data

Calendarul lui Basescu pentru formarea noului guvern

de

Negocierile pentru formarea noului guvern vor incepe pe data de 6 decembrie, conform calendarului bazat pe prevederile Constitutiei, prezentat, vineri, de presedintele Traian Basescu la Palatul Cotroceni.

Tot pe 6 decembrie, cand seful statului asteapta de la BEC rezultatele oficiale ale alegerilor de duminica, va emite decretul de convocare a noului Parlament. El a estimat ca noul parlament se va putea intruni, cel mai devreme, pe 13 decembrie, atunci cand expira mandatul de patru ani al celui actual.

Sau, pe 15 decembrie, avand in vedere ca 13 cade intr-o sambata. Traian Basescu a apreciat ca Parlamentul va deveni functional abia in jurul datei de 18-20 decembrie.

In opinia sa, Legislativul are nevoie de cinci zile pentru organizare ca sa poata lua in discutie componenta si programul noului cabinet.

Intre timp, la Palatul Cotroceni continua consultarile sefului statului cu liderii partidelor politice pentru noul guvern.

Conform „constrangerilor constitutionale” prezentate de presedinte, noul prim-ministru este obligat sa prezinte cabinetul si programul in fata Parlamentului „la maximum zece zile de la desemnare”, cel mai tarziu pe 30 decembrie.

Chiar daca BEC va intarzia validarea alegerilor, ca urmare a contestatiilor, seful statului a avertizat ca va convoca Parlamentul „in maximum 20 de zile de la data desfasurarii alegerilor”, adica cel mai tarziu, data de 20 decembrie. Daca va fi asa, abia incepand cu 20 decembrie vor curge si celelalte termene constitutionale.

Indemnizaţie acordată în temeiul Legii nr. 189/2000. Contestarea modalităţii de calcul. Instanţă competentă.

de

Reclamantul PI a chemat în judecată la data de 17.04.2006 pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu aceasta, să se dispună reanalizarea deciziei sale de pensionare nr.117584/2006.

Prin sentinţa civilă nr.4605/15.05.2006 Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, în aplicarea art.137 din C.proc.civ. şi art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000, dispoziţii legale raportate la obiectul cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Constanţa – Secţia Civilă şi Asigurări Sociale prin sentinţa civilă nr.310/2006, a declinat şi el, competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ, reţinut că la termenul din 11.09.2006 reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind recalcularea pensiei pentru limita de vârstă, menţinându-şi al doilea capăt de cerere din acţiune privind modificarea cuantumului de la 237 lei la 236 lei – pensie primită în temeiul Legii nr.189/2000, reţinând, că instanţa a rămas investită cu soluţionarea capătului de cerere privind drepturile de pensie ale reclamantului conform Legii nr.189/2000, deci, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.7 pct.4 din Legea nr.189/2000, potrivit cărora, împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.

Prin sentinţa civilă nr.258/CA din 5 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – Secţia Civilă şi Asigurări Sociale şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că potrivit art.7 alin. (1) din Legea nr.189/2000 „Stabilirea şi plata drepturilor prevăzute  în prezenta ordonanţă se fac de direcţia generală de muncă şi protecţie socială teritorială. Pentru stabilirea situaţiilor prevăzute la art.1 se înfiinţează, în cadrul fiecărei direcţii generale de muncă şi protecţie socială teritoriale, o comisie alcătuită din preşedinte şi cel mult 3 membri”.

Potrivit art.7 alin. 3 „Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată”, iar alin. (4) prevede că „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ nr.29/1990”.

A constatat instanţa că din aceste dispoziţii legale rezultă că pe calea contenciosului administrativ pot fi judecate doar contestaţiile formulate împotriva hotărârilor pronunţate de comisia alcătuită conform Legii nr.189/2000 şi care stabileşte dacă persoana, cetăţean român, a avut de suferit în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945, pentru una din situaţiile prevăzute la lit.„a-f” din art.1 din lege, cuantumul indemnizaţiei fiind cel prevăzut de legiuitor, cu modificările în timp, datorate indexărilor potrivit art.4 din lege.

A mai reţinut Curtea de Apel Constanţa că potrivit art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000, „Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:(…) modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale”.

A concluzionat instanţa că din aceste dispoziţii legale speciale rezultă că, potrivit Legii nr.189/2000, Curtea de apel judecă numai contestaţiile formulate împotriva hotărârilor emise pentru stabilirea situaţiilor prevăzute la art.1 din lege, respectiv, dacă persoana are sau nu dreptul de a fi încadrată în categoria persoanelor care beneficiază de indemnizaţiile prevăzute de art.2 din lege, precum şi eventual, data de la care acestea se acordă.

