mediator

Noutate : Acordul de mediere atestat de un avocat sau de un notar va deveni titlu executoriu

de

Acordul de mediere este o înţelegere totală, când părţile sub asistenţă şi cu ajutorul mediatorului au găsit soluţii pentru toate problemele ce au făcut obiectul medierii şi este parţială când părţile au găsit soluţii doar pentru unele probleme.

 

 

Acordul de mediere conţine exact înţelegerea părţilor şi modul în care acestea îşi vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin acest contract. În acordul de mediere se pot stipula drepturi şi obligaţii noi, se pot modifica drepturi şi obligaţii ori se pot stinge drepturi sau obligaţii. De asemenea, poate conţine clauze contractuale potrivit dreptului comun în materia convenţiilor.

Valoarea juridică a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Părţile stabilesc o soluţie pentru un conflict/litigiu, soluţie ce constă în drepturi şi obligaţii reciproc agreate şi contractate cu bună credinţă şi în cunoştinţă de cauză.

Nici o parte nu poate fi forţată în niciun fel să agreeze o soluţie impusă în orice condiţii de către mediator, de către o altă parte sau orice alt participant la procesul de mediere. Orice soluţie concretizată în acordul de mediere trebuie să exprime în mod absolut voinţa exclusivă a părţilor, să fie explicită, să conţină suficiente date pentru ca obligaţiile asumate să poată produce efectele juridice dorite de părţi.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative, se doreşte modificarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Se propropune ca acordul de mediere atestat de un avocat sau de un notar să devenă titlu executoriu, proiect de lege care a fost adoptat recent de Camera Deputaţilor. Legislaţia în vigoare prevede că numai hotărârea pronunţată de instanţă, prin care se încuviinţează înţelegerea dintre părţi, constitutie titlu executoriu.

Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator a fost adoptat de Senat în octombrie 2016, dar abia ieri a primit votul favorabil din partea deputaţilor. Pentru a-şi produce efectele, proiectul trebuie promulgat de Preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial.

Concret, parlamentarii au decis că „acordul de mediere verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor, este titlu executoriu”. Prin urmare, acordul de mediere în sine va deveni titlu executoriu, fără a mai fi nevoie ca părţile să se adreseze instanţei.

Reamintim că legislaţia în vigoare prevede că numai hotărârea pronunţată de instanţă, prin care se încuviinţează înţelegerea dintre părţi, constitutie titlu executoriu. Cu toate acestea, potrivit proiectului menţionat anterior, părţile vor avea posibilitatea, în continuare, să solicite instanţei o hotărâre cu titlu executoriu prin care înţelegerea dintre ele să fie încuviinţată, dar numai în situaţia în care dovedesc că au încercat procedura medierii, însă fără a putea ajunge la un acord.

Atragem atenţia asupra faptului că cele menţionate mai sus sunt în fază de proiect urmând a fi adoptate şi publicate în Monitorul Oficial.

Vezi https://www.coltuc.ro

Cei cu credite în franci elveţieni ar putea obţine conversia în lei cu o reducere de 15 procente din valoarea finală a împrumutului, şi garanţii de la stat. Proiectul discutat acum de guvern ar intra în vigoare de luna viitoare, însă doar pentru un an.

de

Statul pune la bătaie 1 miliard de lei pentru garanţii.

Proiectul e valabil doar pentru cei care au cumpărat un imobil printr-un credit de maximum 300.000 de lei şi care au suferit o depreciere a cursului de cel puţin 50%. Se încadrează doar cei cu un venit net de până la 3.000 de lei şi care nu au întârzieri la plată mai mari de 2 luni.

 

Nu cred ca se va rezolva problema prin asa ceva

Mediator

de

Mediator

mediator, persoană căreia i s-a încredinţat sarcina de a mijloci soluţionarea amiabilă a unui conflict. Calitatea de m. poate fi dobândită doar de către persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are capacitate deplină de exerciţiu; b) are studii superioare; c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel maşter în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere; d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi; e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, cu excepţia absolvenţilor de programe universitare de nivel maşter în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere; g) a fost autorizată ca mediator, de către Consiliul de mediere. M. autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere. M. îşi pot desfăşura activitatea în cadrul unei societăţi civile profesionale, al unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personal auxiliar corespunzător, sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, cu respectarea condiţiilor impuse de lege. M. are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale cu respectarea principiului confidenţialităţii; el are dreptul la un onorariu stabilit prin negociere cu părţile; m. poate aplica un model propriu de organizare a procedurii de mediere. M. nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau actele de care a luat cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere; el nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii [v. şi mediere].

mediator, persoană specializată care desfăşoară procedura de mediere, bazată pe încrederea pe care părţile i-o acordă, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber m. Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi m. Regimul juridic al profesiei de m. este stabilit prin dispoziţiile Legii nr. 192/2006.

Calitatea de m. poate fi dobândită de persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: i) are capacitate deplină de exerciţiu; ii) are studii superioare; iii) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani; iv) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi; v) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; vi) a absolvit cursurile pentru formarea m., în condiţiile legii, sau un program postuniversitar de nivel maşter în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere; vii) a fost autorizată ca m. Persoanele care îndeplinesc condiţiile anterior prevăzute sunt autorizate ca m. de către Consiliul de mediere, după achitarea taxei de autorizare. Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de m., obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare. M. autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1.

