateasca impozitul corespunzator fiecarei surse de venit, direct sau printr-un imputernicit, conform Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Venituri obtinute din strainatate

Art. 90. – (1) Persoanele fizice prevazute la art. 40 alin. (1) lit. a) si cele care indeplinesc conditia prevazuta la art. 40 alin. (2) datoreaza impozit pentru veniturile obtinute din strainatate.

(2) Veniturile realizate din strainatate se supun impozitarii prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate dupa regulile proprii fiecarei categorii de venit, in functie de natura acestuia.

(3) Contribuabilii care obtin venituri din strainatate conform alin. (1) au obligatia sa le declare, potrivit declaratiei specifice, pana la data de 15 mai a anului urmator celui de realizare a venitului.

(4) Organul fiscal stabileste impozitul anual datorat si emite o decizie de impunere, in intervalul si in forma stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

(5) Diferentele de impozit ramase de achitat, conform deciziei de impunere anuala, se platesc in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza sumele stabilite potrivit reglementarilor in materie, privind colectarea creantelor bugetare.

Creditul fiscal extern

Art. 91. – (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelasi venit si in decursul aceleiasi perioade impozabile, sunt supusi impozitului pe venit atat pe teritoriul Romaniei, cat si in strainatate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat in Romania a impozitului platit in strainatate, denumit in continuare credit fiscal extern, in limitele prevazute in prezentul articol.

(2) Creditul fiscal extern se acorda daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

a) impozitul platit in strainatate, pentru venitul obtinut in strainatate, a fost efectiv platit in mod direct de persoana fizica sau de reprezentantul sau legal ori prin retinere la sursa de catre platitorul venitului. Plata impozitului in strainatate se dovedeste printr-un document justificativ, eliberat de:

1. autoritatea fiscala a statului strain respectiv;

2. angajator, in cazul veniturilor din salarii;

3. alt platitor de venit, pentru alte categorii de venituri;

b) venitul pentru care se acorda credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevazute la art. 41.

(3) Creditul fiscal extern se acorda la nivelul impozitului platit in strainatate, aferent venitului din sursa din strainatate, dar nu poate fi mai mare decat partea de impozit pe venit datorat in Romania, aferenta venitului impozabil din strainatate. In situatia in care contribuabilul in cauza obtine venituri din strainatate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat in Romania se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare tara si pe fiecare natura de venit.

(31) Dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, pentru veniturile din economii, definite la art. 1245, obtinute de persoanele fizice rezidente din acele state membre care au perioada de tranzitie specificata la art. 1249, se aplica metoda de eliminare a dublei impuneri, prevazuta la art. 12414 alin. (2).

(4) Abrogat.

(5) In vederea calculului creditului fiscal extern, sumele in valuta se transforma la cursul de schimb mediu anual al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, din anul de realizare a venitului. Veniturile din strainatate realizate de persoanele fizice rezidente, precum si impozitul aferent, exprimate in unitati monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Nationala a Romaniei, se vor transforma astfel:

a) din moneda statului de sursa intr-o valuta de circulatie internationala, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din tara de sursa;

b) din valuta de circulatie internationala in lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, din anul de realizare a venitului respectiv.

Pierderi fiscale externe

Art. 92. – Abrogat.

Turişti români abandonaţi lângă Paris

de

Aproximativ 170 de români au fost abandonaţi în apropriere de Paris de o agenţie de turism din Târgu Mureş , informează Realitatea TV.

Turiştii romani, care se întorceau de la un pelerinaj religios la biserica greco-catolică din oraşul Lourdes, nu au putut fi cazaţi într-un camping de lângă Paris, deoarece agenţia nu a plătit cazarea.

Turiştii au încercat să îl contacteze pe patronul agenţiei, însă acesta nu a putut fi contactat. Un oficial al Ambasadei Române din Paris a declarat, pentru Realitatea TV, că 110 persoane au fost cazate în camping, după intervenţia instituţiei române. Ceilalţi peste 50 de români au fost cazaţi într-un hotel din zonă, toate cheltuielile fiind suportate de turişti. Acelaşi oficial a spus că situaţia nu este singulară, fără a mai oferi însă alte detalii.

Sursa principala