În schimb, arată Curtea de apel, „modul de plată a indemnizaţiilor” se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, conform art.155 lit.f) iar‚ cum litigiul din cauză este cu referire la cuantumul indemnizaţiei stabilite deja în baza Legii nr.189/2000, în favoarea reclamantului prin hotărârea Casei Judeţene de Pensii Constanţa nr.1869/21.01.2003, hotărâre necontestată de către reclamant, competenţa de soluţionare a acesteia aparţine Tribunalului Constanţa – Secţia Civilă şi Asigurări Sociale.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit potrivit art.20 pct.2 C. proc.civ. Înalta Curte constată că instanţa căreia îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă este tribunalul.

Actul pe care reclamantul l-a contestat prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost modificată şi precizată, este decizia nr.117584/2006, privind recalcularea pensiei din sistemul public emis de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Jurisdicţia asigurărilor sociale este reglementată de Capitolul 8 din Legea nr.19/2000 şi se  realizează prin tribunale şi curţi în apel, conform art.154 din actul normativ menţionat.

În temeiul art.155 din Legea 19/2000, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:

a)modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale;

b)modul de stabilire a majorărilor de întârziere;

c)înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale;

d)deciziile de pensionare;

e)refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;

f)modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale;

g)plângerile împotriva proceselor – verbale de contravenţii încheiate conform prezentei legi;

h)contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi.

Împrejurarea că decizia de recalculare a pensiei a fost contestată numai parţial, în ceea ce priveşte indemnizaţia care i se cuvine reclamantului ca beneficiar al O.G. nr.105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr.189/2000, nu atrage incidenţa art.7 alin.4 din acest act normativ.

Potrivit art.7 alin.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, stabilirea şi plata drepturilor prevăzute în prezenta ordonanţă se fac de casa judeţeană de pensii sau, după caz, de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti. Pentru stabilirea situaţiilor prevăzute la art.1 se înfiinţează, în cadrul fiecărei direcţii, case judeţene de pensii sau, după caz, în cadrul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti, o comisie alcătuită din preşedinte şi cel mult 3 membri.

Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii printr-o hotărâre motivată, împotriva căreia persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ (art.7 alin.3 şi 4).

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că în competenţa curţii de apel intră numai soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor prin care se stabileşte dacă persoana în cauză se încadrează în categoriile de persoane persecutate din motive etnice prevăzute în art.1 din O.G. nr.105/1999, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de acest act normativ, iar nu şi cererile privind modul de calcul şi de plată al indemnizaţiilor, acestea din urmă încadrându-se în prevederile art.155 lit.f) din Legea nr.19/2000.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art.22 alin. (5) C.proc.civ, Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa – Secţia Civilă şi de Asigurări Sociale.

Citare prin afişare la sediul părţii. Domiciliu ales. Procedură viciată. Dreptul la un proces echitabil.

de

La data de 23 martie 2006, SC „BG” SRL Timişoara a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Autoritatea Rutieră Română, precum şi cu SC A SA Timişoara să se dispună anularea unui număr de 4 licenţe de execuţie eliberate în favoarea pârâtei secunde pentru traseele precizate în petitul acţiunii, ca nelegale.

Curtea de Apel Timişoara – Secţia de contencios administrativ şi fiscal investită ca urmare a unui regulator de competenţă, a respins acţiunea ca fiind lipsită de obiect.

Reclamanta a declarat recurs, susţinând că hotărârea atacată este nelegală întrucât prima instanţă a procedat la judecarea pricinii, fără a observa că procedura de citare, în ceea ce o priveşte, a fost efectuată pentru termenul de judecată din 10 aprilie 2007, cu încălcarea dispoziţiilor art.85 şi 93 din C.proc. civ.

Critica este întemeiată.

Prin acţiunea introdusă, reclamanta a făcut precizarea că şi-a ales sediul pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Societăţii civile de avocaţi – DC, situat în oraşul SM,  judeţul Timiş.

Ignorând această precizare, Curtea de Apel Timişoara a citat reclamanta numai la sediul său din municipiul Timişoara.

Or, potrivit art.93 din C.proc.civ. în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.

Instanţa de fond nu a sesizat nici faptul că citarea reclamantei la sediul său situat în municipiul Timişoara era viciată întrucât a fost efectuată prin afişare, contrar prevederilor conţinute în art.921 din C.proc.civ.

Este deci evident că procedând la soluţionarea cauzei în fond, deşi procedura de citare a reclamantei nu era legal îndeplinită, curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, care nesocoteşte dreptul societăţii la un proces echitabil, cu componenta sa, respectiv dreptul la apărare.