Suspendarea calităţii de m. intervine în următoarele cazuri: i) în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest caz, m. este obligat să încunoştinţeze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate; ii) la cerere,
făcută în scris de către m.; iii) ca sancţiune disciplinară; iv) exercitarea calităţii de m. se suspendă de drept, în cazul în care împotriva m. s-a luat măsura arestării preventive, până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii. Calitatea de m. încetează: i) la cerere, prin renunţare făcută în scris de către m.; ii) prin deces; iii) în cazul în care nu mai îndeplineşte cerinţele de a avea capacitate deplină de exerciţiu sau de a fi apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi; iv) ca sancţiune disciplinară; v) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, care îl face nedemn de a mai exercita această profesie. Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de m. se dispun sau, după caz, se constată de către Consiliul de mediere. în caz de încetare a calităţii de m., numele acestuia se radiază din tabloul m. Legea prevede expres drepturile m., respectiv: i) dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea principiului confidenţialităţii; ii) dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere; onorariul trebuie să fie rezonabil şi să ţină cont de natura şi de obiectul conflictului; iii) dreptul de a aplica un model propriu de organizare a procedurii de mediere; iv) dreptul de a refuza preluarea unui caz, având însă obligaţia corelativă de a îndruma părţile în vederea alegerii unui alt m.; v) dreptul la inviolabilitatea sediului profesional, a cărui percheziţie nu poate fi dispusă decât de judecător, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

Obligaţiile m. sunt: i) de a da orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului; ii) să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor; iii) să depună toate diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil; iv) să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi; v) să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoştinţă despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constată că drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii; vi) să restituie înscrisurile ce i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul procedurii de mediere.

Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor sale pe parcursul procedurii de mediere, se angajează răspunderea m., care poate fi: i) disciplinară -intervine pentru următoarele abateri: a) încălcarea obligaţiei de
confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate; b) refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de lege; c) refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict; d) reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii; e) săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale. Cercetarea disciplinară se efectuează de către comisia de disciplină a mediatorilor. Dosarul de cercetare al Comisiei cu propunere de sancţionare sau de neaplicare a unei sancţiuni disciplinare se înaintează Consiliului de mediere, care hotărăşte, în termen de 30 de zile, cu privire la răspunderea disciplinară a m. Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Acţiunea judiciară exercitată suspendă executarea hotărârii atacate (art. 41 din Legea nr. 192/2006). Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii şi constau în: a) observaţie scrisă; b) amendă de la 50 lei la 500 lei; c) suspendarea din calitatea de m. pe o durată de la o lună la 6 luni; d) încetarea calităţii de mediator,

ii) civilă – poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale (art. 42 din Legea nr. 192/2006). V. mediere; consiliul de mediere; tabloul mediatorilor; comisia de disciplină a mediatorilor.

Începând din 3 martie, magistratii vor fi obligati sa-i trimita pe justitiabili la mediatori.

de

Judecatorii scapa astfel de surplusul de dosare, iar cetatenii, de nervi si bani irositi în instante. Cei care intentioneaza sa divorteze, sa obtina daune de la angajatorul care i-a concediat fara motiv, dar si cei care au de gând sa-si

„penalizeze” serios vecinul care le-a distrus masina pe motiv ca ar fi ocupat un anume loc de parcare îsi vor putea gasi dreptatea în maximum 90 de zile, fara prea mult stres si cu minimum de costuri.

Asta, începând din 3 martie, când medierea – legalizata înca din 2006, dar inexistenta chiar si pentru multi dintre magistratii care ar fi trebuit sa o popularizeze – va deveni obligatorie.

„Întelegerea în fata mediatorilor e, în primul rând, benefica pentru cetatean, care nu va mai fi nevoit sa piarda ani în sir în salile de judecata, pentru a-si rezolva o problema simpla. În plus, divorturile, partajele, conflictele de munca, cele legate de proprietati, de protectia consumatorului, dar si anumite dosare penale vor fi solutionate fara taxe de timbru, de copiere a actelor, de promovare a cailor de atac, fara onorarii pentru avocati – care pot însuma mii sau zeci de mii de euro. Mediatorului îi puteti plati în jur de 500 de lei, iar daca întelegerea se face cu succes, judecatorul care o «parafeaza» poate dispune ca justitiabililor sa le fie returnata si aceasta suma”, au explicat reprezentanti ai Uniunii Nationale a Judecatorilor.

Acestia au redactat si un „Ghid de mediere”, care ar trebui sa le fie de folos atât magistratilor, fie ei judecatori sau procurori, cât si ofiterilor de politie judiciara, pentru ca acestia sa-i poata ghida corect pe justitiabili.

Daca nu a început un proces si partile merg direct la mediator, acordul de mediere va fi parafat de un notar.

E important de stiut ca românii se vor putea adresa mediatorilor atât pentru rezolvarea unor dosare penale simple (furt, lovire, distrugere), cât si în cazul unor neîntelegeri în familie (unul dintre soti vinde masina familiei fara acordul celuilalt).

Sursa: EvZ