Modele de contracte, cereri, actiuni si alte acte

Plângerea împotriva ordonanţelor privind luarea măsurilor preventive

de

Plângerea împotriva ordonanţelor privind luarea măsurilor preventive

Domnule Procuror/Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, învinuit/inculpat în dosarul cu nr. / al organului de urmărire penală_, în termen legal [3], fac prezenta plângere împotriva [4]_, deoarece consider că măsura luată este ilegală/nu se justifică pe următoarele considerente [5] _

Prin urmare, solicit revocarea acestei măsurii.

Data

Semnătura,

Domnului Procuror/Preşedinte al [6]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva măsurii reţinerii pe o durată de 24 de ore ori împotriva măsurilor obligării la a nu părăsi localitatea sau ţara este o cale de atac aflată la îndemâna acestuia atunci când consideră că aceste măsuri nu se justifică ori s-au luat cu încălcarea prevederilor legii, fiind abuzive.

[2] Persoana care poate face plângerea. învinuitul, personal, este persoana care poate să facă plângere împotriva măsurii reţinerii, acesta putând, însă, să mandateze şi pe unul din apărătorii săi să facă acest lucru; împotriva măsurii obligării la a nu părăsi localitatea sau ţara plângerea se poate face de către învinuit sau inculpat, personal sau prin mandatar.

[3] Termenul de introducere. împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării la a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării la a nu părăsi ţara se poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea acesteia.

[4] Obiectul plângerii. Se va indica actul procedural împotriva căruia se îndreaptă plângerea, respectiv ordonanţa organului de cercetare penală sau a procurorului prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii sau, după caz, ordonanţa procurorului prin care s-a dispus luarea măsurii obligării la a nu părăsi localitatea sau a măsurii obligării la a nu părăsi ţara.

[5] Motivare. Plângerea trebuie motivată atât în fapt, cât şi în drept şi trebuie să convingă instanţa de ce nu se impunea luarea măsurii respective, fapt ce impune revocarea ei. Printre argumente ar putea fi invocate exemplificăm: pericolul social redus al faptei săvârşite şi conduita bună pe care petiţionarul a avut-o anterior săvârşirii acesteia, lipsa antecedentelor penale, greutăţi familiale etc.

De asemenea, nelegalitatea măsurii se poate motiva prin neîndeplinirea vreuneia din condiţiile prevăzute cumulativ de lege pentru luarea măsurii respective (şi anume cele prevăzute de art. 143 în cazul reţinerii, respectiv de art. art. 145 şi 145″ pentru măsurile obligării la a nu părăsi localitatea sau obligării la a nu părăsi ţara).

[6] Organul competent. Plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se introduce la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această măsură la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. care reglementează plângerea împotriva actelor procurorului.

Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute de art. 136 lit. b) şi c) C. proc. pen., şi anume obligarea la a nu părăsi localitatea şi obligarea la a nu părăsi ţara, învinuitul sau inculpatul introduce plângerea la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Model de cerere de liberare provizorie în materie penală

de

Model de cerere de liberare provizorie în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de_, solicit liberarea provizorie_(sub control judiciar sau, după caz, pe cauţiune), întrucât îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru dispunerea acestei măsuri [3].

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [4]_

Explicații teoretice

[1] Natură juridică. Cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune sunt mijloace juridice prin care învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate, în anumite condiţii.

1.1. Momentul când se poate face cererea. Cererea de liberare sub control judiciar sau pe cauţiune se poate face atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii [art. 1606alin. (1) C. proc. pen.].

1.2. Conţinutul cererii. Potrivit art. 1606alin. (2) şi (3) C. proc. pen., cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii. în cazul liberării provizorii pe cauţiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii.

Potrivit art. 1607alin. (1) C. proc. pen., după depunerea cererii instanţa va verifica dacă aceasta cuprinde menţiunile prevăzute în art. 1606 alin. (2) şi (3) şi, dacă este cazul, va lua măsuri pentru completarea ei.

[2] Titularul cererii. Cererea de liberare sub control judiciar sau pe cauţiune se poate face de către învinuitul sau inculpatul arestat, precum şi de către soţul sau rudele apropiate ale acestuia [ art. 1606 alin. (1) C. proc. pen. ].

Când cererea este făcută de o altă persoană decât învinuitul sau inculpatul, instanţa va întreba pe învinuit sau pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se va consemna pe cerere.

[3] Condiţii legale. Potrivit art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 12 ani, cu excepţia cazului în care învinuitul sau inculpatul este recidivist ori când există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Pentru liberarea provizorie pe cauţiune se cer îndeplinite aceleaşi condiţii ca şi pentru liberarea sub control judiciar, prevăzute de textul de lege mai sus-menţionat, dar şi depunerea, de către învinuit sau inculpat ori de către persoanele care fac cererea în numele său, a unei cauţiuni, ce se va stabili de către instanţă, de cel puţin 10.000.000 lei.

Menţionăm că, pe timpul liberării provizorii, sub oricare din formele sale, organul judiciar poate dispune ca inculpatul să respecte una sau mai multe din obligaţiile prevăzute la art. 1602alin. (3) C. proc. pen.

[4] Instanţa competentă. Liberarea provizorie sub control judiciar, precum şi liberarea provizorie pe cauţiune se dispun, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, de instanţa de judecată [art. 1602a C. proc. pen., respectiv art. 1604 alin. (1) C. proc. pen. ].

Potrivit art. 1606 alin. (4) C. proc. pen., rezolvarea cererii, în cursul urmăririi penale, revine instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, iar în cursul judecăţii instanţei sesizate cu judecarea cauzei.

Cererea de liberare provizorie se poate depune şi la organul de cercetare penală, la procuror ori la administraţia locului de deţinere, care au obligaţia să o înainteze, în termen de 24 de ore, instanţei competente [art. 1606alin. (5) C. proc. pen.].

Domnule Procuror/Procuror-şef/Preşedinte, [1]

Model de cerere de recuzare în procedura penală

de

Model de cerere de recuzare în procedura penală

Domnule Procuror/Procuror-şef/Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_, vă rog să luaţi act că înţeleg să recuz pe [3]_, pentru următoarele motive [4]

Data

Semnătura,

Domnului Procuror/Procuror-şef/Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Recuzarea este o instituţie de drept procesual, la îndemâna părţilor din procesul penal, prin intermediul căreia un subiect oficial din cadrul organelor judiciare este înlăturat de la rezolvarea unei cauze penale.

1.1. Termenul de introducere. Recuzarea se poate solicita, potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

[2] titularul cererii. Potrivit legii, cererea de recuzare poate fi făcută de oricare dintre părţile participante la proces (învinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente). Astfel, după cum rezultă din dispoziţiile legii, recuzarea se poate face numai de către părţile din proces, nu şi de procuror0.

[3] Persoanele care pot fi recuzate. în cursul urmăririi penale se poate recuza persoana care efectuează cercetarea penală sau procurorul care efectuează ancheta penală, iar în cursul judecăţii se poate recuza procurorul de şedinţă, grefierul, magistratul-asistent, unul dintre judecători ori întreg completul de judecată sau chiar toţi judecătorii de la instanţa respectivă.

De asemenea, potrivit art. 54 C. proc. pen., mai pot fi recuzaţi experţii şi interpreţii.

[4] Motivele recuzării. Motivele de recuzare sunt strâns legate de cazurile de incompatibilitate a unuia sau unora dintre subiecţii procesuali oficiali, pentru care legea prevede anumite impedimente în ceea ce priveşte participarea acestuia/acestora la rezolvarea unei cauze penale concrete. Astfel, se interzice persoanei care se află într-unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege de a lua parte la urmărirea penală sau, după caz, la judecarea cauzei, aceasta având obligaţia legală de a se abţine, în caz contrar putând fi recuzată.

Potrivit art. 46-48 C. proc. pen.:

• judecătorii care sunt soţi sau rude apropiate între ei nu pot face parte din acelaşi complet de judecată (art. 46 C. proc. pen.);

• judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioară sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs [art. 47 alin. (1) C. proc. pen.];

• judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză nu mai poate participa la judecarea acesteia [art. 47 alin. (1) C. proc. pen.];

• de asemenea, judecătorul este incompatibil de a judeca dacă, în cauza respectivă: a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată sau a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale; a fost reprezentant sau apărător al vreuneia dintre părţi; a fost expert sau martor; există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată [art. 48 lit. a)-c) C. proc. pen.].

Când cererea de recuzare priveşte întreaga instanţă, trebuie să se indice, în concret, pentru fiecare judecător în parte, cazul de incompatibilitate [art. 52 alin. (5) C. proc. pen.].

Cazurile de incompatibilitate a procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului sunt prevăzute de art. 49 C. proc. pen., iar potrivit art. 54 alin. (1) C. proc. pen., cazurile de recuzare prevăzute de art. 48 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului.

Menţionăm că, potrivit art. 54 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeaşi cauză nu constituie un motiv de recuzare, însă calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauză, calitatea de martor având întâietate.

[5] Organul competent. în cursul urmăririi penale, asupra cererii de recuzare a persoanei care efectuează cercetarea penală se va pronunţa procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar când este îndreptată împotriva procurorului care efectuează ancheta aceasta se va soluţiona de către procurorul ierarhic superior [art. 53 alin. (1) C. proc. pen.]. în cazul în care cererea de recuzare este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată să o înainteze,

împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale.

în cursul judecăţii, recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se adresează preşedintelui şi se soluţionează de un alt complet, fără participarea celui care este recuzat. în cazul în care recuzarea priveşte întreaga instanţă, aceasta se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară.

Model de cerere de strămutare a judecării cauzei în materie penală

de

Model de cerere de strămutare a judecării cauzei în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2] _, în calitate de , cer strămutarea judecării cauzei de la instanţa [3]_la o altă instanţă în grad egal, pentru următoarele motive [4]_

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [5]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Strămutarea este instituţia procesuală prin intermediul căreia se urmăreşte înlăturarea unor situaţii care stânjenesc normala desfăşurarea a unui proces penal la instanţa sesizată cu judecarea acestuia, prin trecerea cauzei la o altă instanţă egală în grad.

[2] Titularul cererii. Cererea poate fi făcută de partea interesată, de procuror sau de ministrul justiţiei.

[3] Se va arăta instanţa pe rolul căreia se află dosarul spre soluţionare, indiferent de stadiul în care acesta se află (fond, apel, recurs).

[4] Motivare. Cererea de strămutare trebuie motivată şi însoţită, eventual, de înscrisurile pe care se sprijină, când acestea sunt deţinute de partea care cere strămutarea.

Legea penală nu prevede anumite motive pentru care se poate cere strămutarea, formularea textului art. 55 C. proc. pen. fiind foarte largă, în ea putându-se încadra, ca temei al strămutării, situaţiile în care este necesar să se asigure imparţialitatea judecării cauzei sau necesitatea asigurării liniştii publice. Cel mai des invocat motiv în practica judiciară este suspiciunea părţii care formulează cererea că, în cauză

sunt persoane care au interes să nu se pronunţe o hotărâre legală şi temeinică şi ca instanţa să favorizeze pe una dintre părţi.

Precizăm că, potrivit art. 61 C. proc. pen., strămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul când noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta.

[5] Instanţa competentă. Cererea se adresează înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, singura competentă să soluţioneze astfel de cereri, conform art. 55 C. proc. pen.

Model de cerere de suspendare a judecării cauzei în materie penală

de

Model de cerere de suspendare a judecării cauzei în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, inculpat în dosarul penal nr. __/ , aflat pe rol, solicit suspendarea judecăţii cauzei, deoarece sunt grav bolnav şi nu pot participa la judecată [3].

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [4]_

Explicații teoretice

[1] Natură juridică. Suspendarea judecării unei cauze penale este o măsură vremelnică ce poate fi luată de instanţa de judecată în cazul în care constată, pe baza unei expertize medicale, că inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată.

[2] Titularul cererii. Singurul care poate formula o cerere de suspendare a judecării cauzei este inculpatul.

[3] Motivul suspendării este cel prevăzut de este de art. 303 C. proc. pen., şi anume boala gravă de care suferă inculpatul, constatată printr-o expertiză medico-legală, care îl împiedică să participe la judecată.

[4] Instanţa competentă. Cererea de suspendare se adresează şi se rezolvă de către completul de judecată învestit cu judecarea cauzei.

Model de cerere de restituire a cauzei în materie penală

de

Model de cerere de restituire a cauzei în materie penală

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_în calitate de_, solicit restituirea dosarului procurorului, pentru următoarele motive [3]_, conform art. C. proc. pen. [4]

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Restituirea cauzei de către instanţa de judecată este actul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată se desesizează şi restituie dosarul procurorului.

1.1. Termenul de introducere. în cazul restituirii cauzei bazată pe efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent, aceasta se poate dispune, potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen., numai înainte de terminarea cercetării judecătoreşti. Potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen., cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Referitor la restituirea pentru completarea urmăririi penale, aceasta poate fi dispusă în tot cursul judecăţii, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

[2] Titularul cererii. Cererea de restituire se poate face de către procurorul de şedinţă, inculpat, partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente.

[3] Motivele de fapt. Restituirea cauzei se impune atunci când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii cercetarea penală s-a făcut de un organ necompetent (art. 332 C. proc. pen.).

Restituirea se mai poate cere atunci când se constată sau când partea respectivă consideră că urmărirea penală este incompletă, iar în faţa instanţei nu ar fi posibilă ori s-ar face cu mare întârziere (art. 333 C. proc. pen.). Printre altele, pot fi invocate neefectuarea unor expertize complexe, audierea unui număr mare de persoane, reconstituiri, confruntări, etc.

Dacă se constată că nu s-au administrat probe pe latura civilă ori probele sunt insuficiente, iar latura penală se află în stare de judecată, cauza nu se restituie organului de urmărire penală, ci se disjunge latura civilă şi se soluţionează separat, după completarea probelor (art. 347 C. proc. pen.).

[4] Temeiul de drept. Se va indica articolul din Codul de procedură penală pe care se întemeiază cererea, respectiv art. 332 sau art. 333, în funcţie de cauza restituirii.

[5] Instanţa competentă. Cererea se adresează instanţei învestite cu judecarea cauzei respective.

Model de acțiune în nulitatea actului juridic de opțiune succesorala

de

Model de acțiune în nulitatea actului juridic de opțiune succesorala

ACȚIUNE ÎN NULITATEA ACTULUI JURIDIC DE OPŢIUNE SUCCESORALĂ
Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea / constatarea nulităţii_[4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile_

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei de timbru judiciar în cuantum de_ , precum şi timbru judiciar în valoare de 3.000 lei. [8]

Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, fără caracter patrimonial, prin care se urmăreşte constatarea nulităţii absolute sau relative a actului de opţiune succesorală (act de dispoziţie) atât pentru acceptarea succesiunii, cât şi pentru renunţarea la succesiune.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) au moştenitorii acceptanţi, respectiv moştenitorii legali şi cei testamentari universali sau cu titlu universal, precum şi cei cu titlu particular.

La fel, şi creditorii succesibilului au la îndeamnă acţiunea pauliană pentru retractarea renunţării la moştenire făcută de succesibil în dauna lor, posibilitate consacrată expres de dispoziţiile art. 699 C. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are moştenitorul legal sau testamentar, universal sau cu titlu universal, care a exercitat actul de opţiune succesorală lovit de nulitate. Numai în situaţia în care pârâtul are vocaţie succesorală la moştenirea defunctului poate să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală. Vor fi chemaţi în judecată şi ceilalţi moştenitori, pentru a le fi opozabilă hotărârea pronunţată în cauză.

[4] Obiectul acţiunii constă în solicitarea adresată instanţei de a anula sau de a constata nulitatea absolută a actului de opţiune succesorală efectuat de către moştenitor, respectiv acceptarea sau renunţarea la succesiunea lui de cujus.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de moştenitor acceptant (legal sau testamentar). Reclamantul va indica, pentru justificarea calităţii de moştenitor, data deschiderii succesiunii, precum şi cine şi în ce calitate vine la succesiunea defunctului. De asemenea, se va indica ultimul domiciliu al defunctului pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei;

b) calitatea de moştenitor a pârâtului;

c) modalitatea în care s-a exercitat actul de opţiune succesorală: acceptarea pură şi simplă, acceptare sub beneficiu de inventar sau renunţare la succesiune;

d) motivul de nulitate care afectează actul de opţiune succesorală.

Motive de nulitate absolută a actului de opţiune succesorală sunt:

• nerespectarea formei solemne, cerută ad validitatem, a acceptării sub beneficiu de inventar sau a renunţării la succesiune;

• nerespectarea condiţiilor legale privind obiectul şi cauza. Fiind un act juridic, opţiunea succesorală trebuie să aibă un obiect şi o cauză licite41. Astfel, opţiunea referitoare la o succesiune nedeschisă are un obiect ilicit şi, ca atare, nu poate produce efecte.

Acţiunea poate fi formulată şi pentru motive de nulitate relativă, respectiv:

• nerespectarea condiţiilor de capacitate (de exemplu, lipsa încuviinţării autorităţii tutelare în cazul persoanelor incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă);
• viciile de consimţământ, respectiv dolul, eroarea sau violenţa. în ceea ce priveşte leziunea suferită de majorul acceptant al moştenirii prin descoperirea ulterioară a unui testament, în cazul în care legatul ar absorbi sau ar micşora cu mai mult de jumătate succesiunea, sunt aplicabile dispoziţiile art. 694 C. civ.

[6] Temeiul de drept diferă după cum este invocat un motiv de nulitate absolută sau de nulitate relativă. Astfel, pentru nerespectarea formei solemne a acceptării sub beneficiu de inventar sau a renunţării la succesiune se va invoca art. 76 alin. (3) şi (4) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, precum şi art. 45 şi art. 80-81 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995; dacă se invocă lipsa cauzei sau cauza ilicită temeiul de drept îl constituie art. 948 C. civ. etc.

[7] Probe:

a) înscrisuri – certificatul de moştenitor (dacă acesta s-a emis, în caz contrar, depunându-se acte de stare civilă şi certificatul de deces), precum şi acte ce probează modalitatea de acceptare a succesiunii sau, dimpotrivă, renunţarea la moştenire;

b) interogatoriul pârâtului – cu privire la fapte personale că ar putea afecta actul de opţiune succesorală, cum ar fi manevrele dolosive, eroarea sau violenţa;

c) martori – pentru situaţiile de fapt, în scopul dovedirii cauzei de nulitate ce afectează actul de opţiune succesorală.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se stabilește conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 14 pct. 1 C. proc. civ.;

b) material- competenţa aparţine judecătoriei, potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., atunci când cererea este formulată pe cale principală.

Acţiunea poate fi formulată şi pe cale incidentală (de către reclamant în cadrul partajului succesoral sau de către pârât prin cerere reconvenţională), în acest caz, în raport de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., instanţa de partaj având competenţa de a judeca această cerere.

Model de acțiune în predarea legatelor

de

Model de acțiune în predarea legatelor

ACŢIUNE ÎN PREDAREA LEGATELOR
Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Obligarea pârâtul să predea obiectul legatului_

constând în bunul/bunurile_mobile/imobile situate în_ sau să-mi remită titlul constatator al creanţei_

De asemenea, solicit:

– să obligaţi pârâtul la plata sumelor de_, reprezentând fructele

bunului testat;

– sa obligaţi pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 899 C. civ.

Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei

de timbru judiciar în cuantum de lei, precum şi timbrul judiciar

în valoare de lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Prin această acţiune, cu caracter patrimonial, reclamantul urmăreşte obligarea pârâtului Ia predarea obiectului legatului lăsat acestuia de către de cujus dacă legatul are ca obiect un drept de creanţă, este o acţiune personală întemeiată pe testament (ex testamento), dacă legatarului i s-a testat dreptul de proprietate asupra unui bun individual determinat este o acţiune în revendicare, iar în cazul în care i s-a testat un alt drept real este o acţiune confesorie.

Alături de predarea bunului testat, legatarul poate să solicite şi fructele acestuia. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 899 alin. (1) C. civ., legatarul cu titlu particular are dreptul la fructele bunului legat din ziua cererii de executare a legatului sau din ziua în care s-a predat de bună-voie, iar potrivit art. 900 C. civ., dacă legatul are ca obiect o rentă viageră ori o pensie alimentară legatarul are dreptul la fructe de la data deschiderii moştenirii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are beneficiarul legatului, dacă a acceptat succesiunea, sau succesorii în drepturi ai acestuia, precum şi creditorii săi chirografari (pe calea acţiunii oblice).

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) au moştenitorii legali sau testamentari, universali sau cu titlu universal, ori, în mod excepţional, moştenitorul cu titlu particular însărcinat de testator cu plata legatului. De asemenea, acţiunea se poate îndrepta şi împotriva terţului debitor dacă legatul are ca obiect o creanţă a testatorului împotriva acestuia.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de beneficiar al legatului. în motivarea acestei calităţi, reclamantul va învedera instanţei numele autorului şi data deschiderii succesiunii. De asemenea, se va menţiona şi locul ultimului domiciliu al defunctului pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei;

b) calitatea pârâtului de moştenitor legal sau testamentar universal sau cu titlu universal. Pârâtul trebuie să fi acceptat succesiunea, în caz contrar nejustificând titlul de moştenitor;

c) faptul deţinerii de către pârât a bunului ce face obiectul legatului. De asemenea, pârâtul poate deţine şi titlul constatator al creanţei ce face obiectul legatului.
[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 899 C. civ., iar în cazul în care se solicită şi fructele obiectului legatului acest temei se întregeşte cu dispoziţiile art. 900 C. civ.

[6] Probe.

a) înscrisuri – copia testamentului în care este menţionat legatul în favoarea reclamantului, certificatul de legatar (dacă acesta s-a emis) sau, dacă este cazul, înscrisul doveditor al creanţei;

b) interogatoriul pârâtului-pe aspectul deţinerii bunului sau a titlului constatator al creanţei;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi interogatoriul.

[7] Timbrajul. Fiind o acţiune cu caracter patrimonial, taxa judiciară de timbru se stabileşte la valoare, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

De asemenea, timbrul judiciar se va stabili potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 14 pct. 3 C. proc. civ.;

b) material – competenţa aparţine judecătoriei sau tribunalului, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard de lei sau peste această valoare, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Această cerere poate fi formulată atât pe cale principală, cât şi pe cale incidentală în cadrul partajului succesoral (acţiunea poate fi formulată de către pârât ca o cerere reconvenţională sau pe calea unei intervenţii în interes propriu), în acest caz fiind aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. (prorogarea de competenţă în favoarea instanţei învestite cu cererea principală).

Model de cerere de raport al donațiilor

de

Model de cerere de raport al donațiilor

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Raportarea donaţiei

primite de pârât la data de_şi aducerea acesteia la masa partajabilă, în natură sau valoric. [4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 764 şi ale art. 772 C. civ., precum şi_

Probe [7]: Solicit să-mi încuviinţaţi următoarele mijloace de probaţiune_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei

judiciare de timbru în cuantum de lei şi timbrul judiciar în valoare

de lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, personală şi cu caracter patrimonial. Potrivit art. 751 C. civ. şi art. 3 din Legea nr. 319/1944 privind dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor, raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au, unii faţă de alţii, descendenţii şi soţul supravieţuitor ai defunctului, care vin împreună la moştenire şi care au acceptat succesiunea, de a readuce la moştenire (în natură sau prin echivalent bănesc) bunurile pe care le-au primit cu titlu de donaţie de la cel care lasă moştenirea, afară de cazul când donatorul a dispus scutirea de raport a donaţiei. Specific pentru această acţiune este faptul că are un caracter colectiv, în sensul că aducerea la masa succesorală a obiectului donaţiei profită tuturor moştenitorilor, deoarece se urmăreşte asigurarea cotelor legale ale succesorilor.

[2] Calitate procesuală activă (reclamanţi) au descendenţii defunctului şi soţul supravieţuitor, precum şi succesorii acestora, însă pot cere raportul şi creditorii personali ai moştenitorilor pe calea acţiunii oblice, precum şi creditorii defunctului care au devenit creditori ai moştenitorului prin acceptarea pură şi simplă a succesiunii de către acesta. Creditorii defunctului, în cazul acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar, şi legatarii, indiferent de natura legatului, nu pot cere raportul (art. 763 C. civ.). Pentru a putea promova acţiunea, reclamantul trebuie să fi acceptat succesiunea.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are beneficiarul donaţiei făcute de autor, care, în acest caz, poate fi numai unul dintre descendenţi sau soţul supravieţuitor. Nu poate fi obligat Ia raport cel care nu are calitatea de donatar. Pârâtul trebuie să fi acceptat succesiunea, în caz contrar dispare obligaţia de raport, acesta putând păstra bunul, în limita cotităţii disponibile, potrivit dispoziţiilor art. 752. C. civ. în plus, pârâtul trebuie să fi primit donaţia fără a fi scutită de raport, potrivit dispoziţiilor art. 751 C. civ.

[4] Obiectul acţiunii. Reclamantul va solicita instanţei aducerea la masa succesorală a bunurilor donate de autor unuia dintre descendenţi sau soţului supravieţuitor, fie în natură, fie prin echivalent.

în principiu, sunt supuse raportului toate donaţiile, indiferent de forma de realizare (prin act autentic, dar manual, donaţii simulate), precum şi donaţiile cu sarcină din care se va scădea valoarea sarcinilor sau a serviciilor prestate. Potrivit dispoziţiilor art. 758 C. civ., sunt supuse raportului şi cheltuielile făcute de defunct pentru înzestrare cu ocazia căsătoriei, cele făcute pentru procurarea carierei, inclusiv cheltuielile făcute de defunct pentru asigurarea carierei soţului supravieţuitor, precum şi cele făcute pentru achitarea datoriilor personale ale moştenitorului obligat la raport.

Există însă şi anumite gratuităţi pe care legea le exceptează de la raport, respectiv cele enumerate în art. 759 şi în art. 762 C. civ. (cheltuielile de hrană, întreţinere, educaţie şi învăţătură, cheltuielile de nuntă şi darurile obişnuite, fructele culese şi veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii, precum şi echivalentul bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat).

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de descendent sau de soţ supravieţuitor. Pentru a putea promova acţiunea, reclamantul trebuie să fi acceptat succesiunea, în caz contrar dispărând îndreptăţirea de a cere raportul. Se va arăta gradul de rudenie al reclamantului şi al pârâţilor cu autorul, pentru a justifica titlul de moştenitor;

b) calitatea pârâtului de descendent sau de soţ supravieţuitor, acceptant al succesiunii;

c) data efectuării donaţiei al cărei beneficiar este pârâtul şi forma donaţiei;

d) faptul că donaţia nu este scutită de rapor;

e) forma sub care donaţia urmează să fie adusă la masa partajabilă, respectiv în natură sau prin echivalent bănesc.

[6] Temeiul de drept. Raportul donaţiilor este reglementat de art. 751 şi următoarele C. civ., precum şi de art. 3 din Legea nr. 319/1944 privind dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor.

[7] Probe. Reclamantul poate folosi orice mijloc de probă, întrucât este un terţ, faţă de contractul de donaţie. Astfel, se pot folosi:

a) înscrisuri – certificatul de moştenitor (dacă acesta s-a emis, în caz contrar vor fi depuse certificatul de deces al autorului şi acte de stare civilă, pentru a se dovedi că părţile au calitatea de descendenţi sau de soţ supravieţuitor), dovezi în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii, o copie a contractului de donaţie (dacă donaţia s-a făcut prin act autentic);

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul recunoaşterii existenţei donaţiei şi a valorii acesteia, precum şi al primii darurilor manuale;

c) martori – pe aspectul primirii de către pârât de darurile manuale.

[8] Timbrajul. Fiind o acţiune cu caracter patrimonial, taxa judiciară de timbru se stabileşte la valoare, în conformitate cu dispoziţiile OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, timbrul judiciar se va stabili tot în funcţie de valoarea obiectului cererii, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 14 pct. 2 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului cererii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Această cerere poate fi formulată atât pe cale principală, cât şi pe cale incidentală, în cadrul partajului succesoral (de reclamant, ca un capăt de cerere distinct în cuprinsul cererii de partaj, sau de către pârât printr-o cerere reconvenţională), în acest caz fiind aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ. (prorogarea de competenţă în favoarea instanţei învestite cu cererea principală).

Model de acțiune de divorț din culpa unui soț (pentru motive temeinice)

de

Model de acțiune de divorț din culpa unui soț (pentru motive temeinice)

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat(ă) în_, în calitate de reclamant(ă), chem în judecată pe [3]_, domiciliat(ă) în_, în calitate de pârât(ă), pentru ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa, să dispuneţi

Desfacerea căsătoriei prin pronunţarea divorţului_[4],

precum şi:

– revenirea pârâtei/pârâtului la numele purtat anterior căsătoriei, acela de_;

– încredinţarea spre creştere şi educare a minorilor născuţi din căsătorie,

respectiv_, născut la data de_, şi_, născut

la data de_;

– obligarea pârâtei/pârâtului la pensie de întreţinere pentru minori, calculată în raport cu veniturile din muncă ale acesteia/acestuia, de la data promovării acţiunii şi până Ia majoratul fiecărui copil;

– obligarea pârâtei/pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 38 alin. , art. 40 şi 42 C. fam.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez certificatul de căsătorie în original şi, în copie certificată, următoarele alte înscrisuri:_, precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune strict personală, prin care se solicită desfacerea căsătoriei atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are oricare dintre soţi.

Soţul alienat sau debil mintal nepus sub interdicţie poate introduce acţiune de divorţ în momentele de luciditate; la fel şi soţul alienat sau debil mintal pus sub interdicţie poate introduce acţiune de divorţ în momentele de luciditate, deoarece altfel ar însemna ca o incapacitate de exerciţiu să se transforme într-o incapacitate de folosinţă, dat fiind că acţiunea nu poate fi introdusă de tutore, căci atribuţiile acestuia nu privesc exercitarea acţiunilor cu caracter personal. Dacă, însă, ulterior introducerii acţiunii, soţul respectiv îşi pierde luciditatea, tutorele său va putea să-l reprezinte şi să continue acţiunea15.

De menţionat că cererea de divorţ, împreună cu înscrisurile doveditoare, se prezintă personal de către soţul-reclamant preşedintelui judecătoriei, conform art. 612 alin. (4) C. proc. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are celălalt soţ care nu a promovat acţiunea de divorţ.

Când soţul-pârât este alienat sau debil mintal pus sub interdicţie, el va figura în proces ca pârât, dar va fi reprezentat de tutorele său.

[4] Obiectul acţiunii. Reclamantul va putea cere, pentru motive temeinice, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului ori din culpa comună a ambilor soţi [art. 38 alin. (1) C. fam.] sau, după caz, atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei [art. 38 alin. (3) C. fam.], în acest din urmă caz divorţul urmând a se pronunţa fără stabilire de culpă, având în vedere că starea sănătăţii nu poate fi considerată culpă.

Accesoriu divorţului se pot formula, după caz, următoarele capete de cerere:

– încredinţarea spre creştere şi educare a copiilor minori născuţi din căsătorie;

– stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor minori născuţi din căsătorie;

– stabilirea numelui pe care îl va purta după divorţ soţul care prin căsătorie a luat numele celuilalt soţ;

– atribuirea beneficiului contractului de locaţiune asupra spaţiului ce a constituit domiciliul conjugal al soţilor;

– stabilirea pensiei de întreţinere între soţi, în condiţiile art. 41 C. fam.;

– împărţirea bunurilor comune.
Cu excepţia cererilor de încredinţare a minorilor şi de stabilire a pensiei de întreţinere pentru aceştia, asupra cărora instanţa este obligată să se pronunţe chiar în lipsa unei solicitări a părţilor (art. 42 C. fam.), şi a celei privitoare la nume, asupra căreia se poate pronunţa numai instanţa de divorţ (art. 40 C. fam.), formularea celorlalte cereri accesorii în cadrul procesului de divorţ este facultativă pentru părţi, ceea ce înseamnă că ele pot cere rezolvarea acestor aspecte prin acţiune separată.

în ce priveşte cheltuielile de judecată, este de menţionat că acestea nu pot fi cerute în cazul divorţului întemeiat pe prevederile art. 38 alin. (3) C. fam. (când starea sănătăţii face imposibilă continuarea căsătoriei), deoarece, în acest caz, la pronunţarea divorţului nu se stabileşte culpa vreunuia dintre soţi, astfel că art. 274 C. proc. civ., care se fundamentează pe ideea de culpă procesuală, nu-şi găseşte aplicarea.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) dacă soţii au avut domiciliu comun, iar, în caz afirmativ, dacă vreunul dintre ei mai locuieşte acolo;

b) data încheierii căsătoriei şi dacă din această căsătorie s-au născut copii care sunt minori-,

c) motivele care au vătămat grav raporturile dintre soţi astfel încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, de exemplu întreţinerea unei relaţii extraconjugale, separarea în fapt a soţilor, lipsa de contribuţie materială la susţinerea sarcinilor comune ale căsniciei, violenţa fizică şi psihică, părăsirea nejustificată a domiciliului comun de către unul dintre soţi, consumul excesiv de băuturi alcoolice, starea de boală care face imposibilă continuarea căsătoriei etc.;

d) dacă ambii soţi sau numai unul dintre ei şi-a schimbat numele de familie prin căsătorie, caz în care se va arăta dacă a intervenit învoiala soţilor cu privire la numele pe care îl vor purta după divorţ;

e) care sunt relaţiile dintre părinţi şi copii lor minori, sens în care se va specifica modul în care părinţii se îngrijesc de copii, care sunt legăturile de afecţiune dintre aceştia, posibilităţile materiale ale părinţilor şi garanţiile morale pe care ei le oferă pentru asigurarea creşterii şi educării corespunzătoare a copiilor;

f) câştigurile din muncă realizate cu caracter de continuitate de fiecare parte;

g) contractul de închiriere în baza căruia soţii deţin locuinţa-domiciliu conjugal şi criteriile de prioritate la atribuire, întrunite în persoana reclamantului, de exemplu faptul că numai pârâtul se face vinovat de destrămarea relaţiilor de familie, că minorii născuţi din căsătorie locuiesc cu el şi a cerut să-i fie încredinţaţi, că nu are o altă locuinţă etc.; aceste menţiuni se vor face numai dacă s-a formulat un capăt de cerere accesoriu privind atribuirea beneficiului contractului de locaţiune pentru spaţiul ce a constituit domiciliul conjugal;
h) faptul că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 41 C. fam. spre a beneficia de pensie de întreţinere de la celălalt soţ, dacă s-a formulat un astfel de capăt de cerere accesoriu;

i) bunurile comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei şi contribuţia fiecăruia la achiziţionarea acestuia, dacă s-a formulat un capăt de cerere accesoriu privind partajul bunurilor comune;

j) atunci când este cazul, faptul că reclamantul nu realizează venituri sau acestea sunt sub venitul minim pe economia naţională, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 7 lit. b) din Legea nr. 146/1997.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (4), art. 40 şi art. 42 C. fam. Când se invocă drept motiv de divorţ starea de boală a unuia dintre soţi care face imposibilă continuarea căsătoriei, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (3) C. fam.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de căsătorie şi certificatele de naştere ale copiilor minori ai părţilor, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească veniturile din muncă ale părţilor şi implicarea acestora în creşterea minorilor, precum şi starea de boală a reclamantului, dacă aceasta a fost invocată ca motiv de divorţ.

Pentru a beneficia de plata taxei judiciare de timbru prevăzută de art. 7 lit. b) din Legea nr. 146/1997, reclamantul este obligat să ataşeze cererii de chemare în judecată, după caz, fie acte medicale care să ateste starea sa de sănătate, fie o adeverinţă sau orice alt act (declaraţie pe proprie răspundere, certificat fiscal de la Administraţia Financiară etc.) din care să rezulte veniturile inferioare salariului minim sau inexistenţa acestora;

b) interogatoriul pârâtului – exclusiv pe capetele de cerere privind numele pe care îl va purta după divorţ, încredinţarea copiilor minori şi pensia de întreţinere. Conform art. 612 alin. (6) C. proc. civ., interogatoriul este inadmisibil pentru dovedirea motivelor de divorţ;

c) martori – pe aspectul motivelor de divorţ şi al raporturilor dintre părinţi şi copii.

Prin derogare de la dreptul comun, în materie de divorţ pot fi audiaţi ca martori

rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv, cu excepţia descendenţilor (art. 190 C. proc. civ.); pentru aceasta nu este necesar acordul părţilor, în condiţiile art. 189 alin. (2) C. proc. civ.;

d) anchetă socială la domiciliul părinţilor – pe aspectul încredinţării copiilor minori.
[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 7 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cazul în care divorţul se întemeiază pe dispoziţiile art. 38 alin. (3) C. fam., precum şi în cazul în care reclamantul nu realizează venituri sau acestea sunt inferioare salariului minim brut pe ţară, taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 7 lit. b) din aceeaşi lege.

Facem precizarea că, pentru capetele subsidiare de cerere privind încredinţarea copiilor minori şi stabilirea pensiei de întreţinere pentru aceştia nu se percepe vreo taxă de timbru suplimentară, deoarece art. 7 lit. c) din Legea nr. 146/1997 prevede taxarea cererii de încredinţare a copiilor minori numai dacă aceasta se introduce separat de acţiunea de divorţ, iar cererea pentru stabilirea pensiei de întreţinere pentru minori este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 15 lit. c).

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul dintre ei nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se află cel din urmă domiciliu comun instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliul în ţară este competentă instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul, conform art. 607 C. proc. civ. (competenţă teritorială absolută);

b) material – instanţa competentă este judecătoria, conform art. 607 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de divorţ, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune de divorț prin acordul soților

de

Model de acțiune de divorț prin acordul soților

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnaţii_şi_, cu ultimul domiciliu comun în_, solicităm ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa, să dispuneţi

Desfacerea căsătoriei noastre prin acord

De asemenea, solicităm revenirea soţiei/soţului la numele anterior căsătoriei, acela de [4]

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. fam.

Probe [7]: în dovedirea acţiunii solicităm încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe aspectul_

Anexăm: originalul certificatului de căsătorie şi, în copie certificată,

următoarele înscrisuri:_, precum şi chitanţa de plată a taxei

judiciare de timbru de_lei şi timbrul judiciar de_lei. [8]

Semnătura _[9]

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [10]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune strict personală, prin care se solicită desfacerea căsătoriei pe baza consimţământului ambilor soţi, atunci când sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
[2] Calitate procesuală activă au ambii soţi, întrucât cererea de divorţ prin acord se formulează de soţi împreună [art. 6131 alin. (1) C. proc. civ.].
[3] Calitate procesuală pasivă nu există, cererea de divorţ prin acord nefiind formulată de soţi unul împotriva celuilalt, ci împreună.

[4] Obiectul acţiunii. Pe lângă capătul principal de cerere privind desfacerea căsătoriei prin acord, soţii pot formula şi capete de cerere accesorii referitoare la numele pe care îl vor purta după divorţ, pensia de întreţinere între ei şi atribuirea folosinţei locuinţei.

De menţionat că soţii pot conveni şi asupra modalităţilor de soluţionare a cererilor accesorii divorţului, caz în care învoiala lor trebuie clar exprimată în cerere [art. 6131 alin. (1) C. proc. civ.].

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) dacă soţii au avut domiciliu comun, iar în caz afirmativ dacă vreunul dintre ei mai locuieşte acolo;

b) faptul că de la încheierea căsătoriei şi până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an, sens în care se va indica data încheierii căsătoriei;

c) faptul că nu există copii minori rezultaţi din căsătorie;

d) dacă ambii soţi sau numai unul dintre ei şi-a schimbat numele de familie prin căsătorie, caz în care se va arăta dacă a intervenit învoiala soţilor cu privire la numele pe care îl vor purta după divorţ;

e) dacă s-au formulat şi alte capete de cerere accesorii divorţului, în afară de cel referitor la nume, se vor menţiona, după caz, fie modalităţile în care au convenit soţii să fie soluţionate aceste cereri, fie condiţiile legale de soluţionare a acestora.

[6]Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (2) şi ale art. 40 C. fam.

[7] Probe. Se vor prezenta înscrisuri, fiind obligatorii certificatul de căsătorie şi declaraţie pe proprie răspundere că nu există copii minori din căsătorie.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 7 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cazul în care soţii nu realizează venituri sau acestea sunt inferioare salariului minim brut pe ţară, cererea se va timbra cu 73.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 7 lit. b) teza a Il-a din aceeaşi lege.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Semnătura. Potrivit art. 6131 C. proc. civ., cererea trebuie să fie semnată de ambii soţi.

[10] Instanţa competentă.

a) teritorial – este competentă instanţa în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul dintre ei nu mai locuieşte în circumscripţia instanţei în care se află cel din urmă domiciliu comun instanţa competentă este cea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliul în ţară este competentă instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul, conform art. 607 C. proc. civ. (competenţă teritorială absolută);
b) material – instanţa competentă este judecătoria, conform art. 607 C. proc. civ.

Model de acțiune în anularea căsătoriei

de

Model de acțiune în anularea căsătoriei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant(ă), chem în judecată pe [3]_, domiciliat(ă) în _, în calitate de pârât(ă), pentru ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa, să dispuneţi

Anularea căsătoriei

încheiate la data de_şi trecută în Registrul Stării Civile al Primăriei_, la nr._

De asemenea, solicit obligarea pârâtei/pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 21 C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:____,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 110.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, anularea căsătoriei intervenind ca o sancţiune în cazul în care consimţământul oricăruia dintre soţi a fost viciat la încheierea căsătoriei; această sancţiune produce efecte retroactive, cu excepţia cazului în care unul sau ambii soţi au fost de bună-credinţă Ia încheierea căsătoriei (aşa numita căsătorie putativă), când soţul de bună-credinţă păstrează, până la data la care hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă [art. 23 alin. (1) C. fam.].

Potrivit art. 24 C. fam., în cazul căsătoriei putative raporturile patrimoniale dintre bărbat şi femeie sunt supuse, prin asemănare, dispoziţiilor privitoare la divorţ, acestea urmând a fi aplicabile şi în ce priveşte drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are numai soţul al cărui consimţământ a fost viciat la încheierea căsătoriei.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are celălalt soţ.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) data încheierii căsătoriei şi numărul sub care a fost trecută în registrul stării civile;

b) motivul de anulare a căsătoriei, care poate consta într-un viciu de consimţământ, respectiv eroarea, dolul sau violenţa;

c) împrejurările de fapt care justifică motivul de anulare invocat. De exemplu, dacă s-a invocat eroarea se va arăta că aceasta cade exclusiv asupra identităţii fizice a celuilalt soţ; dacă s-a invocat dolul se va arăta asupra cărui element determinant la încheierea căsătoriei a fost indus în eroare soţul-reclamant de către celălalt soţ prin folosirea de mijloace viclene (de pildă asupra stării de sănătate, pentru că i-a ascuns în mod intenţionat boala gravă de care suferea, asupra unei malformaţii care are caracterul unei maladii sau asupra unei boli ce împiedică procreerea etc.); iar dacă s-a invocat violenţa (fizică sau morală), se va arăta că aceasta a avut un anumit grad de intensitate şi gravitate care l-a pus pe soţul-reclamant în imposibilitatea obiectivă de a se opune căsătoriei, arătându-se totodată indicii concrete privind starea emoţională obişnuită a soţului-victimă.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 21 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de căsătorie, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească motivul de anulare invocat. De exemplu, pentru dovedirea bolii grave sau a malformaţiei de care suferea soţul-pârât şi pe care acesta o cunoştea la momentul încheierii căsătoriei, se poate depune un certificat medical emis pe numele lui anterior încheierii căsătoriei; pentru dovedirea violenţei morale se poate depune corespondenţa relevantă dintre soţi anterioară încheierii căsătoriei etc.;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul vinovăţiei sale în provocarea pretinsei erori în care s-a aflat reclamantul la momentul încheierii căsătoriei ori al pretinsei violenţe exercitate pentru determinarea reclamantului să consimtă la încheierea căsătoriei;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) expertiza medico-legală – (dacă este cazul) pentru dovedirea momentului la care s-a declanşat boala gravă, pretins cunoscută de soţul-pârât la data încheierii căsătoriei.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 110.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. a’) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 Iei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Apreciem ca fiind incidente dispoziţiile art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, care stabilesc timbrajul pentru cererile în anularea sau declararea nulităţii unui act juridic, deoarece textul nu face distincţie în funcţie de natura actului juridic, ceea ce înseamnă că el este general aplicabil oricărui act juridic, deci şi căsătoriei, care este definită în doctrină ca act juridic condiţie.0

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de anulare a căsătoriei, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în declararea nulității căsătoriei

de

Model de acțiune în declararea nulității căsătoriei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant(ă), chem în judecată pe [3]_, domiciliat(ă) în _, în calitate de pârât(ă), pentru ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa,

Să constataţi nulitatea absolută a căsătoriei noastre,

încheiată la data de_şi trecută în Registrul Stării Civile al

Consiliului Local_la nr._

De asemenea, solicit obligarea pârâtei/pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 19 C. fam. raportat la art._

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 110.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, nulitatea absolută a căsătoriei intervenind ca o sancţiune a nerespectării unora dintre cerinţele prevăzute de lege cu privire la încheierea căsătoriei. Această sancţiune produce efecte retroactive, cu excepţia cazului în care unul sau ambii soţi au fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei (aşa numita căsătorie putativă), când soţul de bună-credinţă păstrează, până la data la care hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă [art. 23 alin. (1) C. fam.].