Faţă de considerentele expuse recursul a fost admis,  sentinţa atacată casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Ordin nr. 353/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a comisiei de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat

de

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor

Avand in vedere prevederile Legii nr. 350/2005 privind regimul finantarilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activitati nonprofit de interes general, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Hotararii Guvernului nr. 712/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind infiintarea si functionarea centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, precum si modul de constituire a surselor de finantare al acestora, ale Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 306/2008 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea criteriilor de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat, in temeiul Hotararii Guvernului nr. 748/2007 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, cu modificarile ulterioare,
presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite urmatorul ordin:

Art. 1
Se aproba Regulamentul de organizare si functionare a comisiei de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat, prevazut in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ANEXA – REGULAMENT de organizare si functionare a comisiei de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat

Art. 1
Se constituie in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor comisia de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat, denumita in continuare comisie.

Art. 2
Comisia evalueaza si selecteaza centrele de consultanta si informare a consumatorilor, denumite in continuare centre, din cadrul asociatiilor de consumatori, care solicita sume de la bugetul de stat. Evaluarea si selectarea centrelor se face conform Procedurii privind stabilirea criteriilor de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat, denumita in continuare procedura, aprobata prin Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 306/2008, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 717 din 22 octombrie 2008.

Art. 3
Comisia este formata din 5 membri cu drept de vot, dintre care unul are calitatea de presedinte. In activitatea sa, comisia este sprijinita de un secretar. Componenta comisiei se stabileste prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, pe baza criteriilor de competenta.

Art. 4
Comisia are urmatoarele atributii:
a) se reuneste ori de cate ori este necesar pentru evaluarea si selectarea centrelor din cadrul asociatiilor de consumatori care solicita sume de la bugetul de stat;
b) analizeaza continutul documentatiei depuse de centrele solicitante si verifica respectarea de catre acestea a conditiilor cerute de procedura;
c) solicita, dupa caz, alte documente necesare evaluarii si selectarii centrelor;
d) evalueaza si selecteaza centrele si stabileste punctajul final obtinut de catre acestea;
e) punctajul final obtinut de catre centrele solicitante se stabileste ca medie aritmetica a punctajelor acordate de fiecare membru al comisiei;
f) departajarea centrelor care au obtinut acelasi punctaj se face in favoarea centrului care a obtinut un punctaj superior la unul dintre urmatoarele criterii, in urmatoarea ordine:
1. contributia proiectului la cresterea nivelului de informare si educare al consumatorilor;
2. relevanta strategica a optiunilor programelor sau a proiectelor centrului in raport cu cerintele de informare, consiliere si educare a consumatorilor;
3. modul de utilizare a sumelor primite;
4. oportunitatea programelor, proiectelor si actiunilor dezvoltate de centru in raport cu nevoile consumatorilor;
5. efectele multiplicatoare ale activitatii centrului;
6. solvabilitatea financiara a centrului;
g) propune spre aprobare presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor lista centrelor selectionate pentru finantare. Termenul de predare a listei este de maximum 30 de zile de la data-limita a depunerii cererilor de finantare de catre centre;
h) informeaza centrele solicitante asupra rezultatelor evaluarii si selectarii acestora, prin publicarea listei cu centrele ce au fost selectate pentru finantare pe site-ul www. anpcnet. ro si la sediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
i) solutioneaza contestatiile depuse.
Sarcini si responsabilitati

Art. 5
Sarcinile si responsabilitatile presedintelui comisiei sunt urmatoarele:
a) reprezinta comisia in relatiile cu conducerea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si a centrelor ce au solicitat sume de la bugetul de stat;
b) convoaca, coordoneaza si conduce sedintele comisiei;
c) acorda punctajul individual fiecarui centru solicitant;
d) coordoneaza activitatea secretarului comisiei.

Art. 6
Sarcinile si responsabilitatile membrilor comisiei sunt urmatoarele:
a) primesc conform opisului intocmit de secretarul comisiei documentatia centrelor ce au solicitat fonduri de la bugetul de stat;
b) aplica grila de evaluare prevazuta in anexa la prezentul regulament si acorda individual punctajul pentru fiecare centru;
c) stabilesc punctajul final obtinut de fiecare centru;
d) intocmesc si semneaza lista cu clasamentul si punctajul final ale centrelor;
e) semneaza procesele-verbale ale comisiei.

Art. 7
Sarcinile si responsabilitatile secretarului comisiei sunt urmatoarele:
a) primeste si verifica conformitatea copiilor cu originalul documentatiei depuse de centrele solicitante;
b) asigura inregistrarea documentatiei centrelor intr-un opis, in doua exemplare, pe care, dupa caz, il semneaza impreuna cu imputernicitii centrului ce a solicitat fonduri de la bugetul de stat;
c) arhiveaza opisul documentatiei centrelor ce au solicitat sume de la bugetul de stat si registrul de procese-verbale ale sedintelor comisiei si verifica daca acestea au fost semnate de catre toti membrii comisiei;
d) preda documentele care au stat la baza evaluarii si selectarii centrelor Directiei economice, investitii si resurse umane.
Dispozitii finale

Art. 8
Rezultatul evaluarii si selectarii centrelor poate fi contestat in termen de 3 zile de la data afisarii acestuia pe siteul si la sediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor. Contestatia se depune in scris la sediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor. Raspunsul la contestatie se da de catre comisie in termen de doua zile de la data inregistrarii.

Art. 9
Documentele care au stat la baza evaluarii si selectarii centrelor se arhiveaza timp de 5 ani.

ANEXA la regulament

GRILA DE EVALUARE
a centrului din cadrul asociatiei de consumatori ……………..

Denumirea asociatiei ………………………………………………..
Adresa …………………………………………………………….
Persoana de contact ……….., telefon/fax ………., e-mail ………….

Etapa 1

Verificarea respectarii termenului de depunere a documentatiei
Nr. ………/data …….. inregistrarii la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
Rezultatul etapei (se bifeaza):
[ ] Documentatia a fost depusa in termenul legal, procesul de evaluare continua.
[ ] Documentatia nu a fost depusa in termenul legal, procesul de evaluare este sistat.

    
+------------------------------------------------------------------------------+
¦Membrii comisiei (numele si prenumele)¦      Semnatura       ¦      Data      ¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+------------------------------------------------------------------------------+

Etapa 2

Verificarea eligibilitatii
Rezultatul etapei (se bifeaza)
[] Asociatia de consumatori este eligibila, procesul de evaluare continua.
[] Asociatia de consumatori nu este eligibila, procesul de evaluare este sistat.

    
+------------------------------------------------------------------------------+
¦Membrii comisiei (numele si prenumele)¦      Semnatura       ¦      Data      ¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+------------------------------------------------------------------------------+

Etapa 3

Evaluarea capacitatii operationale si financiare a centrului din cadrul asociatiei de consumatori ………………………………….

    
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦Nr. ¦                    Criteriul                     ¦  Membrii comisiei   ¦Punctajul¦Semnatura/Data¦
¦crt.¦                                                  ¦(numele si prenumele)¦ acordat ¦              ¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 1. ¦Nivelul si calitatea serviciilor de informare si  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦consultanta asigurate de centru                   +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 2. ¦Calificarea angajatilor centrului                 +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 3. ¦Experienta centrului in derularea de proiecte,    +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦programe si actiuni in domeniul informarii si     +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦consilierii consumatorilor                        +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 4. ¦Oportunitatea programelor, proiectelor si         +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦actiunilor dezvoltate de centru in raport cu      +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦nevoile consumatorilor                            +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 5. ¦Efectele multiplicatoare ale activitatii centrului+---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 6. ¦Solvabilitatea financiara                         +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 7. ¦Colaborarile si parteneriatele incheiate          +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+

Etapa 4

Evaluarea proiectelor de functionare a centrului din cadrul asociatiei de consumatori ………………………………………………..

    
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦Nr. ¦                    Criteriul                     ¦  Membrii comisiei   ¦Punctajul¦Semnatura/Data¦
¦crt.¦                                                  ¦(numele si prenumele)¦ acordat ¦              ¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 1. ¦Contributia proiectului la cresterea nivelului de +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦informare si educare a consumatorilor             +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 2. ¦Relevanta strategica a optiunilor in raport cu    +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦cerintele de informare, consiliere si educare a   +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦consumatorilor                                    +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 3. ¦Utilizarea sumelor primite                        +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 4. ¦Descrierea activitatilor care urmeaza a fi        +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦desfasurate                                       +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 5. ¦Strategia de comunicare aleasa                    +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+

Proprietate. Competenţa de soluţionare şi termenul de exercitare a acţiunii pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat conform H.G. nr.834/1991

de

Reclamanţii P.T. şi P.M. au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului  de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.2176 eliberat la 20.01.1999 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea  SC ”F” SA  pentru terenul în suprafaţă de 17.789,50 mp, reprezentând pct.4 „Ferma Traian” din comuna Săbăoani, judeţul Neamţ.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul în suprafaţă de 17.789, 50 mp este proprietatea lor, fiind dobândit prin moştenire de la tatăl lor, A.P. şi că, prin încălcarea Legii nr.15/1990 şi a Hotărârii Guvernului nr.834/1991, a fost inclus în suprafaţa totală de teren pentru care s-a întocmit certificatul de proprietate contestat în cauză.