Conform art. 24 C. fam., în cazul căsătoriei putative, raporturile patrimoniale dintre bărbat şi femeie sunt supuse, prin asemănare, dispoziţiilor privitoare la divorţ, acestea urmând a fi aplicabile şi în ce priveşte drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, cum ar fi soţii, rudele soţilor, creditorii soţilor, procurorul [dar numai în timpul vieţii soţilor, în condiţiile art. 45 alin. (1) C. proc. civ.]

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) au, după caz, ambii sau numai unul dintre soţi.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) data încheierii căsătoriei şi numărul sub care a fost trecută în registrul stării civile;

b) motivul de nulitate a căsătoriei, care poate fi unul din următoarele:

• încheierea căsătoriei s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind vârsta matrimonială (art. 19 raportat Ia art. 4 C. fam.). Această nulitate este acoperită în cazul în care soţul care nu avea vârsta legală a împlinit-o între timp sau soţia a dat naştere unui copil sau a rămas însărcinată (art. 20 C. fam.);

• unul din soţi era deja căsătorit la data încheierii căsătoriei ce se cere a fi declarată nulă, chiar dacă după data încheierii acesteia prima căsătorie a fost desfăcută prin divorţ sau a încetat (art. 19 raportat la art. 5 C .fam.);

• soţii sunt rude în grad prohibit de lege – rude în linie directă, indiferent de gradul de rudenie, sau rude în linie colaterală până la gradul patru inclusiv (art. 19 raportat la art. 6 C. fam);

• căsătoria s-a încheiat între adoptat şi rudele sale fireşti – indiferent de grad în cazul rudelor în linie directă şi până la gradul patru inclusiv în cazul rudelor colaterale – sau căsătoria s-a încheiat între cel care a adoptat sau rudele lui, pe de o parte, şi cel adoptat sau rudele acestuia, pe de altă parte [art. 19 C. fam. raportat la art. 7 C. fam. şi la art. 50 alin. (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei];

• unul dintre soţi sau ambii sunt alienaţi sau debili mintal, indiferent dacă sunt sau nu puşi sub interdicţie şi indiferent dacă la data încheierii căsătoriei se aflau sau nu în momente de luciditate pasageră (art. 19 raportat la art. 9 C. fam.);

• unul sau ambii soţi erau, la data încheierii căsătoriei, lipsiţi vremelnic de facultăţile mintale şi nu aveau discernământul faptelor lor (art. 19 raportat la art. 9 C. fam.);

• soţii nu şi-au dat consimţământul la încheierea căsătoriei sau acesta nu a fost exprimat cu respectarea condiţiilor de formă cerute de lege (art. 19 raportat la art. 16 C. fam.);
• lipsa afişării în extras a declaraţiei de căsătorie (art. 19 raportat la art. 13′ C. fam.);

• căsătoria s-a încheiat de un funcţionar care nu avea împuternicirea de ofiţer de stare civilă, afară de cazul în care a exercitat în mod public această atribuţie -error communis facitjus (art. 3 C. fam.);

• încheierea căsătoriei între persoane de acelaşi sex (art. 1, art. 4, art. 5, art. 25, art. 47-52, art. 53-60 C. fam.);

• Activitatea căsătoriei (art. 966 C. civ.). Spre exemplu, căsătoria este considerată fictivă dacă aceasta nu s-a încheiat în scopul întemeierii unei familii, dacă căsătoria s-a încheiat doar în scopul de a se obţine unele efecte secundare căsătoriei sau cu intenţia de a se eluda anumite dispoziţii legale imperative etc.

[5] Temeiul de drept diferă în funcţie de motivul de nulitate invocat. Codul familiei prevede expres în art. 19 motivele de nulitate absolută a căsătoriei, însă doctrina a recunoscut existenţa şi a unor nulităţi virtuale, cum este cazul căsătoriei fictive sau al căsătoriei între persoane al căror sex nu este diferenţiat.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de căsătorie şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească motivul de nulitate invocat. De exemplu: dacă s-a invocat faptul că soţii sunt rude în grad oprit de lege se vor depune actele de stare civilă care atestă legătura de rudenie dintre soţi; dacă s-a invocat bigamia se va depune extras din registrul stării civile în care s-a înregistrat prima căsătorie privind pe unul dintre soţi; dacă s-a invocat nerespectarea vârstei matrimoniale se va depune certificatul de naştere al soţului/soţilor etc.;

b) martori – pentru dovedirea acelor motive de nulitate care se constituie în împrejurări de fapt, şi anume lipsa totală a consimţământului unuia sau a ambilor soţi aflaţi în deplinătatea facultăţilor mintale (care fie nu au răspuns la întrebarea ofiţerului de stare civilă, fie au răspuns în sens negativ), neexprimarea consimţământului în faţa delegatului de stare civilă, la sediul serviciului de stare civilă, personal şi în mod public, fictivitatea căsătoriei etc.;

c) expertiză medico-legală – pentru dovedirea, atunci când este cazul, în funcţie de motivul de nulitate invocat, a alienaţiei sau debilităţii mintale a unuia sau ambilor soţi, a lipsei sale de discernământ în momentul încheierii căsătoriei, a nediferenţierii de sex.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 110.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. a’) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 Iei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Apreciem ca fiind incidente dispoziţiile art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, care stabilesc timbrajul pentru cererile în anularea sau declararea nulităţii unui act juridic, deoarece textul nu face distincţie în funcţie de natura actului juridic, ceea ce înseamnă că el este general aplicabil oricărui act juridic, deci şi căsătoriei, care este definită în doctrină ca act juridic condiţie.0
[8] Instanţa competentă:
a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;
b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
De menţionat că începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de anulare a căsătoriei, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei

de

Model de acțiune în partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, în contradictoriu cu [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, formulez prezenta

Cerere de partajare a bunurilor comune [4]

solicitându-vă ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa:

– să constataţi că am dobândit împreună, în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune_;

– să constataţi că avem cote de contribuţie egale (sau, după caz, cote inegale, ce trebuie indicate expres) la dobândirea bunurilor comune menţionate anterior;

– să dispuneţi împărţirea bunurilor comune, prin atribuirea către mine a următoarelor bunuri:_, şi către pârât a următoarelor bunuri:_;

– să dispuneţi compensarea inegalităţilor valorice dintre loturi prin obligarea soţului al cărui lot are o valoare mai mare la plata unei sulte corespunzătoare către celălalt soţ;

– să dispuneţi compensarea cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. fam. raportat la art. 30 C. fam. [sau, după caz, art. 33 alin. (2) C. fam. raportat la art. 30 C. fam.]

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul

judiciar de lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune reală, prin care se urmăreşte partajarea bunurilor comune ale soţilor, acestea devenind, în urma partajului, bunuri proprii ale fiecăruia dintre ei.

[2] Calitate procesuală activă are oricare dintre soţi sau, după caz, terţul creditor al unuia dintre soţi, a cărui creanţă nu a putut fi acoperită din bunurile proprii ale soţului-debitor.

[3] Calitate procesuală pasivă are celălalt soţ, care nu este titularul acţiunii sau, după caz, ambii soţi, dacă acţiunea a fost pornită de terţul-creditor al unuia dintre soţi.

[4] Obiectul acţiunii. în această privinţă se impun unele precizări:

– se poate cere împărţirea tuturor bunurilor comune dobândite de soţi până la data partajului sau numai a unei părţi din aceste bunuri;

– valoarea bunurilor supuse partajării este cea de la data introducerii acţiunii, iar nu cea de la data naşterii stării de devălmăşie;

– cheltuielile de judecată se suportă de ambele părţi, proporţional cu cota lor de proprietate, astfel încât, la finalul judecăţii, se va ajunge la compensarea, totală sau parţială, a cheltuielilor efectuate de părţi cu ocazia procesului, aceasta deoarece procesul de partaj se caracterizează prin aceea că dă naştere la o judecată dublă, părţile având dublă calitate – reclamantul având în acelaşi timp şi calitatea de pârât, iar pârâtul având în acelaşi timp şi calitatea de reclamant.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea de soţi a părţilor, sens în care se va indica data încheierii căsătoriei şi faptul că nu a fost intentată de vreunul dintre soţi o acţiune de divorţ;

b) motivele temeinice care justifică împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cum ar fi, de exemplu: lipsa altor mijloacelor materiale ale soţului-reclamant, în afara bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, care îl pun în imposibilitatea de a-şi ajuta copilul dintr-o căsătorie anterioară, aflat în nevoie; înstrăinarea bunurilor comune de către soţul-pârât, fără ca soţul-reclamant, care a părăsit domiciliul comun, să-şi fi dat acordul la înstrăinare; abandonarea forţată a domiciliului comun de către soţul-reclamant, datorită relelor tratamente sau alungării sale de către soţul-pârât; împrejurarea că soţii sunt separaţi în fapt, iar pârâtul, care întreţine o relaţie de concubinaj, foloseşte singur o parte sau toate bunurile comune, existând pericolul irosirii acestora; vârsta înaintată şi starea de boală a unuia dinte soţi; ascunderea de către soţul pârât a unor bunuri în scopul de a şi le însuşi; faptul că terţul-creditor al unuia dintre soţi nu şi-a putut acoperi creanţa din bunurile proprii ale soţului-debitor etc.)

c) dacă este cazul, împrejurările din care rezultă contribuţia majorată a reclamantului la dobândirea bunurilor comune supuse împărţelii. în acest sens se poate invoca, de exemplu, obţinerea unor venituri mult mai mari de către reclamant, faptul că soţul-pârât nu a avut serviciu deloc sau o perioadă îndelungată, că a plătit pensie de întreţinere copilului său din altă căsătorie etc.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. fam. raportat la art. 30 C. fam. sau, după caz, dacă acţiunea se porneşte de creditorul personal al unuia dintre soţi, dispoziţiile art. 33 alin. (2) C. fam. raportat la art. 30 C. fam.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de căsătorie, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească motivele temeinice de împărţeală a bunurilor comune (şi, dacă este cazul, cota majorată de contribuţie a reclamantului) cum ar fi, spre exemplu: certificatul de naştere al copilului reclamantului dintr-o altă căsătorie, acte medicale care atestă boala gravă de care suferă acesta, certificat de la administraţia financiară din care rezultă că nici copilul şi nici părintele acestuia (reclamantul) nu realizează venituri impozabile şi nu au bunuri imobile în proprietate, carnetul de muncă al reclamantului, titlul de creanţă al reclamantului-creditor împotriva unuia dintre soţi, precum şi orice alte înscrisuri care atestă că satisfacerea acestei creanţe nu s-a putut realiza integral din bunurile proprii ale soţului-debitor etc. De asemenea, dacă printre bunurile comune supuse partajului se află imobile, se vor depune titlurile de proprietate asupra acestora;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul dobândirii în timpul căsătoriei a bunurilor indicate prin acţiune ca fiind bunuri comune, al cotei de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora şi al valorii actuale a acestora;

c) martori – pe aspectul dobândirii în timpul căsătoriei a bunurilor supuse partajului, al cotei de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora, precum şi pe aspectul motivelor invocate ca temei al împărţelii în timpul căsătoriei, ce se constituie în împrejurări de fapt;

d) expertize tehnice de specialitate – pentru evaluarea bunurilor supuse împărţelii, dacă valoarea acestora nu a fost recunoscută de pârât.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 183.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 3 lit. c) teza I-a din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De menţionat că aceasta este taxa fixă ce se plăteşte de reclamant la introducerea cererii de partaj de bunuri comune, ea urmând a fi completată de titularul cererii pe parcursul procesului, dacă pârâtul contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau cotele de contribuţie pretinse prin acţiune, caz în care taxa judiciară de timbru se va calcula la valoarea contestată, conform art. 3 lit. c) teza a Il-a raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/199741.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conformări. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare; dacă, pe parcursul procesului, pârâtul contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau cotele de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, se va completa şi timbrul judiciar în raport cu valoarea contestată, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/19955).

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, după distincţiile prevăzute de art. 5 C. proc. civ., afară de cazul în care printre bunurile comune supuse împărţelii figurează şi un imobil, caz în care devine competentă instanţa de la locul situaţiunii imobilului, conform art. 13 C. proc. civ. (competenţă teritorială absolută);

b) material – este competentă întotdeauna judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse împărţelii, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de partaj de bunuri comune, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în partajarea bunurilor comune după divorț

de

Model de acțiune în partajarea bunurilor comune după divorț

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2] . domiciliat în_, în calitate de reclamant, în contradictoriu cu [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, formulez prezenta

Cerere de partajare a bunurilor comune [4]

solicitându-vă ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa:

– să constataţi că am dobândit împreună, în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune:_;

– să constataţi că avem cote de contribuţie egale (sau, după caz, cote inegale, ce trebuie indicate expres) la dobândirea bunurilor comune menţionate anterior;

– să dispuneţi împărţirea bunurilor comune, prin atribuirea către mine

a următoarelor bunuri:_, şi către pârât a următoarelor bunuri:

– să dispuneţi compensarea inegalităţilor valorice dintre loturi prin obligarea părţii al cărei lot are o valoare mai mare la plata sultei corespunzătoare către cealaltă parte;

– să dispuneţi compensarea cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: _

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. fam. raportat la art. 30 C. fam.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul

judiciar de_lei. [8]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune reală, prin care se urmăreşte partajarea bunurilor comune ale soţilor, acestea devenind, în urma partajului, bunuri proprii ale fiecăruia dintre ei.

[2] Calitate procesuală activă are oricare dintre foştii soţi, a căror căsătorie a fost desfăcută prin divorţ sau, după caz, declarată nulă sau anulată, în acest din urmă caz dacă cel puţin unul dintre soţi a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei.

[3] Calitate procesuală pasivă are celălalt soţ, care nu este titularul acţiunii.

[4] Obiectul acţiuni. în această privinţă se impun unele precizări:

– valoarea bunurilor supuse partajării este cea de la data introducerii acţiunii, iar nu cea de la data naşterii stării de devălmăşie;

– cheltuielile de judecată se suportă de ambele părţi, proporţional cu cota lor de proprietate, astfel încât, la finalul judecăţii, se va ajunge la compensarea, totală sau parţială, a cheltuielilor efectuate de părţi cu ocazia procesului, aceasta deoarece procesul de partaj se caracterizează prin aceea că dă naştere la o judecată dublă, părţile având dublă calitate – reclamantul având în acelaşi timp şi calitatea de pârât, iar pârâtul având în acelaşi timp şi calitatea de reclamant.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că există hotărâre judecătorească definitivă de divorţ sau că partajul s-a cerut o dată cu divorţul;

b) care sunt bunurile comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, sens în care se va indica fiecare dintre aceste bunuri, data şi modalitatea dobândirii lor, spre a se evidenţia că acestea au caracterul de bunuri comune, şi nu de bunuri proprii ale soţilor;

c) cotele de contribuţie ale fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune. Dacă reclamantul pretinde o cotă majorată din bunurile comune, atunci va trebui să arate acele împrejurări din care rezultă contribuţia sa majorată, ca, de exemplu, obţinerea unor venituri salariale mult mai mari decât celălalt soţ sau faptul că acesta din urmă nu a avut serviciu deloc sau pe o perioadă îndelungată din timpul căsătoriei, că a avut grevat salariul de alte sarcini, străine căsătoriei, cum ar fi plata unei pensii de întreţinere pentru un copil dintr-o altă căsătorie etc.;

d) împrejurările concrete care susţin modalitatea de partajare în natură solicitată de reclamant. De exemplu, dacă în masa de împărţit există un singur imobil, ce se cere a fi atribuit reclamantului, acesta va putea invoca că este îndreptăţit la primirea imobilului în lot prin faptul că este părintele căruia i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare copii minori născuţi din căsătoria cu pârâtul; că, spre deosebire de acesta din urmă, nu dispune de mijloace financiare suficiente pentru procurarea unei locuinţe corespunzătoare pentru el şi copii; că pârâtul mai dispune de o altă locuinţă în aceeaşi localitate; că acesta s-a mutat într-o altă localitate etc.
[6] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. fam. raportat la art. 30 C. fam.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea de divorţ, dacă divorţul s-a pronunţat anterior partajului, iar în cazul în care divorţul şi partajul se judecă împreună certificatul de căsătorie al părţilor, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească achiziţionarea de către soţi, în timpul căsătoriei, a bunurilor cerute a fi supuse împărţelii, precum şi cota de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora; de asemenea, dacă printre bunurile cerute la partaj se află şi imobile, reclamantul va depune titlul de proprietate asupra acestora, care poate consta într-un contract de vânzare-cumpărare, de donaţie, de schimb etc.;

în cazul în care partajul este urmarea declarării nulităţii absolute sau relative a căsătoriei, când cel puţin unul dintre soţi a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, se va depune obligatoriu hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea sau constatarea nulităţii absolute a căsătoriei;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul dobândirii în timpul căsătoriei a bunurilor indicate prin acţiune ca fiind comune, al cotelor de contribuţie ale soţilor la dobândirea acestora, precum şi al valorii lor actuale;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi cele vizate de interogatoriu;

d) expertize tehnice de specialitate – pentru evaluarea bunurilor supuse împărţelii, dacă valoarea acestora nu a fost recunoscută de pârât.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 183.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 3 lit. c) teza I-a din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De menţionat că aceasta este taxa fixă ce se plăteşte de reclamant la introducerea cererii de partaj de bunuri comune, ea urmând a fi completată de titularul cererii pe parcursul procesului, dacă pârâtul contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau cotele de contribuţie pretinse prin acţiune, caz în care taxa judiciară de timbru se va calcula la valoarea contestată, conform art. 3 lit. c) teza a Il-a raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/199741.
Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conformări. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare; dacă, pe parcursul procesului, pârâtul contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau cotele de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, se va completa şi timbrul judiciar în raport cu valoarea contestată, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/19955).
[9] Instanţa competentă:
a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, după distincţiile prevăzute de art. 5 C. proc. civ., afară de cazul în care printre bunurile comune supuse împărţelii figurează şi un imobil, caz în care devine competentă instanţa de la locul situaţiunii imobilului, conform art. 13 C. proc. civ. (competenţă teritorială absolută);
b) material – este competentă întotdeauna judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor supuse împărţelii, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de partaj de bunuri comune, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în tăgada paternității

de

Model de acțiune în tăgada paternității

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, şi pe_, domiciliaţi în_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi că eu nu sunt tatăl copilului

_născut la data de_, din căsătoria mea cu pârâta_.
De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 54 şi art. 55 C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală ce are ca obiect răsturnarea prezumţiei legale de paternitate în cazurile în care este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are fie soţul mamei copilului, fie mama, fie copilul născut în timpul căsătoriei. Deşi art. 54 alin. (2) C. fam. deschide calea acţiunii în tăgadă de paternitate numai soţului mamei copilului, aceste dispoziţii au fost declarate neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii.

De asemenea, în cazul în care soţul este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore, însă numai cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

Apreciem că sfera persoanelor interesate cărora ar trebui să li se recunoască posibilitatea intentării unei asemenea acţiuni nu trebuie restrânsă la cele menţionate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 349/2001, putând fi identificate şi alte persoane care – invocând dreptul la viaţa de familie recunoscut de art. 8 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale – pot să justifice un interes legitim, ca, de pildă, adevăratul tată al copilului care convieţuieşte cu mama copilului, aceasta fiind separată de soţ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are copilul, care va sta în proces personal dacă are vârsta între 14 şi 18 ani şi prin reprezentant legal (care poate fi mama copilului sau un tutore, chiar ad-hoc), dacă are vârsta sub 14 ani.

în toate cazurile însă, mama copilului va fi citată în proces şi în nume propriu, conform art. 54 alin. (4) C. fam.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că reclamantul era căsătorit cu mama copilului la data naşterii şi concepţiei acestuia sau că starea de căsătorie a existat cel puţin la data concepţiei copilului;

b) data naşterii copilului a cărui paternitate se tăgăduieşte, pentru a evidenţia că acesta s-a născut din căsătorie, astfel că, prin aplicarea prezumţiei legale de paternitate prevăzute de art. 53 C. fam., copilul şi-a stabilit paternitatea faţă de reclamant, ca soţ al mamei;

c) data la care titularul acţiunii a cunoscut naşterea copilului, pentru a se evidenţia că acţiunea a fost promovată în termenul de prescripţie prevăzut de lege;

d) împrejurările de natură să răstoarne prezumţia legală de paternitate ce operează în favoarea soţului mamei copilului, respectiv împrejurările datorită cărora este cu neputinţă ca reclamantul să fie tatăl copilului născut din căsătoria sa. în acest sens, reclamantul poate invoca, de exemplu, imposibilitatea sa fizică de a procrea (spre exemplu din cauza impotenţei sexuale), imposibilitatea de coabitare cu mama copilului în perioada de concepţie a acestuia din diverse cauze (executarea unei pedepse privative de libertate, plecarea sa într-o misiune în străinătate, suportarea unei intervenţii chirurgicale, suferirea unui accident etc.), imposibilitatea morală de coabitare a soţilor în perioada de concepţie a copilului datorată unor neînţelegeri grave între ei (de pildă, acţiunea de divorţ era pe rolul instanţei de judecată) etc.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 54 şi art. 55 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – certificatul de naştere al copilului, certificatul de căsătorie al reclamantului şi al mamei copilului şi, eventual, dacă s-a pronunţat divorţul acestora, hotărârea de divorţ, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească imposibilitatea obiectivă ca reclamantul să fie tatăl copilului, respectiv acte medicale care atestă impotenţa sexuală a reclamantului, documente din care rezultă plecarea acestuia din ţară în perioada de concepţie a copilului, internarea lui în spital în aceeaşi perioadă, executarea unei pedepse privative de libertate, imposibilitatea morală de procreare datorită existenţei pe rolul instanţei de judecată a acţiunii de divorţ etc.

b) interogatoriul mamei copilului – pe aspectul calităţii reclamantului de tată al copilului. De menţionat că recunoaşterea mamei în sensul că soţul ei nu este tatăl copilului nu este suficientă pentru a răsturna prezumţia de paternitate, impunându-se administrarea de probe suplimentare pe acest aspect;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) expertize medico-legale – pentru dovedirea momentului concepţiunii, a imposibilităţii medicale a reclamantului de a procrea sau, după caz, a excluderii lui de la paternitatea copilului născut prin căsătorie (de exemplu expertiza ADN).

[7]Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de tăgadă de paternitate, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în contestarea recunoașterii de paternitate

de

Model de acțiune în contestarea recunoașterii de paternitate

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi că recunoaşterea de paternitate făcută de pârât nu corespunde adevărului

şi, în consecinţă, că pârâtul nu este tatăl copilului recunoscut_, născut la data de_

De asemenea, solicit:

– să se dispună revenirea copilului recunoscut la numele purtat înainte de recunoaşterea de paternitate;

– să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt umătoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 58 C. fam. coroborat cu art. 64 alin. (1) C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri: _,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]_

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune personală prin care se urmăreşte înlăturarea legăturii de filiaţie care a fost anterior stabilită printr-o recunoaştere neconformă cu realitatea.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv copilul recunoscut, moştenitorii copilului recunoscut, mama copilului recunoscut, bărbatul care a făcut recunoaşterea, moştenitorii acestuia, bărbatul care a recunoscut anterior pe acelaşi copil, moştenitorii acestuia, precum şi procurorul în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitatea procesuală pasivă (pârât) diferă în funcţie de titularul acţiunii. Astfel, dacă acţiunea este pornită de copilul recunoscut sau de moştenitorii acestuia, calitate procesuală pasivă are titularul recunoaşterii de paternitate contestate sau, după caz, moştenitorii acestuia; dacă acţiunea este pornită de mama copilului recunoscut, în nume propriu, calitate procesuală pasivă are titularul recunoaşterii contestate sau, după caz, moştenitorii acestuia şi copilul recunoscut; dacă acţiunea a fost pornită de titularul recunoaşterii sau de moştenitorii acestuia, calitate procesuală pasivă are copilul recunoscut sau, după caz, moştenitorii acestuia; dacă acţiunea este pornită de bărbatul care a recunoscut anterior pe acelaşi copil, calitate procesuală pasivă are copilul sau moştenitorii acestuia şi titularul recunoaşterii contestate sau, după caz, moştenitorii lui; dacă acţiunea a fost pornită de procuror are calitate procesuală pasivă copilul sau moştenitorii acestuia şi titularul recunoaşterii contestate sau moştenitorii lui.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) împrejurările din care rezultă că recunoaşterea de paternitate contestată nu corespunde adevărului, de exemplu faptul că titularul recunoaşterii era, din motive medicale, în imposibilitate fizică de a procrea, că nu era în ţară în perioada de concepţie a copilului recunoscut, că era în imposibilitate morală de a procrea cu mama copilului recunoscut datorită gravelor neînţelegeri dintre ei în perioada de concepţie a copilului etc.;

b) numele pe care îl purta copilul înainte de recunoaşterea de paternitate contestată.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 58 C. fam. coroborat cu art. 64 alin. (1) C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu actul care conţine recunoaşterea de paternitate contestată (care poate fi declaraţia dată la serviciul de stare civilă, o dată cu înregistrarea naşterii copilului sau ulterior, un înscris autentic sau un testament, în oricare din formele prevăzute de lege pentru acesta) şi certificatul de naştere al copilului recunoscut, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească imposibilitatea ca titularul recunoaşterii să fie tatăl copilului recunoscut, conform motivelor invocate prin acţiune (de exemplu acte medicale, acte care să ateste locuirea în străinătate a titularului recunoaşterii în perioada concepţiunii copilului recunoscut etc.).

b) expertiză medico-legală ADN – pentru a dovedi cu caracter de certitudine că titularul recunoaşterii nu este tatăl copilului recunoscut.

De menţionat că, potrivit art. 58 alin. (2) C. fam., atunci când acţiunea este pornită de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii lui, sarcina probei este răsturnată, în sensul că dovada paternităţii revine autorului recunoaşterii sau moştenitorilor săi, care trebuie să dovedească realitatea paternităţii stabilite prin recunoaştere, poziţia lor fiind similară cu aceea a reclamantului din acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie Ia nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de contestare a recunoaşterii de paternitate, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei

de

Model de acțiune în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, prin reprezentant legal_, chem în judecată pe [3] _, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi că pârâtul este tatăl meu

De asemenea, vă solicit:

– să încuviinţaţi să port numele de familie al tatălui;

– să dispuneţi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul meu;

– să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 56, art. 59-61, art. 64 alin. (2) şi art. 65 C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu __, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_________,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală ce are ca obiect determinarea, pe calea justiţiei, a legăturii de filiaţie dintre copilul din afara căsătoriei şi tatăl său.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are copilul născut în afara căsătoriei, în cazul în care copilul nu a împlinit vârsta de 14 ani, acţiunea va fi pornită în numele său de mama sa, chiar dacă este minoră, iar în absenţa acesteia de alt reprezentant legal, iar dacă copilul are între 14 şi 18 ani sau peste 18 ani, el va porni singur acţiunea.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are pretinsul tată, iar dacă acesta a decedat moştenitorii lui2). Dacă se cere numai stabilirea paternităţii reclamantului, citarea în proces a autorităţii tutelare – ca participant şi nu ca parte – nu este necesară, ea impunându-se, însă, în baza art. 107 alin. (3) teza finală C. fam., dacă se cere şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, deoarece potrivit acestui text, în caz de neînţelegere între părinţi, întinderea obligaţiei de întreţinere datorate de aceştia minorului, felul şi modalitatea executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi, se vor stabili de instanţa judecătorească, cu ascultarea autorităţii tutelare.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că reclamantul s-a născut în afara căsătoriei şi are filiaţia stabilită numai faţă de mamă sau faptul că el s-a născut din căsătorie, dar a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin efectul unei hotărâri judecătoreşti de tăgadă de paternitate, caz în care va indica data rămânerii definitive a acestei hotărâri, pentru că de la această dată curge termenul de prescripţie a dreptului la acţiune [art. 60 alin. (2) C. fam.];

b) data naşterii copilului, pentru a se evidenţia că acţiunea a fost promovată în termenul de prescripţie, ce curge, ca regulă generală, de la data naşterii copilului [art. 60alin. (1) C. fam.);
c) dacă mama a convieţuit cu pretinsul tată sau dacă acesta din urmă a prestat întreţinere copilului, în caz afirmativ urmând a se preciza momentul de la care a încetat convieţuirea ori prestarea întreţinerii, întrucât de la acest moment curge termenul de prescripţie a dreptului la acţiune [art. 60 alin. (3) C. fam.];

d) faptul că pârâtul a convieţuit cu mama copilului în perioada concepţiei acestuia şi că naşterea sa este rezultatul acestei convieţuiri;

e) împrejurările care justifică purtarea de către copil a numelui tatălui, dacă prin acţiune s-a cerut şi încuviinţarea purtării numelui tatălui;

0 locul de muncă al pârâtului, dacă prin acţiune s-a cerut şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 56, art. 59-61, art. 64 alin. (2) şi art. 65 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al copilului şi, dacă este cazul, hotărârea judecătorească de tăgadă de paternitate în baza căreia copilul a devenit din afara căsătoriei, precum şi, după caz, orice înscrisuri de natură să dovedească convieţuirea mamei copilului cu pretinsul tată în perioada concepţiei şi după naştere sau prestarea întreţinerii pentru copil de către pârât (de exemplu corespondenţa dintre mama copilului şi pârât, mandate poştale de trimitere periodică a unor sume de bani mamei copilului etc.);

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul calităţii sale de tată al copilului. De menţionat că, dacă pârâtul recunoaşte la interogatoriu că este tatăl copilului, nici o altă probă nu se va mai administra, paternitatea urmând a se stabili prin recunoaştere voluntară;

c) martori – pe aspectul convieţuirii pârâtului cu mama copilului în perioada de concepţie şi ulterior naşterii copilului, precum şi pe aspectul prestării întreţinerii pentru copil de către pârât, dacă acest lucru s-a invocat prin acţiune;

d) expertiză medico-legală ADN – pentru a dovedi cu caracter de certitudine legătura de filiaţie dintre copil şi pârât.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Precizăm că, în temeiul art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997, capătul de cerere subsidiar privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere este scutit de taxa judiciară de timbru [respectiv de timbrul judiciar, în temeiul art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995].
[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc .civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de stabilire a paternităţii copilului din afara căsătoriei, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acţiune de încuviinţare dată copilului să poarte numele tatălui

de

Model de acţiune de încuviinţare dată copilului să poarte numele tatălui

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

încuviinţarea ca minorul_, născut la data de _, să poarte numele tatălui

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. fam.

Probe [6]. în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri: _,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se asigură dreptul copilului care şi-a stabilit ulterior filiaţia şi faţă de celălalt părinte de a purta numele acestuia din urmă.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are copilul, iar dacă acesta este minor acţiunea se introduce în numele lui de mamă, faţă de care s-a stabilit mai întâi filiaţia şi al cărei nume l-a luat copilul la naştere.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are tatăl copilului.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) situaţia copilului, care este născut în afara căsătoriei;

b) faptul că acest copil şi-a stabilit ulterior filiaţia şi faţă de tată;

c) împrejurările concrete care justifică purtarea de către copil a numelui tatălui, de exemplu faptul că părinţii copilului s-au căsătorit şi au luat numele soţului sau acordul ambilor părinţi ca minorul să poarte numele tatălui.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 64 alin. (2) C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al copilului şi actul prin care s-a stabilit filiaţia ulterioară faţă de tată (hotărâre judecătorească de stabilire a paternităţii sau actul de recunoaştere);

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul acordului său ca minorul să-i poarte numele;

c) martori – pentru a dovedi împrejurările de fapt invocate în justificarea dreptului copilului de a lua numele tatălui, afară de cazul în care acestea se pot proba prin celelalte mijloace de probă enunţate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece în primă instanţă cererea de încuviinţare dată copilului să poarte numele tatălui, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.

Model de cerere de deschidere a procedurii adopţiei

de

Model de cerere de deschidere a procedurii adopţiei

CERERE DE DESCHIDERE A PROCEDURII ADOPŢIEI
Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului [2]_, cu sediul în_, în calitate de petentă, în contradictoriu cu [3]_şi cu_, domiciliaţi în_, în calitate de intimaţi, solicit să dispuneţi încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne pentru minorul_, născut la data de_, fiul lui_ şi al_

Motivele cererii

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 22-23 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

Probe [6]: în dovedirea cererii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Cererea de deschidere a procedurii adopţiei are natură necontencioasă, fiind mijlocul procedural prin care se confirmă de către instanţa judecătorească necesitatea adopţiei interne a unui anumit copil şi posibilitatea demarării formalităţilor necesare în vederea realizării adopţiei interne a acestuia.

Conform art. 24 din Legea nr. 273/2004, procedura încuviinţării adopţiei nu este aplicabilă în cazul adopţiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) şi la art. 20 lit. b) din lege, respectiv în cazul adopţiei persoanei majore şi al adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.

[2] Calitate procesuală activă (petent)0 are direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială domiciliază copilul – art. 22 alin. (3) coroborat cu art. 63 alin. (2) din Legea nr. 273/2004.

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) au părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului – art. 63 alin. (2) din Legea nr. 273/2004.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona îndeplinirea condiţiilor de deschidere a procedurii adopţiei interne, şi anume:

a) existenţa unui plan individualizat de protecţie, care stabileşte necesitatea adopţiei interne pentru minorul în cauză [art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 273/2004];

b) existenţa consimţământului părinţilor copilului sau, după caz, a tutorelui acestuia la adopţie, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 12 alin. (2), (3) sau (4) ori ale art. 13 din Legea nr. 273/2004 [art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2004], Astfel:

• dacă părintele sau părinţii sunt decăzuţi din drepturile părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, aceştia păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului, ceea ce înseamnă că prealabila lor consultare este obligatorie. Consimţământul reprezentantului legal este, de asemenea, obligatoriu [art. 12 alin. (2) din lege];

• dacă unul dintre părinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispărut, pus sub interdicţie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător [art. 12 alin. (3) din lege], iar dacă ambii părinţi se găsesc în oricare dintre aceste situaţii, consimţământul lor nu este necesar [art. 12 alin. (4) din lege].

De menţionat că, în mod excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dacă a împlinit vârsta de 10 ani (art. 13 din Legea nr. 273/2004);

c) faptul că deschiderea procedurii adopţiei interne este în interesul superior al minorului, sens în care se vor arăta împrejurările concrete din care rezultă acest lucru, de exemplu faptul că, în absenţa posibilităţii de reintegrare a copilului în familia firească sau de luare a acestuia în plasament de o rudă până la gradul IV inclusiv sau de o altă persoană, interesul copilului de a creşte într-o familie nu se poate realiza decât prin adopţie etc.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 22-23 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu planul individualizat de protecţie a copilului în cauză şi raportul direcţiei de asistenţă socială şi protecţia copilului care să constate că persoanele obligate după lege să-şi dea consimţământul la adopţie au fost consiliate şi informate asupra consecinţelor adopţiei înaintea exprimării consimţământului;

b) interogatoriul intimaţilor – pentru verificarea consimţământului la adopţie, care trebuie dat obligatoriu în faţa instanţei de judecată de către părinţii fireşti sau, după caz, de tutorele copilului;

c) ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani – este obligatorie, conform art. 64 alin. (2) teza I din Legea nr. 273/2004.

[7] Timbrajul. Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 62 din Legea nr. 273/2004.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul copilului, conform art. 22 alin. (3) din Legea nr. 273/2004;

b) material – este competent tribunalul, conform art. 61 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 273/2004.

Conform art. 61 alin. (3) teza a Il-a din aceeaşi lege, cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.

Model de cerere de încredinţare în vederea adopţiei

de

Model de cerere de încredinţare în vederea adopţiei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata, Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţie Socială [2]_, cu sediul în_, în calitate de petentă, în contradictoriu cu [3]_ , domiciliat în_, în calitate de intimat, solicit să dispuneţi

Încredinţarea minorului_,

născut la data de , fiul lui_şi al_, către intimat, în vederea adopţiei

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 25-30 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

Probe [6]: în dovedirea cererii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o cerere necontencioasă, constituind o etapă prealabilă obligatorie a adopţiei interne, regulă de la care legea prevede şi excepţii. Astfel, conform art. 29 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 273/2004, încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri: pentru adopţia persoanei majore; pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv; pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne, dacă acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar măsura plasamentului durează de cel puţin 90 de zile; pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 90 de zile de la data instituirii tutelei.

[2] Calitate procesuală activă (petentă) are direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul copilul [art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004].

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) are persoana sau familia selectată ca fiind aptă pentru a adopta şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială domiciliază viitorii adoptatori [art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004],

[41 Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că există hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne, sens în care se vor indica datele de identificare a acesteia – număr, dată de pronunţare, instanţa emitentă, data rămânerii definitive şi irevocabile;

b) faptul că, în urma demersurilor efectuate în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne, intimatul a fost identificat ca fiind cel mai potrivit adoptator pentru copil sau, după caz, faptul că acesta a fost selectat din lista centralizată la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate şi înscrise în Registrul naţional pentru adopţii;

c) faptul că există compatibilitate între copil şi persoana sau familia adoptatoare selectată, sens în care se va descrie rezultatul verificărilor întreprinse în acest scop de direcţie.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 25-30 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne, precum şi orice alte înscrisuri care să ateste demersurile făcute de direcţie în vederea identificării adoptatorului sau familiei adoptatoare şi, dacă este cazul, modul de selecţie a acestora din lista centralizată transmisă de Oficiul pentru adopţii, precum şi acte din care rezultă stabilirea compatibilităţii între copil şi viitorii adoptatori;

b) ascultarea copilului care a împlinit 10 ani -este obligatorie, conform art. 64 alin. (2) teza I din Legea nr. 273/2004.

[7] Timbrajul. Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 62 din Legea nr. 273/2004.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul copilului, conform art. 28 din Legea nr. 273/2004.

b) material – este competent tribunalul, conform art. 61 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004.

Conform art. 61 alin. (3) teza a II—a din aceeaşi lege, cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.

Model de cerere de încuviinţare a adopţiei interne

de

Model de cerere de încuviinţare a adopţiei interne

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de petent, în contradictoriu cu [3]_, domiciliat în_, în calitate de intimat, solicit să dispuneţi

Încuviinţarea adopţiei minorului/majorului_, născut la data de_, fiul lui _şi al_

De asemenea, solicit să dispuneţi:

– ca minorul adoptat (sau, după caz, persoana majoră adoptată) să poarte numele adoptatorilor, respectiv_;

– întocmirea unui nou act de naştere pentru adoptat de către autoritatea administraţiei publice competente (cea de la domiciliul adoptatului sau, după caz, cea în a cărei rază teritorială se află sediul instituţiei de ocrotire în îngrijirea căreia se găseşte adoptatul), în care părinţi să fie trecuţi adoptatorii, iar ca loc al naşterii unitatea administrativ-teritorială unde îşi are sediul autoritatea administraţiei publice locale care întocmeşte actul.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 5-18, art. 34-38, art. 61-64 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi ale art. 26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 94/2004.

Probe [6]: în dovedirea cererii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie legalizată sau, după caz, certificată, următoarele înscrisuri: [7]
Semnătura

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o cerere necontencioasă, prin care se finalizează operaţiunea juridică a adopţiei interne, respectiv operaţiunea prin care se creează raporturi de filiaţie şi rudenie civilă, în condiţiile legii, între persoanele prevăzute de lege.

Potrivit legii, cererea poate fi introdusă, cu excepţia cazului în care se cere adoptarea unei persoane majore [ar. 5 alin. (3)] şi a celui în care adopţia se face de către soţul părintelui firesc sau adoptiv [art. 20 lit. b) ], la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, în cazurile în care nu a fost necesară încredinţarea în vederea adopţiei, la împlinirea unui termen de 90 de zile de la data plasării la familia adoptatoare [ art. 29 alin. (1) lit. c ], respectiv de la data instituirii tutelei [ art. 29 alin. (1) lit. d ].

[2] Calitate procesuală activă (petent) are orice persoană sau familie care doreşte să adopte [art. 35 coroborat cu art. 63 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 273/2004 ].

Prin excepţie de la regula potrivit căreia pot fi adoptaţi numai copiii minori [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 274/2004], legiuitorul îngăduie şi adoptarea persoanelor majore, cu condiţia ca adoptatorul sau familia adoptatoare să fi crescut acea persoană în timpul minorităţii sale, astfel încât, în acest caz, numai aceste din urmă persoane vor avea legitimare procesuală activă.

[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) au direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare [art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2004].

în cazul adopţiei unui major, numai acesta va avea calitate procesuală pasivă, iar în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, calitate procesuală pasivă vor avea numai părinţii fireşti ai adoptatului, conform art. 63 alin. (5) din Legea nr. 273/2004.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) dacă există hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne şi hotărâre judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei;

b) că sunt întrunite toate condiţiile de fond ale adopţiei, prevăzute de art. 5-6 şi art. 9-18 din Legea nr. 273/2004, respectiv:

• existenţa consimţământului la adopţie;

• existenţa capacităţii depline de exerciţiu a persoanei sau familiei adoptatoare;

• diferenţa de vârstă de 18 sau de cel puţin 15 ani între persoana care adoptă şi cel care urmează să fie adoptat;

• minoritatea viitorului adoptat, afară de cazul în care acesta a fost crescut în timpul minorităţii sale de adoptator sau de familia adoptatoare;
• încheierea adopţiei în interesul superior al celui ce urmează a fi adoptat;

• atestatul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la domiciliul adoptatului sau a familiei adoptatoare, în sensul că adoptatorii sunt apţi să adopte, deoarece dispun de garanţii morale şi condiţii materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului;

• adoptarea împreună a fraţilor de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, afară de cazul în care măsura adopţiei fraţilor de către persoane sau familii diferite este în interesul lor superior;

c) că nu există nici un impediment legal la adopţie, dintre cele prevăzute de art. 7-8 şi art. 50 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, respectiv:

• lipsa impedimentului rezultând dintr-o adopţie anterioară;

• lipsa impedimentului rezultând din rudenie;

• lipsa impedimentului rezultând din calitatea de soţ;

• adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare este interzisă;

d) numele pe care adoptatul urmează să-l poarte, aceasta în cazul în care adopţia se încuviinţează unor soţi care nu au nume de familie comun.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 5-18, art. 34-38, art. 61-64 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi ale art. 26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 94/2004.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu:

• certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;

• certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;

• atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare în sensul că sunt persoane apte să adopte51;

• hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;

• certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;

• certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;

• cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;

• certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
• documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti (cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 273/2004), în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului; de menţionat că în cazul adopţiei unei persoane majore nu este necesar consimţământul părinţilor fireşti ai acesteia [art. 12 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 273/2004], iar în cazul adopţiei copilului de către soţul adoptatorului, consimţământul se dă de către soţul care este deja părinte adoptator al copilului [art. 12alin. (1) teza a doua din Legea nr. 273/2004];

b) adresă la direcţia în a cărei rază domiciliază persoana sau familia adoptatoare – pentru a depune rapoartele finale referitore la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, precum şi, dacă este cazul, pentru a da orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei;

c) ascultarea copilului, dacă a împlinit vârsta de 10 ani – pentru a-şi da consimţământul la adopţie, care este obligatoriu în faza de încuviinţare a adopţiei, conform art. 17 din Legea nr. 273/2004; de menţionat că opinia exprimată de copil va fi luată în considerare de către instanţa de judecată şi i se va da importanţa cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul de maturitate al copilului [art. 64 alin. (3) din Legea nr. 273/2004].

[7] Timbrajul. Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 62 din Legea nr. 273/2004.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul adoptatului, potrivit art. 61 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004;

b) material-este competent tribunalul, conform art. 61 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004.

Conform art. 61 alin. (3) teza a Il-a din aceeaşi lege, cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.