Pârâţii Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi SC ”F” SA   au invocat excepţiile de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ şi de tardivitate a acţiunii formulate de reclamanţi.

Prin sentinţa civilă nr.6/22.01.2002, Curtea de Apel Bacău – Secţia  comercială şi de contencios administrativ a respins excepţia de necompetenţă materială, reţinându-se că certificatul de atestare a dreptului  de proprietate este un act administrativ emis de o autoritate  a administraţiei publice centrale, fiind supus cenzurii instanţei de contencios administrativ conform art.3 pct.1 Cod procedură civilă.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia de tardivitate şi a fost respinsă acţiunea ca tardivă, cu motivarea că reclamanţii nu s-au adresat instanţei de judecată în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului comunicat cu adresa nr.107809/3.08.1999 în procedura administrativă şi nici în termenul de 1 an, care a început să curgă de la data de 18.05.1999, când au luat cunoştinţă de certificatului de atestare emis pentru SC „F” SA.

Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii.

In primul motiv de casare, recurenţii au invocat necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ, susţinând că actul de proprietate contestat a intrat în circuitul civil şi competenţa de judeca acţiunea în anulare aparţine instanţei de drept comun.

Prin cel de al doilea motiv de casare, recurenţii au criticat soluţia de admitere  a  excepţiei  de  tardivitate, motivând că în aplicarea prevederilor art.5 din Legea nr.29/1990, instanţa de fond nu a avut în vedere că termenele de 30 de zile şi respectiv, de 1 an, se calculează de la comunicarea actului administrativ, iar o asemenea comunicare nu a existat.

Recursul nu este fondat.

Certificatul de atestare a dreptului  de proprietate a fost emis în cadrul procedurii speciale reglementate  în Hotărârea Guvernului nr.834/1991, fiind întocmit de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care funcţionează ca autoritate a administraţiei publice centrale.

Instanţa de fond a stabilit judicios că acest certificat reprezintă un act administrativ supus controlului judecătoresc în condiţiile Legii nr.29/1990 şi faţă de natura juridică a actului contestat, a respins corect excepţia de necompetenţă materială.

Recurenţii nu au contestat că, la data de 5.08.1999 li s-a comunicat cu adresa nr.107809/1999 răspuns la plângerea prealabilă şi nici faptul că, la data de 18.05.1999, au luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate depus de SC ”F” SA în dosarul nr.1202/CA/1999 al Tribunalului Neamţ şi în care recurenţii au avut calitatea de intimaţi intervenienţi.

Faţă de aceste date, acţiunea înregistrată la 19.09.2000 a fost corect respinsă ca tardivă, fiind formulată după împlinirea termenelor prevăzute de Legea nr.29/1990 pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.

Imprejurarea că actul contestat nu a fost comunicat recurenţilor este lipsit de relevanţă în cauză, deoarece aceştia au calitatea de terţi şi ministerul intimat nu avea obligaţia legală să le comunice actul administrativ individual întocmit unei alte persoane, astfel încât termenul de sesizare a instanţei a început să curgă de la data când recurenţii au cunoscut atât existenţa, cât şi conţinutul actului, având posibilitatea să aprecieze dacă le-a fost vătămat un drept recunoscut de lege şi dacă se adresează justiţiei pentru recunoaşterea dreptului încălcat.

Independent de faptul că, la data de 8.02.1999 certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil erga omnes prin efectul transcrierii sub nr.520/1999 în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Judecătoriei Roman, se reţine că cel târziu, la data de 18.05.1999, recurenţii au luat cunoştinţă de acest act, care le-a fost prezentat de SC ”F” SA în dosarul nr.1202/CA/1999.

Or, sesizarea instanţei de judecată a avut loc după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art.5 alin.final din Legea nr.29/1990, ceea ce a avut consecinţa stingerii dreptului recurenţilor reclamanţi la acţiune în sens material.

In consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.

Act administrativ. Nulitate. Acţiune. Condiţie prealabilă sesizării instanţei. Termen. Inadmisibilitatea sau după caz, tardivitatea acţiunii

de

M.R.C. a chemat în judecată Ministerul Industriei şi Comerţului şi Societatea comercială „Perla Harghitei”SA solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor MO3 nr.3840 din 18 decembrie 1997, eliberat de primul pârât  în favoarea pârâtei secunde.