De menţionat că, prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, se prevede înfiinţarea de tribunale specializate în materie de minori şi raporturi de familie, stabilindu-se totodată competenţa acestor tribunale şi regulile aplicabile în perioada tranzitorie, de la intrarea în vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2005) şi până la înfiinţarea tribunalelor specializate pe întreg teritoriul ţării, respectiv până la data de 1 ianuarie 2008.

Astfel, art. 35 din Legea nr. 304/2004 include în categoria tribunalelor specializate tribunalele pentru minori şi familie, iar art. 41 pct. 1 din aceeaşi lege prevede categoriile de cauze civile ce intră în competenţa de judecată în primă instanţă a acestor tribunale, şi anume:

– cauzele referitoare la drepturile, obligaţiile şi interesele legitime privind persoana minorilor;

– decăderea din drepturile părinteşti;

– cererile privind nulitatea sau desfacerea căsătoriei;

– cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei;

– cauzele privind raporturile de familie.
Potrivit art. 130 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, tribunalele specializate vor începe să funcţioneze cel mai târziu la data de 1 ianuarie 2008, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, tribunalele pentru minori şi familie, care se vor înfiinţa până la 1 ianuarie 2008, vor judeca în materie civilă numai cauzele prevăzute la art. 41 pct. 1 care sunt în competenţa de primă instanţă a tribunalului; per a contrario, cauzele prevăzute la art. 41 pct. 1 care nu sunt în competenţa de primă instanţă a tribunalului vor continua să fie judecate până la data de 1 ianuarie 2008 de judecătorie – instanţa cu plenitudine de competenţă în materie de dreptul familiei -, chiar şi acolo unde au fost înfiinţate tribunale pentru minori şi familie.

Rezultă că numai începând cu data de 1 ianuarie 2008 tribunalele pentru minori şi familie vor judeca în primă instanţă toate categoriile de cauze prevăzute la art. 41 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, ceea ce echivalează practic cu deplasarea competenţei materiale de la judecătorie la tribunal în majoritatea cauzelor de dreptul familiei.

Până la data de 1 ianuarie 2008 însă, judecătoria rămâne instanţa cu plenitudine de competenţă în materia dreptului familiei, chiar dacă s-au înfiinţat tribunale pentru minori şi familie, cu excepţia cererilor pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei, care sunt de competenţa tribunalului, potrivit Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi art. 2 pct. 1 lit. 0 C. proc. civ.

Model de cerere de încuviinţare a adopţiei internaţionale

de

Model de cerere de încuviinţare a adopţiei internaţionale

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de petent, în contradictoriu cu [3]_şi cu_, cu sediul în_, în calitate de intimaţi, solicit să dispuneţi

Încuviinţarea adopţiei minorului_, domiciliat în România, născut la data de_, fiul lui___ şi al_

De asemenea, solicit să dispuneţi:

– ca minorul adoptat să poarte numele adoptatorului, respectiv

– întocmirea unui nou act de naştere pentru adoptat de către autoritatea administraţiei publice competente (cea de la domiciliul adoptatului sau, după caz, cea în a cărei rază teritorială se află sediul instituţiei de ocrotire în îngrijirea căreia se găseşte adoptatul), în care părinţi să fie trecuţi adoptatorii, iar ca loc al naşterii unitatea administrativ-teritorială unde îşi are sediul autoritatea administraţiei publice locale care întocmeşte actul.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 39-50, art. 61-64 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi ale art. 26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 94/2004.

Probe [6]: în dovedirea cererii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie legalizată sau, după caz, certificată, următoarele înscrisuri:_ [7]
Semnătura

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o cerere necontencioasă, prin care se realizează operaţiunea juridică a adopţiei cu element de extraneitate (internaţional).

Cererea de adopţie internaţională a adoptatorilor se înregistrează iniţial la Oficiul pentru adopţii, organ de specialitate în materia adopţiilor, care, după verificările pe care legea i le dă în sarcină, o transmite instanţei judecătoreşti [art. 40 coroborat cu art. 43-45 din Legea nr. 273/2004],

[2] Calitate procesuală activă (petent) are adoptatorul sau familia adoptatoare cu domiciliul în străinătate, cu condiţia ca adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare să fie bunicul copilului ce urmează a fi adoptat şi pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne [art. 39 coroborat cu art. 63 alin. (4) din Legea nr. 273/2004],

[3] Calitate procesuală pasivă (intimaţi) au direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială domiciliază copilul şi Oficiul pentru adopţii [art. 63 alin. (4) din Legea nr. 273/2004],

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea adoptatorului sau cel puţin a unuia dintre soţii din familia adoptatoare de bunic al copilului ce urmează a fi adoptat şi faptul că pentru acest copil a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne’,

b) care este hotărârea judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne pentru copilul ce urmează a fi adoptat, urmând a se indica datele de identificare a acesteia – număr, dată de pronunţare, instanţa emitentă;

c) faptul că sunt îndeplinite condiţiile de fond ale adopţiei şi că nu există nici un impediment legal la adopţie, conform art. 5-18 din Legea nr. 273/2004;

d) numele pe care adoptatul urmează să-l poarte, aceasta în cazul în care adopţia se încuviinţează unor soţi care nu au nume de familie comun.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 39-50, art. 61-64 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi ale art. 26 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 94/2004.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu:

• atestatul autorităţii centrale competente din statul primitor (statul adoptatorului) sau ale organizaţiilor sale, acreditate şi autorizate în condiţiile legii, din care rezultă că: adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor, că adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor, că este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani şi că sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor;

• raportul întocmit de autorităţile competente din statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil în România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea să îi primească spre adopţie, raport însoţit de documentele eliberate de autorităţile competente din statul primitor;

• certificatele de naştere şi căsătorie şi actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată şi însoţite de traducerea lor legalizată în limba română;

• cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte;

• raportul medical întocmit separat pentru fiecare adoptator;

• actul din care rezultă că există garanţia că adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască permanent în statul primitor;

• hotărârea judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne, pronunţată în România cu privire la copilul ce urmează a fi adoptat;

• raportul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului referitor la inexistenţa altor solicitări similare din partea rudelor copilului până la gradul IV, cu domiciliul în România.

De asemenea, se vor depune orice alte înscrisuri de natură să dovedească îndeplinirea condiţiilor de fond ale adopţiei şi lipsa oricărui impediment legal la adopţie;

b) ascultarea copilului, dacă a împlinit vârsta de 10 ani – pentru a-şi da consimţământul la adopţie, care este obligatoriu în faza de încuviinţare a adopţiei, conform art. 17 din Legea nr. 273/2004.

[7] Timbrajul. Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 62 din Legea nr. 273/2004.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul adoptatului, conform art. 61 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 273/2004.

b) material – este competent tribunalul, conform art. 61 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004.

Conform art. 61 alin. (3) teza a Il-a din aceeaşi lege, cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.

De menţionat că în materie de adopţie sunt competente, de la data înfiinţării lor, tribunalele specializate pentru minori şi familie, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în declararea nulităţii adopției

de

Model de acțiune în declararea nulităţii adopției

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Declararea nulităţii adopţiei

privind pe numitul_, încuviinţată prin sentinţa civilă nr.

pronunţată de Tribunalul_, la cererea adoptatorilor_

De asemenea, vă solicit:

– să dispuneţi ca adoptatul să revină la numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei, să se efectueze cuvenitele menţiuni în actele de stare civilă ale adoptatului (şi, după caz, ale copiilor minori ai acestuia);

– să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]. îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 54-60 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi ale art. 47 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Probe [6]: în dovedirea cererii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura
Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, nulitatea adopţiei intervenind ca sancţiune pentru nerespectarea unora din cerinţele prevăzute de lege la încuviinţarea adopţiei.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv adoptatorul, familia adoptatoare, părinţii fireşti ai adoptatului, tutorele acestuia etc. După dobândirea de către adoptat a capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea aparţine numai acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 273/2004.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârâţi) au adoptatorul sau familia adoptatoare, afară de cazul în care chiar ei sunt titularii acţiunii, şi direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, iar în cazul adopţiilor internaţionale Oficiul pentru adopţii [art. 58 din Legea nr. 273/2004],

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat adopţia, sens în care se vor indica datele de identificare a acesteia – număr, dată de pronunţare, instanţa emitentă;

b) motivul de nulitate a adopţiei, care, potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, poate consta fie în încheierea adopţiei în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului, fie în încheierea adopţiei cu încălcarea oricărei condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege, respectiv: lipsa consimţământului persoanelor chemate de lege să consimtă la adopţie; nerespectarea diferenţei minime de vârstă între adoptat şi adoptator; lipsa capacităţii depline de exerciţiu a adoptatorului sau familiei adoptatoare; existenţa unui impediment legal la adopţie; adopţia unei persoane majore care nu a fost crescută în timpul minorităţii de cel care a adoptat-o; adopţia separată a fraţilor nu s-a realizat în interesul acestora; nerespectarea formei autentice a declaraţiei de consimţământ Ia adopţie dată de părintele firesc al copilului care a fost adoptat de soţul acestuia; lipsa calităţii adoptatorilor străini de bunici ai copilului adoptat etc.;

c) numele pe care l-a avut adoptatul înainte de încuviinţarea adopţiei.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 54-60 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei; dacă se cere şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în actele de stare civilă ale adoptatului, temeiul de drept se întregeşte cu dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească motivul de nulitate invocat. De exemplu, dacă s-a invocat lipsa capacităţii depline de exerciţiu a adoptatorului sau a familiei adoptatoare la momentul încuviinţării adopţiei se va depune hotărârea judecătorească de punere sub interdicţie a acestora, dacă s-a invocat boala psihică sau handicapul mintal al adoptatorului se vor depune actele medicale care atestă respectivele afecţiuni ş.a.m.d.

b) interogatoriul pârâţilor-cu privire la fapte personale ale acestora ce interesează motivul de nulitate invocat;

c) martori – pe chestiunile de fapt ce interesează motivul de nulitate invocat, de exemplu pentru dovedirea scopului real urmărit la încheierea adopţiei etc.

[7] Timbrajul. Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 62 din Legea nr. 273/2004.
[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul adoptatul, conform art. 61 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004;

b) material – este competent tribunalul, conform art. 61 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004.

Conform art. 61 alin. (3) teza a Il-a din aceeaşi lege, cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de către Tribunalul Bucureşti.

De menţionat că, în materie de nulitate a adopţiei, sunt competente, de la data înfiinţării lor, tribunalele specializate pentru minori şi familie, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune de încredinţare a copiilor minori

de

Model de acțiune de încredinţare a copiilor minori

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat(ă) în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat(ă) în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară de la domiciliile noastre, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să îmi încredinţaţi spre creştere şi educare copiii minori

născuţi din căsătoria (sau, după caz, convieţuirea) noastră, respectiv:

_, născut la data de_, şi_, născut la data de_etc.

De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

– obligarea pârâtului/pârâtei la plata pensiei de întreţinere pentru minori, de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul fiecăruia;

– obligarea pârâtului/pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art._

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare timbru de 55.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, încredinţarea copiilor minori constituind o măsură de ocrotire a acestora şi în acelaşi timp o sancţiune pentru părintele care nu-şi îndeplineşte corespunzător sau deloc obligaţia de creştere şi educare a copilului său minor, obligaţie ce-i incumbă în baza art. 101 C. fam.

Menţionăm că această măsură se poate cere şi pe cale de ordonanţă preşedinţială pe tot timpul procesului de divorţ, conform art. 6132 C. proc. civ.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are oricare dintre părinţi.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are celălalt părinte, care nu a promovat acţiune de încredinţare.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) trebuie să fie citată Autoritatea Tutelară de la domiciliile ambilor părinţi.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) situaţia concretă a copiilor, în raport de care se justifică admisibilitatea acţiunii de încredinţare, respectiv: dacă s-au născut în timpul căsătoriei părţilor şi acestea au divorţat, iar la divorţ nu s-a dispus asupra încredinţării copiilor minori; dacă s-au născut din afara căsătoriei şi au filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi; dacă s-au născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei părţilor, dar au fost concepuţi în timpul căsătoriei, iar naşterea a avut loc înainte ca mama să intre într-o nouă căsătorie; dacă au fost copii adoptaţi şi adopţia a fost desfăcută sau desfiinţată, iar în urma acestei măsuri părinţii fireşti au redobândit drepturile părinteşti, dar nu mai locuiesc împreună;

b) faptul că părintele chemat în judecată ca pârât îşi neglijează în mod grâu îndatoririle părinteşti privind creşterea şi educarea copiilor minori, de exemplu prin faptul că nu s-a mai interesat de copii de o perioadă îndelungată de timp, că nu contribuie suficient sau deloc la creşterea şi educarea copiilor, că nu se preocupă de situaţia şcolară a acestora etc.;

c) faptul că reclamantul este singurul părinte care s-a preocupat constant şi serios de creşterea şi educarea copiilor şi că între el şi copii s-a creat o puternică legătură afectivă;

d) vârsta copiilor, întrucât, dacă au împlinit 10 ani, este obligatorie audierea lor în instanţă.

[5] Temeiul de drept diferă în funcţie de situaţia concretă a copilului, invocată ca temei al încredinţării. Astfel, pentru copilul ai cărui părinţi sunt divorţaţi, iar la divorţ s-a omis pronunţarea asupra încredinţării, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (1) C. fam.; pentru copilul născut din afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 65 raportat la art. 42 alin. (1) C. fam.; pentru copilul conceput în timpul căsătoriei, dar născut după desfacerea sau desfiinţarea acesteia şi înainte ca mama să intre într-o nouă căsătorie, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 53 alin. (2) C. fam raportat la art. 42 alin. (1) C. fam.; pentru copilul născut în timpul unei căsătorii ce a fost ulterior anulată, temeiul de drept îl constituie art. 24 alin. (2) C. fam. raportat la art. 42 alin. (1) C. fam.; pentru copiii adoptaţi, dacă adopţia a fost desfăcută sau desfiinţată, iar părinţii fireşti, care au redobândit drepturile părinteşti, nu mai locuiesc împreună, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei raportat la art. 42 alin. (1) C. fam.

Pentru cererea accesorie privind pensia de întreţinere, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 107 raportat la art. 86 şi art. 94 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatele de naştere ale minorilor şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească condiţiile materiale şi garanţiile morale oferite de reclamant(ă) pentru creşterea şi educarea minorilor, ca, de exemplu, acte ce atestă deţinerea unei locuinţe în proprietate sau cu chirie, veniturile din muncă, caracterizarea de la locul de muncă etc.;

b) interogatoriul pârâtului/pârâtei – pe aspectul condiţiilor materiale şi a garanţiilor morale pe care le poate oferi minorilor;

c) martori – pe aspectul condiţiilor morale şi materiale de care dispun părinţii şi a legăturilor lor afective cu copii;

d) anchetă socială la domiciliile ambilor părinţi – pe aceleaşi aspecte ca şi cele ce se tind a fi dovedite cu martori.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 55.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conformări. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Capătul de cerere accesoriu referitor la plata pensiei de întreţinere este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial- este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea de încredinţare a copiilor minori, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Model de acţiune de stabilire a domiciliului minorului

de

Model de acţiune de stabilire a domiciliului minorului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_________, domiciliat în _, în calitate de pârât(ă), precum şi pe Autoritatea Tutelară de la domiciliile noastre, pentru ca, prin hotărârea ce o veţi pronunţa, să dispuneţi

Stabilirea la mine a domiciliului minorului

_, născut la data de_, din căsătoria (sau, după

caz, convieţuirea) mea cu pârâta/pârâtul.

De asemenea, solicit să dispuneţi:

– obligarea pârâtului/pârâtei la plata pensiei de întreţinere pentru minor, de la data introducerii acţiunii şi până la majorat;

– obligarea pârâtului/pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 100 C. fam., ale art. 86 şi ale art. 94 C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 55.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, stabilirea domiciliului minorului fiind o măsură de ocrotire a acestuia, ce se impune a fi luată de instanţa judecătorească în cazul în care părinţii nu locuiesc împreună şi nu se înţeleg la care dintre ei să-şi aibă domiciliul copilul.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are oricare dintre părinţi.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are celălalt părinte, care nu a promovat acţiunea de stabilire a domiciliului minorului.

In calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată Autoritatea Tutelară de la domiciliile ambilor părinţi.

14] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că părinţii nu locuiesc împreună – indiferent dacă sunt sau nu căsătoriţi -şi că nu au căzut de acord cu privire la care dintre ei să locuiască copilul minor, aceasta fiind situaţia premisă a acţiunii de stabilire a domiciliului minorului;

b) vârsta minorului, întrucât dacă a împlinit 10 ani este obligatorie audierea lui în instanţă, conform art. 100 alin. (3) C. fam.;

c) împrejurările concrete din care rezultă la care dintre părinţi este în interesul copilului să locuiască, respectiv care sunt condiţiile materiale şi morale de care dispune fiecare părinte şi care este legătura afectivă dintre copil şi fiecare dintre părinţii săi;

d) veniturile din muncă ale părinţilor, întrucât, o dată cu stabilirea domiciliului copilului la unul dintre părinţi, instanţa trebuie să dispună şi cu privire la pensia de întreţinere datorată de celălalt părinte pentru copilul său.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 100 C. fam. Acest temei de drept se întregeşte, în privinţa capătului de cerere subsidiar, cu normele din materia pensiei de întreţinere, respectiv cu dispoziţiile art. 86 şi 94 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al copilului şi orice alt înscris din care să rezulte condiţiile materiale de care dispune reclamantul(a) şi profilul său moral sănătos, de exemplu acte care atestă deţinerea unei locuinţe cu titlu de proprietate sau chirie, adeverinţa de la locul de muncă, caracterizare de la locul de muncă etc.;

b) interogatoriul pârâtului/pârâtei – pe aspectul garanţiilor morale şi materiale pe care le poate oferi minorului;

c) martori – pe aspectul condiţiilor morale şi materiale de care dispun părinţii şi al legăturilor lor afective cu minorul;

d) anchetă socială la domiciliile ambilor părinţi – pe aceleaşi aspecte ca şi cele ce se tind a fi dovedite cu martori.
[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 55.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Capătul de cerere accesoriu referitor la plata pensiei de întreţinere este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – competenţa aparţine judecătoriei, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea de stabilire a domiciliului minorului, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acţiune privind modificarea măsurii de încredinţare sau stabilire a domiciliului minorului

de

Model de acţiune privind modificarea măsurii de încredinţare sau stabilire a domiciliului minorului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant(ă), chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât(ă) şi pe Autoritatea Tutelară de la domiciliile noastre, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Reîncredinţarea /Schimbarea măsurii de stabilire a domiciliului

minorului [4]_, născut la data de_

De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

– obligarea pârâtului/pârâtei la pensie de întreţinere pentru minor, de la data introducerii acţiunii şi până la majorat;

– obligarea pârâtului/pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 44 C. fam. şi ale art. 107 raportat la art. 86 şi 94 C. fam.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 55.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, reîncredinţarea sau schimbarea domiciliului minorului reprezentând măsuri de ocrotire a acestuia, care permit modificarea măsurilor iniţiale luate faţă de minor dacă s-au schimbat împrejurările avute în vedere la luarea lor, în scopul asigurării interesului superior al minorului.

Posibilitatea modificării măsurilor de ocrotire a minorilor are la bază regula că toate aceste măsuri nu au caracter definitiv, ele putând fi modificate ori de câte ori se poate realiza o mai bună ocrotire a intereselor copilului.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are oricare dintre părinţi, copilul -dacă a împlinit vârsta de 14 ani, precum şi autoritatea tutelară sau o altă instituţie de ocrotire.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are, după caz, în funcţie de titularul acţiunii, unul sau ambii părinţi.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la domiciliile ambilor părinţi.

[4] Obiectul acţiunii. Pe această cale reclamantul va putea solicita instanţei revenirea asupra luării uneia dintre următoarele măsuri: încredinţarea sau stabilirea domiciliului copilului. Astfel, prin cerere sa va solicita, după caz, reîncredinţarea minorului sau schimbarea măsurii de stabilire a domiciliului acestuia la unul din părinţi.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) data la care s-a luat măsura (încredinţarea sau, după caz, stabilirea domiciliului copilului la unul dintre părinţi) ce se cere a fi schimbată, prin indicarea hotărârii judecătoreşti prin care a fost dispusă această măsură;

b) împrejurările care au intervenit ulterior măsurii încredinţării, respectiv a măsurii de stabilire a domiciliului, care justifică schimbarea acestei măsuri, de exemplu faptul că au intervenit schimbări în ce priveşte condiţiile materiale ale titularului măsurii iniţiale de ocrotire, de natură să împieteze asupra creşterii şi educării corespunzătoare a copilului, cum ar fi pierderea locuinţei, diminuarea drastică a veniturilor etc., faptul că acesta a început să manifeste dezinteres faţă de copil, situaţie reflectată în scăderea randamentului lui şcolar, în agravarea stării lui de sănătate sau în declanşarea unor noi afecţiuni, în intrarea într-un anturaj care-1 distrage de la preocupările obişnuite în raport cu vârsta sa etc., faptul că minorul s-a mutat de bunăvoie la celălalt părinte şi că această schimbare se reflectă pozitiv asupra stării sale de sănătate, asupra situaţiei şcolare etc.;

c) vârsta copilului, întrucât dacă a împlinit 10 ani va fi audiat în instanţă.
[6] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 44 C. fam. şi ale art. 107 raportat la art. 86 şi art. 94 C. fam.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească prin care s-a dispus măsura iniţială de ocrotire şi certificatul de naştere al minorului, precum şi orice alte înscrisuri de natură să ateste schimbarea împrejurărilor care au stat la baza luării măsurii iniţiale de ocrotire, de exemplu actele privind situaţia şcolară a minorului ori starea lui de sănătate de după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de încredinţare, respectiv de stabilire a domiciliului, acte privind starea de sănătate ori materială actuală a părintelui căruia i-a fost încredinţat copilul, respectiv părintele la care s-a stabilit domiciliul acestuia etc.;

b) interogatoriul pârâtului/pârâtei – pe aspectul schimbării condiţiilor materiale şi morale avute în vedere la momentul luării măsurii iniţiale;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) anchetă socială la domiciliile ambilor părinţi – pe aspectul condiţiilor actuale pe care le poate oferi fiecare părinte pentru creşterea şi educarea copilului lor minor.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 55.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Capătul accesoriu de cerere referitor la plata pensiei de întreţinere este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea de modificare a măsurii de încredinţare sau stabilire a domiciliului minorului, conformări. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acţiune de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl deţin fără drept

de

Model de acţiune de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl deţin fără drept

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului să-mi înapoieze minorul

_, născut la data de_

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 103 C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, înapoierea copilului minor de la persoanele care îl deţin fără drept constituind o măsură de ocrotire a minorului şi, în acelaşi timp, un mijloc procedural prin care se asigură realizarea dreptului şi obligaţiei celor la care copilul îşi are domiciliul legal de a-1 ţine să locuiască împreună cu ei.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are părintele la care s-a stabilit prin hotărâre judecătorească domiciliul minorului sau căruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana care deţine fără drept copilul şi care poate fi, după caz, celălalt părinte, care nu este titularul măsurii de încredinţare sau de stabilire a domiciliului minorului sau orice altă persoană străină, cum ar fi bunici, veri, unchi etc.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de titular al măsurii de încredinţare sau de stabilire a domiciliului minorului şi titlul pe care aceasta se întemeiază, respectiv hotărârea judecătorească prin care s-a dispus una din măsurile de ocrotire menţionate;

b) faptul că minorul se află la pârât şi că acesta nu justifică nici un drept de deţinere a copilului;

c) faptul că este în interesul copilului să se întoarcă la reclamant; în acest sens se va arăta dezvoltarea copilului nu este în nici un fel primejduită prin felul în care reclamantul îşi exercită drepturile părinteşti;

d) vârsta copilului, întrucât dacă a împlinit 10 ani este obligatorie audierea lui în instanţă.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 103 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească de încredinţare sau de stabilire a domiciliului minorului şi certificatul de naştere al copilului, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească faptul deţinerii copilului de către pârât;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul deţinerii fără drept a copilului;

c) martori-pe aspectul deţinerii copilului de către pârât şi al modului de exercitare a drepturilor părinteşti de către reclamant.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl deţin fără drept, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acţiune pentru încuviinţarea unor legaturi personale cu minorul

de

Model de acţiune pentru încuviinţarea unor legaturi personale cu minorul

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat(ă) în_, în calitate de reclamant(ă), chem în judecată pe [3]_ domiciliat în_, în calitate de pârât(ă), pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Încuviinţarea de a avea legături personale cu minorul

_născut la data de_, după următorul program: în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă de la orele 18 până duminică la orele 18, precum şi în vacanţele de iarnă şi primăvară ale copilului câte o săptămână şi în vacanţa de vară două săptămâni, la domiciliul meu.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului/pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 43 alin. (3) C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, constituind mijlocul procedural prin care se asigură, în caz de neînţelegere între părinţi, realizarea dreptului părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legături personale cu acesta într-o manieră specifică raporturilor fireşti dintre părinţi şi copii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are celălalt părinte, căruia i s-a încredinţat prin hotărâre judecătorească minorul.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că minorul a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă pârâtului, aceasta constituind situaţia premisă a acţiunii deduse judecăţii;

b) faptul că părţile nu se înţeleg asupra modalităţii de exercitare a drepturilor părinteşti, în sensul că pârâtul, căruia copilul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească, refuză să-i permită reclamantului exercitarea normală a dreptului de a avea legături personale cu minorul, într-o manieră care să asigure stabilirea unei legături fireşti între părinte şi copil. în acest sens, reclamantul poate invoca, de exemplu, faptul că, deşi a manifestat întotdeauna afecţiune şi grijă faţă de minor şi că acesta este ataşat de el, pârâtul a refuzat, după obţinerea hotărârii de încredinţare, să-i permită vizitarea copilului sau permisiunea acordată este extrem de restrictivă, vizând doar câteva ore şi numai în prezenţa sa, ceea ce este impropriu stabilirii unor relaţii parentale fireşti.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 43 alin. (3) C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească de încredinţare şi certificatul de naştere al copilului, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească profilul moral şi condiţiile materiale de care dispune reclamantul, de exemplu caracterizare de la locul de muncă, adeverinţă de venituri, acte care să ateste deţinerea unei locuinţe etc.;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul poziţiei sale faţă de exercitarea de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minorul;

c) martori – pe aspectul conduitei morale şi condiţiilor materiale ale reclamantului, al raporturilor dintre reclamant şi copil şi al poziţiei părintelui-titular al măsurii de încredinţare faţă de exercitarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[8] Instanţa competentă.

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea pentru stabilirea unor legături personale cu minorul, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acţiune de stabilire a pensiei de întreţinere pentru copii

de

Model de acţiune de stabilire a pensiei de întreţinere pentru copii

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, reprezentat (sau, după caz, asistat) de_, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului să-mi plătească pensie de întreţinere

în cuantumul legal, de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul meu (sau, după caz, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani – sau 26 de ani în cazul studiilor universitare cu durată de 6 ani).

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 107 raportat la art. 86 şi art. 94. C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, constituind mijlocul procedural prin care se asigură constrângerea părintelui/părinţilor de a-şi îndeplini obligaţia legală de creştere a copilului; întrucât în felul acesta se asigură realizarea dreptului legal la întreţinere al copilului, stabilirea judecătorească a pensiei de întreţinere apare şi ca o măsură de ocrotire a copilului.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are copilul. Dacă acesta este sub vârsta de 14 ani, el va fi reprezentat în proces de părintele în a cărui grijă se află, dacă a împlinit 14 ani el participă personal în proces, asistat de părinte, iar dacă a împlinit 18 ani participă singur în proces, ca orice persoană cu capacitate de exerciţiu deplină.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are părintele căruia i se impută neîndeplinirea obligaţiei legale de întreţinere.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată obligatoriu autoritatea tutelară de la domiciliul copilului, conform art. 107 alin. (3) C. fam.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de copil al pârâtului;

b) faptul că reclamantul este minor, sau, după caz, major aflat în continuarea studiilor şi că în aceste situaţii starea lui de nevoie este prezumată de lege;

c) faptul că pârâtul, ca părinte, refuză să-şi îndeplinească de bunăvoie obligaţia de întreţinere a copilului său;

d) locul de muncă al pârâtului sau, după caz, faptul că acesta nu realizează venituri din muncă, deşi este apt de muncă.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 107 raportat la art. 86 şi art. 94 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al copilului şi, dacă este cazul, adeverinţă din care să rezulte că acesta se află în continuarea studiilor, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească veniturile cu caracter de permanenţă realizate de pârât;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul veniturilor din muncă realizate de acesta, respectiv dacă este salariat sau nu, iar în caz afirmativ care este locul său de muncă, precum şi pe aspectul existenţei altor surse permanente de venituri sau a existenţei altor persoane în întreţinerea sa legală.

[7] Timbrajul. Acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, nu se datorează nici timbru judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau instanţa de la domiciliul reclamantului, conform art. 10 pct. 7 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material-este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea de stabilire a pensiei de întreţinere pentru copii, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acţiune de reducere sau sistare a pensiei de întreţinere pentru copii

de

Model de acţiune de reducere sau sistare a pensiei de întreţinere pentru copii

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât şi pe Autoritatea Tutelară_(numai dacă este minor creditorul pensiei de întreţinere), pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Reducerea pensiei de întreţinere (sau, după caz, sistarea plăţii)

la care eu am fost obligat în favoarea pârâtului, de la suma de_ lei la suma de_lei.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 107 raportat la art. 94 alin. (2) C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, constituind mijlocul procedural prin care se asigură modificarea, în sensul micşorării, a cuantumului pensiei de întreţinere stabilit prin hotărâre judecătorească sau, după caz, încetarea prestării pensiei de întreţinere stabilite judecătoreşte, în cazul în care ulterior au intervenit modificări în privinţa criteriilor legale de stabilire a întreţinerii, respectiv în privinţa mijloacelor celui care dă întreţinerea sau a nevoii celui care o primeşte.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are debitorul obligaţiei de întreţinere, respectiv persoana în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de întreţinere prin hotărâre judecătorească.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are creditorul obligaţiei de întreţinere, respectiv persoana în favoarea căreia s-a stabilit pensia de întreţinere prin hotărâre judecătorească.

în cazul în care creditorul pensiei de întreţinere este minor, se va cita în proces, în calitate de participant (şi nu de parte) autoritatea tutelară de la domiciliul acestuia.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) care este hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit pensia de întreţinere ce se cere a fi redusă sau sistată’,

b) împrejurările care justifică reducerea sau sistarea plăţii pensiei de întreţinere. De exemplu, pentru reducerea pensiei se poate invoca faptul că s-au micşorat mijloacele materiale ale debitorului, că acestuia i s-a născut între timp un alt copil, astfel încât s-a mărit sfera persoanelor aflate în întreţinerea sa legală, că s-au micşorat nevoile creditorului pensiei de întreţinere, întrucât acesta s-a angajat şi realizează venituri din muncă etc.; pentru sistarea plăţii pensiei de întreţinere se poate invoca, de exemplu, faptul că creditorul pensiei a împlinit vârsta majoratului şi nu se află în continuarea studiilor sau că realizează venituri din muncă suficiente pentru asigurarea întreţinerii sau a dobândit alte surse permanente de întreţinere (de pildă o moştenire) care îl fac să nu se mai afle în stare de nevoie etc.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 107 raportat la art. 94 alin. (2) C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de întreţinere, certificatul de naştere al creditorului obligaţiei de întreţinere şi orice alte acte de natură să dovedească împrejurările pe care s-a motivat reducerea sau sistarea pensiei (acte care să ateste încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului sau, după caz, micşorarea veniturilor sale salariale, naşterea unui alt copil, realizarea de venituri din muncă de către pârât etc.);

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul micşorării sau încetării stării sale de nevoie.

[7] Timbrajul. Acţiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, nu se datorează nici timbru judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea de reducere/sistare a pensiei de întreţinere pentru copii, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acţiune de majorare a pensiei de întreţinere pentru copii

de

Model de acţiune de majorare a pensiei de întreţinere pentru copii

Domnule Preşedinte,[1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, reprezentat legal (sau, după caz, asistat) de_, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Majorarea pensiei de întreţinere

la care a fost obligat pârâtul prin sentinţa civilă nr._/_

a Judecătoriei___, de la suma de_______la suma de

_, de la data introducerii acţiunii şi până la majorat.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 107 raportat la art. 94 alin. (2) şi (3) C. fam.

Probei [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri _[7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, constituind mijlocul procedural prin care se asigură modificarea, în sensul măririi, a cuantumului pensiei de întreţinere stabilit prin hotărâre judecătorească, în cazul în care, ulterior, au intervenit modificări în privinţa criteriilor legale de stabilire a întreţinerii, respectiv în privinţa mijloacelor celui care dă întreţinerea sau a nevoii celui care o primeşte.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are creditorul obligaţiei de întreţinere, în favoarea căruia această obligaţie s-a stabilit prin hotărâre judecătorească.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are debitorul obligaţiei de întreţinere, în sarcina căruia s-a stabilit această obligaţie prin hotărâre judecătorească.

în cazul în care creditorul obligaţiei de întreţinere este minor, se va cita în proces, în calitate de participant (şi nu de parte), autoritatea tutelară de la domiciliul acestuia.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) care este ultima hotărâre judecătorească de obligare a pârâtului la pensie de întreţinere;

b) împrejurările care justifică majorarea pensiei de întreţinere, de exemplu creşterea nevoilor creditorului întreţinerii’în raport cu vârsta acestuia, starea lui de sănătate ori nivelul de pregătire şcolară, concomitent cu creşterea veniturilor debitorului etc.;

c) locul de muncă al pârâtului, în vederea efectuării către acesta a unei adrese pentru comunicarea veniturilor nete încasate de pârât pe ultimele 6 luni.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 107 raportat la art. 94 alin. (2) şi (3) C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – ultima hotărâre judecătorească de stabilire a pensiei de întreţinere, certificatul de naştere al reclamantului şi adeverinţa de venituri a pârâtului pe ultimele 6 luni, care poate fi depusă personal de parte sau solicitată prin adresă oficială de instanţă;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul majorării veniturilor sale din muncă.

[7] Timbrajul. Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997. De asemenea, nu se datorează nici timbru judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau instanţa de la domiciliul reclamantului, conform art. 10 pct. 7 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea de majorare a pensiei de întreţinere pentru copii, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Model de acțiune în regularizarea societăţii

de

Model de acțiune în regularizarea societăţii

Domnule Preşedinte, [1]

Subscrisa S.C. [2]_ _, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_domiciliat în

_şi pe S.C._cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea administratorilor/cenzorilor la îndeplinirea măsurii pentru regularizarea societăţii

constând în_

De asemenea, solicit:

– obligarea administratorilor/cenzorilor la plata daunelor cominatorii în sumă de_pe zi/lună de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei;

– obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: Următoarele înscrisuri:__, precum şi chitanţa

privind plata taxei judiciare de timbru în valoare de 37.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Acţiunea în regularizare are drept scop remedierea pe cale judecătorească a neregularităţilor privind înregistrarea unei societăţi, constatate după înregistrare.

1.1. Termenul de introducere. Acţiunea în regularizare poate fi introdusă, potrivit art. 48 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, în termen de un an de la data înmatriculării societăţii în registrul comerţului. Această acţiune poate fi introdusă însă, potrivit art. 48 alin. (2), numai după trecerea unui termen de 8 zile de la constatarea neregularităţii, termen în care legea obligă organele societăţii să ia măsuri pentru înlăturarea acesteia.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) orice persoană interesată, respectiv asociaţii, salariaţii societăţii, creditorii sociali etc.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) au administratorii sau cenzorii societăţii. De asemenea, se va cita şi societatea pentru opozabilitatea hotărârii.

[4] Motivele de fapt. Se va motiva în fapt în ce constă neregularitatea a cărei înlăturare se cere, spre exemplu: lipsa din actul constitutiv a unor cerinţe prevăzute de art. 7 sau art. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată; existenţa unei clauze contrare unor dispoziţii imperative ale legii; neîndeplinirea unei cerinţe legale pentru constituirea societăţii etc.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 48 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.

[6] Probe. Se va solicita proba cu înscrisuri, fiind obligatoriu certificatul de înregistrare a societăţii, actul constitutiv, precum şi orice alt act socotit doveditor.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este în valoare de 37.000 lei (la nivelul anului 2005), corespunzător taxei judiciare de timbru datorate cererii pentru anularea unui act administrativ, conform art. VIII din O.U.G. nr. 32/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale raportat la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul principal societatea, conform art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, potrivit art. 48 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Model de acţiune in declararea nulităţii societăţii

de

Model de acţiune in declararea nulităţii societăţii

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_ domiciliat în_/ cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului_, cod unic de înregistrare_, cont bancar_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe S.C. [3]_, cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului_, cod unic de înregistrare_, cont bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Declararea nulităţii / anularea societăţii pârâte

precum şi:

– numirea lichidatorilor societăţii;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 56 şi următoarele din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri_, chitanţă privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Această acţiune reprezintă mijlocul prin care se poate cere declararea nulităţii unei societăţii, după înregistrarea acesteia în registrul comerţului, în cazul constatării anumitor neregularităti privind constituirea societăţii.
Potrivit art. 57 din lege, nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) orice persoană interesată, având în vedere caracterul social al interesului ocrotit.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are societatea, reprezentată de administratori.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona cauzele care atrag nulitatea societăţii, cazuri enumerate limitativ de art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată:

a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6) din lege;

b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii;

c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;

d) lipseşte încheierea judecătorului-delegat de înmatriculare a societăţii;

e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;

0 actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris şi vărsat;

g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;

h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 56 şi următoarele din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.

[6] Probe. Ca mijloace probatorii se vor folosi înscrisurile, fiind obligatoriu actul constitutiv, certificatul de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului, Monitorul Oficial în care s-a publicat încheierea judecătorului-delegat privind înregistrarea societăţii, precum şi alte înscrisuri considerate doveditoare pentru cauza de nulitate invocată.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este în valoare de 3.000 lei, conform art. 3 alin (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul principal societatea, potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, potrivit art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Model de acţiune în anularea hotărârii adunării generale

de

Model de acţiune în anularea hotărârii adunării generale

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe S.C. [3]_, cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului_, cod unic de

înregistrare_, cont bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea Hotărârii nr. din data de a Adunării Generale a Acţionarilor/Asociaţilor S.C._

De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit încuviinţarea următoarelor probe:
Anexez: următoarele înscrisuri_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Acţiune în anularea hotărârii adunării generale adoptate cu încălcarea legii ori a actului constitutiv are caracterul unei acţiuni sociale, fiind exercitată în folosul societăţii, şi nu pentru protejarea unui interes personal.

Dispoziţiile care privesc atacarea hotărârii adunării generale se aplică tuturor formelor de societate comercială.

1.1. Termen de introducere. Cererea de anulare a hotărârii generale se poate formula în termen de 15 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial sau chiar înainte de publicarea acesteia, dacă este cunoscut conţinutul său; în cazul în care se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acţiune este imprescriptibil [art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată],

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) au:

– acţionarii/asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală;

– acţionarii/asociaţii care au luat parte la adunarea generală însă au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al adunării;

– administratorii (cu excepţia cazului când prin hotărârea atacată aceştia au fost revocaţi din funcţie – art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată);

– cenzorii societăţii;

– orice persoană interesată, atunci când se invocă motive de nulitate absolută.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are societatea, reprezentată de administratori. Dacă hotărârea este atacată de toţi administratorii, societatea va fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, până când adunarea generală, convocată în acest scop, va alege altă persoană.

[4] Motivele acţiunii. Se va menţiona:

a) în ce calitate a introdus reclamantul cererea;

b) faptul că hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată;

c) cauza/cauzele de nulitate absolută sau relativă care afectează valabilitatea hotărârii adunării generale, respectiv dacă este vorba de încălcarea unor dispoziţii legale de ordine publică sau încălcarea unor norme legale supletive sau a actului constitutiv.

Cu titlu de exemplu, nulitatea absolută poate fi invocată pentru următoarele motive:

• nerespectarea normelor referitoare la convocarea adunării generale;

• adunarea generală s-a ţinut în alt loc şi la o altă dată decât cele arătate în convocare;
• hotărârea atacată a fost luată cu un cvorum şi majoritate mai mici decât cele prevăzute în lege;

• nerespectarea termenelor de ţinere a adunării, în raport de data convocărilor;

• hotărârea a fost luată cu votul administratorilor, în condiţiile în care acesta era interzis delege;

• hotărârea este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri etc.

Sunt hotărâri lovite de nulitate relativă, spre exemplu, următoarele:

• hotărârile luate cu participarea şi votul unor persoane lipsite de capacitate deplină de exerciţiu;

• hotărârile luate cu participarea şi votul unor persoane al căror consimţământ a fost viciat;

• hotărârile luate cu încălcarea dispoziţiilor actului constitutiv etc.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată.

[6] Probe. în principal, se va administra proba cu înscrisuri, fiind obligatorie depunerea hotărârii adunării generale, a procesului-verbal al şedinţei adunării generale, a Monitorului Oficial în care s-a publicat hotărârea (în situaţia în care aceasta s-a publicat). De asemenea, se vor depune înscrisuri privind dovada calităţii celui care formulează acţiunea [de exemplu, în cazul acţionarilor, se va depunea la grefa instanţei cel puţin o acţiune sau extras din registrul acţionarilor (în cazul acţiunilor dematerializate)], precum şi actul constitutiv sau actul adiţional de modificare a actului constitutiv ori extras din registrul comerţului.

Legea nu interzice administrarea şi a altor dovezi (ca, de exemplu, interogatoriul părţii adverse), caz în care se aplică dispoziţiile de drept comun în materie comercială, respectiv prevederile art. 46 C. com.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este în valoare de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea, conform art. 132 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, potrivit art. 132 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Model de cerere pentru suspendarea executării hotărârii adunării generale

de

Model de cerere pentru suspendarea executării hotărârii adunării generale

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe S.C. [3]_, cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului_cod unic de înregistrare _, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru

ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Suspendarea executării Hotărârii nr. din a Adunării Generale a Acţionarilor/Asociaţilor S.C._

De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată şi art. 581 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri_, precum şi chitanţa de

plată a taxei judiciare de timbru de 91.000 lei si timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Acţiunea privind suspendarea executării hotărârii adunării generale este o procedură sumară, promovată pe cale de ordonanţă preşedinţială, reglementată în scopul suspendării vremelnice a hotărârii adunării generale în cazuri urgente.

1.1. Termenul de introducere. Cererea privind suspendarea hotărârii adunării generale poate fi introdusă fie separat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, caz în care trebuie să fie precedată de intentarea acţiunii în anulare, fie împreună cu acţiunea principală, fiind un capăt accesoriu cererii de anulare a hotărârii adunării generale. Apreciem că, pentru raţiuni de celeritate, este de preferat să fie introdusă separat.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are reclamantul din cererea privind anularea hotărârii adunării generale [art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990],

[3] Calitate procesuală pasivă (pârâtă) are societatea, reprezentată prin administrator.

[4] Motivele de fapt. Se vor arăta, în concret, adiacent motivelor de nulitate ce afectează valabilitatea hotărârii adunării generale, şi îndeplinirea condiţiilor specifice de promovare a cererii pe cale de ordonanţă preşedinţială, respectiv: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată, precum şi de art. 581 C. proc. civ., cererea fiind formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială.

[6] Probe. Sunt necesare următoarele înscrisuri: copia acţiunii în anularea hotărârii adunării generale şi certificat de grefă cu privire la înregistrarea acesteia pe rolul aceleiaşi instanţe, copia hotărârii adunării generale a cărei suspendare se solicită, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare, de regulă cele depuse în cadrul acţiunii în anularea hotărârii adunării generale.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbru judiciar este în valoare de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea, potrivit art. 132 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 133 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Model de opoziţie împotriva hotărârii asociaţilor

de

Model de opoziţie împotriva hotărârii asociaţilor

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_domiciliat în_/cu sediul în_, număr de înmatriculare in registrul comerţului_, cod unic de înregistrare_, cont bancar_, în calitate de oponent, chem în judecată pe S.C. [3] cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului_cod unic de înregistrare_, cont bancar_şi pe_, domiciliat în_, şi pe_, domiciliat în_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Admiterea cererii de opoziţie la Hotărârea Adunării Generale nr. din a S.C._[4]

De asemenea, solicit:

– anularea totală/parţială a hotărârii menţionate, în sensul_;

– obligarea societăţii pârâte/asociaţilor pârâţi la repararea prejudiciului cauzat, în sumă de_;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [7]: în dovedirea acţiunii, solicit următoarele probe:_

Anexez: următoarele înscrisuri_, precum şi chitanţa de

plată a taxei judiciare de timbru de lei si timbrul judiciar de_

lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Opoziţia împotriva hotărârii asociaţilor este mijlocul procedural, aflat la îndemâna persoanelor interesate, prin care se atacă hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv. Acţiunea are ca scop anularea actului sau a măsurii luate, stoparea efectelor actului şi chiar revenirea la situaţia anterioară, precum şi repararea prejudiciului cauzat reclamantului.

1.1 Termenul de introducere. Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă legea nu prevede un alt termen (pentru termenele derogatorii în cazurile particulare de opoziţie, a se vedea infra, la rubrica Cazuri particulare de formulare a opoziţiei).

[2] Calitate procesuală activă (oponent) au creditorii sociali şi orice alte persoane interesate, respectiv creditorii particulari ai asociaţilor, adică persoanele care sunt prejudiciate prin hotărârea atacată.

[31 Calitate procesuală pasivă (pârât) are societatea, reprezentată de administratori precum şi asociaţii, în situaţia când se solicită obligarea acestora din urmă la repararea prejudiciului.

[4] Obiectul acţiunii. Potrivit art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată, se poate formula cerere de opoziţie împotriva hotărârilor asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv. Potrivit art. 62 alin. (3) din lege, prin hotărârea asociaţilor se înţelege şi hotărârea organelor statutare ale societăţii, iar termenul asociaţi include şi acţionarii, în afară de cazul când din context rezultă altfel.

De asemenea, legea prevede şi anumite cazuri speciale de opoziţie, în care se pot ataca numai anumite hotărâri ale asociaţilor, precum şi deciziile lichidatorilor societăţilor aflate în lichidare, cazuri ce vor fi analizate infra, la rubrica Cazuri particulare de formulare a opoziţiei.

Precizăm că, o dată cu introducerea opoziţiei se poate solicita şi suspendarea executării hotărârii atacate, în condiţiile art. 133 din lege. Suspendarea hotărârii adunării generale poate fi cerută şi separat, pe cale de ordonanţă preşedinţială, caz în care trebuie să fie precedată de intentarea opoziţiei. Apreciem că, pentru raţiuni de celeritate, este de preferat să fie introdusă separat.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona faptul că hotărârea asociaţilor privind modificarea actului constitutiv sau actul adiţional modificator au fost publicate în Monitorul Oficial, calitatea în care a introdus oponentul cererea şi, în concret, în ce mod oponentul este prejudiciat prin hotărârea de modificare a actului constitutiv.

De asemenea, se va arăta modul de evaluare a prejudiciului a cărui reparare se solicită.
[6] Temeiul de drepţii constituie art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 31/1990, republicată. Doctrina0 a arătat ca aceste dispoziţii sunt norme de principiu privind reglementarea opoziţiei, deoarece legea prevede şi alte cazuri speciale în care se poate introduce opoziţie împotriva hotărârilor de modificare a actului constitutiv (pentru aceste cazuri, a se vedea infra, Cazuri particulare de formulare a opoziţiei).

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea adunării generale contestată sau actul adiţional încheiat ca urmare a modificării actului constitutiv, Monitorul Oficial în care s-au publicat acestea, precum şi alte înscrisuri socotite utile cauzei;

b) expertiza judiciarâ-contabilă – pentru evaluarea prejudiciului cauzat;

c) interogatoriul pârâţilor – (dacă mai este cazul) pe aspectul cuantumului prejudiciului cauzat.

De asemenea, în cazul în care s-a solicitat şi repararea prejudiciului (capăt de cerere evaluabil în bani), trebuie prezentată dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe, conform art. 720′ C. proc. civ.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 37.000 lei (la nivelul anului 2005), corespunzător taxei judiciare datorate cererii pentru anularea unui act administrativ, conform art. VIII din O.U.G. nr. 32/1997 raportat la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997,cu modificările şi completările ulterioare, la care se adaugă şi taxa judiciară de timbru calculată la valoare pentru capătul de cerere evaluabil în bani (în cazul în care se solicită şi repararea prejudiciului), conform art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare] pentru capătul de cerere privind opoziţia, plus timbrul judiciar, stabilit la valoare, pentru capătul de cerere evaluabil în bani, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/19953».

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial- este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul principal al societăţii pârâte, potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 61 şi ale art. 57 din Legea nr. 31/1990, republicată, raportat art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

9.1. Organul la care se depune. Opoziţia se depune la oficiul registrului comerţului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente.
Cazuri particulare de formulare a opoziţiei

Pe lângă dispoziţiile de drept comun în materia opoziţiei analizate mai sus, legea conţine şi dispoziţii speciale care reglementează dreptul la opoziţie fie împotriva hotărârii adunării generale privind modificarea actului constitutiv, fie împotriva deciziilor lichidatorilor societăţilor aflate în lichidare.

Depunerea opoziţiei, instanţa competentă (material şi teritorial) şi procedura de soluţionare a opoziţiei pentru aceste cazuri particulare de opoziţie sunt cele reglementate de dispoziţiile art. 62 din lege (dreptul comun), specificul acestora constând în sfera persoanelor cărora legea le conferă calitatea de a face opoziţie, pentru fiecare caz particular în parte, precum şi obiectul opoziţiei şi, pentru unele cazuri, termenul în care se poate face aceasta (de regulă se aplică termenul de drept comun, respectiv 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu excepţia cazului în care legea prevede un alt termen).

Astfel, legea prevede următoarele cazuri particulare în care se poate face opoziţie:

a) art. 206 din Legea nr. 31/1990, republicată, reglementează dreptul creditorilor particulari ai asociaţilor dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată să introducă opoziţie împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat iniţial, dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii;

b) art. 208 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte că orice creditor social, a cărui creanţă este constatată printr-un titlu anterior publicării hotărârii privind reducerea capitalului social, poate formula opoziţie împotriva acestei hotărâri;

c) art. 231 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, dă dreptul creditorilor şi oricărei părţi interesate de a introduce opoziţie împotriva hotărârii asociaţilor privind revenirea asupra unei hotărâri de dizolvare a societăţii;

d) art. 236 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, reglementează dreptul creditorilor sociali de a formula opoziţie împotriva hotărârii de dizolvare a unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic cu transmiterea universală a patrimoniului societăţii către asociatul unic, fără lichidare;

e) art 243 din Legea nr. 31/1990, republicată, permite oricărui creditor al societăţii, care are o creanţă anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare, să formuleze opoziţie împotriva hotărârii de fuziune sau divizare a societăţii;

f) art. 256 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, reglementează dreptul creditorilor sociali de a introduce opoziţie împotriva deciziilor lichidatorilor societăţii cu privire la plăţile anticipate către asociaţi în contul părţilor ce li se cuvin prin lichidare;
g) art. 263 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, reglementează dreptul asociatului din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, nemulţumit de situaţia financiară şi de propunerile privind repartizarea activului între asociaţi întocmite de lichidatori, de a formula opoziţie, în termen de 15 zile de la notificarea situaţiei financiare de lichidare şi a proiectului de repartizare;

h) art. 266 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte dreptul oricărui acţionar al societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni să introducă opoziţie împotriva dării de seamă asupra gestiunii administratorilor, întocmită de lichidatori, în termen de 15 zile de la publicarea acesteia;

i) art. 268 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede că orice acţionar poate face opoziţie împotriva situaţiei financiare finale întocmite de lichidator.

Model de acţiune în retragerea asociatului

de

Model de acţiune în retragerea asociatului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ _, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem in judecata pe S.C. [3]_cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Retragerea asociatului-reclamant din S.C._

precum şi:

– obligarea societăţii pârâte la plata sumei de_, reprezentând

contravaloarea părţilor sociale deţinute de reclamant la capitalul social al societăţii pârâte;

– să dispuneţi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de_lei, precum şi timbrul judiciar

de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, în reziliere parţială, pe cale judecătorească, a contractului de societate, având un caracter excepţional şi subsidiar faţă de cazurile de retragere (pe cale convenţională) reglementate de art. 226 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 31/1990, republicată. Instituţia juridică a retragerii prevăzută de art. 226 alin. (1) lit. c) se aplică în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată.

De asemenea, instituţia juridică a retragerii se aplică şi grupurilor de interes economic (Legea nr. 161/2003, Titlul V, Secţiunea a 7-a, art. 183)

[2]Calitate procesuală activă (reclamant) are asociatul care doreşte să părăsească societatea şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 31/1990, republicată.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are societatea din cadrul căreia reclamantul-asociat îşi manifestă dorinţa de a se retrage.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona că lipsesc din actul constitutiv dispoziţiile cu privire la instituţia retragerii sau, după caz, că nu s-a realizat acordul unanim cu privire la aceasta şi se va arăta, în continuare, în ce constau, în concret, motivele temeinice care justifică dorinţa asociatului de a se retrage, cum ar fi, de exemplu, simplul fapt că societatea este constituită pe durată nedeterminată.

S-a mai arătat că un temei suficient pentru o retragere judiciară este, în condiţiile imposibilităţii de a cesiona terţilor părţile de interes deţinute datorită lipsei unor clauze în acest sens în actul constitutiv, respingerea de către ceilalţi asociaţi a ofertei rezonabile de vânzare a părţilor de interes.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi

(3) din Legea nr. 31/1990, republicată.

[6] Probe. Pentru constatarea retragerii, se vor solicita, de regulă, probele prevăzute de art. 46 C.com.

a) înscrisuri – obligatoriu actul constitutiv, apoi notificarea cererii de retragere, precum şi orice alte acte doveditoare pentru susţinerea motivelor temeinice de retragere;

b) interogatoriul pârâtei – cu privire la motivele temeinice invocate de reclamant şi care justifică retragerea;

c) martori – (dacă mai este cazul) pe acelaşi aspect vizat şi de interogatoriul pârâtei;

în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata drepturilor băneşti cuvenite pentru părţile sociale ale asociatului retras, în caz de neînţelegere între asociaţi se administrează proba expertizei judiciare contabile, în cadrul căreia se va evalua patrimoniul social, la valoarea reală de circulaţie, pentru stabilirea cotei-părţi ce se cuvine acestuia.

Corespunzător acestui capăt de cerere, patrimonial, se va face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv a concilierii directe, cu înscrisul despre rezultatul concilierii sau dovada primirii convocării, conform art. 720^1 C. proc. civ.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005) pentru capătul de cerere privind retragerea asociatului [art.6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare], la care se adaugă, pentru capătul de cerere privind plata contravalorii părţilor sociale, şi taxa judiciară de timbru calculată la valoare, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/19972).

Timbrul judiciar este în valoare de 3.000 lei [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare] pentru capătul de cerere principal, la care se adaugă şi timbrul judiciar corespunzător pentru capătul de cerere evaluabil în bani, potrivit art. 3 alin. (2) aceeaşi ordonanţă.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal, potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Efectele admiterii cererii. Retragerea asociatului va avea ca efect dizolvarea societăţii dacă numărul asociaţilor s-a redus la unul singur, cu excepţia cazului când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic (art. 229 din Legea nr. 31/1990, republicată).

Model de acţiune în excluderea asociatului

de

Model de acţiune în excluderea asociatului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_ , domiciliat în_/cu sediul în_, număr de înmatriculare în registrul comerţului _, cod unic de înregistrare_, cont bancar_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Excluderea asociatului pârât din S.C._

De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

– cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi;

– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Invoc prevederile art. 222 şi art. 223 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. În majoritatea cazurilor, acţiunea în excluderea unui asociat are natura juridică a unei sancţiuni societare şi se aplică în tipurile de societate prevăzute de art. 217 din Legea nr. 31/1990, respectiv societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, precum şi asociaţilor comanditaţi din societatea în comandită pe acţiuni. De asemenea, instituţia juridică a excluderii se aplică şi în cazul grupurilor de interes economic (Legea nr. 161/2003, Titlul V, Secţiunea a 7-a, art. 180).

în doctrină s-a apreciat că, în majoritatea cazurilor, o asemenea acţiune are valoarea juridică a unei rezilieri parţiale a contractului de societate.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are societatea sau oricare dintre asociaţi.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are asociatul a cărui excludere se solicită, în situaţia în care excluderea se cere de un asociat, se va cita şi societatea, pentru opozabilitatea hotărârii.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona cauzele care au determinat introducerea acţiunii, respectiv cele prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată:

a) neefectuarea aportului de către asociat, deşi a fost notificat în acest sens;

b) starea de faliment sau incapacitatea legală a asociatului cu răspundere nelimitată (pentru asociaţii din societatea în nume colectiv şi comanditaţii din societatea în comandită);

c) amestecul, fără drept, al asociatului cu răspundere nelimitată în administrarea societăţii ori încălcarea de către acesta a dispoziţiilor art. 80 şi 82 din lege (pentru asociaţii obligaţi nelimitat);

d) comiterea de către asociatul administrator a unei fraude în dauna societăţii ori întrebuinţarea semnăturii sociale sau a capitalului social în folosul său ori al altora.

În doctrină s-a pus problema dacă enumerarea cazurilor de excludere are caracter exemplificativ sau, dimpotrivă, limitativ; s-a apreciat, totuşi, că enumerarea are caracter exemplificativ, putând fi extinsă pe cale de interpretare analogică riguroasă.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 222 şi ale art. 223 din Legea nr. 31/1990, republicată.

[6] Probe. Dovada motivelor de excludere se poate face cu oricare din mijloacele de probă prevăzute de art. 46 C. corn., precum şi cu expertiză judiciară pentru cazul prevăzut la art. 222 alin. (1) lit. d).
[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar are o valoare de 3.000 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul principal al societăţii, potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material -competenţa aparţine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Efectele admiterii cererii. Excluderea asociatului va avea ca efect dizolvarea societăţii dacă numărul asociaţilor s-a redus la unul singur, cu excepţia cazului când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic (art. 229 din Legea nr. 31/1990, republicată).

Model de dizolvare la cererea oricărui asociat. Acţiuni privind dizolvarea judiciară a societăţii

de

Model de dizolvare la cererea oricărui asociat. Acţiuni privind dizolvarea judiciară a societăţii

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe S.C. [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Dizolvarea societăţii pârâte S.C._

De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [6]: în dovedire, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Dizolvarea la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, reprezintă un caz general de dizolvare judiciară a societăţii comerciale. Acest caz de dizolvare judiciară se aplică şi grupurilor economice, la cererea oricărui membru al grupului, precum şi la cererea oricărei autorităţi publice competente (Legea nr. 161/2003, Titlul V Secţiunea a 8-a, art. 184).

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are oricare asociat.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are societatea a cărei dizolvare se solicită.

[4] Motivele acţiunii. Se vor arăta „motivele temeinice” care împiedică funcţionarea societăţii, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi.

în doctrină s-a arătat că divergenţele apar sub forma lipsei sau dispariţiei elementului affectio societatis sau sub forma abuzului de majoritate sau minoritate; aceste neînţelegeri se referă, cel mai adesea, la proiectele de activitate ale societăţii, la prestaţiile administratorilor, la suspectarea reciprocă în privinţa săvârşirii unor fapte contrare interesului social sau frauduloase, blocarea activităţii organelor sociale, situaţie financiară dezastruoasă etc.

Chestiunea neînţelegerilor grave dintre asociaţi se analizează alături de alte probleme conexe, precum excluderea asociaţilor, abuzul de majoritate sau minoritate, noţiunea de affectio societatis şi de interes social.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată.

[6] Probe. Vor fi administrate, în principal, înscrisuri (conform art. 46 C. corn.), fiind obligatoriu actul constitutiv al societăţii, precum şi orice alte probe concludente şi pertinente pricinii, ca, de exemplu, expertiza judiciară.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbru judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul principal al societăţii pârâte, potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 227 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege.

Model de cerere de dizolvare judiciară – sancțiune. Acţiuni privind dizolvarea judiciară a societăţii

de

Model de cerere de dizolvare judiciară – sancțiune. Acţiuni privind dizolvarea judiciară a societăţii

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul/subscrisa [2]_domiciliat în_/cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe S.C. [3]_, cu sediul în _, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_şi contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Dizolvarea societăţii pârâte S.C._

De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit următoarele probe:_

Anexez: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de 366.000 lei, precum şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Această acţiune reprezintă un caz de dizolvare judiciară a unei societăţii comerciale, ce intervine ca o măsură sancţionatorie contra societăţilor neoperaţionale. Acest tip de dizolvare judiciară se aplică şi grupurilor de interes economic (Legea nr. 161/2003, Titlul V, Secţiunea a 8-a, art. 192), pentru aceleaşi cazuri prevăzute de art. 237 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 31/1990, însă cu particularităţile prevăzute în legea specială.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, precum şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are societatea a cărei dizolvare se solicită.

[4] Motivele acţiunii. Se va arăta incidenţa uneia din cauzele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru acest caz de dizolvare-sancţiune, respectiv:

a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;

b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului’,

c) societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută. Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară, anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului (menţionăm că durata inactivităţii nu poate depăşi 3 ani);

d) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată.

[6] Probe. Ca mijloace probatorii se vor administra, de regulă, înscrisuri, conform art. 46 C. corn., fiind obligatoriu actul constitutiv al societăţii, relaţii oficiale de la oficiul registrului comerţului privind motivul dizolvării, precum şi orice alte probe considerate utile cauzei şi admise de legea civilă.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 366.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 6 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 Iei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererile pentru dizolvarea societăţilor comerciale (şi a grupurilor de interes economic) formulate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sunt scutite de taxa judiciară de timbru (art. 172 din Legea nr. 146/1997), în acest caz neaplicându-se nici timbrul judiciar [art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995].

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul principal al societăţii pârâte, potrivit art. 63 din Legea nr. 31/1990, republicată;

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 237 alin. (1) din aceeaşi lege.

Model de acțiune întemeiată pe gestiunea de afaceri

de

Model de acțiune întemeiată pe gestiunea de afaceri

ACŢIUNE ÎNTEMEIATA PE GESTIUNEA DE AFACERI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_ în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_,

cu titlu de indemnizaţie pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-am efectuat cu privire la [4]_

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu: _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații

[ 1 ] Natura juridică. Gestiunea intereselor altei persoane (gestiunea de afaceri) este un fapt juridic licit constând în operaţiunea prin care o persoană (gerant) intervine, prin fapta sa voluntară şi unilaterală, şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane (gerat), fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.
Acţiune întemeiată pe gestiunea de afaceri este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte fie recuperarea de către gerant a cheltuielilor făcute în interesul geratului, fie repararea prejudiciului cauzat geratului prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune de către gerant.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are, după caz, fie persoana care pretinde că a gerat interesele alteia (gerantul), fie cea care pretinde că interesele sale au fost gerate de o altă persoană (geratul).

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are, după caz, în funcţie de persoana care a introdus acţiunea, geratul sau gerantul.

[4] Obiectul acţiunii poate consta în orice obligaţii care să se circumscrie raporturilor juridice născute din gestiunea de afaceri, cum ar fi: obligarea geratului la plata cheltuielilor necesare şi utile făcute de gerant în legătură cu un imobil al geratului; obligarea deponentului, în calitate de gerat, la restituirea cheltuielilor necesare şi utile efectuate de către depozitar, în calitate de gerant, asupra bunului dat în depozit; obligarea gerantului la repararea prejudiciului cauzat geratului prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune etc.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona şi argumenta în fapt îndeplinirea condiţiilor gestiunii de afaceri25, după cum urmează:

a) se va individualiza obiectul gestiunii, care poate consta în acte de administrare, fie ele acte materiale, cum ar fi repararea unui bun al geratului, fie acte juridice, cum ar fi plata unor taxe sau impozite, angajarea celui care urmează să efectueze reparaţia, vinderea unor bunuri ale geratului supuse pieirii sau stricăciunii etc. Actele juridice se pot încheia de gerant în nume propriu, dar cu intenţia ca ele să profite geratului;

b) se va justifica utilitatea gestiunii, arătându-se care este pierderea patrimonială evitată geratului prin raportare la momentul săvârşirii actului de gestiune;

c) se va invoca faptul căgeratul nu a ştiut de operaţiunea efectuată în folosul său de către gerant, pentru că, altfel, acea operaţiune ar avea valoarea unui mandat tacit;

d) se va invoca faptul că gerantul a acţionat în interesul altei persoane, dar nu cu intenţia de a-i face o liberalitate, ci cu intenţia de a o obliga la restituirea cheltuielilor efectuate în folosul acesteia.

[6] Temeiul de drept diferă în funcţie de obiectul acţiunii întemeiate pe gestiunea de afaceri. Astfel, dacă gerantul, fie el şi un depozitar, cere obligarea geratului la plata unei indemnizaţii pentru cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu un bun al acestuia, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 991 teza a Il-a C. civ.

Dacă geratul cere obligarea gerantului la repararea prejudiciului ce i l-a cauzat prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune temeiul de drept îl constituie art. 989-990 C. civ. etc.
[7] Probe:

a) înscrisuri – sunt necesare pentru dovedirea de către gerant a operaţiunilor ce intră în obiectul gestiunii de afaceri, dacă este vorba despre acte juridice ce nu pot fi dovedite decât cu înscrisuri, conform regulilor cu privire la proba actelor juridice;

b) interogatoriul pârâtului – cu privire la fapte personale ce ţin de condiţiile gestiunii de afaceri. De pildă, dacă pârâtul este gerantul, el poate fi interogat cu privire la actele efectuate pentru gerat şi la condiţiile efectuării acestora;

c) martori – pe aspectul operaţiunilor ce intră în obiectul gestiunii, dacă acestea sunt fapte materiale, precum şi dacă sunt acte juridice în cazul în care proba lor se invocă de gerat, întrucât acesta este un terţ faţă de respectivele acte, putându-le, deci, dovedi cu orice mijloc de probă;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului sau indemnizaţiei pretinse prin acţiune -în măsura în care acestea nu au fost recunoscute de pârât sau dovedite cu mijloacele de probă anterior menţionate.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea pretenţiilor solicitate prin acţiune, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr.l46/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea pretenţiilor solicitate, potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial-este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în restituirea plății lucrului nedatorat

de

Model de acțiune în restituirea plății lucrului nedatorat

ACŢIUNE IN RESTITUIREA PLAŢII LUCRULUI NEDATORAT

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ __domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la restituirea sumei de__ cu titlu de plată nedatorată.

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1092 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Acţiune în restituirea plăţii lucrului nedatorat este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte recuperarea plăţii făcute de persoana care, din eroare, s-a crezut debitor, plătind o datorie inexistentă sau care nu-i incumba.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că a făcut o plată nedatorată altei persoane (solvens).
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana căreia i se impută primirea unei plăţi ce nu i se cuvenea (accipiens); în situaţia în care sunt întrunite condiţiile art. 993 alin. (2) C. civ., acţiunea trebuie îndreptată împotriva adevăratului debitor (respectiv atunci când, deşi reclamantul a făcut o plată nedatorată, creditorul, cu bună-credinţă, a desfiinţat titlul său de creanţă).

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona şi argumenta în fapt îndeplinirea condiţiilor plăţii nedatorate, după cum urmează:

a) reclamantul să fi efectuat în favoarea pârâtului o prestaţie cu titlu de plată, indiferent de obiectul ei, care poate consta într-o sumă de bani, într-un bun individual determinat sau într-un bun determinat generic;

b) datoria pentru stingerea căreia s-a făcut plata nu există din punct de vedere juridic. Prin excepţie de la această regulă, sunt şi cazuri în care plata unei datorii existente, valabilă din punct de vedere juridic, dă dreptul la restituire, şi anume atunci când plata unei asemenea datorii nu a fost făcută creditorului, ci unei alte persoane;

c) plata a fost făcută din eroare, ceea ce înseamnă că reclamantul a plătit având credinţa că este debitor al pârâtului [art. 993 alin. (1) C. civ.], pentru că altfel, dacă el a plătit ştiind că nu este dator, o atare plată poate fi interpretată fie ca o liberalitate, fie ca o gestiune a intereselor altei persoane. De menţionat că şi dolul se asimilează cu eroarea în efectuarea plăţii şi că sunt şi situaţii în care restituirea nu este condiţionată de eroarea solvensului, respectiv situaţia în care acesta şi-a plătit o datorie faţă de creditorul său, după care, pentru că a pierdut chitanţa liberatorie, o plăteşte din nou pentru a scăpa de urmărirea creditorului, apoi găseşte chitanţa liberatorie astfel că cea de-a doua plată apare ca lipsită de cauză şi va fi supusă restituirii, deşi nu a fost făcută din eroare. De asemenea, şi în situaţia în care plata a fost efectuată în temeiul unei obligaţii lovite de nulitate absolută se naşte dreptul la restituire, căci, deşi debitorul a plătit ştiind că obligaţia asumată este nulă, părţile trebuie repuse în situaţia anterioară încheierii actului lovit de nulitate absolută.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 1092 C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură să dovedească actul juridic al plăţii;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul primirii plăţii şi al cauzei acestei operaţiuni;

c) martori – pe aspectul actului juridic al plăţii atunci când aceasta are o valoare mai mică de 250 lei sau în cazul imposibilităţii materiale sau morale de preconstituire a probei scrise (art. 1198 C. civ.), precum şi pe aspectul cauzei datoriei în vederea stingerii căreia s-a făcut plata şi al poziţiei subiective a reclamantului la momentul efectuării plăţii.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea pretenţiilor solicitate prin acţiune, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea pretenţiilor solicitate, după distincţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză

de

Model de acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză

ACŢIUNE ÎNTEMEIATA PE ÎMBOGĂŢIREA FĂRĂ JUSTĂ CAUZĂ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata_[4]

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.
Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. îmbogăţirea fără justă cauză este un fapt juridic licit care constă în sporirea activului sau micşorarea pasivului patrimoniului unei persoane în dauna unei alte persoane care suferă o micşorare corespunzătoare a patrimoniului său, în lipsa oricărui temei juridic (legal sau contractual) care să o justifice Acţiune întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză (actio de in rem verso) este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte recuperarea pierderii suferite pe seama îmbogăţirii corespunzătoare de către o altă persoană, în măsura îmbogăţirii acesteia, dar nu mai mult decât valoarea sărăcirii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde micşorarea patrimoniului său pe seama măririi nelegitime a patrimoniului altei persoane.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana căreia i se impută majorarea nelegitimă a patrimoniului pe seama micşorării patrimoniului altei persoane.

[4] Obiectul acţiunii. Se va menţiona pretenţia concretă ce se cere prin această acţiune, spre exemplu: obligarea pârâtului la plata contravalorii îmbunătăţirilor necesare şi utile efectuate de reclamant, în calitate de chiriaş, la imobilul proprietatea pârâtului; obligarea pârâtului la restituirea alocaţiei de stat încasate pentru copilul minor încredinţat reclamantului; obligarea pârâtului-proprietar care a cules fructele la plata semănăturilor, arăturilor şi a muncii suportate de reclamantul; obligarea pârâtului-proprietar care a ridicat o construcţie pe terenul său cu materialul reclamantului să-i plătească acestuia contravaloarea materialelor; obligarea pârâtului-proprietar care a reţinut construcţia edificată pe terenul său de către reclamant la restituirea către acesta a valorii materialelor şi a preţului muncii sau a sporului de valoare adus terenului; obligarea pârâtului-proprietar la restituirea cheltuielilor făcute de reclamant cu conservarea bunului încredinţat etc.

[5] Motivele de fapt. Se vor menţiona şi argumenta în fapt condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză2), şi anume:

a) mărirea patrimoniului pârâtului prin dobândirea unui bun, a unei sume de bani, a unei creanţe, îmbunătăţirea unui Iucru-proprietatea sa de către o altă persoană sau folosirea unui bun aparţinând altuia;

b) micşorarea patrimoniului reclamantului cu aceeaşi valoare cu care s-a mărit patrimoniul pârâtului;

c) existenţa unei legături între mărirea patrimoniului pârâtului şi micşorarea patrimoniului reclamantului, în sensul că ambele modificări patrimoniale sunt efectul aceleiaşi cauze;

d) inexistenţa unei cauze legitime pentru mărirea patrimoniului pârâtului în detrimentul patrimoniului reclamantului, ceea ce înseamnă că dezechilibrul patrimonial produs între părţile litigante nu are un temei legal, cum ar fi un contract, o dispoziţie legală, o hotărâre judecătorească;

e) inexistenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite de către reclamant, ceea ce înseamnă că acţiunea în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză are un caracter subsidiar, neputând fi folosită dacă există vreo altă acţiune pentru realizarea dreptului său la restituire. De exemplu, proprietarul unui bun individual determinat nu are deschisă acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză pentru restituirea acestui bun, deoarece el îşi poate valorifica dreptul la restituire pe calea acţiunii în revendicare etc.

[6] Temeiul de drept. Nu există o consacrare legală a principiului îmbogăţirii fără justă cauză, ci doar aplicaţii ale acestuia – art. 484 C. civ., art. 493 C. civ., art. 494 C. civ., art. 997 C. civ., art. 1618 C. civ., art. 1691 C. civ. Prin urmare, ori de câte ori pretenţia reclamantului nu se regăseşte într-una dintre aplicaţiile principiului îmbogăţirii fără justă cauză, consacrată într-o normă legală, se va invoca ca temei de drept chiar principiul.

[7] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură să dovedească condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul dezechilibrului patrimonial pretins de reclamant şi al cuantumului pagubei, atunci când restituirea s-a cerut prin echivalent, întrucât nu mai este posibilă restituirea în natură;

c) martori – pe aspectul îndeplinirii condiţiilor îmbogăţirii fără justă cauză, care vizează, în principiu, fapte juridice, ce pot fi dovedite cu orice mijloc de probă;

d) expertiză de evaluare a despăgubirilor – atunci când restituirea s-a cerut prin echivalent, dacă cuantumul diminuării patrimoniale suportate de reclamant nu a fost recunoscut de pârât sau probat cu celelalte mijloace de probă sus-menţionate.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului pricinii, după distincţiile prevăzute în art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă

a) teritorial- este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie

de

Model de acțiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie

ACŢIUNE ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2] , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe_ [3], domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului pe care acesta mi l-a cauzat prin fapta sa culpabilă.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu_, pe aspectul_
Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri: şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_ lei. [7], precum si timbrul judiciar de_.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Răspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil aplicată pentru săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Acţiunea în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte repararea prejudiciului cauzat unei persoane prin încălcarea de către o altă persoană a unei obligaţii legale care-i incumbă.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu prin fapta culpabilă a altei persoane.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana căreia i se impută cauzarea unui prejudiciu prin fapta sa culpabilă.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale şi se va argumenta, în fapt, îndeplinirea acestora. Astfel, se va arăta:

a) în ce constă prejudiciul suferit de reclamant, cum ar fi, de exemplu, degradarea unui bun proprietate personală sau sustragerea acestuia, vătămarea stării de sănătate sau a integrităţii corporale, cu consecinţa reducerii sau pierderii capacităţii de muncă etc., precum şi cuantificarea bănească a prejudiciului pretins’,

b) în ce constă fapta ilicită a pârâtului, de exemplu acţiunea de sustragere a unor bunuri aparţinând reclamantului, comiterea unui accident având drept rezultat deteriorarea unor bunuri ori vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a reclamantului etc.

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul pretins cauzat reclamantului, în sensul că fapta pârâtului a provocat prejudiciul pretins de reclamant, cum ar fi, de exemplu, raportul dintre fapta persoanei care a furat un lucru şi paguba suferită de persoana al cărei lucru a fost furat, raportul dintre fapta de lovire a unei persoane într-un accident auto şi vătămarea corporală suferită de aceasta etc.

d) existenţa unei forme de vinovăţie a pârâtului în săvârşirea faptei ilicite, constând fie în intenţie, fie în neglijenţă, fie în imprudenţă, întrucât răspunderea autorului faptei ilicite se angajează chiar pentru culpa cea mai uşoară.

[5] Temeiul de drept se regăseşte, ca regulă generală, în art. 998 şi art. 999 C. civ. în cazul în care pârâtul este o persoană juridică, temeiul general de drept se întregeşte cu dispoziţiile în materie din legile speciale – art. 35 alin. (2) şi (3) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice coroborat, după caz, în funcţie de forma de organizare a persoanei juridice, cu dispoziţiilor art. 12-15 din Legea nr. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu dispoziţiile referitoare la organele de conducere ale diferitelor tipuri de societăţi comerciale cuprinse în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale sau cu dispoziţiile art. 36-62, referitoare la organele de conducere, cuprinse în Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură să dovedească săvârşirea faptei ilicite, producerea prejudiciului, cuantumul acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia pârâtului. De exemplu, în cazul în care delictul civil săvârşit este un accident de circulaţie soldat cu vătămarea sănătăţii reclamantului, acesta va depune la dosar actul constatator al accidentului (şi anume procesul-verbal de constatare a faptei din care rezultă săvârşirea acesteia, autorul ei şi vinovăţia autorului), certificate medico-legale care atestă vătămarea stării de sănătate ori a integrităţii corporale suferite de reclamant de pe urma accidentului şi consecinţele acestei vătămări în privinţa capacităţii lui de muncă, acte privind veniturile realizate de reclamant înainte şi după accident etc.;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul săvârşirii faptei ilicite, al vinovăţiei lui în săvârşirea faptei ilicite, al prejudiciului produs reclamantului şi al cuantumului acestui prejudiciu, precum şi al legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;

c) martori – pe aceleaşi aspecte vizate şi de interogatoriu;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului – dacă nu a intervenit recunoaşterea pârâtului în privinţa cuantumului prejudiciului sau dacă acesta nu a putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în răspunderea părinților pentru fapta copiilor minori

de

Model de acțiune în răspunderea părinților pentru fapta copiilor minori

RĂSPUNDEREA PĂRINŢILOR PENTRU FAPTA COPIILOR MINORI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului ce mi-a fost cauzat de copilul său minor.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1000 alin. (2) C. civ. raportat la art. 998-999 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul judiciar de_ei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală prin care se antrenează răspunderea părţilor pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârşite de copiii lor minori, răspundere ce se fundamentează pe strânsa legătură dintre modul necorespunzător în care ei şi-au îndeplinit îndatoririle legale care le revin faţă de copii şi faptele ilicite comise de aceştia din urmă.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu prin fapta ilicită a copilului minor al altei persoane.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârâţi) au părinţii copilului căruia i se impută cauzarea unui prejudiciu prin fapta sa culpabilă sau, după caz, părintele care exercită singur drepturile părinteşti cu privire la acest copil.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona, cu referire la persoana minorului, condiţiile generale61 ale răspunderii civile delictuale, decurgând din dispoziţiile art. 998-999 C. civ. – existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, mai puţin existenţa vinovăţiei autorului minor al prejudiciului – şi cele speciale, decurgând din dispoziţiile art. 1000 alin. (2) C. civ. -autorul prejudiciului să fie un copil minor şi acest copil să aibă locuinţa la părinţii săi. De asemenea, se va argumenta în fapt îndeplinirea tuturor acestor condiţii.

Doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a nu condiţiona răspunderea părinţilor de discernământul copilului minor, deoarece, dacă s-ar cere ca minorul să fi acţionat cu discernământ, s-ar înlătura răspunderea părinţilor tocmai în acele cazuri în care prezenţa lor în îndrumarea imediată a copilului ar fi fost mai necesară, adică în ipoteza minorilor nevârstnici.

în ce priveşte condiţiile speciale ale acestui tip de răspundere, se va arăta îndeplinirea lor prin indicarea vârstei autorului faptei cauzatoare a prejudiciului de la momentul săvârşirii acesteia şi a împrejurărilor care atestă comunitatea de locuinţă a minorului (autor al prejudiciului) cu părinţii săi.

Angajarea răspunderii civile delictuale pe temeiul art. 1000 alin. (2) C. civ. este condiţionată de minoritatea făptuitorului la momentul comiterii faptei ilicite, ceea ce presupune că, la momentul comiterii faptei, autorul acesteia nu împlinise vârsta de 18 ani sau nu devenise major înainte de împlinirea a 18 ani, prin efectul căsătoriei, conform art. 8 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954.

Referitor la comunitatea de locuinţă, ceea ce interesează este locuinţa, şi nu domiciliul minorului. Locuinţa la care se referă art. 1000 alin. (2) C. civ. este cea pe care legea o stabileşte pentru minor, chiar dacă în fapt minorul nu ar avea acea locuinţă, altfel spus locuinţa pe care minorul trebuie să o aibă potrivit legii (la părinţii săi sau, după caz, la unul dintre aceştia), şi nu locuinţa pe care minorul o are în fapt, a cărei stabilire a fost posibilă tocmai datorită lipsurilor în educaţia ori creşterea sa, imputabile părinţilor.

Astfel, în practica judiciară s-a decis că este îndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă chiar dacă minorul nu se afla, la momentul săvârşirii faptei ilicite, la locuinţa părinţilor săi, unde ar fi trebuit să se afle potrivit legii, ci, de exemplu: era fugit din casa părintească, fără voia părinţilor; se afla temporar – indiferent de perioadă – în vizită la rude sau la prieteni, în aceeaşi sau în altă localitate cu casa părintească; era internat în spital; era fugit dintr-o şcoală de muncă şi reeducare etc.
în cazul în care părinţii nu au locuinţă comună – ipoteză întâlnită atunci când părinţii sunt despărţiţi în fapt, sunt în cursul procesului de divorţ, sunt divorţaţi sau nu sunt căsătoriţi – funcţionează principiul dedus din dispoziţiile art. 43 şi art. 65 C. fam., potrivit căruia pentru fapta minorului va răspunde părintele căruia minorul i-a fost încredinţat, fie prin hotărâre judecătorească, fie, după caz, prin simpla învoială a părinţilor ori prin această învoială încuviinţată de instanţa de judecată.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 1000 alin. (2) C. civ. raportat la art. 998-999 C. civ.; aceste din urmă dispoziţii instituie condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, ce trebuie întrunite în persoana minorului pentru care sunt chemaţi să răspundă părinţii, şi de aceea ele completează prevederile speciale ale răspunderii reglementate de art. 1000 alin. (2) C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri-orice înscrisuri de natură să dovedească săvârşirea faptei ilicite de către copilul minor al pârâtului/pârâţilor, producerea prejudiciului şi cuantumul acestuia, precum şi raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, pentru că, din momentul în care reclamantul dovedeşte îndeplinirea acestor condiţii ale răspunderii privitoare la minor, celelalte condiţii, referitoare la părinţi – existenţa faptei ilicite a acestora constând în neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor care le reveneau privind supravegherea şi educaţia sau creşterea minorului, existenţa raportului de cauzalitate dintre această faptă ilicită a părinţilor şi comiterea de către minor a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi existenţa vinovăţiei părinţilor pentru neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor care le reveneau potrivit legii – sunt prezumate de lege până la proba contrarie.

De asemenea, se vor depune înscrisuri care să ateste îndeplinirea condiţiilor speciale ale răspunderii fundamentate pe art. 1000 alin. (2) C. civ., şi anume înscrisuri privind vârsta pe care o avea minorul la data săvârşirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi înscrisuri privind dovada comunităţii de locuinţă a minorului cu unul sau cu ambii săi părinţi;

b) interogatoriul pârâtului/pârâţilor -pe aspectul condiţiilor generale şi al celor speciale ale răspunderii părinţilor, aspect vizat şi de înscrisuri;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi cele vizate de interogatoriu şi de înscrisuri;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului -în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârâţi sau nu a putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în răspunderea institutorilor pentru fapat elevilor și a meșteșugarilor pentru fapta ucenicilor

de

Model de acțiune în răspunderea institutorilor pentru fapat elevilor și a meșteșugarilor pentru fapta ucenicilor

RĂSPUNDEREA INSTITUTORILOR PENTRU FAPTA ELEVILOR Şl A MEŞTEŞUGARILOR PENTRU FAPTA UCENICILOR

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului ce mi-a fost cauzat de elevul/ ucenicul aflat sub supravegherea sa.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1000 alin. (4) C. civ. raportat la art. 998-999 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se antrenează răspunderea institutorilor sau a meşteşugarilor pentru fapta culpabilă cauzatoare de prejudicii săvârşită de elevii, respectiv ucenicii aflaţi sub supravegherea acestora; astfel, fundamentul acestei răspunderi îl reprezintă îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor de supraveghere.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu prin fapta ilicită a unui elev/ucenic aflat sau care trebuia să se afle sub supravegherea unui institutor/meşteşugar.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârâţi) au institutorii (educatorul din învăţământul preşcolar, învăţătorul de la clasele primare, profesorul din învăţământul gimnazial, liceal ori profesional, pedagogii din internatele de elevi şi cei care îi supraveghează pe elevi în taberele şi coloniile de vacanţă) sau, după caz, meşteşugarii (în înţelesul de persoană fizică care are îndatorirea de a se preocupa de pregătirea şi supravegherea, în procesul formării profesionale, a ucenicului) în a căror supraveghere se afla sau trebuia să se afle elevul sau ucenicul căruia i se impută săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona, cu referire la persoana elevului/ucenicului, condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, decurgând din dispoziţiile art. 998-999 C. civ. – existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei elevului ori a ucenicului în săvârşirea faptei ilicite—şi cele speciale, decurgând din dispoziţiile art. 1000 alin. (4) C. civ. – pe de o parte autorul prejudiciului să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minor, iar pe de altă parte fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârşită în timp ce elevul ori ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea institutorului sau meşteşugarului, acest din urmă caz regăsindu-se în situaţia în care sustragerea elevului/ucenicului de sub supravegherea institutorului/meşteşugarului este imputabilă acestora din urmă, întrucât ei au făcut posibilă sustragerea de sub supraveghere a elevului/ucenicului prin faptele lor omisive sau comisive, contrare îndatoririlor legale ce le reveneau (de exemplu prin întârzierea sau neprezentarea la ore). De asemenea, se va argumenta în fapt îndeplinirea tuturor acestor condiţii.

Privitor la condiţiile speciale ale acestui tip de răspundere, se va arăta îndeplinirea lor prin indicarea calităţii de elev sau ucenic a autorului prejudiciului şi a vârstei acestuia, precum şi a orarului după care se desfăşura procesul de instruire la care era înscris elevul sau ucenicul-autor al faptei cauzatoare de prejudicii, pentru a atesta că săvârşirea faptei ilicite s-a comis de acesta în timpul în care se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea pârâtului.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 1000 alin. (4) C. civ. raportat la art. 998-999 C. civ.; aceste din urmă dispoziţii instituie condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, ce trebuie întrunite în persoana elevului/ucenicului, şi de aceea ele completează prevederile speciale ale răspunderii reglementate de art. 1000 alin. (4) C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură să dovedească săvârşirea faptei ilicite de către cel ce se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea pârâtului, producerea prejudiciului şi cuantumul acestuia, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, eventual a vinovăţiei elevului/ucenicului, pentru că, din momentul în care reclamantul dovedeşte îndeplinirea acestor condiţii ale răspunderii privitoare la elevul/ucenicul-autor al faptei ilicite, celelalte condiţii referitoare la institutorul/ meşteşugarul chemat în judecată (existenţa faptei ilicite a acestora constând în lipsa ori insuficienta supraveghere, existenţa raportului de cauzalitate între această faptă şi cauzarea prejudiciului, vinovăţia institutorului/meşteşugarului) sunt prezu-mate de lege până la proba contrarie.

De asemenea, se vor depune înscrisuri care să ateste vârsta şi calitatea de elev sau ucenic a autorului faptei cauzatoare de prejudicii de la momentul săvârşirii faptei ilicite, precum şi orarul de instruire al acestuia, pentru a dovedi că fapta ilicită a fost săvârşită în timpul în care elevul/ucenicul se afla ori trebuia să se afle sub supravegherea pârâtului;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul condiţiilor generale şi speciale ale răspunderii institutorilor şi meşteşugarilor, aspect vizat şi de înscrisuri;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi cele vizate de interogatoriu şi înscrisuri.

d) expertiză de evaluare a prejudiciului -în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau nu a putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor

de

Model de acțiune în răspunderea comitenților pentru fapta prepușilor

RĂSPUNDEREA COMITENŢILOR PENTRU FAPTA PREPUŞILOR

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului ce mi-a fost cauzat de prepusul său, în funcţiile pe care i le-a încredinţat.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ. raportat la art. 998-999 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care este antrenată răspunderea comitenţilor pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârşită de către prepuşii acestora, răspundere fundamentată pe ideea de garanţie prevăzută de lege în sarcina comitentului.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu prin fapta ilicită a prepusului unei alte persoane.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are comitentul, adică persoana fizică sau juridică în interesul căreia îşi desfăşoară activitatea cel căruia i se impută săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (prepusul) şi care, Ia momentul săvârşirii acestei fapte, avea autoritatea de a da instrucţiuni şi directive autorului faptei ilicite ce îndeplinea atribuţiile încredinţate, de a-i supraveghea, îndruma şi controla activitatea desfăşurată în exercitarea acestor atribuţii.