De asemenea, a cerut repunerea părţilor   în situaţia  anterioară, în sensul radierii din cartea funciară a înscrierii făcute în baza actului administrativ supus controlului jurisdicţional.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.49 din 17 ianuarie 2002, a respins acţiunea ca tadiv formulată, reţinând că reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul actului administrativ la data de 10 noiembrie 1998, din dosarul Judecătoriei Ploieşti soluţionat prin sentinţa civilă nr.11594 din 13 noiembrie  1998. Că deci, înregistrarea acţiunii în contencios  administrativ abia la 21 ianuarie 2000 s-a făcut cu depăşirea termenului de un an prevăzut  de art.5  alin. ultim din Legea nr.29/1990.

Impotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând, în esenţă, că eronat instanţa a respins acţiunea pe baza excepţiei de tardivitate, deoarece în cazul nulităţii actelor juridice nu sunt aplicabile termenele stabilite de art.5 din Legea nr. 29/1990 şi că nulitatea absolută poate fi invocată oricând.

Recursul este nefondat.

Sub raportul termenului de introducere a acţiunii  în contencios administrativ, când se invocă o cauză de nulitate a acestuia, nu există  în dreptul administrativ nici o deosebire între nulitatea absolută şi nulitatea relativă.

Dispoziţiile art.1 şi 11 alin.1 ale Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ se referă la anularea actului, fără a face distincţie între nulitatea absolută şi nulitatea relativă.

Obligaţia persoanei lezate de a folosi, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, procedura administrativă prealabilă are drept scop de a da posibilitatea autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare să reanalizeze aspectele invocate şi eventual, să revoce ori să modifice actul, prevenind astfel un nou proces.

Neîndeplinirea procedurii administrative prealabile sau efectuarea acesteia cu depăşirea termenelor legale se sancţionează cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă, sau ca tardivă, după caz.

In speţă, Curtea de apel a stabilit corect că reclamantul a exercitat dreptul la acţiune după expirarea termenului de 1 an prevăzut de art.5 alin ultim al Legii nr.29/1990, calculat de la data la care el a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul actului administrativ.

Termenul respectiv este un termen de decădere, ceea ce face imposibilă suspendarea sau întreruperea lui.

Acţiunea fiind tardivă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce a fost menţinută prin respingerea recursului.

Taxă vamală. T.V.A. Garanţie. Restituire

de

Reclamanta SC ”N.R.” SRL, la data  de 18 iunie 2001 a solicitat obligarea autorităţilor vamale să soluţioneze reclamaţia cu privire la restituirea  garanţiei pentru plata taxelor vamale şi TVA şi să restituie suma de 1.990.396.936 lei ce reprezintă garanţia pentru plata taxelor vamale şi TVA, ce a fost achitată cu O.P.215 din 18 ianuarie 2001.

In motivarea acţiunii, reclamanta a menţionat că la 18 ianuarie 2001 a derulat prin Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii o operaţiune de import Cafea solubilă „Classic”,  iar  pârâta a calculat, cu titlu de garanţii pentru plata taxelor vamale şi TVA, suma sus-menţionată, reprezentând taxă vamală, calculată la diferenţa dintre valoarea de tranzacţie şi valoarea de comparaţie şi comisionul vamal şi TVA; că suma  a şi fost achitată cu OP nr.215 din 18 ianuarie 2001.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.80 din 31 ianuarie 2002,  a admis în parte acţiunea,  în sensul că a constatat refuzul nejustificat al Direcţiei generale a vămilor  de a soluţiona cererea reclamantei privind restituirea garanţiei vamale, conform art.1 din Legea nr.29/1990 şi a obligat pârâta  să emită un act administrativ  numai în acest sens în baza art.11  alin.1 din Legea nr.29/1990 şi art.77(5) din Legea nr.141/1997. A fost respinsă cererea privind restituirea sumei reţinute cu titlu de garanţie pentru plata taxelor vamale şi TVA ca prematur formulată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a răspuns reclamaţiei făcute de reclamantă care este vătămată în drepturile sale prin acest refuz nejustificat, dar că cererea de restituire este prematur formulată atât timp cât pârâta nu a emis o decizie motivată în soluţionarea reclamaţiei.

Impotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, în legătură cu care se reţin următoarele:

Urmare operaţiunii de import cafea la data de 18 ianuarie 2001, şi conform declaraţiei de valoare în vamă depusă de reclamantă, Direcţia generală a vămilor şi Biroul  vamal Tîrguri şi Expoziţii, i-a stabilit reclamantei cu titlu de garanţie vamală şi TVA o obligaţie  în valoare de 1.990.396.936 lei, pe care reclamanta-recurentă a achitat-o cu O.P.215 din 18 ianuarie 2001.