Raportul de subordonare între pârât şi autorul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii este definitoriu pentru angajarea răspunderii reglementate de art. 1000 alin. (3) C. civ. şi el poate rezulta dintr-un contract de muncă sau din calitatea de membru al unei organizaţii cooperatiste, în aceste două cazuri operând o prezumţie puternică privind existenţa raportului de prepuşenie (de subordonare), prezumţie care este însă relativă, ceea ce înseamnă că poate fi înlăturată prin dovedirea, de către partea interesată, că o altă persoană, fizică sau juridică, exercita, la momentul săvârşirii faptei ilicite, autoritatea ce caracterizează calitatea de comitent. Raportul de prepuşenie poate să existe şi în afara existenţei unui contract prealabil între comitent şi prepus, caz în care revine victimei prejudiciului, adică reclamantului, sarcina de a face dovada directă a faptelor din care decurge acest raport.)

Astfel, în practica judiciară se admite că au calitatea de prepuşi ai unităţii sanitare – ce poate fi chemată în judecată în calitate de comitent – infirmierii pentru prejudiciile pe care ei le cauzează prin executarea necorespunzătoare sau neexecutarea îndatoririlor ce le revin, precum şi medicii, dar aceştia numai pentru prejudiciile produse prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, altele decât cele privind acordarea asistenţei medicale (pentru care medicul nu este prepus al unităţii sanitare unde este angajat, ci răspunde singur pe temeiul art. 998-999 C. civ.), care sunt stabilite prin regulamente sanitare, independent de natura tratamentului prescris, cum ar fi efectuarea vizitelor şi contravizitelor, respectarea programului de gărzi etc.

De asemenea, s-a decis că între militarul în termen şi unitatea militară ori între el şi stat nu se constituie un raport de prepuşenie, deoarece de specificul acestui raport ţine acordul de voinţă dintre comitent şi prepus şi îndeplinirea de către prepus a unei funcţii în interesul comitentului, ceea ce nu este cazul militarului în termen, întrucât acesta nu îşi îndeplineşte serviciul militar în temeiul unui acord cu unitatea militară şi în interesul acesteia, ci în temeiul unui obligaţii constituţionale, ce revine fiecărui cetăţean.

Totuşi, în cazul în care militarului în termen i se încredinţează o atribuţie care excede îndatoririle ce ţin de îndeplinirea serviciului militar, cel ce i-a încredinţat în interesul său o asemenea atribuţie dobândeşte calitatea de comitent şi poate fi chemat în judecată de victima prejudiciului pe temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ. (de exemplu dobândeşte calitatea de comitent ofiţerul care i-a dat sarcina militarului în termen să-i conducă autoturismul proprietate personală în interes propriu şi care cu această ocazie săvârşeşte un accident de circulaţie, cauzator de prejudicii).
[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona, cu referire la persoana prepusului, condiţiile generalel ale răspunderii civile delictuale decurgând din dispoziţiile art. 998-999 C. civ. – existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei prepusului în comiterea faptei ilicite – şi cele speciale decurgând din dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ. – existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei ilicite de către prepus în funcţiile ce i-au fost încredinţate. De asemenea, se va argumenta în fapt îndeplinirea tuturor acestor condiţii.

Privitor la condiţiile speciale ale acestui tip de răspundere, se va arăta îndeplinirea lor prin indicarea împrejurărilor de fapt din care rezultă existenţa raportului de prepuşenie între pârât (comitent) şi cel pentru care acesta a fost chemat să răspundă (prepus), precum şi a împrejurărilor privind înscrierea faptei ilicite săvârşite de prepus fie în limitele normale ale funcţiei ce i-a fost încredinţată de pârâtul-comitent, corespunzătoare scopului în vederea căruia i-a fost conferită această funcţie, fie în limitele exerciţiului abuziv al acestei funcţii, cu condiţia însă ca între acest exerciţiu şi funcţie să existe dacă nu o legătură de cauzalitate, cel puţin o corelaţie necesară (şi nu o simplă corelaţie ocazională), iar fapta ilicită să fi fost săvârşită în interesul comitentului sau să existe cel puţin aparenţa că ea este săvârşită în interesul comitentului.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 1000 alin. (3) C. civ. raportat la art. 998-999 C. civ.; aceste din urmă dispoziţii instituie condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, ce trebuie întrunite în persoana prepusului, şi de aceea ele completează prevederile speciale ale răspunderii reglementate de art. 1000 alin. (3) C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură a dovedi existenţa raportului de prepuşenie între autorul faptei ilicite şi pârâtul chemat să răspundă pentru el în calitate de comitent (cum ar fi un contract de muncă, actele de constituire a unei organizaţii cooperatiste din care rezultă şi membrii acesteia etc.), a funcţiilor încredinţate prepusului de către pârât (de exemplu organigrama unităţii la care este angajat pârâtul şi statul de funcţii din care rezultă postul ocupat de prepus şi funcţiile corespunzătoare acestuia etc.), precum şi îndeplinirea, în persoana prepusului, a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999 C. civ.;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul condiţiilor generale şi speciale ale răspunderii comitenţilor pentru faptele prepuşilor, aspect vizat şi de înscrisuri;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi cele vizate de interogatoriu şi înscrisuri;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului -în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau nu a putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

de

Model de acțiune în răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului ce mi-a fost cauzat de animalul aflat în paza juridică a pârâtului.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1001 C. civ. sau, după caz, art. 1001 C. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 103/1996.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se angajează răspunderea persoanei care are paza juridică a animalului pentru prejudiciul cauzat de acesta, răspundere fundamentată pe ideea unei prezumţii de culpă în supraveghere, de vinovăţie în exercitarea pazei juridice.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu de către un animal aflat în paza juridică a altei persoane.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are acea persoană în a cărei pază juridică se afla animalul prin a cărui faptă se pretinde cauzarea unui prejudiciu de către reclamant.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona şi argumenta în fapt condiţiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale, şi anume:

a) existenţa unui prejudiciu cauzat reclamantului de către un animal, constând, de exemplu, în distrugerea unei recolte sau a altui bun al reclamantului, precum şi cuantificarea bănească a acestui prejudiciu. Intră sub incidenţa prevederilor art. 1001 C. civ. animalele care sunt apropriate într-o formă oarecare şi care pot fi efectiv supravegheate, şi anume animalele domestice, animalele sălbatice captive din grădini zoologice, circuri etc., precum şi animalele sălbatice din rezervaţiile ori din parcurile de vânătoare închise, dacă prejudiciul s-a produs în incinta rezervaţiei sau parcului;

b) faptul că la data cauzării prejudiciului animalul se afla în paza juridică a pârâtului, adică acesta avea, la data producerii prejudiciului, prerogativa de comandă, de direcţie şi de supraveghere asupra animalului. Numai paza juridică a animalului atrage aplicarea prevederilor art. 1001 C. civ., cel care are paza materială putând răspunde pentru fapta proprie, în condiţiile art. 998-999 C. civ.)

Paza juridică nu se confundă cu paza materială a animalului (deşi de cele mai multe ori ele coexistă) pe care o au, de exemplu, îngrijitorul animalului, cel care duce animalele la păşunat, zootehnicianul, depozitarul animalului etc., deoarece aceştia din urmă, spre deosebire de paznicii juridici, nu au dreptul de a se folosi, pentru propriul lor interes, de animalul încredinţat.

Paza juridică a animalului revine persoanei care avea dreptul de a se folosi de animal la momentul producerii prejudiciului, respectiv proprietarului animalului, sau, după caz, persoanei căreia proprietarul i-a transmis folosinţa animalului, de exemplu pe temeiul unui drept de uzufruct, al unui contract de locaţiune, al unui contract de comodat etc. De menţionat că, atunci când nu se cunoaşte cine era persoana care se folosea de animal, răspunderea pentru fapta acestuia revine proprietarului, cu privire la care se prezumă paza juridică până la proba contrarie.
De menţionat şi că reclamantul, în cazul prejudiciilor cauzate de animale, are drept de opţiune între angajarea răspunderii paznicului juridic al animalului pe temeiul art. 1001 C.civ. sau a răspunderii paznicului material al animalului pe temeiul art. 998-999 C. civ.; de asemenea, atunci când cel care are paza materială este angajatul unei alte persoane, victima prejudiciului se poate îndrepta şi împotriva comitentului pentru fapta prepusului, de data aceasta în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 1001 C. civ.; pe lângă această normă cadru există şi o dispoziţie specială privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele din fondul cinegetic, respectiv art. 14 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, astfel că, atunci când prin acţiune se pretinde cauzarea prejudiciului de către un astfel de animal, temeiul de drept ce se va indica va fi art. 1001 C. civ. raportat la art. 14 din Legea nr. 103/1996, republicată.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură a dovedi îndeplinirea condiţiilor răspunderii reglementate de art. 1001 C. civ. în acest sens se pot administra, de exemplu, procesul-verbal de constatare a pagubei (dacă un astfel de proces-verbal a fost încheiat) pentru a se dovedi că s-a cauzat un prejudiciu de către animal, actul juridic care atestă dreptul de folosinţă, în interes propriu, al pârâtului cu privire la animalul ce a cauzat prejudiciul reclamat prin acţiune (cum ar fi un contract de vânzare-cumpărare reprezentând titlu de proprietate al pârâtului asupra animalului sau un contract de locaţiune, de comodat etc. încheiat între proprietarul animalului şi pârât etc.), precum şi orice alte înscrisuri care atestă cuantumul prejudiciului suferit de reclamant;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul dovedirii pazei juridice a animalului, a existenţei şi cuantumului prejudiciului reclamat prin acţiune;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi cele vizate de interogatoriu şi înscrisuri;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului -în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau nu a putut fi dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în răspunderea pentru ruina edificiului

de

Model de acțiune în răspunderea pentru ruina edificiului

RĂSPUNDEREA PENTRU RUINA EDIFICIULUI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului ce mi-a fost cauzat prin ruina edificiului pârâtului.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1002 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se antrenează răspunderea proprietarului (sau, după caz, superficiarului) edificiului prin a cărui ruină s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane, răspundere fundamentată pe o prezumţie absolută de culpă a acestuia.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu prin ruina edificiului altei persoane.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are proprietarul sau, după caz, superficiarul edificiului prin a cărui ruină s-a cauzat un prejudiciu altei persoane.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona şi argumenta în fapt condiţiile răspunderii pentru ruina edificiului, prin indicarea:

a) prejudiciului suferit de reclamant, constând, de exemplu, în distrugerea sau degradarea unui lucru, în vătămarea stării lui de sănătate etc.;

b) existenţei raportului de cauzalitate dintre ruina edificiului şi prejudiciu, în sensul că prejudiciul reclamat a fost cauzat prin ruina unui edificiu, adică prin dărâmarea completă sau prin dezagregarea materialului dintr-o casă, gard încorporat solului, baraj, pod, canal, pivniţă sau altă asemenea construcţie subterană;

c) faptului că ruina edificiului a fost involuntară şi s-a datorat lipsei de întreţinere (în care este asimilată şi vechimea edificiului) ori unui viciu de construcţie.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 1002 C. civ.

De menţionat că răspunderea întemeiată pe art. 1002 C. civ. este o răspundere specială în raport cu răspunderea întemeiată pe art. 1000 alin. (1) C. civ., astfel că reclamantul nu are drept de opţiune între cele două temeiuri de drept dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1002 C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură a dovedi îndeplinirea condiţiilor răspunderii pentru ruina edificiului, cum ar fi, de exemplu, procesul-verbal de constatare a pagubei (dacă un asemenea act s-a încheiat) spre a dovedi producerea pagubei şi cauzele acesteia, titlul de proprietate al pârâtului asupra edificiului prin a cărui ruinare s-a cauzat prejudiciul reclamat prin acţiune, precum şi orice alte înscrisuri care atestă cuantumul prejudiciului suferit de reclamant;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul calităţii acestuia de proprietar al edificiului, al stării de întreţinere a edificiului la momentul la producerii prejudiciului şi al cuantumului prejudiciului;

c) martori – pe aspectul producerii prejudiciului, al cuantumului şi al cauzelor acestuia;

d) expertiza tehnică – pentru determinarea stării tehnice a edificiului la momentul la care s-a produs dărâmarea lui completă sau parţială, precum şi a cauzelor care au generat această dărâmare.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general

de

Model de acțiune în răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general

RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE LUCRURI ÎN GENERAL

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2] _ domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului ce mi-a fost cauzat de lucrul aflat în paza sa juridică.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1000 alin. (1) C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se antrenează răspunderea persoanei care are paza juridică a unui lucru pentru prejudiciul cauzat de acesta.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu de lucrul aflat în paza juridică a altei persoane.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana care are paza juridică a lucrului ce a cauzat prejudiciul reclamat, adică persoana – fizică sau juridică – care are, în mod independent, puterea, folosinţa, diriguirea, controlul şi supravegherea asupra lucrului, ceea ce nu presupune neapărat contactul nemijlocit cu lucrul.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona şi argumenta în fapt condiţiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general, prin indicarea:

a) prejudiciului suferit de reclamant, constând, de exemplu, în distrugerea sau degradarea unui lucru, vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a reclamantului etc.;

b) acţiunii lucrului ce a generat prejudiciul reclamat, constând, de exemplu, într-un accident de circulaţie cauzat în urma impactului direct al autoturismului cu victima sau în urma proiectării unei pietre din roata autovehiculului aflat în mişcare etc.

în ceea ce priveşte noţiunea de lucru, intră în domeniul de reglementare al art. 1000 alin. (1) C. civ. numai lucrurile neînsufleţite, mobile şi imobile, indiferent dacă acestea, prin natura lor, sunt sau nu potenţial periculoase şi indiferent dacă au sau nu un dinamism propriu ori dacă au produs prejudiciul fiind în mişcare sau aflându-se în staţionare. Astfel, instanţele judecătoreşti au aplicat răspunderea instituită prin art. 1000 alin. (1) C. civ. în cazuri foarte variate de cauzare de prejudicii prin: accidente de circulaţie, accidente legate de folosirea energiei electrice (de exemplu, prin ruperea unor fire electrice şi electrocutarea unor persoane ori animale), explozia unui cazan, explozia unei conducte de gaze naturale, spargerea unei conducte de apă, căderea într-o groapă de canal neacoperită, surparea unui mal, căderea unui arbore, căderea gheţii de pe acoperiş, căderea unei glastre cu flori aşezate pe pervazul unei ferestre ori într-un balcon etc.;

c) existenţei raportului de cauzalitate dintre acţiunea lucrului (şi nu acţiunea proprie a paznicului juridic al lucrului) şi prejudiciu, în sensul că prejudiciul reclamat este urmarea acţiunii lucrului aflat în paza juridică a pârâtului, cum se întâmplă, de exemplu, atunci când prejudiciul este urmarea accidentului de circulaţie provocat de autoturismul proprietatea pârâtului etc.;

d) calităţii pârâtului de paznic juridic al lucrului ce a cauzat prejudiciul, calitate ce rezultă din faptul că acesta are, în fapt, autoritatea, puterea de comandă, de direcţie asupra lucrului. Poate avea calitatea de paznic juridic proprietarul lucrului, în privinţa căruia operează o prezumţie relativă de pază juridică (chiar şi în cazul în care a pierdut lucrul, precum şi în caz de neuz al lucrului sau de abandonare voluntară a acestuia, până la preluarea lui de organele de stat îndreptăţite) sau, după caz, titularul unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (uzufruct, uz, abitaţie, superficie, servitute aparentă), titularul posesiei (adică cel ce exercită stăpânirea lucrului animo sibihabendi, bucurându-se de prezumţia de proprietate ca efect al posesiei), persoana căreia proprietarul i-a transmis paza juridică a lucrului în baza unui contract de închiriere, de comodat etc. ori persoana care şi-a însuşit lucrul în contra voinţei proprietarului, de pildă prin furt sau prin exercitarea abuzivă de către salariat a funcţiilor încredinţate de angajator etc.)

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 1000 alin. (1) C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură a dovedi îndeplinirea condiţiilor răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general, cum ar fi, de exemplu, procesul-verbal de constatare a accidentului auto (dacă prejudiciul este urmarea unui astfel de accident), spre a dovedi producerea prejudiciului, cauzele acestuia şi autorul lui, titlul în baza căruia pârâtul deţine lucrul prin a cărui acţiune s-a cauzat prejudiciul reclamat (care poate fi un contract de vânzare-cumpărare, de donaţie, de schimb, de închiriere, de comodat etc.), precum şi orice alte înscrisuri care dovedesc cuantumul prejudiciului;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul calităţii sale de paznic juridic al lucrului, al producerii prejudiciului şi al cuantumului acestuia;

c) martori – pe aspectul îndeplinirii condiţiilor răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general, care se constituie în fapte juridice, respectiv existenţa prejudiciului şi cuantumul acestuia, existenţa acţiunii lucrului, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi acţiunea lucrului şi a calităţii pârâtului de paznic juridic al lucrului atunci când această calitate se pretinde că se întemeiază pe exercitarea posesiunii lucrului;

d) expertiză de evaluare prejudiciului – atunci când cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau nu a fost probat prin celelalte mijloace de probă enunţate anterior.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în daune-interese moratorii / compensatorii

de

Model de acțiune în daune-interese moratorii / compensatorii

ACŢIUNEA ÎN DAUNE-INTERESE MORATORII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2a]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3a]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi obligarea pârâtului la

Plata de daune-interese moratorii (despăgubiri)

în valoare de_lei, reprezentând echivalentul prejudiciului pe

care mi l-a cauzat prin executarea cu întârziere a obligaţiei contractuale asumate de acesta.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1073 coroborat cu art. 1082 şi art. 1084-1086 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

ACŢIUNEA ÎN DAUNE-INTERESE COMPENSATORII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2b]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3b]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi obligarea pârâtului la

Plata de daune-interese compensatorii

în sumă de_lei, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care mi l-a cauzat prin neexecutarea (totală sau parţială) obligaţiei contractuale asumate de acesta.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1073 coroborat cu art._

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Comentariu

[1] Natura juridică. Răspunderea civilă contractuală este o formă a răspunderii derogatorie de la dreptul comun, dat de răspunderea civilă delictuală, care este angajată în cazul neexecutării sau a executării necorespunzătoare a unui contract de către una din părţile contractante.

Atât acţiunea privind plata de daune-interese moratorii, cât şi cea privind plata de daune-interese compensatorii sunt acţiuni personale prin care se urmăreşte recuperarea echivalentului prejudiciului încercat de una dintre părţile contractante ca urmare executării cu întârziere a obligaţiei celeilalte părţi din contract (daune-interese moratorii) sau, după caz, ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a obligaţiei de către cealaltă parte (daune-interese compensatorii).

[2] Calitate procesuală activă (reclamant).

2a. Are partea contractantă care pretinde despăgubiri pentru executarea cu întârziere a obligaţiei asumate de cocontractantul său.

2b. Are partea contractantă care pretinde despăgubiri pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei asumate de cocontractantul său.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât).

3a. Are cocontractantul căruia i se impută executarea cu întârziere a obligaţiei asumate prin contract.

3b. Are cocontractantul căruia i se impută neexecutarea totală sau parţială a unei obligaţii asumate.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona contractul ce constituie cauza obligaţiei pârâtului, precum şi condiţiile răspunderii civile contractuale, respectiv:

a) săvârşirea unei fapte ilicite de către pârât, constând în executarea cu întârziere, respectiv neexecutarea obligaţiei asumate de el prin contract;

b) producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, adică a unei pagube ce se poate cuantifica băneşte;

Evaluarea prejudiciului se poate face pe cale judecătorească (evaluarea judiciară), prin lege (evaluarea legală) sau prin convenţia părţilor (evaluarea convenţională).

• evaluarea judiciară are la bază principiile consacrate de art. 1084-1086 C. civ., respectiv: principiul după care prejudiciul trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens), cât şi câştigul nerealizat de creditor Qucrum cessans); principiul că debitorul va fi ţinut să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, cu excepţia cazului în care vina debitorului în neexecutarea obligaţiei contractuale îmbracă forma intenţiei, când debitorul este ţinut să răspundă şi pentru prejudiciul imprevizibil la momentul încheierii contractului; principiul potrivit căruia, în toate cazurile, este reparabil numai prejudiciul direct, aflat în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului, nu şi prejudiciul indirect;
• evaluarea legală există în cazul obligaţiilor având ca obiect o sumă de bani, când, potrivit art. 1088 C. civ., debitorul poate fi obligat la plata de daune moratorii (pentru întârziere) care nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, fidejusiune şi societate, dobândă datorată din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept, de exemplu în materia contractului de mandat (art. 1550 C. civ.);

• evaluarea convenţională – părţile pot conveni asupra cuantumului despăgubirilor datorate de debitor fie după producerea prejudiciului, fie înainte de producerea prejudiciului, prin inserarea unei clauze exprese în contract (clauză penală).

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul pretins de reclamant, în sensul că fapta ilicită săvârşită de pârât este cauza prejudiciului pretins de reclamant, altfel spus ea a determinat producerea acelui prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei pârâtului în săvârşirea faptei ilicite, sub forma intenţiei sau a culpei, pârâtul urmând a răspunde pentru culpa cea mai uşoară;

e) punerea în întârziere a debitorului în una din formele prevăzute de lege: notificarea prin intermediul executorilor judecătoreşti [art. 1079 alin. (1) C. civ.] sau cererea de chemare în judecată a debitorului prin care s-a cerut executarea obligaţiei de către pârât.

Condiţia punerii în întârziere nu se cere în situaţia în care debitorul este de drept în întârziere, respectiv: în cazurile expres prevăzute de lege [art. 1079 alin. (2) pct. 1 C. civ.] ca, de exemplu, în materia vânzării de produse şi lucruri mobile (art. 1370 C. civ.); când părţile au convenit expres că debitorul este de drept în întârziere Ia împlinirea termenului la care trebuia să-şi execute obligaţia, fără îndeplinirea vreunei formalităţi [art. 1079 alin. (2) pct. 2 C. civ.]; când obligaţia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să treacă fără a-şi executa obligaţia [art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ.]; în cazul obligaţiilor continue, cum sunt cele având ca obiect furnizarea energiei electrice, a apei sau aceea de întreţinere a unui anumit bun; în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face (art. 1078 C. civ.);

0 inexistenţa unei clauze de neresponsabilitate. Părţile contractante pot conveni (înainte de producerea prejudiciului în patrimoniul creditorului) asupra modificării consecinţelor executării cu întârziere, respectiv neexecutării obligaţiei debitorului, în sensul agravării, înlăturării sau restrângerii răspunderii debitorului, iar în cazul în care au convenit asupra înlăturării răspunderii debitorului creditorul nu mai poate obţine repararea prejudiciului datorat pentru executarea cu întârziere, respectiv neexecutarea obligaţiei debitorului. Cu toate acestea, convenţiile de neresponsabilitate sunt valabile numai în cazul în care vina debitorului îmbracă una din formele culpei (neglijenţa sau imprudenţa), nu şi forma intenţiei.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 1073-1090 C. civ.
[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu trebuie înfăţişat contractul a cărui întârziere în executare se pretinde, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul datei executării obligaţiei asumate faţă de reclamant, al producerii prejudiciului şi al cuantumului acestuia, al vinovăţiei sale în executarea cu întârziere a obligaţiei şi al punerii sale în întârziere;

c) martori – pe aceleaşi aspecte vizate şi de interogatoriu, mai puţin cuantumul prejudiciului dacă părţile au prevăzut în contractul lor o clauză penală, adică au determinat anticipat, prin acordul lor de voinţă, întinderea prejudiciului şi cuantumul daunelor ce-1 vor acoperi41;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului – în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior; expertiza de evaluare a prejudiciului nu se impune atunci când părţile au inserat în contract o clauză penală, prin care au evaluat anticipat, prin voinţa lor, cuantumul prejudiciului în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare61.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de Ia domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art.5 C. proc. civ., sau cea de la locul executării contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ.(competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea despăgubirilor pretinse este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune confesorie pentru apărarea unei servituți

de

Model de acțiune confesorie pentru apărarea unei servituți

ACŢIUNE CONFESORIE PENTRU APĂRAREA UNEI SERVITUŢI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului_[4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 576 C civ. coroborat cu art._

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 183.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune reală, petitorie, un mijloc de apărare a dreptului de servitute de către titularul său.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are cel ce pretinde că este titularul dreptului de servitute încălcat.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are subiectul pasiv al dreptului de servitute, căruia i se impută încălcarea acestui drept.

[4] Obiectul acţiunii. Se va menţiona, în funcţie de servitutea care se pretinde a fi încălcată, ce se urmăreşte în fapt prin cererea introdusă. De exemplu, reclamantul poate solicita ca pârâtul să îi permită accesul pe terenul său la calea publică sau, după caz, obligarea pârâtului să taie pomii şi celelalte plantaţii aflate la o distanţă mai mică decât cea legală faţă de hotarul despărţitor; să desfiinţeze construcţiile edificate cu nerespectarea distanţei legale faţă de zidul casei reclamantului; să desfiinţeze ferestrele de vedere deschise spre proprietatea reclamantului cu încălcarea distanţei prevăzute de lege; să facă streaşină casei sale, pentru a împiedica scurgerea apelor naturale pe terenul proprietatea reclamantului; să desfiinţeze lucrările care împiedică scurgerea naturală a apelor pe terenul reclamantului; să permită reclamantului să ia apă de la izvorul aflat pe terenul său; să permită reclamantului să efectueze lucrările de întreţinere a drumului de trecere situat pe terenul său etc.

[5] Motivele de fapt ale acţiunii diferă în funcţie de obiectul concret al acesteia, respectiv de servitutea ce se pretinde a fi încălcată. De exemplu, dacă se invocă nesocotirea servituţii de trecere se vor menţiona:

a) calitatea reclamantului de proprietar al fondului dominant şi titlul pe care se întemeiază această calitate, care poate fi orice act de dobândire a proprietăţii;

b) faptul că proprietatea reclamantului este un loc înfundat, care nu are acces la calea publică;

c) calitatea pârâtului de proprietar al fondului aservit, adică al fondului asupra căruia apasă sarcina servituţii, în sensul că acesta este singurul loc prin care se poate asigura proprietarului învecinat accesul la calea publică;

d) opoziţia manifestată de pârât la folosirea fondului său de către reclamant în scopul de a avea acces la calea publică.

[6] Temeiul de drept îl reprezintă art. 576 C. civ., norma cadru în materie de servitute, care se întregeşte cu dispoziţiile speciale ce reglementează servitutea a cărei încălcare se invocă prin acţiune. De exemplu, dacă se invocă servitutea de trecere, temeiul de drept se întregeşte cu dispoziţiile art. 616-619 C. civ., dacă se invocă servitutea de vedere temeiul de drept se întregeşte cu dispoziţiile art. 611-614 C. civ. etc.
[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu titlul de proprietate al reclamantului şi orice alt înscris de natură să dovedească încălcarea servituţii de către pârât, cum ar fi titlul de proprietate sau alt titlu care să probeze calitatea de proprietar sau de alt titular al unui drept real a pârâtului;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul calităţii sale de proprietar al fondului aservit, al existenţei servituţii şi al poziţiei sale faţă de exercitarea dreptului de servitute de către reclamant;

c) martori – pe aspectul existenţei servituţii şi al nerespectării ei de către titularul fondului aservit;

d) expertiză tehnică – dacă mai este cazul după administrarea probelor anterioare – pe aspectul existenţei servituţii şi al sarcinilor pe care aceasta le impune titularului fondului aservit.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară se calculează conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar e în valoare de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la locul situării fondului aservit, potrivit art. 13 C. proc. civ. (competenţă teritorială absolută);

b) material – instanţa competentă este judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Model de acțiune în revocarea legatelor pentru neîndeplinirea sarcinii

de

Model de acțiune în revocarea legatelor pentru neîndeplinirea sarcinii

ACŢIUNE ÎN REVOCAREA LEGATELOR PENTRU NEÎNDEPLINIREA SARCINII
Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Revocarea legatului

instituit la data de_de către_, în favoarea_, pentru neexecutarea sarcinii.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [5]: Invoc aplicarea dispoziţiilor art. 930 C. civ. coroborat cu art. 830 C. civ.

Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei

judiciare de timbru în cuantum de 73.000 lei, precum şi timbrul judiciar în valoare de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se urmăreşte readucerea în patrimoniul succesoral a bunului care a făcut obiectul legatului cu sarcină.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) au persoanele care, în caz de admitere a acţiunii, vor beneficia de efectele revocării, respectiv moştenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal, chiar şi cei cu titlu particular dacă pot justifica un interes în revocarea legatului, precum şi creditorii acestora, pe calea acţiunii oblice, în cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ, acesta nu are interes să solicite revocarea decât dacă are şi calitatea de succesibil al defunctului şi revocarea îi profită.

Moştenitorii trebuie să fi acceptat succesiunea, în caz contrar acţiunea va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are legatarul care trebuia să execute sarcina instituită de către testator. O condiţie esenţială este aceea ca legatarul să fi acceptat legatul, în caz contrar legatul fiind caduc, potrivit dispoziţiilor art. 928 C. civ.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea de moştenitor legal sau testamentar a reclamantului, precum şi interesul acestuia în revocarea legatului. Astfel, reclamantul va indica în cerere data deschiderii succesiunii şi ultimul domiciliu al autorului (pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei), va arăta cine şi în ce calitate vine la moştenire (pentru a-şi justifica titlul de moştenitor) şi, de asemenea, îşi va demonstra interesul în formularea acţiunii, în sensul că va trebui să arate în ce mod îi profită revocarea legatului cu sarcină.

b) calitatea de moştenitor acceptant a pârâtului, beneficiar al legatului;

c) neîndeplinirea culpabilă a sarcinii impusă de testator;

d) faptul că neîndeplinirea sarcinii este suficient de gravă pentru a atrage revocarea legatului.
[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 930 C. civ. coroborat cu art. 830 C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – copia testamentului, certificate de moştenitor sau legatar sau, în caz contrar, certificatul de deces al autorului şi acte de stare civilă;

b) interogatoriul pârâtului – pentru dovedirea neexecutării sarcinii;

c) martori – pe aceleaşi aspect ca şi interogatoriul.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară se stabilește conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013., iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 14 pct. 2 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria sau tribunalul, după cum obiectul pricinii este de până la un miliard de lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C proc. civ.

Aceasta cerere poate fi formulată atât pe cale principală, cât şi pe cale incidentală, în cadrul partajului succesoral.

Model de acțiune în revocarea legatelor pentru ingratitudine

de

Model de acțiune în revocarea legatelor pentru ingratitudine

ACŢIUNE ÎN REVOCAREA LEGATELOR PENTRU INGRATITUDINE
Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2] domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Revocarea legatului

instituit la data de_de către_, în favoarea_,

pentru ingratitudine.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art._

Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei

judiciare de timbru în cuantum de 73.000 lei, precum şi timbrul judiciar , în valoare de 3.000 lei. [7]

Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]
Comentariu

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se urmăreşte readucerea în patrimoniul succesoral a bunului care a făcut obiectul legatului.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) să promoveze cererea au moştenitorii legali, indiferent că sunt sau nu rezervatari, legatarii universali sau cu titlu universal, chiar şi cei cu titlu particular, atunci când justifică un interes, precum şi creditorii lor pe calea acţiunii oblice, prevăzută de art. 974 C. civ. Moştenitorii trebuie să fi acceptat succesiunea, în caz contrar acţiunea va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are beneficiarul legatului care a săvârşit una dintre faptele prevăzute de Codul civil drept temei pentru revocare, respectiv: atentat la viaţa testatorului; delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa lui; sau, după moartea testatorului, injurie gravă adusă memoriei lui. Alături de beneficiarul legatului vor fi chemaţi şi ceilalţi moştenitori legali sau testamentari (universali şi cu titlu universal), întrucât în cazul revocării şi aceştia vor beneficia de readucerea bunului ce a făcut obiectul legatului la masa succesorală.

[4] Motivele acţiunii. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de moştenitor acceptant. Se va indica data deschiderii succesiunii, ultimul domiciliu al defunctului(pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei), precum şi modalitatea de acceptare a succesiunii. De asemenea, se va menţiona gradul de rudenie al reclamantului cu autorul sau calitatea sa de legatar, pentru a justifica titlul de moştenitor;

b) calitatea de moştenitor acceptant a pârâtului, beneficiar al legatului. Beneficiarul legatului trebuie să fi acceptat succesiunea, în caz contrar, legatul fiind caduc, potrivit dispoziţiilor art. 928 C. civ.

c) motivul de revocare – cazurile în care legatarul săvârşeşte în mod culpabil o faptă dintre cele prevăzute de lege drept temei de revocare pentru ingratitudine:

[5] Temeiul de drept îl constituie, după caz, dispoziţiile art. 930 coroborat cu pct. 1 sau 2 din art. 831 ori dispoziţiile art. 931 C. civ. Astfel:

a) pentru fapte săvârşite în timpul vieţii testatorului, în raport de dispoziţiile art. 930 coroborat cu art. 830 pct. 1 si 2 C. civ., acţiunea poate fi formulată:

– pentru atentat la viaţa testatorului;

– pentru delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa lui.

b) pentru fapte săvârşite după moartea testatorului, potrivit art. 931 C. civ., acţiunea poate fi promovată pentru injurie gravă adusă memoriei acestuia.

Aceste cauze de revocare urmează, în principiu, regimul juridic al revocării donaţiilor pentru ingratitudine.

[6] Probe.

a) înscrisuri – copia testamentului, certificate de moştenitor şi de legatar sau certificatul de deces şi acte de stare civilă ale părţilor pentru a dovedi vocaţia succesorală, acte ce probează modalitatea de acceptare a moştenirii, documente ce probează săvârşirea uneia din faptele ce constituie acte de ingratitudine (respectiv hotărâri judecătoreşti, dacă există);

b) interogatoriul pârâtului – pentru dovedirea faptelor personale săvârşite de pârât ce pot constitui motive de revocare pentru ingratitudine, de pildă injurie gravă în timpul vieţii testatorului sau adusă memoriei acestuia;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi interogatoriul.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se stabielște conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 14 pct. 2 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria sau tribunalul, după cum obiectul pricinii este de până la un miliard de lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Această cerere poate fi formulată pe cale principală, dar şi pe cale incidentală în cadrul partajului succesoral.

Model de acțiune în reducțiunea liberalităților excesive

de

Model de acțiune în reducțiunea liberalităților excesive

ACŢIUNE ÎN REDUCŢIUNEA LIBERALITĂŢILOR EXCESIVE
Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Reducerea donaţiilor/legatelor

efectuate de autorul_în favoarea pârâtului, până la limita cotităţii disponibile.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [5]: Invoc dispoziţiile art. 847 C. civ.

Probe [6]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei de

timbru judiciar în cuantum de lei, precum şi timbrul judiciar în

valoare de lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Prin acţiunea în reducţiune se urmăreşte reducerea liberalităţilor care depăşesc rezerva succesorală şi, în consecinţă, lipsirea acestora de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei, fără a atrage nulitatea lor. Reducţiunea liberalităţilor excesive nu operează de drept, ea trebuind să fie invocată de partea interesată.
în concluzie, acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive este o acţiune personală, cu caracter patrimonial şi divizibilă, în sensul că poate fi promovată numai în limitele cotei de rezervă cuvenite reclamantului. Efectul admiterii acţiunii constă în întregirea rezervei cu partea redusă din Iiberalitatea efectuată de testator/donator.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant). Pot formula acţiunea moştenitorii rezervatari, succesorii universali sau cu titlu universal ai moştenitorilor rezervatari, precum şi creditorii moştenitorilor rezervatari (pe calea acţiunii oblice). Nu pot cere reducţiunea creditorii defunctului şi nici legatarii sau donatarii, întrucât reducţiunea operează împotriva acestora. Este necesar ca reclamantul să fi acceptat moştenirea, în caz contrar neputând invoca afectarea rezervei prin liberalităţile făcute de defunct.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) au persoanele beneficiare ale donaţiei sau legatelor a căror reducţiune se cere.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de moştenitor rezervatar. Reclamantul va trebui să indice instanţei data deschiderii succesiunii, ultimul domiciliu al autorului (pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei), precum şi cine sunt moştenitorii rezervatari şi dacă au acceptat moştenirea;

b) calitatea pârâtului de beneficiar al liberalităţii. Se va menţiona care sunt liberalităţile făcute de autor, când au fost efectuate, cine sunt beneficiarii acestora şi ce formă au îmbrăcat (legat sau donaţie);

c) faptul că liberalităţile depăşesc rezerva succesorală a moştenitorilor rezervatari. Reclamantul va trebui să arate în ce măsură rezerva sa succesorală a fost afectată de Iiberalitatea a cărei reducţiune se cere, indicând valoarea bunurilor şi modalitatea de calcul ce a dus la stabilirea încălcării rezervei;

d) liberalităţile ce urmează să fie reduse, în funcţie de regula aplicată în materia reducţiunii, având ca temei dispoziţiile art. 850 şi art. 852 C. civ. Astfel, legatele vor fi reduse înaintea donaţiilor, iar legatele vor fi reduse toate o dată şi proporţional. Potrivit dispoziţiilor art. 850 alin. (2), donaţiile se reduc în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă;

e) modalitatea de aducere la masa succesorală a bunului (în natură sau în echivalent). De regulă, ca efect al reducţiunii, bunurile vor întregi rezerva în natură, restituirea prin echivalent (ca excepţie de la această regulă) intervenind în următoarele cazuri: dacă donatarul a înstrăinat sau a grevat cu drepturi reale bunul înainte de deschiderea moştenirii (art. 855 C. civ.); dacă donaţia supusă reducţiunii s-a făcut (cu scutire de raport) unui moştenitor rezervatar, acesta putând păstra în contul rezervei sale partea care depăşeşte cotitatea disponibilă; dacă donaţia are ca obiect un bun imobil, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea imobilului [art. 770 alin. (2) C. civ.]; dacă bunul donat a pierit din culpa donatarului.
[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 847 C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – certificatul de moştenitor, dacă acesta a fost emis, în caz contrar depunându-se certificatul de deces al autorului şi acte de stare civilă; înscrisul ce atestă efectuarea liberalităţii, respectiv testamentul sau contractul de donaţie; înscrisuri care atestă acceptarea succesiunii de către reclamant; acte privind valoarea bunurilor;

b) interogatoriu pârâtului – pe aspecte privind acceptarea tacită a succesiunii, existenţa darurilor manuale etc.;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi interogatoriul.

[7] Timbrajul. Fiind o acţiune cu caracter patrimonial, taxa judiciară de timbru se stabileşte la valoare, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar se va stabili potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 14 pct. 2 C. proc. civ.;

b) material – competenţa revine judecătoriei sau tribunalului, după cum valoarea obiectului pricinii61 este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. şi ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Această cerere poate fi formulată pe cale principală, dar şi pe cale incidentală în cadrul partajului succesoral. Acţiunea poate fi formulată de reclamant, în cuprinsul cererii de partaj, figurând ca un capăt de cerere distinct, dar poate fi formulată şi de către pârât pe calea cererii reconvenţionale.

De asemenea, reducţiunea poate fi invocată şi pe cale de excepţie de către moştenitorul rezervatar care deţine bunul ce face obiectul liberalităţii, în acţiunea de predare a legatului formulată de beneficiarul liberalităţii.

MODEL DE ACŢIUNE ÎN REPARAREA PAGUBEI CAUZATE PRIN ERORI JUDICIARE

de

MODEL DE ACŢIUNE ÎN REPARAREA PAGUBEI CAUZATE PRIN ERORI JUDICIARE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată statul, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice [3], în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata de despăgubiri

în sumă de_lei, pentru repararea prejudiciului cauzat prin_[4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 504-506 C. proc. pen.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez [8], în copie certificată, următoarele înscrisuri:_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Tribunalului [9]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, în realizare, prin care victima unei erori judiciare solicită repararea de către stat a prejudiciului ce i-a fost cauzat fie prin condamnarea sa pe nedrept, fie prin privarea sa nelegală de libertate sau prin restrângerea libertăţii sale în cursul procesului penal.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că a fost condamnată definitiv pe nedrept sau care pretinde că, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, iar după moartea acesteia, persoanele care se aflau în întreţinerea sa; de asemenea, are calitate procesuală activă şi persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei, iar după moartea acesteia, persoanele care se aflau în întreţinerea sa.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are statul, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

[4] Obiectul procesului. Reclamantul poate solicita fie plata de despăgubiri băneşti, fie constituirea în favoarea sa a unei rente viagere, fie încredinţarea lui, pe cheltuiala statului, unui institut de asistenţă socială şi medicală.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la despăgubiri, justificată prin aceea că a fost victima unei erori judiciare, constând în condamnarea sa pe nedrept, în privarea sa de libertate ori în restrângerea nelegală a libertăţii în cursul procesului penal, întrucât aceste măsuri au fost ulterior infirmate, fie prin hotărâre definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., fie prin ordonanţă a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, fie prin ordonanţă a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen. ori prin hotărâre a instanţei de revocare a măsurii privative ori restrictive de libertate. Se va indica în acest sens actul prin care s-a dispus faţă de reclamant măsura condamnării, privării de libertate sau restrângerii de libertate, precum şi actul prin care a fost infirmată această măsură;

b) în ce constă prejudiciul – material şi/sau moral – suferit de reclamant prin condamnarea sa pe nedrept ori, după caz, prin privarea sa nelegală de libertate sau prin restrângerea nelegală a libertăţii sale în cursul procesului penal; în cazul în care pentru acest prejudiciu se cer despăgubiri băneşti sau constituirea unei rente viagere, reclamantul trebuie să facă cuantificarea bănească a prejudiciului, prin indicarea criteriilor prevăzute de lege în acest scop raportat la situaţia sa concretă, respectiv a duratei privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate şi a consecinţelor produse asupra persoanei ori asupra familiei reclamantului, sens în care se poate invoca de către reclamant pierderea calităţii sale de salariat, a unui post de conducere, a încrederii opiniei publice în respectabilitatea şi moralitatea sa etc., respectiv care au fost drepturile salariale de care a fost lipsit în perioada privării sau restrângerii de libertate, pierderea salarială suferită prin imposibilitatea angajării în acelaşi loc de muncă avut înainte de arestare, dimensiunile traumei psihice suportate prin măsura penală nelegală luată împotriva sa raportat la statutul său social, la reputaţia de care se bucura în societate şi la locul de muncă etc.
[6] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 504-506 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate şi completate ulterior (respectiv prin Legea nr. 281/2003 de modificare a Codului de procedură penală).

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu ordonanţa prin care s-a dispus privarea de libertate sau restrângerea libertăţii ori, după caz, hotărârea definitivă de condamnare a reclamantului, precum şi ordonanţa de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen. sau, după caz, hotărârea definitivă de achitare ori de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., plus orice alte înscrisuri de natură să dovedească prejudiciul suferit de reclamant prin condamnarea sa pe nedrept, prin privarea sa nelegală de libertate ori prin restrângerea nelegală a libertăţii sale şi cuantumul acestui prejudiciu (de exemplu acte de la locul de muncă privind veniturile salariale încasate înainte şi după condamnare/privare/restrângere de libertate, precum şi cele pe care le-ar fi încasat în perioada cât s-a aflat în una din aceste situaţii etc.);

b) martori – pe aspectul prejudiciului cauzat reclamantului şi al cuantumului acestuia;

c) expertiză contabilă – dacă este cazul, pentru a determina cuantumul actualizat al prejudiciului suportat de reclamant.

[8] Timbrajul. Acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit art. 506 alin. (4) C. proc. pen.; de asemenea, nu se datorează nici timbrul judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază reclamantul, potrivit art. 506 alin. (3) C. proc. pen. (competenţă teritorială absolută);

b) material – competenţa aparţine tribunalului, conform art. 506 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 2 pct. 1 lit. i) C. proc. civ.

MODEL DE ACŢIUNE DE PARTAJ SUCCESORAL

de

MODEL DE ACŢIUNE DE PARTAJ SUCCESORAL

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul (sau, după caz, subsemnaţii) [2]_, domiciliat în _, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, şi pe_, domiciliat în_, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Ieşirea din indiviziune [4]

asupra bunurilor aflate în masa de împărţit a defunctului_, decedat la data de_şi atribuirea acestora către copărtaşi, în funcţie de cotele succesorale.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că la data de_

a decedat numitul_, cu ultimul domiciliu în_, lăsând

ca urmaşi pe_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 728 C. civ. şi ale art. 6731 – 6732 C. proc. civ.

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_ chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de_lei, timbrul judiciar mobil în valoare de lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Partajul este operaţiunea juridică ce pune capăt stării de indiviziune (coproprietate) prin împărţirea în natură şi/sau prin echivalent a bunurilor aflate în indiviziune, având ca efect înlocuirea cu efect retroactiv a cotei-părţi indivize ideale şi abstracte asupra bunurilor supuse partajului cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra acestor bunuri (valori), determinate în materialitatea lor.
Acţiunea de partaj succesoral este o acţiune reală, cu caracter patrimonial.

[2] Calitate procesuală activă să formuleze cererea o au copărtaşii (respectiv moştenitorii legali şi testamentari, universali sau cu titlu universal), succesorii în drepturi ai copărtaşilor, precum şi creditorii personali ai copărtaşilor, însă aceştia din urmă numai pe calea acţiunii oblice.

Acţiunea de partaj fiind asimilată unui act de dispoziţie, toate părţile trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu. în cazul celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, aceştia trebuie reprezentaţi, respectiv asistaţi de ocrotitorul legal.

In caz de contrarietate de interese între ocrotitor şi cel ocrotit, este necesară numirea unui curator special, potrivit prevederilor art. 105 şi art. 132 C. fam.

în cazul stingerii litigiului prin tranzacţie, este nevoie de încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare pentru cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

[3] Calitate procesuală pasivă au ceilalţi copărtaşi care nu au cerut ieşirea din indiviziune. Atunci când se formulează cererea de chemare în judecată trebuie introduşi în cauză toţi moştenitorii, pentru ca hotărârea pronunţată să le fie opozabilă.

[4] Obiectul partajului îl constituie, de regulă, numai bunurile asupra cărora poartă drepturile reale3) ale defunctului transmise asupra moştenitorilor. în practică, o dată cu cererea de partaj se formulează şi cereri cu privire la lichidarea pasivului succesoral, atunci când moştenitorii nu se înţeleg, însă cauza juridică41 a acestei cereri este diferită, fiind o acţiune în regres, întemeiată fie pe o gestiune de afaceri, fie pe o subrogaţie reală.

în cadrul partajului se pot formula şi alte cereri, cum ar fi reducţiunea liberalităţilor excesive, raportul donaţiilor, acţiunea în anularea testamentului sau a certificatului de moştenitor etc. Aceste cereri vor fi tratate separat în prezenta lucrare, însă este indicat ca toate aceste tipuri de cereri, în măsura în care ele sunt oportune şi există interesul părţilor, să fie formulate în cadrul acţiunii de partaj succesoral, pentru rezolvarea unitară a cauzei şi pentru lichidarea tuturor pretenţiilor reciproce cu privire la averea succesorală.

[5] Motivele de fapt Potrivit dispoziţiilor art. 6732C. proc. civ., în cererea de partaj se vor menţiona obligatoriu persoanele între care urmează a avea loc împărţeala, titlul pe baza căruia se cere împărţeala, toate bunurile supuse împărţelii, evaluarea lor, locul unde acestea se află, precum şi persoana care le deţine sau le administrează. Astfel:
a) se vor indica persoanele între care urmează să aibă loc împărţeala. Se va învedera instanţei cine şi în ce calitate vine la moştenire, indicându-se gradul de rudenie al reclamantului şi al pârâţilor cu autorul sau calitatea de legatar. Părţile vin la succesiune în ordinea claselor de moştenitori, iar soţul supravieţuitor vine în concurs cu toate clasele de moştenitori, potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor;

b) obligatoriu se va menţiona data decesului şi ultimul domiciliu al defunctului, pentru a se putea determina data deschiderii succesiunii, precum şi competenţa teritorială a instanţei;

c) se va face vorbire despre acceptarea succesiunii, atât de către reclamanţi, cât şi de pârâţi;

d) se vor menţiona bunurile care intră în masa succesorală şi modul de dobândire a acestora de către defunct (cumpărare, donaţie, accesiune etc.). în acţiunea de partaj se va indica obligatoriu locul unde se află bunurile şi în posesia sau administrarea cui se află;

e) se va menţiona valoarea masei succesorale pentru stabilirea timbrajului în cazul contestării bunurilor, dar şi pentru efectuarea calculelor necesare, de pildă pentru reducţiunea liberalităţilor excesive sau pentru raportul donaţiilor;

f) se va menţiona faptul că moştenirea este legală şi/sau testamentară (acesta fiind titlul împărţelii, potrivit dispoziţiilor art. 6732C. proc. civ.), dacă testamentul cuprinde legate universale, cu titlu universal sau cu titlu particular, precum şi cotele ce se cuvin moştenitorilor legali şi testamentari;

g) dacă se dezbat mai multe succesiuni, acestea vor fi expuse în mod cronologic, fiecare autor cu moştenitorii săi, cu cotele respective, făcându-se vorbire de bunurile aflate în masa succesorală a fiecărui autor.

Dacă alături de cererea de partaj succesoral se formulează şi alte cereri, de exemplu de anulare a certificatului de moştenitor sau de reducţiune a liberalităţilor excesive, motivarea acţiunii va avea în vedere şi regimului juridic al acestora, indicându-se motivul de nulitate şi interesul în formularea unei asemenea acţiuni.

[6] Temeiul de drept material îl constituie dispoziţiile art. 728 C. civ., iar temeiul de drept procedural îl constituie art. 673′-673M C. proc. civ.

în măsura în care alături de cererea de partaj succesoral vor fi formulate şi alte cereri, cum ar fi cererea de raport al donaţiilor sau de anulare a certificatului de moştenitor, vor fi indicate dispoziţiile legale corespunzătoare (art. 751 C. civ. şi art. 3 din Legea nr. 319/1944, respectiv art. 88 din Legea notarilor publici nr. 36/1995).

[7] Probe:

a) înscrisuri. Vor fi înfăţişate:

  • certificatul de moştenitor sau de legatar, dacă a fost emis, în caz contrar vor fi depuse certificatul de deces şi actele de stare civilă ale părţilor pentru a dovedi gradul de rudenie cu defunctul sau copia testamentului pentru a se stabili calitatea de legatar;

  • acte care dovedesc exercitarea dreptului de opţiune succesorală, de pildă declaraţia de acceptare sau de renunţare autentificată de notar;

  • titlurile de proprietate pentru bunurile care fac parte din masa succesorală, de pildă contracte autentice de vânzare-cumpărare, titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 etc.;

b) interogatoriul – pentru a se stabili acceptarea tacită a succesiunii, bunurile mobile dobândite de autor, bunurile însuşite de copărtaşi, locul unde se află bunurile şi în posesia sau administrarea cui se află acestea, îmbunătăţirile aduse bunurilor succesorale;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi interogatoriul;

d) expertiza tehnică – pentru identificarea şi preţuirea bunurilor, precum şi pentru formarea de loturi pentru coindivizari.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997,cu modificările şi completările ulterioare, şi este de 183.000 lei (la nivelul anului 2005). Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererii de partaj, taxa judiciară de timbru se datorează de către titularul cererii a valoarea contestată, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/19978).

Timbrul judiciar se stabileşte conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererile incidentale, cum ar fi cea de anulare a testamentului sau de raport al donaţiilor, se vor timbra distinct, întrucât îmbracă forma unor adevărate cereri de chemare în judecată.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, potrivit art. 14 C. proc. civ. (competenţa teritorială absolută);

b) material – instanţa competentă va fi judecătoria10′, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Dacă alături de capătul de cerere privind partajul sunt formulate şi alte cereri, cum ar fi reducţiunea liberalităţilor excesive sau revocarea legatului pentru ingratitudine, în virtutea dispoziţiilor art. 14 raportat la art. 17 C. proc. civ., instanţa competentă să judece cererea de partaj este competentă să judece şi cererile incidentale, cu excepţia situaţiei în care aceste cereri sunt formulate pe cale separată.

MODEL DE ACŢIUNE ÎN ANULAREA CERTIFICATULUI DE MOŞTENITOR

de

MODEL DE ACŢIUNE ÎN ANULAREA CERTIFICATULUI DE MOŞTENITOR

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea certificatului de moştenitor/certificatului de calitate de moştenitor

autentificat de Biroul Notarului Public_sub nr._din data de _[4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art. 88 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, raportat la_

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 110.000 lei, precum si timbrul judiciar în valoare de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicaţii teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Este o acţiune personală, patrimonială, în constatarea nulităţii relative sau absolute a unui act emis de notarul public.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant). Potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea/constatarea nulităţii acestuia şi restabilirea drepturilor lor. în consecinţă, pot formula acţiunea în anularea certificatului de moştenitor atât moştenitorii care au participat la procedura succesorală notarială, cât şi terţii care justifică un interes în formularea acţiunii.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârâţi) au toţi cei care au figurat ca părţi în certificatul de moştenitor. Chiar şi în cazul în care se invocă un motiv de nulitate care priveşte numai pe unul dintre moştenitorii consemnaţi în certificatul emis de notar, toţi moştenitorii trebuie chemaţi în judecată pentru ca hotărârea de anulare a actului să le fie opozabilă.

[4] Obiectul acţiunii. Reclamantul poate solicita anularea certificatului de moştenitor emis în baza art. 83 din Legea nr. 36/1995 sau a certificatului de calitate de moştenitor, emis în baza art. 84 din acelaşi act normativ. Certificatul de moştenitor este actul emis de notarul public, care constată, în baza încheierii finale întocmite de notar, masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor, precum şi cotele ce le revin acestora din patrimoniul defunctului. Certificatul de calitate de moştenitor va cuprinde numai menţiunea cu privire la calitatea de moştenitor.

Moştenirea poate fi legală sau testamentară, în certificat fiind consemnat acest aspect, în cel de-al doilea caz putându-se emite un certificat de legatar, în baza art. 82 din Legea nr. 36/1995.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) calitatea de persoană vătămată prin emiterea certificatului de moştenitor, reclamantul trebuind să justifice în ce constă vătămarea adusă prin emiterea certificatului şi în ce fel este afectat de acesta. Calitatea de persoană vătămată prin emiterea certificatului de moştenitor constituie o condiţie de exercitare a acţiunii în raport de dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 36/1995;

b) moştenitorii care sunt menţionaţi în certificatul de moştenitor;

c) cauza de nulitate ce afectează certificatul de moştenitor.

Dacă partea care formulează acţiunea a participat la dezbaterea succesoral-notarială, atunci certificatul de moştenitor are valoarea unei convenţii; astfel, motivele de nulitate relativă invocate vor privi incapacitatea sau viciile de consimţământ, iar motive de nulitate absolută invocate vor fi cele prevăzute de dreptul comun.

Dacă reclamantul este un terţ faţă de certificatul de moştenitor, menţiunile certificatului sunt opozabile până la dovada contrară, acesta putând cere anularea certificatului pentru lipsa calităţii de moştenitor a titularului ori greşita stabilire a întinderii drepturilor sale succesorale, sau constatarea nulităţii pentru motivele de nulitate absolută potrivit dreptului comun.
[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, raportat la alte dispoziţii de drept comun cu privire la cauzele de nulitate relativă sau absolută.

[7] Probe:

a) înscrisuri – copie a certificatului de moştenitor a cărui anulare se solicită, acte din care să rezulte gradul de rudenie cu autorul, precum şi documente care să ateste acceptarea moştenirii (dacă, de pildă, se susţine că unul dintre moştenitori nu a fost citat la dezbaterea succesorală în faţa notarului public şi acesta pretinde că ar fi acceptat tacit moştenirea). Dacă se invocă lipsa de discernământ, vor putea fi depuse acte medicale;

b) interogatoriu – pe aspectul acceptării tacite a succesiunii şi al viciilor de consimţământ;

c) martori – pe aceleaşi aspecte vizate şi de interogatoriu.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este cea prevăzută de art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv 110.000 lei (la nivelul anului 2005), iar timbrul judiciar se stabileşte conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi este de 3.000 lei.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa aflată pe raza ultimului domiciliu al defunctului, potrivit dispoziţiilor art. 14 pct. 1 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria sau tribunalul, după cum obiectul pricinii este de până la un miliard de lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C proc. civ. însă, atunci când se solicită anularea unui certificat de calitate de moştenitor, acţiunea este neevaluabilă în bani şi competenţa de soluţionare aparţine întotdeauna judecătoriei.

Acţiunea poate fi formulată şi pe cale incidentală de către reclamant, în cadrul partajului succesoral, sau prin cerere reconvenţională, de către pârât, caz în care operează prorogarea de competenţă prevăzută de art. 17 C. proc. civ.

MODEL DE ACŢIUNE ÎN NULITATEA TESTAMENTULUI

de

MODEL DE ACŢIUNE ÎN NULITATEA TESTAMENTULUI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să

Anulaţi / constataţi nulitatea testamentului

_(autentic/olograf/mistic/privilegiat) întocmit de autorul_ la data de _[4]

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele acţiunii [5]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [6]: Invoc dispoziţiile art._

Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor probe_

Anexez: înscrisuri, respectiv_, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 110.000 lei, precum şi timbrul judiciar în valoare de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Acţiune în constatarea nulităţii testamentului este o acţiune personală, putând fi promovată în cazul în care testamentul sau dispoziţia testamentară nu întruneşte condiţiile de validitate (de fond sau de formă) prevăzute de lege.

1.1. Termen de introducere. Acţiunea poate fi formulată numai după deschiderea succesiunii, în caz contrar fiind inadmisibilă.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) au moştenitorii legali şi testamentari, universali sau cu titlu universal, precum şi creditorii chirografari ai defunctului.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are beneficiarul testamentului, care a acceptat legatul.

[4] Obiectul acţiunii. Reclamantul poate solicita anularea sau constatarea nulităţii absolute a testamentului, referindu-se în mod specific la dispoziţia testamentară vizată”, care poate fi un legat sau un alt act juridic, cum ar fi o exheredare a unui moştenitor nerezervatar.

Testamentul poate fi olograf, autentic, mistic sau privilegiat, iar în ceea ce priveşte legatul, acesta poate fi universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, acţiunea putând avea ca obiect oricare din aceste tipuri de legate.

[5] Motivele acţiunii. Se va indica:

a) calitatea de moştenitor a reclamantului, menţionându-se obligatoriu data deschiderii succesiunii şi ultimul domiciliu al defunctului, gradul de rudenie al reclamantului cu acesta. De asemenea, se va învedera instanţei cine şi în ce calitate vine la moştenire, pentru a justifica titlul de moştenitor al reclamantului;

b) calitatea pârâtului de beneficiar al testamentului (în cazul în care pârâtul este un legatar, acesta trebuie să fi acceptat legatul, în caz contrar legatul fiind caduc, potrivit dispoziţiilor art. 928 C. civ.);

c) cauza de nulitate ce afectează dispoziţia testamentară vizata şi tipul testamentului.

Temeiuri pentru invocarea nulităţii absolute:

a) ignorarea incapacităţilor legale de a primi prin testament prevăzute de art. 810 C. civ.2), precum şi de art. 883 C. civ.3) De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 812 alin. (1) C. civ., sunt nule şi dispoziţiile testamentare făcute în scopul de a ocoli incapacităţile de a primi, folosindu-se interpunerea de persoane, legea [art. 812 alin. (2) C. civ. ] prezumând absolut că sunt persoane interpuse părinţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile;

b) obiectul legatului, care trebuie să fie în circuitul juridic civil (potrivit art. 963 C. civ.), să fie determinat sau determinabil şi licit41. în ce priveşte legatul bunului altuia, acesta este nul dacă testatorul nu a ştiut că bunul nu este proprietatea sa (art. 907 C. civ.), la fel dacă s-a testat un bun indiviz iar testatorul nu ştia că există indiviziune (dar numai în cazul în care la partaj bunul nu cade în lotul testatorului);

c) cauza să fie licită, morală şi reală, aplicându-se dispoziţiile art. 966-968 C. civ. din materia contractelor. Spre exemplu, în practica judecătorească se admite că libera-litatea făcută pentru a determina începerea sau continuarea relaţiilor de concubinaj ori pentru a remunera o asemenea relaţie este nulă, având cauză imorală;

d) nerespectarea condiţiilor generale de formă, precum şi a celor speciale de formă prevăzute pentru diferite feluri de testamente se sancţionează cu nulitatea absolută. Astfel:

  • forma scrisă este o condiţie de validitate {ad solemnitatem) a testamentului, indiferent de forma acestuia, sancţiunea nerespectării acestei condiţii fiind în toate cazurile nulitatea absolută;

  • forma actului separat este o altă condiţie de validitate a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii absolute, legea interzicând testamentul conjunctiv (art. 857 C. civ.);

  • lipsa sau nulitatea încheierii de autentificare, în cazul testamentului autentic, potrivit dispoziţiilor art. 65 raportat la art. 49 din Legea nr. 36/1995, conduce, de asemenea, la nulitatea absolută a acestui testament;

  • testamentul olograf, potrivit dispoziţiilor art. 859 C. civ., trebuie scris, datat şi semnat de mâna testatorului, sub sancţiunea nulităţii absolute;

  • testamentul privilegiat este valabil numai dacă a fost semnat de testator, de către agentul instrumentator şi, în cazul în care se cere asistenţa a doi martori, de cel puţin unul dintre ei, potrivit dispoziţiilor art. 884 C. civ.;

  • în cazul testamentului mistic trebuie respectate formalităţile prevăzute de art. 864-867 C. civ., sub sancţiunea nulităţii absolute;

e) desemnarea persoanei legatarului trebuie făcută în testament (în sensul că elementele pentru identificarea legatarului să fie indicate în testament) şi aceasta trebuie făcută personal de către testator (neputând fi lăsată la alegerea unei terţe persoane), nerespectarea acestor două condiţii ducând la nulitatea legatului (în doctrină legatele făcute cu nerespectarea acestor condiţii au fost denumite legate secrete, respectiv legate cu facultate de alegere).

De asemenea, nulitatea testamentului poate fi invocată pentru motive de nulitate relativă, respectiv:

a) incapacităţile naturale sau legale de a dispune prin testament sunt sancţionate cu nulitatea relativă. în materia capacităţii de a face testamentul, regula generală o reprezintă dispoziţiile art. 856 C. civ., însă de la această regulă legiuitorul a instituit anumite excepţii, respectiv în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 16 ani şi care nu poate dispune prin testament, incapacitatea lui fiind totală (art. 806 C. civ.), acelaşi statut juridic avându-1 şi persoana pusă sub interdicţie judecătorească, iar privitor la minorul între 16-18 ani acesta are o capacitate parţială de a testa, în sensul că poate dispune de jumătate din averea de care ar dispune ca major (art. 807 C. civ.). în ceea ce priveşte incapacitatea naturală de a testa, aceasta se confundă cu lipsa de discernământ, făcându-se aplicaţiunea dispoziţiilor art. 948 C. civ.;

b) voinţa testatorului nu trebuie să fie afectată de vreun viciu de consimţământ, respectiv de eroare, doi sau violenţă. dolul în aceasta materie îmbracă o formă specifică, şi anume aceea de captaţie şi sugestie.
Acoperirea nulităţii. După moartea testatorului nulitatea legatului, fie şi nulitatea absolută, poate fi acoperită8′ prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară a legatului, făcută în cunoştinţa cauzei de nulitate de către persoanele interesate, în această materie de cei care ar beneficia de ineficacitatea legatului.

Sancţiunea nulităţii nu vizează acele dispoziţii testamentare care, potrivit legii, pot fi făcute şi în altă formă decât cea testamentară, de pildă recunoaşterea de paternitate făcută printr-un testament conjunctiv. Testamentele privilegiate şi testamentul autentic sau mistic, nule pentru vicii de formă, pot fi valabile ca testamente olografe, dacă îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru acest fel de testament’.

[6] Temeiul de drept. Se va arăta temeiul legal în baza căruia se cere nulitatea absolută sau relativă a dispoziţiei testamentare, reglementări detaliate la punctul anterior.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu se va depune copia testamentului şi orice alt înscris care poate atesta existenţa unuia dintre motivele de nulitate ce afectează testamentul. De asemenea, se va depune copia certificatului de moştenitor, testamentul sau acte de stare civilă care să legitimeze calitatea procesuală activă a reclamantului;

b) interogatoriul pârâtului – poate fi folosit pentru aspectele de fapt privind manoperele dolosive, eroarea sau violenţa ce a afectat voinţa testatorului;

c) martori – pe aceleaşi aspecte ca şi interogatoriul;

d) expertiza grafologică – dacă este cazul, pentru a se stabili autenticitatea scrisului defunctului.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de de 110.000 lei (la nivelul anului 2005), fiind prevăzută art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la ultimul domiciliu al defunctului, aşa cum rezultă din art. 14 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria sau tribunalul după cum obiectul pricinii este de până la un miliard de lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C proc. civ.

Acţiunea poate fi formulată atât pe cale principală, cât şi pe cale incidentală1”, în cadrul partajului succesoral. în această situaţie, în virtutea dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ. instanţa competentă să judece partajul succesoral va fi competentă să judece şi acţiunea în constatarea nulităţii testamentului.

MODEL DE CERERE DE SECHESTRU JUDICIAR

de

MODEL DE CERERE DE SECHESTRU JUDICIAR

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_chem în judecată pe pârâtul [3]_, domiciliat în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Instituirea unui sechestru judiciar

asupra_[4] şi încredinţarea pazei bunului/bunurilor puse sub sechestru către [5]

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [6]:_

Temeiul de drept [7]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 598-600 C. proc. civ.

Probe [8]: în dovedirea cererii, solicit încuviinţarea probelor cu

Anexez alăturat copii certificate de pe următoarele înscrisuri_, precum şi taxa judiciară de timbru de 91.000 lei şi timbrul judiciar de 1.500 lei. [9]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [10]

Explicaţii teoretice

[1 ] Natura juridică. Sechestrul judiciar este un mijloc procedural pus la îndemâna creditorului pentru a împiedica înstrăinarea sau degradarea, în cursul judecăţii, a bunului cu privire la care poartă litigiul, în scopul asigurării executării hotărârii viitoare. Practic, sechestrul judiciar are natura unei măsuri asigurătorii, care constă în numirea de către instanţă a unei persoane căreia i se încredinţează, spre păstrare şi administrare, bunul în litigiu, pe timpul cât durează judecata de fond0.

[2] Calitate procesuală activă are, atunci când există proces de fond pe rol, partea din procesul principal interesată în conservarea bunului asupra căruia poartă litigiul, respectiv reclamantul, intervenientul principal sau chiar pârâtul, dacă litigiul are ca obiect un partaj, iar atunci când nu există proces de fond pe rol, creditorul interesat să conserve bunurile datorate de debitorul său.

[3] Calitate procesuală pasivă are debitorul titularului cererii de sechestru, indiferent dacă acesta l-a acţionat sau nu în judecată.

[4] în obiectul cererii de sechestru judiciar intră bunul sau bunurile mobile sau imobile a căror conservare se urmăreşte de creditorul obligaţiei de predare a acestora, bunuri care trebuie să fie nominalizeze în cererea de sechestru.

[5] O dată cu cererea de instituire a sechestrului, reclamantul trebuie să ceară şi desemnarea administratorului-sechestru, adică a persoanei însărcinate cu paza bunului sechestrat. Conform art. 600 alin. (2) C. proc. civ., paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei terţe persoane, desemnată de instanţă (desigur dintre cele propuse de părţi în acest scop), care va putea fi chiar deţinătorul bunului, dar care nu trebuie să fie interesată în cauză.

[6] Motivele de fapt. Se va menţiona dacă există pe rolul instanţei proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, iar dacă un asemenea proces există trebuie justificată necesitatea instituirii sechestrului judiciar, căci simpla existenţă a procesului nu justifică, prin ea însăşi, luarea acestei măsuri. în acest sens se poate invoca, de exemplu, că există pericol de dispariţie, degradare, înstrăinare, risipire a bunurilor/bunurilor debitorului etc.2)

Dacă nu există proces pe rol, atunci se va releva existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute de art. 599 C. proc. civ., în care legiuitorul permite, chiar şi în absenţa procesului, instituirea sechestrului, şi anume: faptul că există un bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa; că există motive temeinice de teamă pentru sustragerea, distrugerea ori alterarea bunului de către posesorul său actual; că debitorul este insolvabil sau că există motive temeinice de bănuială că acesta va fugi ori că sunt temeri de sustragere sau deteriorare a bunurilor mobile ce alcătuiesc garanţia creditorului.

[7] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 598-600 C. proc. civ., la care se adaugă art. 601 C. proc. civ. atunci când se cere şi numirea unui administrator provizoriu până la soluţionarea cererii de sechestru judiciar.

[8] Probe. Se poate cere administrarea oricărui mijloc de probă, cu respectarea regulilor de drept comun în materie.

[9] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), iar timbrul judiciar este de 1.500 Iei, fiind prevăzute de art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[10] Instanţa competentă diferă după cum există sau nu proces de fond pe rolul instanţei. Dacă există un asemenea proces, cererea de sechestru se judecă de instanţa competentă material şi teritorial să judece în primă instanţă cererea principală, indiferent dacă această cerere se mai află sau nu pe rolul respectivei instanţe [art. 598 alin. (1) C. proc. civ. ], iar dacă nu există proces competentă material şi teritorial este judecătoria în circumscripţia căreia se află bunul [ art. 599 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ. ]; în acest din urmă caz competenţa materială în primă instanţă revine întotdeauna judecătoriei, întrucât cererea de sechestru nu are un obiect evaluabil în bani, astfel încât, în raport de valoarea acestuia, competenţa să se împartă între judecătorie şi tribunal.

MODEL DE CERERE DE ADMINISTRARE A UNEI PROBE

de

MODEL DE CERERE DE ADMINISTRARE A UNEI PROBE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, chem în judecată pe pârâtul [3]_, domiciliat în_, solicitându-vă

Să procedaţi la administrarea probei cu _[4],

urmând să constataţi administrată această probă.

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 235-238 C. proc. civ.

Anexez chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [8] _

Explicaţii teoretice

[1] Natură juridică. Prin excepţie de la regula după care probele se administrează în cursul procesului, în timpul dezbaterilor judiciare, există şi situaţii în care se justifică administrarea lor înainte de începerea procesului sau în cursul procesului, dar mai înainte de etapa propunerii şi administrării probelor, respectiv atunci când este posibil ca respectivul mijloc de probă să dispară sau să devină greu de administrat în viitor. Pentru aceste situaţii, legiuitorul a instituit prin art. 235-238 C. proc. civ. procedura asigurării dovezilor, care permite administrarea cu anticipaţie a unor probe ce vor putea fi folosite într-un proces viitor ori în curs, care însă nu a ajuns în etapa de încuviinţare şi administrare a probelor.
[2] Calitate procesuală activă are orice persoană interesată în constatarea, de urgenţă, a unei probe ce-i va folosi într-un proces de fond deja aflat pe rolul instanţei sau care va fi promovat ulterior.

[3] Calitate procesuală pasivă are persoana împotriva căreia titularul cererii urmăreşte să folosească proba a cărei asigurare a solicitat-o.

[4] Obiectul cererii îl poate constitui, după caz, audierea de martori, efectuarea unei expertize, constatarea stării unor lucruri mobile sau imobile, recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept. S-a decis că nu intră în obiectul acestei cereri constatarea stării de sănătate a unei persoane ca urmare a unui accident, deoarece o atare situaţie nu poate fi constatată decât de instituţia medicală abilitată în acest sens (Institutul de Medicină Legală) şi nici constatarea săvârşirii accidentului şi a vinovăţiei făptuitorului, aspecte ce cad în competenţa organelor de cercetare penală.0

[5] Motivele de fapt. Se va arăta:

a) dacă există sau nu proces de fond pe rolul instanţei, în ambele cazuri asigurarea dovezilor fiind admisibilă;

b) care sunt probele a căror administrare se solicită şi împrejurările ce se doresc a fi dovedite cu acestea, pentru ca instanţa să poată verifica admisibilitatea respectivelor dovezi în raport de procesul principal;

c) în ce constă starea de urgenţă care impune asigurarea dovezii – primejdia ca ea să dispară ori să fie greu de administrat în viitor (de exemplu faptul că un martor părăseşte localitatea sau ţara un timp îndelungat) sau faptul că pârâtul este de acord cu administrarea probei în acest cadru, situaţie în care condiţia urgenţei nu mai trebuie justificată de reclamant.

[6] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 235-238 C. proc. civ.

[7] Timbrajul. Fiind o cerere neevaluabilă în bani, taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Timbrul judiciar este de 3.000 Iei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă material şi teritorial diferă, conform art. 236 alin. (1) C. proc. civ., după cum asigurarea dovezilor este cerută pe cale principală, adică înainte de a exista judecată asupra fondului, sau pe cale incidentală, adică în timp ce pe rol se află procesul de fond, în cadrul căruia nu s-a ajuns la momentul administrării probelor.

In primul caz, competenţa materială şi teritorială revine judecătoriei în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în cel de-al doilea caz această competenţă revine instanţei care judecă cererea principală şi care, în funcţie de etapa procesuală a judecăţii acestei cereri – fond, apel, recurs -, poate fi judecătoria, tribunalul, curtea de apel sau înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

MODEL DE CERERE DE DELEGARE A UNUI EXECUTOR JUDECĂTORESC

de

MODEL DE CERERE DE DELEGARE A UNUI EXECUTOR JUDECĂTORESC

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, chem în judecată pe pârâtul [3]_, domiciliat în_, solicitându-vă să încuviinţaţi

Delegarea unui executor judecătoresc care să constate la faţa locului starea de fapt

constând în _[4]

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 239 C. proc. civ.

Anexez chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel [8]

Explicaţii teoretice

[1] Natură juridică. Prin excepţie de la regula după care probele se administrează în cursul procesului, în timpul dezbaterilor judiciare, există şi situaţii în care se justifică administrarea lor înainte de începerea procesului sau în cursul procesului, dar mai înainte de etapa propunerii şi administrării probelor, respectiv atunci când este posibil ca respectivul mijloc de probă să dispară sau să devină greu de administrat în viitor. Pentru aceste situaţii, legiuitorul a instituit prin art. 235-238 C. proc. civ. procedura asigurării dovezilor, care permite administrarea cu anticipaţie a unor probe ce vor putea fi folosite într-un proces viitor ori în curs, care însă nu a ajuns în etapa de încuviinţare şi administrare a probelor.

[2] Calitate procesuală activă are orice persoană interesată să constate de urgenţă o anumită stare de fapt, care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor.

[3] Calitate procesuală pasivă are persoana căreia titularul cererii urmăreşte să-i opună starea de fapt a cărei constatare a solicitat-o.

[4] Obiectul cererii îl reprezintă constatarea, la faţa locului, a unei situaţii de fapt, care trebuie individualizată expres de reclamant, cum ar fi, de exemplu, constatarea reţinerii nejustificate a documentelor contabile de către un asociat al unei societăţi comerciale (cererea având un asemenea obiect este o variantă a procedurii prin care se urmăreşte asigurarea dovezilor21).

[5] Motivele de fapt. Se va arăta care este relevanţa asupra procesului de fond a constatării situaţiei de fapt pretinse de reclamant şi se va justifica urgenţa măsurii prin aceea că respectiva stare de fapt poate să înceteze sau să se schimbe până la administrarea dovezilor.

[6] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 239 C. proc. civ.

[7] Timbrajul. Fiind o cerere neevaluabilă în bani, taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Timbrul judiciar este de 3.000 Iei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă teritorial este determinată de art. 239 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind cea în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea. Din punct de vedere material, competenţa revine judecătoriei, în cazul în care cererea de constatare a stării de fapt s-a făcut pe cale principală (înainte de a exista judecată asupra fondului), iar dacă s-a făcut pe cale incidentală (în timpul judecăţii procesului de fond), competenţa revine instanţei care judecă procesul de fond şi care, în funcţie de etapa procesuală în care se află această judecată şi în care se poate administra o asemenea dovadă (fond sau apel, nu şi în recurs, unde art. 305 C. proc. civ. permite numai administrarea probei cu înscrisuri), poate fi judecătoria, tribunalul sau curtea de apel.

MODEL DE CERERE DE ÎNCUVIINŢARE A PROBELOR

de

MODEL DE CERERE DE ÎNCUVIINŢARE A PROBELOR

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr. _/_

Termen la data de_

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul_, în calitate de (reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, intimat) în dosarul nr. / al acestei instanţe, cu termen de judecată la data de_, când este prima zi de înfăţişare în cauză, vă rog să-mi încuviinţaţi următoarele probe: [1]

1. înscrisuri, pentru a dovedi_[2]

2. Interogatoriul părţii adverse, pentru a dovedi_[3]

3. Martori, pentru a dovedi_[4]

4. Expertiză tehnică în specialitatea_, pentru a dovedi_[5]

5. Cercetare locală, pentru a dovedi_[6]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [7]_

Explicaţii teoretice

[ 1 ] Obiectul cererii. Enumerarea probelor de la punctele 1 -5 este exemplificativă, urmând ca, în funcţie de specificul fiecărei cauze, respectiv de etapa procesuală în curs de judecată şi de pretenţiile ce se tind a fi dovedite, să se solicite doar una, unele sau toate cele cinci probe enunţate la punctele 1 -5.

După indicarea fiecărei probe cerute se vor arăta în mod obligatoriu faptele ce se tind a fi dovedite cu aceasta, pentru ca instanţa să poată aprecia asupra admisibilităţii probei, adică dacă este legală, verosimilă, pertinentă şi concludentă.

[2] în cadrul probei cu înscrisuri se pot administra înscrisuri autentice care, conform art. 1173 şi 1174 C. civ., fac dovadă deplină în privinţa oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile pe care le constată, iar între părţi despre drepturile şi obligaţiile ce le constată, precum şi despre ceea ce este menţionat în act, peste obiectul principal al convenţiei, când menţionarea are un raport oarecare cu acest obiect.

De asemenea, se pot depune înscrisuri sub semnătură privată, care, dacă sunt recunoscute de acela căruia i se opune sau sunt privite, după lege, ca recunoscute, au aceleaşi efecte ca actele autentice între cei care le-au semnat şi între cei care reprezintă drepturile lor (art. 1176 C. civ.).

[3] Interogatoriul nu poate privi decât fapte personale ale aceluia căruia i se administrează şi care au legătură cu pricina (art. 218 C. proc. civ.), iar, când se adresează reprezentantului legal al părţii poate privi numai actele încheiate şi faptele săvârşite de el în această calitate (art. 220 C. proc. civ.).

[4] Martorii pot fi audiaţi pentru dovedirea oricărei situaţii de fapt, deoarece faptele juridice se pot proba cu orice mijloc de probă.

Pentru dovedirea actelor juridice, martorii se solicită cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 1191-1198 C. civ. Astfel, pentru actele juridice al căror obiect are o valoare inferioară sumei de 250 de lei nu există nici o restricţie în dovedirea lor cu martori, însă pentru cele al căror obiect depăşeşte această valoare dovada cu martori este admisibilă numai dacă există un început de dovadă scrisă, dacă părţile au convenit să se facă dovada cu martori şi aceasta priveşte drepturi de care ele pot să dispună ori dacă se face dovada imposibilităţii (materiale sau morale) preconstituirii probei scrise conform art. 1198 C. civ. Aceleaşi reguli se aplică şi dacă proba cu martori se solicită pentru dovedirea în contra sau peste ceea ce cuprinde actul sau despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecţionării lui, indiferent de valoarea obiectului actului.

[5] Solicitarea efectuării unei expertize obligă partea să indice, pe lângă împrejurările de fapt ce se tind a fi dovedite cu această probă, şi obiectivele la care trebuie să răspundă expertul.

[6] Cercetarea locală se cere atunci când anumite împrejurări de fapt pot fi cel mai bine lămurite prin constatarea directă a instanţei sau atunci când celelalte probe administrate nu au lămurit o anumită situaţie de fapt, ce poate fi verificată la faţa locului.

[7] Instanţa competentă este cea învestită cu soluţionarea pricinii în care se cere administrarea probelor indicate prin cerere.

MODEL DE CERERE PENTRU DEPUNEREA LISTEI CU MARTORI

de

MODEL DE CERERE PENTRU DEPUNEREA LISTEI CU MARTORI

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr. _/_

Termen la data de_

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul__, în calitate de__(reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, intimat etc.) în dosarul nr. / al acestei instanţe, cu termen de judecată la data de_

Depun prezenta listă de martori

conform încheierii de şedinţă de la termenul din_, când mi-a

fost încuviinţată această probă, solicitându-vă să dispuneţi citarea martorilor pentru termenul din_

Menţionez că mi-au fost încuviinţaţi [1] martori , ale căror nume

şi adrese sunt următoarele:

1 ._, domiciliat în_

2 ._, domiciliat în_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel [2]

Precizări

[1] Se va trece numărul martorilor din încheierea de încuviinţare a probelor.

[2] Cererea se depune la instanţa care are pe rol dosarul în care s-au încuviinţat martorii.

MODEL DE CERERE PENTRU DEPUNEREA DE ÎNSCRISURI PROBATORII LA DOSAR

de

MODEL DE CERERE PENTRU DEPUNEREA DE ÎNSCRISURI PROBATORII LA DOSAR

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr. _/_

Termen la data de_

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul_, în calitate de_(reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, contestator, revizuent, intimat) în dosarul nr. / al acestei instanţe, cu termen de judecată la data de_,

Depun copii de pe următoarele înscrisuri

certificate în exemplare:

1._

2._

3._etc.

Vă rog să dispuneţi comunicarea a câte un exemplar de pe aceste înscrisuri către celelalte părţi din proces, la adresa lor, menţionată în

_(acţiune sau, după caz, în cererea de apel, de recurs, contestaţie,

revizuire etc.).

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [1]_

Notă

[1] Cererea se depune la instanţa care are pe rol dosarul în care se administrează înscrisurile indicate în cuprinsul său.

MODEL DE CERERE DE ALEGERE DE DOMICILIU PROCESUAL

de

MODEL DE CERERE DE ALEGERE DE DOMICILIU PROCESUAL

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul_, în calitate de_(reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, revizuient, intimat etc.) în dosarul nr. / al acestei instanţe, cu termen de judecată la data de_, vă rog să luaţi act că

Înţeleg să îmi aleg domiciliul procesual

la_[1], ce are următoarea adresă_[2], unde urmează să îmi comunicaţi toate actele de procedură ce se vor efectua în continuare în proces.

În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 93 C. proc. civ.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie_

Precizări

[1] Partea are dreptul să-şi aleagă domiciliul la orice altă persoană, pe care o va indica în cerere, cu nume şi, eventual, calitate (de exemplu avocatul, mandatarul său, curatorul etc.).

[2] Se va indica adresa completă a domiciliului ales.

MODEL DE CERERE PRIVIND SCHIMBAREA DOMICILIULUI PROCESUAL AL PĂRŢII

de

MODEL DE CERERE PRIVIND SCHIMBAREA DOMICILIULUI PROCESUAL AL PĂRŢII

Instanţa__

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul_în calitate de_(reclamant, sau, după caz, pârât, intervenient etc.) în cauza având ca obiect_ vă solicit să luaţi act că

Mi-am schimbat domiciliul

la adresa următoare_şi vă solicit ca în continuare actele de procedură să-mi fie comunicate la noua adresă.

Învederez instanţei că am înştiinţat partea adversă prin scrisoare recomandată, iar recipisa este anexată prezentei cereri.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie_

Notă

[1] Natura cererii. Potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ., schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii trebuie, sub sancţiunea neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei, prin petiţie Ia dosar, iar părţii adverse prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.

Pedeapsa neluării în seamă înseamnă că partea va fi citată la vechea adresă şi după schimbarea domiciliului, iar procedura de citare îndeplinită în acest mod este considerată valabilă0. De pildă, într-o speţă, recurenta, care a fost prezentă la judecarea cauzei în primă instanţă, nu a încunoştinţat instanţa şi intimatul de schimbarea domiciliului, citarea acesteia, la instanţa de apel, făcându-se la domiciliul indicat în acţiune. în absenţa notificării schimbării domiciliului, actele de procedură au fost îndeplinite în mod valabil la vechiul său domiciliu, astfel încât recursul cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare în instanţa de apel este neîntemeiat.

1.2. Termen de depunere. Deşi legea nu prevede un termen pentru înştiinţarea instanţei, schimbarea domiciliului trebuie notificată instanţei de îndată, potrivit dispoziţiilor art. 723 C. proc. civ.)

MODEL DE CERERE DE AMÂNARE A JUDECĂŢII PENTRU LIPSA DE APĂRARE

de

MODEL DE CERERE DE AMÂNARE A JUDECĂŢII PENTRU LIPSA DE APĂRARE

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , în calitate de (reclamant, pârât etc.) în dosarul nr._, din data_, având ca obiect_vă solicit

Acordarea unui termen pentru lipsă de apărare

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [3]: învederez instanţei că_

Temeiul de drept [4]: Invoc dispoziţiile art. 156 C. proc. civ.

Probe [5]: în dovedire, anexez_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [6]_

Note

[ 1 ] Natura juridică. în procesul civil, unul dintre principiile fundamentale este acela al dreptului la apărare, astfel încât, atât reclamantul, cât şi pârâtul trebuie să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă de actele dosarului, de a propune probe în apărare, de a pune în discuţie pretenţiile părţii adverse şi, desigur, de a apela la serviciile unui apărător calificat.
Părţile au posibilitatea, în virtutea dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., să solicite un singur termen pentru lipsa de apărare, însă solicitarea adresată instanţei trebuie să fie temeinic motivată0. în practica judiciară s-a decis că instanţa nu este obligată să acorde în orice împrejurare un nou termen de judecată, acordarea acestuia fiind o simplă facultate acordată de lege. Ea este îndreptăţită să refuze admiterea cererii atunci când consideră că se urmăreşte doar tergiversarea judecăţii.

1.1. Termen de depunere. Cererea poate fi formulată în orice fază procesuală, atât în primă instanţă, cât şi în căile ordinare şi extraordinare de atac, precum şi în faza executării silite.

1.2. Condiţii de exercitare. Pentru ca instanţa să poată soluţiona cererea de amânare a judecăţii pentru lipsa de apărare trebuie ca cererea de chemare în judecată, apelul, recursul etc. să fie legal timbrate; în caz contrar, instanţa se va pronunţa pe excepţia netimbrării, care primează în soluţionarea cauzei).

[2] Titularul cererii. Oricare dintre părţi poate solicita un termen pentru lipsă de apărare.

[3] Motivele cererii. Potrivit dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., cererea de acordare unui termen pentru pregătirea apărării trebuie să fie temeinic motivată.

Pentru aceasta, partea trebuie să arate care sunt motivele pentru care, după caz, nu a putut angaja apărător sau, deşi angajat, acesta nu se poate prezenta la termenul stabilit pentru judecată.

[4] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 156 C. proc. civ.

[5] Probe. Pentru orice situaţie invocată, trebuie alăturată, în măsura în care este cu putinţă, dovada celor susţinute: adeverinţă medicală, dovada prezentării la o altă instanţă etc.

[6] Instanţa competentă. Cererea se depune la instanţa la care procesul este pendinte.

MODEL DE CERERE DE AMÂNARE PENTRU IMPOSIBILITATE DE PREZENTARE LA JUDECATĂ

de

MODEL DE CERERE DE AMÂNARE PENTRU IMPOSIBILITATE DE PREZENTARE LA JUDECATĂ

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr._

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de _(reclamant, pârât etc.) în cauza având ca obiect_, vă solicit să încuviinţaţi

Acordarea unui termen

întrucât mă aflu în imposibilitate de prezentare la termenul din data de

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [3]: învederez instanţei că_

Probe [4]: în dovedirea prezentei cereri anexez_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [5]_

Note

[ 1 ] Natura juridică. în cursul judecării procesului civil, oricare dintre părţi are dreptul să solicite acordarea unui termen, în măsura în care nu se poate prezenta şi nu îşi poate formula apărările în instanţă. Această abordare este conformă cu aplicarea principiilor contradictorialităţii si al dreptului la apărare.

Pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra cererii de amânare, acţiunea sau calea de atac exercitată trebuie să fie timbrată conform legii. Numai în măsura în care se demonstrează că, la data primirii citaţiei prin care partea este înştiinţată de obligativitatea plăţii taxei de timbru, partea era în imposibilitate de se conforma acestei obligaţii legale, de pildă fiind internată în spital, s-ar justifica încuviinţarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare, chiar dacă cererea nu este legal timbrată.