Pentru determinarea definitivă a valorii în vamă, reclamanta a depus actele necesare, dar pârâta nu a dat curs obligaţiei legale de a determina definitiv valoarea în vamă pentru operaţiunea de import cafea din 18 ianuarie 2001 pe baza valorii de tranzacţionare, sau pe altă bază, şi, apoi, urmare deciziei luate, să restituie sau nu garanţia reţinută.

Curtea Europeană a Dreptului Omului a impus o serie de norme şi  în ce priveşte  natura fazei prealabile a contenciosului şi anume în procedurile administrative prealabile a fost prevăzută obligaţia autorităţilor administrative de a motiva răspunsurile la  recursul graţios. Aceste norme se regăsesc în legislaţia  naţională, (art.7 din OG nr.13/2000 şi Legea nr.29/1990).

Instanţa de fond avea obligaţia să stăruie prin toate mijloacele, pentru aflarea adevărului şi în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

In acest sens, trebuie să dispună  măsurile necesare ca să i se  comunice aceste răspunsuri motivate pentru a putea soluţiona acţiunea, şi  nu să respingă ca prematur formulatiă cererea de restituire.

Cum instanţa de fond a respins greşit ca prematură cererea de restituire a garanţiei, fără a depune diligenţele cerute de art.129(5) Cod procedură civilă, s-a admis recursul şi s-a casat hotărârea atacată, şi s-a trimis cauza spre  rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se pronunţa asupra cererii privind restituirea, sau nu, a garanţiei reclamate.

Avocat. Refuzul primirii în profesie cu scutire de examen. Daune morale

de

Prin sentinţa civilă nr.618 pronunţată la data de 13 iunie 2002 în dosarul nr.804/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantul T.R. în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi:

– a anulat decizia nr.8763/23 martie 2002 emisă de Consiliul Uniunii, precum şi decizia nr.1287/14 decembrie 2001 emisă de Comisia permanentă;

– a obligat Uniunea Avocaţilor din România să emită o decizie pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen;

– a obligat pârâta la plata sumei de 100 milioane daune morale.

Curtea de apel a reţinut că actele administrative emise de Comisia permanentă şi Consiliul  Uniunii Avocaţilor din România sunt nelegale şi netemeinicie, reclamantul îndeplinind condiţiile cerute de art.16 alin.(2) din Legea 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, republicată şi având avizul favorabil al Baroului Bucureşti, pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Cu referire la acordarea daunelor morale, instanţa de fond a reţinut că obligarea uniunii pârâte se justifică deoarece soluţionarea cererii reclamantului s-a făcut cu o mare întârziere.

Impotriva acestei soluţii a formulat recurs Uniunea Avocaţilor din România, susţinând că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, intimatul reclamant neîndeplinind condiţiile cerute de art.16 alin.(2) lit.6) din Legea nr.51/1995, republicată.

Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

La data de 28 mai 2000, intimatul reclamant s-a adresat Baroului Bucureşti, care, la data de 11 octombrie 2001, a avizat favorabil primirea acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen, constatând îndeplinirea condiţiilor legale şi statutare.

Prin decizia nr.1287/14 decembrie 2001, Comisia permanentă a Uniunii Avovocaţilor din România a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat a intimatului – reclamant, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţia cerută de art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995, republicată, neîndeplinind funcţiile de jurisconsult şi /sau consilier juridic cel puţin 10 ani.

Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, prin decizia nr.8763/23 martie 2002, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr.1287/14 decembrie 2001, cu aceeaşi motivare.

Din probele administrate în cauză, rezultă că intimatul reclamant, absolvent al Facultăţii de Drept Bucureşti în anul 1975,  după ce a îndeplinit alte funcţii, începând cu 01 aprilie 1991 a îndeplinit funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic, astfel că, la data formulării cererii, îndeplinea cerinţa de a fi activat cel puţin 10 ani în aceste funcţii.

Astfel fiind, în mod greşit s-a reţinut de către cele două instanţe ale Uniunii Avocaţilor din România că intimatul reclamant nu ar fi îndeplinit condiţia de vechime în cele două funcţii, potrivit prevederilor art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995, republicată, actele administrative emise fiind netemeinice şi nelegale.

Dar, soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte obligarea Uniunii Avocaţilor din România la plata sumei de 100 milioane lei cu titlu  de daune morale.

Potrivit prevederilor art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazul admiterii cererii, instanţa va hotărî şi asupra daunelor materiale şi morale cerute. Dar, acestea vor putea fi acordate numai dacă şi în măsura în care au fost dovedite.