[2] Titularul cererii. Oricare dintre părţi poate solicita un termen datorită imposibilităţii de prezentare.

[3] Motivele de fapt. Cererea trebuie să fie motivată, spre exemplu imposibilitatea de a se prezenta la judecată deoarece starea de sănătate nu permite părţii acest lucru sau deplasării în delegaţie de serviciu în altă localitate etc.

[4] Probe. La cerere se vor anexa acte doveditoare, respectiv certificat medical, bilet de ieşire din spital, ordin de serviciu sau orice alt document care poate proba imposibilitatea de prezentare a părţii interesate.

în situaţia în care partea care a solicitat termenul nu justifică cu acte sau alte mijloace de dovadă împrejurarea invocată drept motiv al imposibilităţii de prezentare, poate fi obligată la despăgubiri, în virtutea dispoziţiilor art. 108^3C. proc. civ., pentru amânarea nejustificată a cauzei.

[5] Instanţa competentă. Cererea se depune la instanţa la care procesul este pendinte.

MODEL DE CERERE DE PRESCHIMBARE A TERMENULUI DE JUDECATĂ

de

MODEL DE CERERE DE PRESCHIMBARE A TERMENULUI DE JUDECATĂ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, în calitate de_(reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, contestator, revizuient, intimat etc.) în dosarul nr. ___/. al acestei instanţe, cu termen de judecată la data de_, vă rog ca, după citarea părţilor din proces la adresele din cererea de chemare în judecată, să dispuneţi

Preschimbarea termenului

fixat pentru data de_la o dată mai apropiată/îndepărtată.

Mottvele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [3]:_

Temeiul de drept [4]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 153 alin. (3) C. proc. civ. m

Probe [5]: în dovedirea cererii, depun alăturat, în copii certificate, înscrisuri, respectiv__

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/ Curţii de Apel /înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [6] _

Note

[1] Natura cererii. Preschimbarea termenului este mijlocul procedural pus la îndemâna părţilor pentru a obţine, în cazul unor motive temeinice, modificarea, în sensul fie al reducerii, fie al prelungirii primului termen de judecată sau a oricărui alt termen acordat în cursul judecării procesului.

Sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 153 alin. (3) C. proc. civ.
1.1. Termen de depunere. Dacă cererea vizează preschimbarea primului termen de judecată, ea se poate depune oricând după ce partea interesată a luat cunoştinţă de acest termen, de regulă la o dată cât mai apropiată de acest moment, pentru a fi posibilă realizarea scopului unei asemenea cereri.

Dacă cererea vizează preschimbarea unui termen acordat în cursul procesului, ea se poate depune oricând între termene, de regulă la o dată cât mai apropiată celei la care s-a acordat termenul ce se doreşte a fi preschimbat, pentru a fi posibilă realizarea scopului unei asemenea cereri.

[2] Titularul cererii. Cererea se poate depune de oricare dintre părţi, care justifică interesul soluţionării cauzei la un alt termen decât cel fixat de instanţă.

[3] Motivele de fapt. Se vor menţiona motive temeinice care să justifice preschimbarea termenului fixat pentru judecată, cum ar fi, spre exemplu, o boală gravă pentru care solicitantul trebuie să se interneze cât mai grabnic în spital, nemaifiind astfel posibilă prezenţa lui în instanţă la termenul fixat iniţial, deplasarea în străinătate, susţinerea unui examen etc.

[4] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 153 alin. (3) C. proc. civ.

[5] Probe. De regulă, motivele de preschimbare a termenelor de jlidecată se probează cu înscrisuri.

[6] Instanţa competentă. Cererea de preschimbare a primului termen de judecată se soluţionează de preşedintele instanţei pe rolul căreia este înregistrat dosarul în care se cere preschimbarea, de vicepreşedintele acestei instanţe, de preşedintele de secţie ori de judecătorul care îl înlocuieşte.

Cererea de preschimbare a termenului acordat în cursul judecării procesului se soluţionează de acelaşi complet de judecată care instrumentează dosarul în care s-a acordat termenul ce se cere a fi preschimbat.

Model de cerere de lăsare a cauzei mai la sfârșitul ședinței

de

Model de cerere de lăsare a cauzei mai la sfârșitul ședinței

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr. __/_

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul_, în calitate de_(reclamant, pârât etc.) în dosarul nr. ___/ având termen la data de_vă solicit să dispuneţi

Strigarea cauzei spre sfârşitul şedinţei

întrucât_

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie_

Explicații

[1] Natura cererii. Potrivit art. 125 alin. (1) C. proc. civ., pricinile se dezbat în ordinea listei întocmite şi afişate conform dispoziţiilor acestui articol.

Deşi în alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că părţile pot cere schimbarea rândului dacă părţile care au pricini fixate înaintea lor nu se împotrivesc (ceea ce presupune strigarea unei cauze peste rând), în practică sunt situaţii în care se solicită, iar instanţa încuviinţează, strigarea pricinii mai spre sfârşitul şedinţei, în general pentru a da posibilitate tuturor părţilor să se prezinte şi să fie asistate de apărători.

Model de cerere de declarare a dezbaterilor secrete

de

Model de cerere de declarare a dezbaterilor secrete

CERERE DE DECLARARE A DEZBATERILOR SECRETE

Instanţa_

Secţia_

Dosar nr. /

Termen la data de_

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2] _ , în calitate de_(reclamant, pârât etc.) în dosarul nr. / având ca obiect_, vă solicit să dispuneţi ca

Dezbaterile în această cauză să aibă loc în şedinţă secretă

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [3]: învederez instanţei că, în cauza _

Temeiul de drept [4]: Invoc dispoziţiile art. 121 C. proc. civ.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [5]_

Explicații

[1] Natura cererii. Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., şedinţele de judecată vor fi publice, cu excepţia situaţiilor când legea dispune altfel. publicitatea şedinţelor de judecată este unul dintre principiile fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil, şedinţele fiind secrete numai în cazurile expres prevăzute de art. 121 alin. (2) C. proc. civ. Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor art. 121 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea se pronunţă întotdeauna în şedinţă publică.

Astfel, atunci când dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau părţile, instanţa poate să dispună ca dezbaterile să aibă loc în camera de consiliu. în acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.
1.1. Termenul de formulare. Această cerere se poate formula oricând în cursul procesului. în orice fază procesuală.

[2] Titularul cererii. Oricare dintre părţi poate formula cererea şi în orice fază procesuală.

[3] Motivele de fapt. Prin cererea formulată va trebui să se învedereze instanţei, în funcţie de natura cauzei, motivul care duce la vătămarea părţilor sau care ar putea duce la afectarea ordinii sau moralităţii publice. De pildă, într-un proces de divorţ se poate arăta că declaraţiile martorilor urmează să releve aspecte care afectează viaţa privată a părţilor, dreptul la imagine etc.

[4] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 121 C. proc. civ.

[5] Instanţa competentă este cea la care cauza este pendinte.

Model de cerere de eliberare a unui certificat de grefă

de

Model de cerere de eliberare a unui certificat de grefă

A. CERERE DE ELIBERARE A UNUI CERTIFICAT DE GREFĂ PRIVIND MINUTA

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul [1]_ , în calitate de_(reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, contestator, revizuent, intimat etc.) în dosarul nr. /___ al acestei instanţe, soluţionat la data de_, vă rog să-mi aprobaţi

Eliberarea unui certificat de grefă de pe minută

întrucât dovada soluţiei pronunţate îmi este necesară_. [2]

Temeiul de drept: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 148 C. proc. civ.

Anexez alăturat chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 8.000 lei şi timbrul judiciar de 1.500 lei. [3]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie_

Explicații

[ 1 ]Titularul cererii. Poate cere eliberarea unui certificat de grefă oricare dintre părţile procesului.

Cererea se poate face oricând între momentul pronunţării hotărârii şi acela al redactării hotărârii, când persoana interesată poate obţine direct copie de pe hotărâre.

[2] Motivele de fapt. Se vor menţiona motivele solicitantului prin care se justifică eliberarea certificatului, spre exemplu utilizarea acestui certificat într-un alt proces.

[3] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 8.000 de lei (la nivelul anului 2005), iar timbrul judiciar este de 1.500 lei, fiind prevăzute de art. 3 lit. ţ1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

B. CERERE DE ELIBERARE A UNUI CERTIFICAT DE GREFĂ PRIVIND DOVADA EXISTENŢEI PE ROLUL INSTANŢEI A UNEI CAUZE

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul [1]_ , în calitate de_(reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, contestator, revizuent, intimat etc.) în dosarul nr. / al acestei instanţe, cu termen de judecată ia data de _, vă rog să-mi aprobaţi

Eliberarea unui certificat de grefă

din care să rezulte existenţa pe rolul instanţei a acestui dosar, părţile, obiectul său şi termenul de judecată acordat.

Menţionez că certificatul solicitat îmi este necesar _[2].

Temeiul de drept: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 148 C. proc. civ.

Anexez alăturat chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 8.000 lei şi timbrul judiciar de 1.500 lei. [3]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel /înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie_

Explicații

[1] Titularul cererii. Poate cere eliberarea unui certificat de grefă oricare dintre părţile procesului.

Cererea se poate depune oricând în cursul procesului a cărui existenţă pe rolul instanţei se urmăreşte a fi certificată de grefă.

[2] Motivele de fapt. Se vor menţiona motivele solicitantului prin care se justifică eliberarea certificatului, spre exemplu utilizarea acestui certificat într-un alt proces.

[3] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 8.000 de lei (la nivelul anului 2005), iar timbrul judiciar este de 1.500 lei, fiind prevăzute de art. 3 lit. ţ1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Model de cerere de eliberare a unei copii legalizate de pe încheierea de ședință

de

Model de cerere de eliberare a unei copii legalizate de pe încheierea de ședință

CERERE DE ELIBERARE DE COPII LEGALIZATE DE PE ÎNCHEIEREA DE ŞEDINŢĂ SAU DE PE CELELALTE ÎNSCRISURI AFLATE LA DOSAR

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul [1]_, în calitate de_(reclamant

sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent,contestator, revizuent, intimat etc.) în dosarul nr. / al acestei instanţe, vă rog să-mi aprobaţi

Eliberarea de copii legalizate

de pe [2]_(încheierea de şedinţă de la termenul din_ sau, după caz, alte acte din dosar).

Temeiul de drept: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 148 C. proc. civ.

Anexez alăturat chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de _lei şi timbrul judiciar de_lei. [3]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [4] _

Explicații

[1] Titularul cererii. Titularul cererii poate fi oricare din părţile procesului sau o altă persoană interesată, cum ar fi, de exemplu, cea care se află într-un alt litigiu cu vreuna din părţile procesului în care s-a cerut eliberarea de copii de pe încheierile de şedinţă sau de pe alte înscrisuri.

[2] Obiectul cererii. Se vor indica în concret actele solicitate, de exemplu încheieri de şedinţă, expertize, declaraţii de martori etc., şi numărul de exemplare dorit.

[3] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 8.000 lei/pagină (la nivelul anului 2005), iar timbrul judiciar este de 1.500 lei, fiind prevăzute de art. 3 lit. ţ) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[4] Instanţa competentă este cea la care se află dosarul din care se cere să se elibereze încheieri sau alte înscrisuri.

Model de cerere de legalizare a copiei unei hotărâri judecătorești

de

Model de cerere de legalizare a copiei unei hotărâri judecătorești

CERERE DE LEGALIZARE A COPIEI UNEI HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul [1]_, în calitate de_(reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, contestator, revizuient, intimat etc.) în dosarul nr. / al acestei instanţe, finalizat cu pronunţarea sentinţei civile nr. rămasă definitivă

şi irevocabilă prin respingerea apelului şi recursului, conform deciziilor civile nr. / şi nr. /___, pronunţate de Curtea de Apel _, respectiv de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (sau, după caz, prin neexercitarea căilor de atac), vă rog să-mi aprobaţi

Legalizarea copiei acestei sentinţe

în_ exemplare, cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă. [2]

Anexez alăturat copia sentinţei de legalizat, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul judiciar de_lei. [3]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [4] _

Explicații

[1] Titularul cererii. Titularul cererii poate fi oricare dintre părţile din hotărârea ce se cere a fi legalizată.

[2] Obiectul cererii îl constituie hotărârile judecătoreşti, care pot fi sau nu definitive sau irevocabile, legalizarea putând fi, după caz, legalizare simplă sau cu menţiunea „definitivă” , „irevocabilă” sau „definitivă şi irevocabilă”.

Partea trebuie să indice numărul de exemplare de pe hotărâre ce se doresc a fi legalizate, care nu este limitat prin nici o dispoziţie a legii.

[3] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 19.000 lei (la nivelul anului 2005), iar timbrul judiciar este de 1.500 de lei, fiind prevăzute de art. 3 lit. t) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare, şi se datorează în acest cuantum pentru fiecare dintre copiile legalizate solicitate.

De menţionat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr.760/C/1999, cererile pentru eliberarea de către instanţele judecătoreşti de copii de pe hotărârile judecătoreşti, cu menţiunea că sunt definitive şi irevocabile, prin care se stabilesc calitatea de moştenitor, masa succesorală, cotele şi bunurile ce revin fiecărui moştenitor, dacă nu s-a plătit taxa de timbru pentru efectuarea procedurii succesorale notariale, se taxează potrivit Capitolului I pct. 20 din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, cu modificările şi completările ulterioare, iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) din acelaşi articol, după plata taxelor succesorale eliberarea de noi copii de pe hotărârile judecătoreşti prevăzute la alin. (1) se taxează cu 5.000 lei.

[4] Instanţa competentă este cea care a pronunţat hotărârea ce se cere a fi legalizată sau cea la care se află dosarul în care s-a pronunţat această hotărâre. Ambele instanţe sunt deopotrivă competente, având în vedere că legalizarea se face după originalul hotărârii, din care unul se află în dosarul în care hotărârea a fost pronunţată, iar cel de-al doilea la mapa de hotărâri a instanţei care a pronunţat-o.

Model de cerere de restituire a taxei judiciare de timbru

de

Model de cerere de restituire a taxei judiciare de timbru

CERERE DE RESTITUIRE A TAXEI JUDICIARE DE TIMBRU

Domnule Preşedinte,

Subsemnatul [1] _, în calitate de_(reclamant sau, după caz, pârât-reclamant, intervenient, apelant, recurent, con-testator, revizuient etc.) în dosarul nr. / al acestei instanţe, soluţionat prin sentinţa/decizia civilă nr._, din data _, vă rog să avizaţi favorabil

Restituirea taxei judiciare de timbru

în cuantum de_, plătită de mine în acest dosar cu foaia de vărsământ/chitanţa nr. /

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [2]: _

Temeiul de drept [3]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 30 din Normele metodologice pentru aplicare Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999.

Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [4]_

Explicații

[1] Titularul cererii. Titularul cererii poate fi oricare dintre părţile care au figurat în proces şi care au achitat taxa judiciară de timbru ce se solicită a fi restituită.

1.1. Termenul de introducere. Cererea poate fi formulată în termen de un an de la data naşterii dreptului la restituire [art. 23 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 30 alin. (3) din Ordinul nr. 760/C/1999],

[2] Motivele de fapt. Se va arăta în concret cazul de restituire a taxei judiciare de timbru în care se încadrează petiţionarul. Aceste cazuri, expres şi limitativ prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr.146/1997, sunt următoarele:
a) taxa plătită nu era datorată; de exemplu, s-a plătit o taxă pentru o acţiune pentru care legea prevede scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, cum ar fi cererea de adopţie, cererea de rectificare a erorilor materiale din hotărâri etc., caz în care restituirea este integrală;

b) s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; în acest caz plătitorul are dreptul la restituirea a ceea ce a plătit peste cuantumul legal al taxei judiciare de timbru aferente acţiunii sau cererii deduse judecăţii;

c) acţiunea sau cererea a rămas fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; acest caz nu se confundă cu situaţia în care părţile au renunţat la acţiunea sau la cererea introdusă, când taxele legal plătite nu se restituie, conform art. 30 alin. (2) din Ordinul 760/C/1999 şi nici cu situaţia în care cererile sau acţiunile au fost anulate ca insuficient timbrate, când taxele plătite parţial nu se restituie, conform art. 31 din Ordinul 960/C/1999;

d) în cadrul proceselor de divorţ, când părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat; în acest caz, se restituie jumătate din taxa plătită, conform art. 23 alin. (2) teza a doua din Legea 146/1997;

e) contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă; în acest caz, taxa se restituie proporţional cu admiterea contestaţiei.

[3] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 30 din Normele metodologice pentru aplicare Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999.

[4] Instanţa competentă. Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, cererea se adresează instanţei la care s-a introdus acţiunea sau cererea pentru care s-a plătit taxa solicitată a fi restituită.

Model de acțiune privind anularea actelor de stare civilă

de

Model de acțiune privind anularea actelor de stare civilă

ANULAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea_[4]

De asemenea, solicit înscrierea anulării dispuse prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 şi ale art. 57-58 din Legea nr. 119/1996.

Probe [7]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații

[1] Natura juridică. Anularea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora este acea sancţiune care intervine atunci când nu au fost respectate dispoziţiile legale ce reglementează condiţiile de valabilitate a acestora.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, autoritatea administraţiei publice locale, consiliul judeţean sau parchetul, conform art. 57 alin.(2) teza I din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are, după caz, autoritatea administraţiei publice locale care a făcut înregistrarea ce se cere a fi anulată sau persoana la care se referă acea înregistrare.

[4] Obiectul acţiunii. Procedura judecătorească a anulării vizează exclusiv actele de stare civilă, şi nu certificatele de stare civilă, în acest din urmă caz aplicându-se o procedură administrativă, în sensul că îndreptarea necesară se face chiar de organul care a efectuat înregistrarea de stare civilă.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) în ce constă înregistrarea de stare civilă ce se cere a fi anulată;

b) motivul pentru care se cere anularea ei. Motivele pentru care se poate cere anularea actelor de stare civilă sau a menţiunilor de pe acestea sunt prevăzute de art. 103 alin. (1) din Metodologia nr. 1/1997 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, respectiv:

• actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru necorespunzător;

• actul nu trebuia întocmit la primăria respectivă, sau, după caz, de primăria respectivă;

• faptul sau actul de stare civilă nu există;

• nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă;

• menţiunea a fost înscrisă pe alt act de stare civilă;

• menţiunea a fost operată cu un text greşit.

Această enumerare legală nu are caracter limitativ, existând şi alte cazuri în care se poate cere anularea actelor de stare civilă, spre exemplu: dacă înregistrarea a fost făcută de o persoană necompetentă, cu excepţia aplicării art. 7 din Legea nr. 119/1996, care consacră principiul error communis facit jus\ dacă înregistrarea nu s-a făcut în registrul de stare civilă; dacă s-a înregistrat un act sau fapt de stare civilă care nu a avut loc; dacă actul reconstituit a fost procurat ulterior; dacă actul Cnegotium) a fost anulat (aplicându-se principiul resoluto juris dantis, resolviturjus accipientis) etc.2)

[6] Temeiul de drept îl constituie art. 23 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi art. 57 şi 58 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu extrasul actului de stare civilă ce se cere a fi anulat, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească motivul de anulare invocat. De exemplu, dacă se invocă efectuarea înregistrării de către o persoană necompetentă, se va depune statul de funcţiuni al autorităţii administraţiei publice locale care a făcut înregistrarea spre a se evidenţia că persoana care a făcut înregistrarea ce se cere a fi anulată nu făcea parte, la data înregistrării, dintre funcţionarii cu competenţă în acest sens;

b) adresă de la poliţie – ca dovadă a efectuării de cercetări în legătură cu modalitatea şi condiţiile în care s-a efectuat înregistrarea ce se cere a fi anulată.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, conform art. 57 alin. (2) teza a Il-a din Legea nr. 119/1996, iar dacă reclamantul este un cetăţean străin sau un cetăţean român cu domiciliul în străinătate instanţa competentă este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 (competenţă teritorială exclusivă);

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 57 alin. (2) teza a 11-a şi alin. (3) din Legea nr. 119/1996.

Model de acțiune pentru modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă

de

Model de acțiune pentru modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă

MODIFICAREA, RECTIFICAREA SAU COMPLETAREA ACTELOR DE STARE CIVILĂ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Modificarea/rectificarea/completarea_[4]

De asemenea, solicit înscrierea acestei modificări/rectificări/completări prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 şi ale art. 57-58 din Legea nr. 119/1996.

Probe [7]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații

[ 1 ] Natura juridică. Modificarea actelor de stare civilă presupune înregistrarea unor menţiuni ce privesc, în general, schimbări în starea civilă a unei persoane, rectificarea presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă, iar completarea actelor de stare civilă presupune întregirea acestora cu menţiunile omise atunci când, din diferite motive, unele rubrici au rămas libere deşi trebuiau completate.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, autoritatea administraţiei publice locale, consiliul judeţean sau parchetul, conform art. 57 alin.(2) teza I din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are, după caz, autoritatea administraţiei publice locale care a făcut înregistrarea ce se cere a fi anulată sau persoana la care se referă acea înregistrare.

[4] Obiectul acţiunii. Privitor la acest aspect, două menţiuni sunt necesare:

– faptul că procedura judecătorească a modificării, rectificării sau completării vizează exclusiv actele de stare civilă, şi nu certificatele de stare civilă, în acest din urmă caz aplicându-se o procedură administrativă, în sensul că îndreptarea necesară se face chiar de organul care a efectuat înregistrarea de stare civilă;

– potrivit art. 57 alin. (4) din Legea nr. 119/1996, actele de stare civilă reconstituite nu pot fi rectificate ori completate.

Pe calea acestei acţiunii se poate solicita, cu titlu de exemplu, rectificarea unei erori strecurate în actul de naştere cu privire la numele titularului actului, în sensul menţionării corecte a numelui de familie – Ionescu în loc de Inescu -, sau completarea actului de naştere cu numele tatălui, precum şi îndreptarea oricărei ne-concordanţe între cele două exemplare ale registrelor de stare civilă sau a necon-cordanţelor între înregistrare şi elementele reale ale stării civile, apărute după înregistrarea de stare civilă.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) care este actul de stare civilă care trebuie modificat/rectificat/completat;

b) în ce constă modificarea/rectificarea/completarea care se cere. Modificarea actelor de stare civilă intervine în ipotezele care se desprind din art. 105 coroborat cu art. 65 şi următoarele din Metodologia de aplicare a Legii nr. 119/1996, şi anume: înscrierea recunoaşterii sau stabilirii ulterioare a filiaţiei, înscrierea divorţului, a anulării sau a desfacerii căsătoriei, înscrierea acordării sau pierderii cetăţeniei române etc.

în ce priveşte motivele de rectificare, se poate invoca, de exemplu, existenţa unei neconcordanţe între cele două exemplare ale registrelor de stare civilă (de pildă numele titularului nu este acelaşi în ambele exemplare), faptul că la rubrica „ numele tatălui” din actul de naştere s-a trecut numele concubinului mamei în loc de numele soţului acesteia etc., iar ca motiv de completare se poate menţiona faptul că rubrica „numele tatălui” nu a fost completată, deşi copilul s-a născut în timpul căsătoriei, având ca tată pe soţul mamei, conform art. 53 C. fam. etc.

[6] Temeiul de drept îl constituie art. 23 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.
[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu extrasul actului de stare civilă ce se cere a fi modificat, rectificat sau completat, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească eroarea săvârşită cu ocazia întocmirii acestui act. De exemplu, dacă s-a invocat menţionarea greşită în actul de naştere a numelui tatălui, în sensul că în această calitate a fost trecut concubinul mamei copilului în loc de soţul acesteia, se va depune certificatul de căsătorie al mamei copilului;

b) adresă de la poliţie – ca dovadă a efectuării de cercetări în legătură cu modalitatea şi condiţiile în care s-a efectuat înregistrarea ce se cere a fi modificată, rectificată sau, după caz, completată.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[9] Instanţa competentă:
a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, conform art. 57 alin. (2) teza a Il-a din Legea nr. 119/1996, iar dacă reclamantul este un cetăţean străin sau un cetăţean român cu domiciliul în străinătate instanţa competentă este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, conform art. 57 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 (competenţă teritorială exclusivă);
b) material – este competentă judecătoria, conform art. 57 alin. (2) teza a 11-a şi alin. (3) din Legea nr. 119/1996.

Model de acțiune pentru punerea sub interdicție

de

Model de acțiune pentru punerea sub interdicție

ACŢIUNE PENTRU PUNEREA SUB INTERDICŢIE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Punerea sub interdicţie a pârâtului

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 142-151 C. fam. coroborat cu art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Interdicţia judecătorească este măsura de ocrotire, de drept civil, care se ia de către instanţă faţă de persoana fizică lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale datorită alienaţiei sau debilităţii mintale, constând în lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea curatelei.

Acţiunea de punere sub interdicţie este o acţiune personală.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv autoritatea tutelară, rudele sau persoanele apropiate celui lipsit de discernământ, administratorii sau locatarii imobilului în care locuieşte acesta etc., precum şi procurorul în baza art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana a cărei punere sub interdicţie s-a cerut, pretinzându-se că nu are discernământ. Dacă această persoană are numit un curator, acesta o va reprezenta în proces, în caz contrar instanţa de judecată, făcând aplicarea art. 146 C. fam., va putea solicita autorităţii tutelare numirea unui curator care să-l reprezinte pe pârât în tot cursul procesului, această măsură fiind lăsată la latitudinea instanţei.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie s-a solicitat.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că pârâtul este lipsit de discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale;

b) împrejurările concrete din care rezultă lipsa de discernământ a pârâtului, de exemplu faptul că pârâtul suferă de o boală psihică atestată prin acte medicale, că a fost deseori internat în instituţii sanitare de psihiatrie, că are un comportament violent faţă de orice persoană cu care vine în contact, că nu se poate îngriji de persoana sa, neavând reprezentare în timp şi spaţiu etc.

c) faptul că lipsa de discernământ nu-i permite pârâtului să se îngrijească de interesele sale;

d) locul unde a fost înregistrată naşterea pârâtului, menţiune necesară pentru identificarea instanţei căreia i se va comunica hotărârea de punere sub interdicţie, spre a fi transcrisă într-un registru anume desemnat [art. 144 alin. (2) C. fam. ].

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 142-150 C. fam., coroborate cu dispoziţiile art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a De-cretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (temeiul de drept procedural).

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al pârâtului, precum şi orice alte înscrisuri care atestă afecţiunile psihice de care acesta suferă, de exemplu fişa de luare în evidenţa unităţilor sanitare de boli mintale, certificate medicale constatatoare ale bolii psihice, reţete medicale din care rezultă diagnosticul etc.;

b) interogatoriul pârâtului – conform art. 33 alin. (2) din Decretul nr.32/1954, este obligatorie ascultarea celui a cărui punere sub interdicţie se cere, pentru a se constata starea sa mintală;

c) martori – pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;

d) expertiză medico-legală psihiatrică – probă obligatorie pentru a se stabili dacă pârâtul are discernământul actelor şi faptelor sale.

[7] Timbrajul. Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. h) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, nu se datorează nici timbru judiciar [art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare],

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Model de acțiune pentru ridicarea interdicției

de

Model de acțiune pentru ridicarea interdicției

ACȚIUNE PENTRU RIDICAREA INTERDICŢIEI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Ridicarea interdicţiei pârâtului

dispusă prin sentinţa civilă nr. , din data_, pronunţată de Judecătoria_

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 151 C. fam.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se tinde a se demonstra că nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii de ocrotire a interdicţiei judecătoreşti şi, implicit, inutilitatea acestei măsuri, asupra căreia instanţa trebuie să revină.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv cel pus sub interdicţie, prin tutorele acestuia, rudele sau persoanele apropiate interzisului, administratorii sau locatarii imobilului în care acesta locuieşte, autoritatea tutelară de la domiciliul interzisului, precum şi procurorul în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ. [3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are interzisul judecătoresc, cu excepţia cazului în care acţiunea este pornită de el, situaţie în care nu există persoană cu calitate procesuală pasivă.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la domiciliul interzisului, în afară de cazul în care chiar aceasta a solicitat ridicarea interdicţiei.

[4]Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) hotărârea judecătorească prin care s-a dispus punerea sub interdicţie a pârâtului;

b) împrejurările din care rezultă că au încetat cauzele care au provocat punerea sub interdicţie, respectiv faptul că interzisul şi-a recăpătat discernământul în urma tratamentului la care a fost supus după punerea sa sub interdicţie şi că această stare de fapt este constatată prin acte medicale.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 151 C. fam. coroborate cu dispoziţiile art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (temeiul de drept procedural).

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească de punere sub interdicţie şi actele medicale privind starea actuală de sănătate mintală a interzisului, cum ar fi, spre exemplu, foia de observaţie medicală de la spitalul unde s-a realizat supravegherea interzisului după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de punere sub interdicţie, certificatul medical eliberat de medicul curant al interzisului etc.;

b) expertiză medico-legală psihiatrică – necesară pentru a se stabili dacă interzisul şi-a recăpătat discernământul actelor şi faptelor sale.

[7] Timbrajul. Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. h) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, nu se datorează nici timbru judiciar [art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare],

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul sau reşedinţa interzisului judecătoresc, conform art. 35 din Decretul nr. 32/1954 raportat la art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Model de acțiune privind înregistrarea tardivă a nașterii

de

Model de acțiune privind înregistrarea tardivă a nașterii

ACŢIUNE PRIVIND ÎNREGISTRAREA TARDIVA A NAŞTERII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Înregistrarea tardivă a naşterii

minorului_, născut la data de_, în localitatea_, fiul lui_şi al_, în registrul de născuţi vii pe anul

De asemenea, vă solicit să dispuneţi întocmirea actului de naştere al minorului.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 119/1997 şi ale art. 23 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_[7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune de stare civilă prin care se asigură înregistrarea naşterii unei persoane în evidenţele de stare civilă atunci când declararea naşterii la organul competent să facă înregistrarea a intervenit la peste un an de la data naşterii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv părinţii copilului, rudele acestuia sau instituţia de ocrotire în a cărei îngrijire se află copilul.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială s-a produs naşterea copilului, ca autoritate competentă să întocmească actul de naştere, conform art. 17 din Legea nr. 119/1996.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) data şi locul naşterii minorului;

b) faptul că a trecut cel puţin un an de la data naşterii copilului şi că naşterea acestuia nu a fost înregistrată în evidenţele de stare civilă.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 21 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă şi art. 23 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

16] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul medical constatator al naşterii, pentru a dovedi naşterea copilului şi data la care s-a produs acest eveniment, precum şi certificatul de căsătorie al părinţilor sau, după caz, actul de naştere al părinţilor faţă de care copilul are filiaţia stabilită;

b) adresă de la poliţie – pentru efectuarea de verificări în vederea stabilirii identităţii copilului;

c) expertiză medico-legală – pentru determinarea vârstei şi sexului copilului al cărui act de naştere se cere a fi întocmit.

[7] Timbrajul. Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. h) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de plata timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Apreciem că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează în baza art. 15 lit. h) din Legea nr. 146/1997 întrucât înregistrarea tardivă a naşterii este, în fapt, o măsură de ocrotire a minorilor a căror naştere nu a fost declarată în termenul legal, iar acţiunile şi cererile referitoare la ocrotirea minorilor fac parte din cele exceptate de la plata taxei judiciare de timbru prin art. 15 lit. h) din Legea nr. 146/1997.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial-este competentă instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului, conform art. 21 alin. (2) teza I din Legea nr. 119/1996 (competenţă teritorială exclusivă);

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 21 alin. (2) teza 1 din Legea nr. 119/1996.

Model de acțiune pentru declararea judecătorească a dispariției unei persoane

de

Model de acțiune pentru declararea judecătorească a dispariției unei persoane

ACŢIUNE PENTRU DECLARAREA JUDECĂTOREASCA A DISPARIŢIEI UNEI PERSOANE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, cu ultimul domiciliul cunoscut în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Declararea dispariţiei pârâtului

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 17 din Decretul nr. 31/1954 raportat la art. 36-39 din Decretul nr. 32/1954.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul

judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică a declarării dispariţiei este aceea de condiţie de fond, necesară şi prealabilă declarării judecătoreşti a morţii în ipoteza prevăzută de art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954; acţiunea având acest obiect este o acţiune personală.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, de exemplu rudele celui dispărut, autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu al acestuia etc., precum şi procurorul în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana cu privire la care se pretinde că a dispărut. Dacă această persoană a lăsat un mandatar general sau are numit un curator, mandatarul sau, după caz, curatorul o va reprezenta în proces, în caz contrar instanţa de judecată putând face aplicarea art. 152 lit. e) C. fam., în sensul că va putea cere autorităţii tutelare desemnarea unui curator, care o va reprezenta în tot cursul procesului.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu al celui dispărut.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) dispariţia pârâtului de la domiciliu şi data dispariţiei;

b) data ultimelor ştiri aflate de reclamant, din care rezultă că pârâtul era în viaţă;

c) faptul că de la data ultimelor ştiri din care rezultă că pârâtul era în viaţă a trecut cel puţin un an.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 16 alin. (1) şi art. 17 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice raportat la art. 36-39 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al pârâtului, precum şi orice alte înscrisuri care să ateste data plecării pârâtului de la domiciliu şi data ultimelor ştiri din care rezultă că acesta era în viaţă;

b) martori – pe aspectul datei dispariţiei pârâtului şi al datei ultimelor ştiri din care rezultă că acesta era în viaţă.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), conform art. 13 din Legea nr. 146/1997 cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în circumscripţia căreia dispărutul şi-a avut ultimul domiciliu, conform art. 36 din Decretul nr. 32/1954;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Model de acțiune pentru declararea judecătorească a morții

de

Model de acțiune pentru declararea judecătorească a morții

ACŢIUNE PENTRU DECLARAREA JUDECĂTOREASCĂ A MORŢII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Declararea morţii

numitului_

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 16

alin. din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 40 raportat la

art. 36-38 din Decretul nr. 32/1954.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, pre-

cum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală având drept scop constatarea încetării capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.

Regula o reprezintă declararea judecătorească a morţii precedată de declararea dispariţiei (cazurile cele mai frecvente), iar excepţia o reprezintă declararea judecătorească a morţii neprecedată de declararea dispariţiei (în situaţii excepţionale)
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, de exemplu rudele celui cu privire la care se cere declararea judecătorească a morţii, autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu al acestuia etc., precum şi procurorul în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana a cărei moarte se urmăreşte a fi constatată pe cale judecătorească. Reprezentarea acesteia în proces este asigurată prin mandatarul general lăsat de dispărut în cazul declarării morţii precedate de declararea dispariţiei, iar în celelalte cazuri (declararea morţii precedată de declararea dispariţiei când dispărutul nu a lăsat un mandatar general şi declararea morţii neprecedată de declararea dispariţiei) prin curatorul desemnat de autoritatea tutelară în condiţiile art. 152 C. fam.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu cunoscut al persoanei a cărei moarte se cere a fi constatată.

[4] Motivele de fapt. Motivarea în fapt a acţiunii în declararea judecătorească a morţii diferă după cum aceasta a fost precedată sau nu de declararea dispariţiei pârâtului.

4.1. în cazul în care declararea morţii a fost precedată de declararea dispariţiei, se va menţiona:

a) existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de declarare a dispariţiei persoanei ce se cere a fi declarată moartă;

b) faptul că au trecut 4 ani de la data ultimelor ştiri din care rezultă că această persoană era in viaţă;

c) faptul că au trecut cel puţin 6 luni de la data afişării extrasului de pe hotărârea definitivă de declarare a dispariţiei, sens în care se va indica data la care s-a făcut afişarea extrasului în discuţie.

4.2. în situaţia declarării morţii neprecedată de declararea dispariţiei, se va menţiona:

a) faptul că persoana a cărei moarte se cere a fi constatată a dispărut intr-o împrejurare excepţională, care îndreptăţeşte a se presupune decesul, cum ar fi război, accident de cale ferată, naufragiu, accident aviatic, cutremur, inundaţie, revoluţie etc.;

b) faptul că de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia persoanei a trecut cel puţin un an, sens în care se va indica data acelei împrejurări.
[5] Temeiul de drept este, de asemenea, diferit, după cum se cere declararea judecătorească a morţii precedată de declararea dispariţiei sau neprecedată de declararea dispariţiei.

5.1. Pentru prima ipoteză, când obiectul acţiunii este declararea morţii ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost declarată dispariţia pârâtului, temeiul de drept îl constituie art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice coroborat cu art. 40 raportat la art. 36-38 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.
5.2. Pentru cea de-a doua ipoteză (declararea morţii fără a fi precedată de declararea dispariţiei), temeiul de drept este dat de art. 16 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 40 raportat la art. 36-38 din Decretul nr. 32/1954.

[6] Probe.

6.1. Pentru prima situaţie (declararea morţii ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost declarată dispariţia), se vor administra următoarele probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească de declarare a dispariţiei ce poartă menţiunea că a rămas definitivă şi procesul-verbal de afişare a extrasului acestei hotărâri din care rezultă data afişării, precum şi orice alte înscrisuri privind data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana era în viaţă;

b) martori – pe aspectul datei ultimelor ştiri din care rezultă că persoana era în viaţă.

6.2. Pentru cea de-a doua situaţie (declararea morţii fără a fi precedată de declararea dispariţiei), probatoriul constă în:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al persoanei ce se cere a fi declarată moartă, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească producerea împrejurării excepţionale în care se pretinde dispariţia persoanei, precum şi implicarea persoanei în acea împrejurare. De exemplu, dacă se pretinde dispariţia într-un accident aviatic, se vor depune ziarele în care a fost publicată ştirea despre producerea respectivului accident aviatic, precum şi acte care atestă îmbarcarea persoanei la bordul aeronavei distruse în accident;

b) martori – pe aspectul implicării persoanei ce se cere a fi declarată moartă în împrejurarea excepţională invocată prin acţiune şi pe aspectul datei la care această împrejurare a avut loc.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este în valoare de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în circumscripţia căreia şi-a avut ultimul domiciliu persoana ce se cere a fi declarată moartă, conform art. 40 raportat la art. 36 din Decretul nr. 32/1954;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Model de acțiune pentru rectificarea datei morții

de

Model de acțiune pentru rectificarea datei morții

ACȚIUNE PENTRU RECTIFICAREA DATEI MORŢII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Rectificarea datei morţii

stabilită prin hotărârea declarativă de moarte nr. din data de _, pronunţată de Judecătoria_

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 18 alin. final din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 43 raportat la art. 42 din Decretul nr. 32/1954.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, un instrument procedural prin care se asigură posibilitatea modificării datei morţii stabilite prin hotărâre judecătorească declarativă de moarte atunci când se dovedeşte că acea dată este inexactă, existând mai multe motive pentru a se crede că este mai apropiată de adevăr o altă dată.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv reclamantul din acţiunea finalizată cu pronunţarea hotărârii declarative de moarte, care poate fi, după caz, o rudă a dispărutului declarat mort, autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu al acestuia, reprezentantul său legal etc., precum şi procurorul în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are cealaltă parte din procesul finalizat cu pronunţarea hotărârii declarative de moarte, alta decât titularul acţiunii.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) se va cita autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu al celui declarat mort, în afară de cazul în care aceasta a introdus acţiunea.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) data stabilită prin hotărârea declarativă de moarte ca fiind aceea a morţii persoanei dispărute;

b) împrejurările din care rezultă că această dată este inexactă şi că alta este data morţii persoanei la care se referă hotărârea declarativă de moarte.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă art. 18 alin. final din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice coroborat cu art. 43 raportat la art. 42 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească declarativă de moarte, precum şi orice alte înscrisuri din care rezultă că data stabilită prin hotărâre ca fiind cea a morţii este inexactă şi că este mai apropiată de adevăr o altă dată cu această semnificaţie;

b) martori – pe aspectul datei reale a morţii.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997 cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este în valoare de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă – teritorial şi material – este cea care a pronunţat hotărârea declarativă a morţii, conform art. 43 raportat la art. 42 alin. (1) din Decretul nr. 32/1954.

Model de acțiune în anularea hotărârii declarative de moarte

de

Model de acțiune în anularea hotărârii declarative de moarte

ACŢIUNE ÎN ANULAREA HOTĂRÂRII DECLARATIVE DE MOARTE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Anularea hotărârii declarative de moarte [4]

nr. din data de_pronunţată de Judecătoria_, precum şi efectuarea cuvenitelor rectificări în registrul de stare civilă.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 şi ale art. 42 din Decretul nr. 32/1954.

Probe [7]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [9]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, un instrument procedural prin care se asigură desfiinţarea hotărârii judecătoreşti declarative de moarte fie atunci când cel astfel declarat mort este în viaţă, fie atunci când, după darea acestei hotărâri, se constată că există o înregistrare a morţii persoanei pe baza morţii fizic constatate

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, respectiv cel declarat mort, reclamantul din acţiunea în declararea judecătorească a morţii etc., precum şi procurorul în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are, după caz, cel declarat mort sau, dacă acesta este titularul acţiunii, părţile din procesul finalizat cu pronunţarea hotărârii declarative de moarte.

[4] Obiectul acţiunii. Capătul principal de cerere vizează anularea hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, iar cel subsidiar efectuarea cuvenitelor rectificări în registrul de stare civilă.

în cazul în care titularul acţiunii este persoana declarată moartă, acesta poate cere în cadrul acestei acţiunii, ca un capăt de cerere subsidiar, şi restituirea bunurilor sale , cu excepţia cazului în care acestea au fost dobândite cu titlu oneros de un terţ de bună-credinţă).

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) hotărârea judecătorească declarativă de moarte;

b) faptul că cel declarat mort prin hotărâre este în viaţă, sens în care se vor arăta împrejurările din care rezultă acest lucru, de exemplu persoana declarată moartă a supravieţuit împrejurării excepţionale care a făcut să se presupună decesul său, dar a fost în imposibilitate să comunice familiei acest lucru sau faptul că a fost internată în spital o perioadă îndelungată, a fost concentrată într-un lagăr etc.

[6] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice şi ale art. 42 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea declarativă de moarte, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească identitatea dintre persoana declarată moartă prin hotărâre şi cea care s-a întors la domiciliu, de exemplu un act de identitate eliberat de autorităţile locului unde s-a stabilit cel declarat mort până la întoarcerea sa la domiciliul avut înainte de dispariţie etc.;

b) martori – pe aspectul identităţii dintre persoana declarată judecătoreşte moartă şi cea care s-a întors la domiciliu;

c) expertiză medico-legală – dacă mai este cazul, pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de proba cu martori.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este în valoare de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă – teritorial şi material – este cea care a pronunţat hotărârea declarativă de moarte ce se cere a fi anulată, conform art. 42 alin. (1) din Decretul nr. 32/1954.

Model de acțiune în declararea simulației unui contract

de

Model de acțiune în declararea simulației unui contract

SIMULAŢIA SUB FORMA FICTIVITĂŢII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, chem în judecată pe pârâţii [3]_, domiciliaţi în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi caracterul simulat

al contractului de_[4] autentificat sub nr. /_, încheiat

de pârâţi, în sensul că aceste este fictiv (nu există în realitate).

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5a]: _

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1175 C. civ.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 183.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

SIMULAŢIA SUB FORMA DEGHIZĂRII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, chem în judecată pe pârâţii [3]_, domiciliaţi în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi caracterul simulat

al contractului de _ [4] autentificat sub nr. _, ai cărui beneficiari sunt pârâţii, în sensul că acesta este deghizat sub aspectul naturii sale, ascunzând în fapt un contract de_

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5b]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1175 C. civ.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 183.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei [8].

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

SIMULATIA PRIN INTERPUNERE DE PERSOANĂ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în . chem în judecată pe pârâţii [3]_, domiciliaţi în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să constataţi caracterul simulat

al contractului de_autentificat sub nr. __/_, în sensul

că acesta este realizat prin interpunere de persoană, respectiv să constataţi că eu sunt adevăratul beneficiar al contractului, şi nu persoana menţionată în contractul public.

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5c]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1175 C. civ.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 183.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații

[1] Natura juridică. Acţiunea în declararea simulaţiei este o acţiune personală, în constatare prin care se asigură înlăturarea elementelor simulate (nereale) din contractul public al părţilor în scopul aplicării singurului contract care corespunde voinţei lor reale, şi anume cel secret.

Sunt însă şi situaţii în care legiuitorul sancţionează simulaţia cu nulitatea, atât a actului public, cât şi a celui secret. Un astfel de caz este cel prevăzut de art. 6 din O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că „este nulă vânzarea prin care părţile se înţeleg, printr-un act secret, să se plătească un preţ mai mare decât cel care se declară în actul autentic”, această nulitate extinzându-se atât asupra actului secret, cât şi asupra celui public. Prin dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol legiuitorul a prevăzut aceeaşi sancţiune şi în cazul contractului de închiriere, având ca obiect un bun imobil, prin care părţile au convenit, printr-un act secret, să se plătească o chirie mai mare decât cea care se declară în actul autentic care se înregistrează la organul fiscal teritorial.