Or,  instanţa de fond a dispus obligarea Uniunii Avocaţilor din România la plata unor daune morale fără ca în cauză să fi existat probe în privinţa existenţei acestora, a unor suferinţe morale care să fi fost produse ca urmare a soluţionării nefavorabile a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Dimpotrivă, din probele existente, cât şi din propriile susţineri, a rezultat că intimatul – reclamant, în perioada soluţionării cererii, cât şi ulterior, a continuat să-şi desfăşoare activitatea în condiţii şi cu rezultate similare cu acelea din perioada anterioară.

Deci, cum în cauză nu există dovezii cu privire la existenţa unor suferinţe morale şi a unor daune morale care să fi fost produse împotriva intimatului reclamant, instanţa de fond nu avea temei legal pentru obligarea uniunii recurente la plata vreunei sumei cu titlu de daune morale.

Din acest punct de vedere recursul fiind întemeiat a fost admis, sentinţa atacată a fost  modificată în sensul înlăturării obligării la plata sumei 100 milioane lei cu titlu de daune morale,   menţinându-se celelalte dispoziţii.

Act administrativ. Refuzul emiterii actului. Cauza refuzului

de

Reclamantul Z.E. a chemat în judecată atât Primăria Municipiului Bucureşti, cât şi Primăria Sectorului 2 Bucureşti, susţinând că s-a adresat cu cerere la data de 11 iulie 1996, făcând ulterior numeroase demersuri pentru obţinerea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construcţie a unor garaje, dar cererea sa a fost soluţionată nefavorabil, iar adresele nr.260/ 25 iulie 2000 şi, respectiv, nr.32663/ 18 august 2000 reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale.

La data de 13 martie 2001, la cererea Primăriei Sectorului 2, Curtea de apel Bucureşti a admis excepţia ridicată şi a constatat că această autoritate publică nu are calitate procesuală pasivă în raport cu prevederile art.4 din Legea nr.50/1991, dispunând scoaterea acesteia din cauză.

Curtea de apel, Secţia de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamant şi a reţinut, în esenţă, că din moment ce Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin  hotărârea nr.160/2000, a dispus suspendarea pe o perioadă de un an a aprobării construcţiilor provizorii amplasate pe domeniul public al municipiului, răspunsul trimis reclamantului cu adresele nr.260/ 25 iulie 2000 şi nr.32663/ 18 august 2000 de către Primăria Municipiului Bucureşti, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul prevederilor art.1 din Legea nr. 29/1990.

Reclamantul a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că instanţa a procedat în mod greşit acceptând punctul de vedere al Primăriei Municipiului Bucureşti.

Recursul este nefondat.

Este adevărat că, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, orice persoană care se consideră vătămată prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru recunoaşterea dreptului pretins.

Deci, din interpretarea prevederilor legale de mai sus, rezultă că trebuie să existe un refuz nejustificat, abuziv, al autorităţii administrative căreia persoana i-a adresat o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Or, în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că, din adresele nr.32663/ 18.08.2000 a Primăriei Sectorului 2 Bucureşti şi, respectiv, nr.260/ 25.07.2000 şi nr.76386/2000 ale Primăriei Municipiului Bucureşti rezultă că cererea reclamantului nu a putut fi rezolvată favorabil ca urmare a faptului că pe terenurile care formează domeniul public al municipiului nu se mai aprobă construcţii provizorii.

Astfel fiind, în mod corect a reţinut Curtea de apel că rezolvarea nefavorabilă a unei cereri nu poate fi echivalată cu un refuz nejustificat, din moment ce soluţia dată cererii a avut ca temei o hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, organul deliberativ al administraţiei publice a municipiului Bucureşti.

Având în vedere aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.

Cerere de revizuire a deciziei prin care s-a respins recursul ca nefondat. Inadmisibilitate

de

Prin decizia pronunţată la data de 6 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ a respins recursul formulat de recurentul–reclamant împotriva sentinţei civile nr. 436 pronunţată la data de 28 noiembrie 2001 de Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Pentru a pronunţa această soluţie, Secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie a reţinut, în esenţă, că sentinţa recurată este legală şi temeinică, instanţa respingând în mod legal şi temeinic acţiunea, doarece recurentul–reclamant nu a făcut dovada că a părăsit localitatea de domiciliu, oraşul Rădăuţi, judeţul Suceava, ca urmare a strămutării/refugierii din cauza persecuţiilor din motive etnice, ci, eventual, din cauza evenimentelor legate de înaintarea frontului pe teritoriul României, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare.

Ea se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Astfel, art. 322 din C. proc. civ. prevede că sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Regula prevăzută de art. 322 este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii.

Rezultă că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menţinându-se situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată.

În consecinţă, decizia Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ prin care a fost respins recursul împotriva sentinţei nr. 436 din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj ca nefondat, nu poate constitui obiect al unei cereri de revizuire. În consecinţă, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!