De menţionat că în practica judiciară s-a decis că acţiunea în declararea simulaţiei prin care doi fraţi cheamă în judecată pe cele două surori ale lor spre a se constata că două acte de vânzare-cumpărare prin care fiecare din ele au cumpărat câte un imobil de la părinţii lor sunt, în realitate, donaţii deghizate, poate fi admisă numai în cadrul unei acţiuni în reducţiunea liberalităţilor făcute de autorii comuni ai părţilor (părinţii), deoarece, prin necunoaşterea masei succesorale, este imposibil de stabilit care este rezerva succesorală şi care este cotitatea disponibilă, deci în ce măsură donaţiile în litigiu sunt sau nu reductibile şi, deci, dacă reclamanţii au sau interesul de a cere, în cauză, constatarea simulaţiei. Când însă prin acte simulate li se încalcă drepturi proprii, succesorii universali devin terţi faţă de ele, astfel că le pot ataca printr-o acţiune în declararea simulaţiei.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care justifică un interes în invocarea existenţei actului secret, cum ar fi părţile din contractul aparent sau terţii pe care acest contract» prejudiciază. în cazul simulaţiei, în categoria terţilor intră anumite persoane, care, în condiţiile obişnuite ale încheierii contractelor, fac parte din categoria avânzilor-cauză, şi anume: succesorii universali sau cu titlu universal, succesorii cu titlu particular şi creditorii chirografari ai părţilor.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are cealaltă parte sau, după caz, părţile din contractul aparent, după cum acţiunea a fost promovată de un contractant sau de un terţ.

[4] Obiectul simulaţiei. Orice contract poate fi atacat pe calea acţiunii în simulaţie, cum ar fi, spre exemplu, un contract de vânzare-cumpărare, de donaţie etc.
De specificat faptul că, în cazul simulaţiei sub forma deghizării, deghizarea poate fi totală, atunci când prin contractul public se ascunde însăşi natura contractului secret (de exemplu prin încheierea unui contract de donaţie părţile ascund contractul de vânzare-cumpărare intervenit în realitate între ele), dar şi parţială, atunci când contractul public ascunde numai un anumit element al contractului secret (de exemplu preţul, care poate fi mai mic sau mai mare decât cel real, trecut în contractul secret); în cazul deghizării totale, obiectul acţiunii în declararea simulaţiei îl constituie constatarea naturii juridice reale a contractului încheiat între părţi, iar în cazul deghizării parţiale obiectul acţiunii în declararea simulaţiei este constatarea elementului deghizat din contractul public.

[5a] Motivele de fapt. Se va justifica mai întâi interesul reclamantului în promovarea acţiunii, de exemplu prin aceea că el este creditorul vânzătorului din actul public, care urmăreşte să dovedească că vânzarea este fictivă, respectiv că bunul vândut nu a ieşit în realitate din patrimoniul vânzătorului, spre a-şi putea astfel realiza creanţa asupra lui; apoi se va arăta justificat care a fost voinţa reală a părţilor la încheierea contractului public, aceea de a crea aparenţa existenţei unui contract care de fapt nu există, în scopul de a sustrage de la urmărire un anumit bun, precum şi mijloacele de probă din care rezultă această situaţie, de exemplu contraînscrisul încheiat de aceleaşi părţi, în care se recunoaşte că nu există în realitate vânzarea constatată de contractul public, aparent.

[5b] Motivele de fapt. Se va justifica mai întâi interesul reclamantului în promovarea acţiunii, de exemplu prin faptul că el este fiul defunctului vânzător din contractul public, iar pârâţii sunt şi ei copiii defunctului, toţi moştenitori legali ai acestuia, astfel că reclamantul are interes să dovedească încheierea în realitate a unui contract de donaţie între pârâţi şi autorul lor comun, contract care îi încalcă rezerva succesorală45; apoi se va arăta justificat care a fost voinţa reală a pârâţilor şi a cocontractan-tului lor la încheierea actului public, în exemplul dat aceea de a tranzacţiona asupra unei liberalităţi, şi nu asupra unui act cu titlu oneros.

[5c] Motivele de fapt. Se va justifica în primul rând interesul reclamantului în promovarea acţiunii, prin invocarea calităţii sale de adevărat beneficiar al vânzării constatate prin actul public; apoi se va arăta justificat care a fost voinţa reală a părţilor la încheierea contractului public, aceea ca efectele vânzării să se producă faţă de o terţă persoană, respectiv faţă de reclamant.

[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1175 din Codul civil.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu contractul public, aparent şi, dacă este posibil, şi contraînscrisul care materializează contractul secret, dar real; atunci când forma cerută de lege pentru însăşi existenţa actului real este înscrisul sub semnătură privată sau înscrisul autentic, acesta nu poate fi dovedit, în raporturile dintre părţi, decât printr-un contraînscris care ar modifica sau combate înscrisul aparent
b) prezumţia instituită de art. 845 C. civ. – în cazul simulaţiei sub forma deghizării. Pentru a uşura dovada deghizării, art. 845 C. civ. prevede în favoarea moştenitorilor rezervatari o prezumţie relativă, potrivit căreia înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui moştenitor în linie dreaptă (rudă în linie directă descendentă sau ascendentă, inclusiv rudenia civilă rezultând din adopţie) reprezintă o donaţie deghizată (supusă reducţiunii, dar numai dacă se dovedeşte că, prin deghizarea caracterului gratuit al actului, donatorul nu a urmărit să-l scutească de raport pe donatar, ci alte scopuri), dar numai dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocată de un moştenitor în linie dreaptă care să fi consimţit la încheierea actului61;

c) interogatoriul pârâţilor – pe aspectul încheierii actului secret;

d) martori – se poate solicita proba cu martori pentru dovedirea existenţei contractului secret numai dacă reclamantul este un terţ faţă de contract şi aceasta chiar dacă valoarea contractului depăşeşte suma de 250 Iei, întrucât, faţă de terţii care sunt străini de contract, acesta are doar valoarea unui fapt juridic, putând fi, deci, dovedit cu orice mijloc de probă.7)

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 183.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare].

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului (art. 5 C. proc. civ.);

b) material – competenţa aparţine judecătoriei sau tribunalului după cum valoarea obiectului pricinii este de până la un miliard de lei sau peste această valoare, dacă obiectul litigiului este evaluabil în bani8) [art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C proc. civ. ]; în caz contrar (obiect neevaluabil în bani) competenţa aparţine exclusiv judecătoriei.

Model de acțiune în rezoluțiunea unui contract

de

Model de acțiune în rezoluțiunea unui contract

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Rezoluţiunea contractului_[4]

încheiat la data_, autentificat sub nr._

De asemenea, solicit:

– obligarea pârâtului să-mi restituie prestaţiile efectuate în baza acestui contract,

– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiuni sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1020 şi 1021 C. civ., precum şi pe dispoziţiile_

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul

judiciar de lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații

[1] Natură juridică. Rezoluţiunea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu execuţie instantanee, constând în desfiinţarea cu efect retroactiv a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.

Acţiunea în rezoluţiune este o acţiune personală, cu excepţia cazului în care se cere rezoluţiunea unui contract prin care se transmite sau se constituie un drept real imobiliar, când acţiunea este mixtă; în cazul în care se cere rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de către vânzător, acţiunea este reală, fiind astfel expres calificată de art. 1368 C. civ.

Din punctul de vedere al scopului urmărit de reclamant, acţiunea în rezoluţiune este o acţiune în realizare, afară de cazul în care contractul ce se cere a fi rezolvit cuprinde un pact comisoriu de gradul II, III sau IV, când acţiunea este în constatare, rolul instanţei judecătoreşti fiind limitat la verificările pe care înseşi clauzele convenţionale de rezoluţiune le permit.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are partea din contractul sinalagmatic (bilateral) cu execuţie instantanee care şi-a executat obligaţiile sale din contract sau se declară gata să le execute şi care pretinde că cealaltă parte contractantă nu şi-a executat culpabil obligaţiile ce-i incumbă.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea contractantă cu privire la care se pretinde neexecutarea obligaţiei asumate prin contract.

[4] Obiectul rezoluţiunii. Rezoluţiunea se poate cere în cazul oricărui contract sinalagmatic cu execuţie instantanee, cu privire la care se pretinde neexecutarea obligaţiei reciproce de către una dintre părţi, cum ar fi contractul de vânzare-cumpărare, contractul de schimb, depozitul remunerat etc.

Prin excepţie de la regula conform căreia numai contractele sinalagmatice cu execuţie instantanee sunt supuse rezoluţiunii, sunt supuse acestei sancţiuni şi contractele de rentă viageră şi de întreţinere, care sunt cu execuţie succesivă25.

în privinţa contractului de rentă viageră, prin derogare de la regulile de drept comun prevăzute de art. 1020-1021 C. civ., există o reglementare proprie în ce priveşte rezoluţiunea acestuia. Astfel, potrivit art. 1647 C. civ., credirentierul nu poate cere rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, respectiv pentru neplata de către debirentier a ratelor de rentă. Rezoluţiunea poate fi cerută de credirentier numai dacă debirentierul nu prezintă garanţiile stipulate pentru asigurarea plăţii rentei (art. 1646 C. civ.), respectiv le micşorează prin fapta sa (art. 1025 C. civ.) sau dacă în contract s-a prevăzut un pact comisoriu expres. Spre deosebire de dreptul comun, în care pactul comisoriu de gradul I nu are semnificaţie proprie, deoarece el nu face altceva decât să repete prevederile art. 1020 C. civ., în materia rentei viagere şi acest pact produce efecte proprii, în sensul că în temeiul lui credirentierul poate cere rezoluţiunea judiciară a contractului pentru neexecutare, ceea ce nu ar fi posibil în lipsa acestei clauze31.

De menţionat că, în toate cazurile de rezoluţiune, reclamantul poate cere şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligaţiilor de către pârâtul aflat în culpă; un asemenea capăt de cerere este, însă, facultativ în cererea de rezoluţiune, fiind lăsat la latitudinea reclamantului.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) cauza rezoluţiunii, respectiv obligaţia neexecutată de către pârât, de exemplu neplata preţului vânzării, nepredarea bunului vândut sau dat în schimb etc., sau alte motive de rezoluţiune prevăzute de lege, de exemplu existenţa unor vicii ascunse ale lucrului vândut, producerea evicţiunii parţiale (prin pierderea de către reclamantul-cumpărător a unei fracţiuni materiale din bun sau a unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra acestuia într-o acţiune în revendicare, în anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare sau de partajare a bunului vândut) etc.;

b) în ce constau prestaţiile executate de reclamant, a căror restituire a solicitat-o subsecvent rezoluţiunii, de exemplu predarea bunului vândut, plata preţului etc.;

c) modalitatea depunere în întârziere a pârâtului/pârâţilor, de exemplu notificare trimisă prin executor judecătoresc, conform art. 1079 alin. (1) C. civ. sau cerere de chemare în judecată prin care s-a pretins executarea obligaţiei.

Condiţia punerii în întârziere a pârâtului nu se cere, potrivit art. 1079 alin. (2) C. civ., atunci când acesta este de drept în întârziere, respectiv: în cazurile anume determinate de lege (cum ar fi cel prevăzut de art. 1370 C. civ. pentru vânzarea de produse şi lucruri mobile); când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului de executare, fără îndeplinirea vreunei formalităţi (când în contract s-a prevăzut un pact comisoriu de gradul IV); când obligaţia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat, pe care debitorul I-a lăsat să expire fără a o executa (de exemplu, obligaţia de întreţinere, ale cărei termene de executare sunt considerate esenţiale datorită caracterului alimentar al prestaţiei la care se obligă debitorul şi care trebuie să fie efectuată în mod succesiv);

d) refuzul culpabil (nejustificat) al pârâtului de a-şi executa obligaţia şi după ce a fost pus în întârziere, atunci când punerea în întârziere este necesară, altfel spus faptul că neexecutarea este imputabilă pârâtului, spre a nu se pune problema riscului contractului;

e) faptul că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia corelativă celei neexecutate de către pârât, individualizându-se această obligaţie (de exemplu: predarea bunului de către vânzător, dacă se pretinde neplata de către cumpărător a preţului; plata preţului, dacă se pretinde de cumpărător existenţa unor vicii ascunse ale bunului vândut sau producerea unei evicţiuni parţiale etc.).

De menţionat că părţile pot prevedea în contractul lor anumite clauze privind rezoluţiunea pentru neexecutare, clauze care sunt derogatorii de la prevederile art. 1021 C. civ., în sensul că urmăresc să reducă sau să înlăture rolul instanţei judecătoreşti în pronunţarea rezoluţiunii contractelor. Aceste clauze sunt perfect valabile şi poartă denumirea de pacte comisorii, ele urmând a fi descrise de reclamant în expunerea de motive a cererii de chemare în judecată, întrucât în acest caz instanţa de judecată va trebui să facă verificările pe care înseşi clauzele convenţionale de rezoluţiune Ie permit. Astfel, există patru tipuri de pacte comisorii:

• pactul comisoriu de gradul I cuprinde clauza că în caz de neexecutare a contractului de către una dintre părţi contractul se desfiinţează; acest pact nu face decât să repete prevederile art. 1020 C. civ., astfel că rezoluţiunea va opera după regulile prevăzute pentru rezoluţiunea judiciară, ale cărei elemente vor trebui menţionate în cerere, conform celor deja arătate;

• pactul comisoriu de gradul II cuprinde clauza că, în cazul în care o parte nu-şi va executa obligaţiile, cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat; în acest caz, rezoluţiunea va opera pe baza declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a părţii îndreptăţite şi după punerea în întârziere a pâ-râtului-debitorîn formele prevăzute de lege;

• pactul comisoriu de gradul III cuprinde clauza că în caz de neexecutare de către una dintre părţi a obligaţiei sale, contractul se consideră rezolvit de plin drept; în acest caz rezoluţiunea operează de drept, singura condiţie cerută fiind aceea ca pârâtul-debitor să fi fost pus legal în întârziere;

• pactul comisoriu de gradul IV cuprinde clauza că în caz de neexecutare contractul se consideră desfiinţat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă; acest pact are ca efect desfiinţarea necondiţionată a contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire.

[6] Temeiul de drept. Temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie, ca regulă generală, art. 1020 şi 1021 C. civ. Pentru anumite cauze de rezoluţiune, expres prevăzute de legiuitor, temeiul juridic este distinct de cel general, de exemplu: pentru viciile ascunse ale lucrului vândut – art. 1352, art. 1354 şi urm. C. civ.; pentru evicţiunea parţială – art. 1347 C. civ.; pentru neprezentarea de către debirentier a garanţiilor stipulate pentru asigurarea plăţii rentei viagere – art. 1646 C. civ. etc.

[7] Probe.

a) înscrisuri – obligatoriu contractul ce se cere a fi rezolvit, precum şi orice alte acte ce dovedesc executarea obligaţiei ce-i incumbă reclamantului şi punerea în întârziere a pârâtului, afară de cazul în care acesta este de drept în întârziere;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul executării/neexecutării obligaţiei asumate prin contract.

c) martori – pe acelaşi aspect vizat şi de interogatoriu.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005) potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare; dacă se solicită şi restituirea prestaţiilor efectuate, taxa judiciară de timbru se va calcula potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/19974) [art. 6 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997].

Timbrul judiciar pentru capătul de cerere privind rezoluţiunea este de 3.000 lei [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare]; dacă se solicită şi restituirea prestaţiilor, timbrul judiciar se va calcula potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995).

[9] Instanţa competentă

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ. sau cea de la locul executării contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă).

De la această regulă face excepţie acţiunea în rezoluţiunea vânzării imobiliare promovată de vânzător, care, fiind reală, este de competenţa instanţei de la locul situării imobilului, conform art. 13 C. proc. civ (competenţă teritorială exclusivă);

b) material – competenţa se va stabili în favoarea judecătoriei sau tribunalului, după cum valoarea obiectului pricinii (a contractului ce se cere a fi rezolvit, în măsura în care acesta are un obiect evaluabil în bani) este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Chiar şi în situaţia în care se formulează un capăt de cerere accesoriu având ca obiect restituirea prestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a cauzei este dată de valoarea capătului de cerere principal.

Model de acțiune în rezilierea unui contract

de

Model de acțiune în rezilierea unui contract

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Rezilierea contractului de_[4]

încheiat la data de , autentificat sub nr._

De asemenea, solicit şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiuni sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații

[1] Natura juridică. Rezilierea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare succesivă, constând în desfiinţarea pentru viitor a acestuia, fără a avea vreun efect asupra prestaţiilor succesive executate anterior rezilierii.

Acţiunea în reziliere este o acţiune personală, în realizare.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are partea din contractul sinalagmatic (bilateral) cu execuţie succesivă, care şi-a executat obligaţiile sau se declară gata să le execute şi care pretinde că cealaltă parte contractantă nu şi-a executat culpabil obligaţiile ce-i incumbă.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea contractantă cu privire la care se pretinde neexecutarea obligaţiei asumate prin contract.

[4] Obiectul rezilierii. Se poate cere rezilierea oricărui contract sinalagmatic cu execuţie succesivă, cu privire la care se pretinde neexecutarea obligaţiilor la termenele stabilite în contract, cum ar fi contractul de locaţiune, contractul de închiriere a unui spaţiu locativ, contractul de arendă, contractele de asigurare etc., cu excepţia contractelor de rentă viageră şi de întreţinere, care sunt supuse rezoluţiunii.2)

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) cauza rezilierii, constând, de exemplu, în neplata locaţiunii, a chiriei, a preţului arenzii, pricinuirea de însemnate stricăciuni locuinţei închiriate, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor sau altor bunuri aferente ori înstrăinarea fără drept a unor părţi din acestea, imposibila convieţuire sau împiedicarea folosinţei normale a locuinţei, neplata cheltuielilor comune aferente locuinţei închiriate, abuzul de folosinţă sau schimbarea destinaţiei lucrului arendat etc.;

b) termenele de scadenţă ale obligaţiei cu executare succesivă, în situaţia în care cauza rezilierii o constituie o astfel de obligaţie;

c) modalitatea de punere în întârziere a pârâtului/pârâţilor, de exemplu notificare trimisă prin executor judecătoresc, conform art. 1079 alin. (1) C. civ. sau cerere de chemare în judecată prin care s-a pretins executarea obligaţiei.

Condiţia punerii în întârziere a pârâtului nu se cere, potrivit art. 1079 alin. (2) pct. 1 -3 C. civ., atunci când acesta este de drept în întârziere (respectiv în cazurile anume determinate de lege), când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului de executare, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, când obligaţia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire fără a o executa;

d) refuzul culpabil (nejustificat) al pârâtului de a-şi executa obligaţia şi după ce a fost pus în întârziere, atunci când punerea în întârziere este necesară, altfel spus că neexecutarea este imputabilă pârâtului-debitor, spre a nu se pune problema riscului contractului;
e) faptul că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia corelativă celei neexecutate de către pârât, individualizându-se această obligaţie (de exemplu predarea bunului dat în locaţiune, predarea bunului închiriat, predarea bunului arendat etc.).

Ca şi în cazul contractelor sinalagmatice cu executare instantanee, şi în cazul celor cu executare succesivă părţile pot prevedea în contract pacte comisorii de gradele I, II, III şi IV, în scopul reducerii sau înlăturării rolului instanţei judecătoreşti în pronunţarea rezilierii contractelor35.

[6] Temeiul de drept diferă în funcţie de cauza rezilierii. Spre exemplu: pentru neplata locaţiunii contractate în baza Codului civil temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1439 alin. (2) C. civ.; pentru neplata chiriei unui spaţiu locativ-art. 24 lit. b) teza I din Legea locuinţei nr. 114/1996; pentru pricinuirea de însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor sau altor bunuri aferente ori înstrăinarea fără drept a unor părţi din acestea – art. 24 lit. b) teza a Il-a din Legea nr.l 14/1996; pentru imposibilă convieţuire sau împiedicarea folosinţei normale a locuinţei – art. 24 lit. b) teza a IlI-a din Legea nr. 114/1996; pentru neplata timp de trei luni consecutiv a cheltuielilor comune aferente locuinţei închiriate -art. 24 lit. c) din Legea nr.l 14/1996; pentru abuzul de folosinţă sau schimbarea destinaţiei lucrului arendat-art. 1430 C. civ. etc.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu contractul ce se cere a fi reziliat, precum şi orice alte acte care dovedesc executarea obligaţiei ce-i incumbă reclamantului şi punerea în întârziere a pârâtului, afară de cazul în care acesta este de drept în întârziere;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul executării/neexecutării obligaţiei asumate prin contract;

c) martori – pe acelaşi aspect vizat şi de interogatoriu.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă.

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea de la locul executării contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a contractului a cărui reziliere se cere, în măsura în care acesta are un obiect evaluabil în bani), este de până la 1 milion de lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în evacuare

de

Model de acțiune în evacuare

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în _, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Evacuarea pârâtului

din locuinţa situată în_

De asemenea, solicit şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.
Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul _

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 91.000 lei şi a timbrului judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte sancţionarea locatarilor în cazul neîndeplinirii unor obligaţii legale ale acestora referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative. Finalitatea acestei acţiuni constă în obligarea locatarilor la încetarea actelor de folosinţă a suprafeţei locative deţinute în virtutea unui contract de locaţiune/închiriere/subînchiriere/cesiune care şi-a încetat efectele sau pe care au ocupat-o fără a avea un titlu locativ legal.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are partea din contractul de locaţiune/ închiriere/subînchiriere/cesiune care a cedat celeilalte părţi folosinţa unei suprafeţe locative sau, după caz, când între părţi nu s-a încheiat un asemenea contract, titularul dreptului de proprietate sau de administrare al suprafeţei locative ce se pretinde a fi nesocotit fără drept de către o altă persoană; de asemenea, în cazul contractelor de închiriere încheiate în temeiul Legii locuinţei nr. 114/1996, calitate procesuală activă poate avea şi asociaţia de proprietari [art. 25 raportat la art. 24 lit. c) din Legea nr. 114/1996],

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea din contractul de locaţiune/ închiriere/subînchiriere/cesiune, căreia i-a fost cedată folosinţa temporară a unei suprafeţe locative sau, după caz, orice altă persoană căreia i se impută ocuparea fără drept a unei suprafeţe locative.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) cauza evacuării, constând, de exemplu, în expirarea termenului locaţiunii/ închirierii/subînchirierii/cesiunii, ocuparea fără drept sau samavolnică a unei suprafeţe locative, imposibila convieţuire etc.

b) faptul că nu sunt întrunite condiţiile tacitei relocaţiuni, în cazul contractelor de locaţiune al căror termen a expirat;

c) temeiul dreptului de folosinţă al reclamantului, care poate consta în titlul său de proprietate, de administrare sau de folosinţă a suprafeţei locative din care a cerut evacuarea pârâtului, cum ar fi, de exemplu, un contract de vânzare-cumpărare, de schimb, de donaţie, de închiriere, un act de adjudecare etc.

[5] Temeiul de drept diferă în funcţie de cauza evacuării. De exemplu, pentru lipsa de titlu decurgând din expirarea termenului locaţiunii/închirierii/subînchirierii/ cesiunii temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1436 alin. (1) C. civ. sau, după caz, art. 1451 C. civ. ori art. 25 raportat la art. 23 din Legea locuinţei nr. 114/1996; pentru lipsa de titlu decurgând din desfiinţarea contractului de închiriere a locuinţei înainte de expirarea termenului stabilit prin contract – art. 25 raportat la art. 24 lit. b) sau c) din Legea locuinţei nr.l 14/1996; pentru ocuparea fără drept sau samavolnică a locuinţei – art. 480 C. civ. etc.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu titlul ce conferă reclamantului un drept de folosinţă asupra spaţiului locativ din care a cerut evacuarea pârâtului (cum ar fi, de exemplu, un contract de vânzare-cumpărare, de schimb, de donaţie, de închiriere, un act de adjudecare) şi orice alte acte ce dovedesc încetarea oricărui drept locativ al pârâtului, în cazul în care acesta a fost beneficiarul unui titlu locativ conferit prin contractul încheiat în mod legal cu reclamantul, respectiv contractul de locaţiune, de închiriere, de subînchiriere, de cesiune, precum şi hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a dispus rezilierea acestui titlu locativ sau notificarea de denunţare unilaterală a contractului fără termen ori de anunţare a concediului pentru contractul reînnoit prin tacita relocaţiune;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul existenţei/inexistenţei dreptului său locativ asupra spaţiului din care s-a cerut a fi evacuat sau, după caz, pe aspectul ocupării abuzive a imobilului, pe aspectul motivelor de refuz al eliberării acestuia etc.

c) martori – pe acelaşi aspect vizat şi de interogatoriu.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă.

a) teritorial – este competentă instanţa de Ia domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de Ia reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau, în cazul acţiunilor ce se izvorăsc dintr-un raport de locaţiune stabilit între părţi, instanţa de la locul situării imobilului ce face obiectul respectivului raport, conform art. 10 pct. 2 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. Apreciem că numai judecătoria este competentă material să se pronunţe asupra unei cereri de evacuare, întrucât obiectul unei asemenea cereri nefiind evaluabil în bani nu se pune problema împărţirii competenţei materiale între judecătorie şi tribunal.

Model de acțiune în nulitatea unui act juridic

de

Model de acțiune în nulitatea unui act juridic

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Anularea/constatarea nulităţii absolute a_, [4]

încheiat la data_, autentificat sub nr._, pentru_

De asemenea, solicit:

– repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii actului atacat, respectiv_;

– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații

[1] Natura juridică. Acţiune în nulitatea unui act juridic este o acţiune mixtă, în realizare, prin care se urmăreşte lipsirea actului juridic de acele efecte contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

[2] Calitatea procesuală activă (reclamant) diferă în funcţie de natura nulităţii invocate. Astfel, calitate de reclamant într-o acţiune în nulitate absolută poate avea oricine are interes, respectiv părţile actului juridic, avânzii-cauză ai părţilor, precum şi procurorul, iar într-o acţiune în nulitate relativă doar persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic (de exemplu partea care pretinde vicierea consimţământului său la încheierea actului juridic, soţul neparticipant la actul de înstrăinare a unui imobil bun comun, încheiat de celălalt soţ fără consimţământul său etc.).

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) poate avea partea sau, după caz, dacă acţiunea a fost formulată de un terţ ori de procuror, părţile actului juridic atacat.

[4] Obiectul acţiunii. Se va menţiona contractul sau actul juridic unilateral a cărui anulare se cere, datele acestuia de individualizare, precum şi cauza de nulitate absolută sau relativă în temeiul căreia se cere desfiinţarea actului juridic (bilateral sau unilateral).

Dacă, ca un capăt de cerere subsidiar, se solicită şi repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului, se va indica în mod concret în ce constă aceasta. De exemplu, în cazul în care se atacă de vânzător un contract de vânzare-cumpărare executat în privinţa ambelor obligaţii născute în sarcina părţilor – predarea bunului vândut şi plata preţului -, se va cere obligarea pârâtului-cumpărător să restituie reclamantului-vânzător bunul înstrăinat, urmând ca acesta să fie obligat la restituirea preţului vânzării etc.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) cauza nulităţii, care diferă după cum nulitatea este absolută sau relativă.

Astfel, sunt cauze de nulitate absolută: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor (nerespectarea unei incapacităţi speciale de folosinţă a persoanei fizice, impusă pentru ocrotirea unui interes obştesc, sau lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridice şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia); lipsa totală a consimţământului (de ex: eroarea obstacol – error in negotium şi error in corporey, nevalabilitatea obiectului actului juridic; nevalabilitatea cauzei (lipsa acesteia sau când aceasta este ilicită sau imorală); nerespectarea formei cerute ad validitatem; încălcarea ordinii publice; fraudarea legii etc.

Sunt cauze de nulitate relativă: viciile de consimţământ (eroarea, dolul, violenţa şi leziunea); lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic; nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei (încheierea actului de persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu – minorul sub 14 ani şi interzisul judecătoresc, încheierea actului fără încuviinţarea ocrotitorului legal, dacă actul este lezionar pentru minorul între 14-18 ani, încheierea actului fără încuviinţarea autorităţii tutelare); încheierea actului, pentru persoana juridică, în lipsa ori cu depăşirea puterilor conferite; nerespectarea unor incapacităţi instituite pentru protecţia unor interese individuale, personale, cum este cea prevăzută de art. 1307 C. civ., constând în interdicţia vânzării-cumpărării între soţi; nerespectarea dreptului de preempţiune [art. 14 alin. (1) teza a Il-a din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor] etc.;5)

b) interesul reclamantului de a invoca nulitatea actului juridic atacat. De exemplu, la vânzarea lucrului altuia (în cazul în care aceasta are cauză ilicită) interesul reclamantului este de a desfiinţa titlul prin care dreptul său a fost înstrăinat de o altă persoană, care nu avea calitatea de proprietar al bunului; la vânzarea-cumpărarea între soţi, dacă reclamantul este creditorul personal al soţului-vânzător, interesul lui în a cere anularea actului de înstrăinare este readucerea bunului în patrimoniul vânzătorului-debitor, spre a-şi putea satisface creanţa pe care o are împotriva acestuia etc.;

c) împrejurările concrete de fapt care justifică motivul de nulitate invocat, precum şi normele sau regulile de drept ce au fost încălcate la încheierea actului juridic. De exemplu, dacă s-a invocat cauza ilicită a unui act de vânzare-cumpărare se vor arăta împrejurările din care rezultă conivenţa frauduloasă a părţilor la încheierea actului (şi anume faptul că ele cunoşteau că vânzătorul nu este proprietarul lucrului vândut), dacă s-a invocat încheierea unei vânzări între soţi se va indica norma legală care instituie interdicţia vânzării-cumpărării între soţi, şi anume art. 1307 C. civ. etc.;

d) data la care reclamantul a luat cunoştinţă de cauza de nulitate invocată (doar în cazul în care se invocă o cauză de nulitate relativă), spre a demonstra promovarea acţiunii cu respectarea termenului de prescripţie prevăzut de lege.

[6] Temeiul de drept diferă în funcţie de cauza de nulitate invocată. De exemplu, pentru cumpărarea de drepturi litigioase de către judecători, procurori şi avocaţi temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1309 C. civ.; pentru lipsa capacităţii de folosinţă a persoanei juridice şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a acesteia – art. 34 din Decretul nr. 31/1954; pentru nerespectarea formei autentice la donaţii – art. 813 C. civ.; pentru vânzarea între soţi – art. 1307 C. civ.; pentru nerespectarea dreptului de preempţiune – art. 14 alin.(l) teza a Il-a din Legea nr. 54/1998; pentru lipsa cauzei, cauza falsă sau ilicită-art. 948 pct. 4 raportat la art. 966 C. civ. etc.

[7] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu înscrisul constatator al actului juridic civil ce se cere a fi declarat nul sau anulat şi orice alte acte ce dovedesc cauza de nulitate invocată;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspecte de fapt ce conturează cauza de nulitate invocată;

c) martori – pe aceleaşi aspecte vizate şi de interogatoriu.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este alcătuită dintr-o taxă fixă de 110.000 lei (la nivelul anului 2005) [art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare), plus o taxă la valoare dacă se cere şi restituirea prestaţiilor [art. 6 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legi nr. 146/1997] calculată potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/19976).

Timbrul judiciar, dacă se cere numai anularea/nulitatea, este de 3.000 lei [art. 3 alin (1) din O.G. nr. 32/1995], iar pentru capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară acesta este diferenţiat după valoare, potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare).

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea de la locul executării contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – judecătoria sau tribunalul, după valoarea obiectului pricinii (a contractului ce se cere a fi desfiinţat, în măsura în care acesta are un obiect evaluabil în bani; aceasta deoarece scopul acţiunii este acela de readucere în patrimoniul reclamantului a dreptului înstrăinat); competenţa se va stabili în favoarea judecătoriei sau tribunalului, după cum valoarea obiectului este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C proc. civ.

Chiar şi în situaţia în care se formulează un capăt de cerere accesoriu având ca obiect restituirea prestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a cauzei este dată de valoarea capătului de cerere principal.

Model de contract de societate în nume colectiv

de

Model de contract de societate în nume colectiv

Nr._din_

Subsemnaţii (nume, prenume, domiciliul, cetăţenia, buletin identitate seria şi nr., naţionalitate, iar în cazul persoanelor juridice se va trece denumirea, sediul) am hotărât să încheiem prezentul contract de societate în nume colectiv.

I. Forma juridică, sediul şi emblema societăţii

Se constituie societatea în nume colectiv, persoană juridică română, care va purta firma „_” societate în nume colectiv.

Sediul societăţii este în_.

Emblema societăţii este reprezentată în anexa la prezentul contract (dacă este cazul).

II. Obiectul societăţii

(Formularea obiectului se face grupat de activităţi, după caz: producţie, comerţ intern, servicii, import-export, construcţii).

III. Capitalul social

Societatea are un capital social subscris de_lei (dacă există participare

străină la capital se va menţiona valoarea totală în lei din care contribuţia la capitalul social în lei şi în valută, în dolari şi în moneda efectivă în care s-a subscris).

Capitalul vărsat este de_lei. (Pentru participare străină la capital se va redacta conform precizărilor de la art. 3 alin 1).

Aportul asociaţilor la capital:_(se va înscrie numele şi prenumele fiecărui asociat, valoarea aportului la capitalul social subscris, în lei şi valută, după caz, modalitatea de constituire şi vărsare a capitalului, valoarea bunurilor constituite ca aport în natură şi modul de evaluare). Se specifică, de asemenea, în contract, situaţia bunurilor aduse de asociaţi la constituirea societăţii (în proprietatea acesteia, în folosinţă sau închiriate).

întregul capital social subscris se va vărsa până la data de_.

IV. Administrare şi reprezentare
Societatea este administrată şi reprezentată de: (se menţionează pentru fiecare administrator numele şi prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, limita puterilor acordate, dacă sunt remuneraţi şi salariul stabilit, dacă hotărârile se iau în unanimitate).

V. Beneficiu şi pierderi

Beneficiul sau eventuale pierderi se vor repartiza între asociaţi astfel:_.

VI. Sucursale şi filiale

Societatea va înfiinţa sucursale sau filiale în: (dacă este cazul, indicăndu-se localitatea şi sediul din ţară sau străinătate pentru fiecare sucursală sau filială).

VII. Durata

Durata societăţii este de ani de la data înmatriculării în registrul comerţului,

după care se dtolvă de drept. Durata societăţii poate fi prelungită prin act adiţional la contract semnat de toţi asociaţii sau moştenitorii după caz, autentificat la notariat, publicat în Monitorul Oficial şi înscris în registrul comerţului. (Durata societăţii poate fi şi nelimitată).

VIII. Dizolvare sau lichidare

Dizolvarea şi lichidarea societăţii se va efectua conform prevederilor Legii nr. 31/1990 (eventual se menţionează alte clauze suplimentare faţă de reglementările legale).

IX. Cesiune aport capital social

Cesiunea aportului de capital social este permisă (sau nu este permisă) – se va preciza în ce condiţii se realizează cesiunea aportului de capital social.

X. Decesul unui asociat

In cazul când un asociat încetează din viaţă se precizează dacă se plăteşte partea ce revine moştenitorilor sau se continuă societatea cu moştenitorii ce consimt la aceasta.

XI. Retragerea unui asociat

Retragerea unui asociat din societate (se precizează dacă este posibil şi în ce condiţii).

XII. Soluţionarea litigiilor

Litigiile apărute între părţile contractante se vor soluţiona de instanţele judecătoreşti, de drept comun, în condiţiile legii.

încheiat în localitatea , în număr de _____ exemplare, azi ___.

Semnăturile asociaţilor:_

Model de contract de societate în comandită simplă

de

Model de contract de societate în comandită simplă

Nr._din_

Subsemnaţii_(nume, prenume, domiciliu, cetăţenie, buletin de identitate sau, în cazul persoanelor juridice, denumirea, sediul şi naţionalitatea, comanditar, după caz, comanditat) am convenit asupra încheierii prezentului contract de constituire a unei societăţi în comandită simplă.

I. Forma. Denumirea. Sediul şi obiectul societăţii

1. Forma societăţii este în comandită simplă, iar denumirea acesteia „_

societate în comandită simplă”.

2. Sediul societăţii va fi în_(localitatea, strada, nr.). Sediul va

putea fi schimbat numai cu acordul tuturor asociaţilor.

3. Societatea are ca obiect de activitate_.

Obiectul societăţii va putea fi schimbat ori extins numai cu acordul tuturor asociaţilor.

II. Capitalul social. Aportul asociaţilor

4. Capitalul social este în valoare de lei. El va putea fi modificat numai în condiţiile legii, cu acordul tuturor asociaţilor.

5. Aportul asociaţilor constă în următoarele:

D-l_, asociat comanditar a depus suma de_lei.

D-l , asociat (comanditar, comanditat) a adus bunul , în valoare de lei.

Valoarea bunurilor aduse ca aport a fost stabilită pe baza actelor de proprietate ori justificative anexate şi prin bună înţelegere între părţi.

6. Aporturile sociale individuale vor putea fi cesionate ori transmise cu orice titlu numai cu acordul tuturor asociaţilor şi în cazuri temeinic justificate.

III. Sucursale, filiale

Cu acordul tuturor asociaţilor se vor putea înfiinţa sucursale şi filiale în ţară şi străinătate, cu sau fără participarea de capital străin, în conformitate cu prevederile legale.

IV. Administrarea societăţii

7. Conducerea şi administrarea societăţii va fi făcută de asociaţii comanditaţi

(sau numai de unul dintre aceştia)_, care au semnătură socială în orice

fel de acte şi pot face toate operaţiunile necesare pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societăţii, în limitele prevăzute de lege şi prezentul contract.

8. Societatea va putea da mandat special sau general unor alte persoane, caz în care aceşti mandatari trebuie să poarte semnătura tuturor asociaţilor.

9. Asociaţii comanditaţi care administrează societatea, vor ţine regulat registrele prevăzute de lege, iar la sfârşitul fiecărui an vor întocmi bilanţul, contul de profit şi pierderi şi inventarul în prezenţa tuturor asociaţilor ori a reprezentanţilor lor.

Registrele societăţii vor putea fi puse la dispoziţia asociaţilor în condiţiile prevăzute de lege.

10. Răspunderea asociaţilor comanditaţi este nelimitată şi solidară. Comandita-ţii sunt comercianţi şi vor avea drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

11. Comanditarii nu sunt comercianţi în sensul legii, iar răspunderea lor este limitată la concurenţa aportului lor social.
12. Asociaţii comanditaţi nu vor întreprinde nici un alt comerţ similar sau de altă natură nici direct, nici prin persoane interpuse şi nici nu vor putea să finanţeze în alte afaceri.

13. Asociaţii care au comis una din faptele prevăzute de art. 222 din Legea societăţii comerciale nr. 31/1990, pot fi excluşi din societate, prin hotărâre judecătorească, la cererea societăţii sau a oricărui asociat, în condiţiile şi cu efectele prevăzute de art. 224-225 din aceeaşi lege.

V. Participarea la beneficii şi pierderi a asociaţilor

14. Beneficiile sau pierderile eventuale realizate în activitatea societăţii vor fi împărţite după cum urmează:_.

Dreptul la beneficii şi pierderi al fiecărui asociat comanditar sau comanditat se va calcula din procentele menţionate în funcţie de aportul social pe care fiecare l-a adus.

15. In contul eventualelor beneficii ce se vor împărţi la sfârşitul anului, fiecare asociat comanditat va putea ridica lunar pentru întreţinerea sa personală suma de

lei.

16. Beneficiile se vor împărţi la sfârşitul fiecărui an, pe baza bilanţului anual, dacă sunt reale şi numai dacă ridicarea de către asociaţi a părţii lor de beneficii nu aduce stânjenire mersului societăţii.

La calcularea beneficiilor şi repartizarea lor se respectă dispoziţiile legii.

17. înainte de repartizarea şi distribuirea beneficiilor se va face constituirea de rezerve, reîntregirea capitalului social ori creşterea lui dacă există hotărâre în acest sens luată cu acordul tuturor asociaţilor.

VI. Durata, dizolvarea şi lichidarea societăţii

18. Durata societăţii este de ani cu începere de la , până la_

Asociaţii nu pot conveni încetarea contractului de societate înainte de expirarea

termenului menţionat. La expirarea primului termen de funcţionare, durata societăţii se prelungeşte cu noi termene de funcţionare, dacă nici un asociat nu cere contrariul.

Prelungirea duratei societăţii se înscrie în registrul comerţului, cu îndeplinirea formelor de publicitate cerute de lege.

19. Societatea va putea fi continuată în persoana moştenitorilor, chiar şi în cazul unicului asociat comanditar.

20. Societatea se dizolvă pentru cauzele şi cu particularităţile prevăzute de art. 227 – 237 din Legea nr. 31/1990..

Dizolvarea societăţii se înscrie în registrul comerţului şi se publică în Monitorul Oficial în condiţiile legii.

21. Dizolvarea societăţii dă dreptul fiecărui asociat să ceară lichidarea acesteia dacă administratorii nu întreprind măsuri în acest sens.

22. Lichidarea societăţii se va face în conformitate cu prevederile art. 252 – 261 din Legea nr. 31/1990.

Operaţiunile de lichidare şi neînţelegerile dintre asociaţi vor fi executate şi tranşate de lichidatorii numiţi prin acordul asociaţilor ori de instanţa competentă când aceştia nu se înţeleg.
23. Lichidatorii vor face evaluarea mărfurilor, a bunurilor mobile şi imobile ce aparţin societăţii prin inventar, de comun acord cu asociaţii şi pe baza documentelor referitoare la achiziţionarea lor.

24. Pentru împărţirea patrimoniului social, lichidatorii vor întocmi bilanţul de lichidare şi vor propune repartizarea activului între asociaţi. Ei vor avea în vedere ca satisfacerea comanditarilor să se facă mai ales cu sume de bani, iar la satisfacerea comanditaţilor să ţină seama de eventuale drepturi de preferinţă ale acestora asupra unor bunuri corporale sau incorporate pe care le-au adus ca aport la societate.

Asociaţii nemulţumiţi de activitatea ori soluţia lichidatorilor vor putea face opoziţie la instanţa de judecată în termen de 15 zile de la notificarea bilanţului.
VII. Dispoziţii finale
25. Contractul de societate poate fi modificat de asociaţi cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 şi a condiţiilor de fond şi publicitate prevăzute pentru valabilitatea lui.

26. Administratorii societăţii vor lua măsurile necesare în vederea autorizării, înregistrării şi îndeplinirii actelor de publicitate conform legii.

Contractul s-a încheiat în_exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte, precum şi câte unul pentru autentificare, înregistrare, înmatriculare, sucursale (filiale) şi sediul local.
Semnăturile asociaţilor

Model de contract de societate pe acţiuni

de

Model de contract de societate pe acţiuni

Nr._din_

Subsemnaţii_ (numele şi prenumele fiecărui acţionar sau denumirea,

domiciliul ori sediul acestora, cetăţenia sau naţionalitatea acţionarilor, actul lor de identitate, seria, nr., data eliberării şi organul care l-a eliberat, iar pentru societăţile în comandită pe acţiuni se menţionează calitatea de comanditar sau comanditat), au încheiat prezentul contract de constituirea societăţii comerciale pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, care are următorul cuprins:

I. Denumirea societăţii şi forma juridică

Se constituie de către subsemnaţii o societate comercială pe acţiuni (în comandită pe acţiuni) sub firma S.A. (sau societate în comandită pe acţiuni), persoană juridică română.

Emblema societăţii este cea din anexa la prezentul contract (opţional).

II. Sediul societăţii

Localitatea_, str._, nr._, judeţul (sectorul)_.

III. Filiale şi sucursale (Dacă este cazul)

Societatea va înfiinţa sucursale şi filiale în următoarele localităţi (se indică sediul fiecărei sucursale sau filiale.

IV. Obiectul societăţii

Societatea va avea ca obiect de activitate următoarele:_(se redactează activităţile grupate pe producţie, comerţ intern, servicii, import-export, construcţii)

V. Capitalul social

Capitalul social subscris este stabilit la suma de __ lei (dacă există participare străină la capital se menţionează valoarea capitalului în lei, şi în dolari).

Capitalul vărsat la constituire este de lei (participare străină se indică cât

s-a vărsat efectiv în lei şi în valută).

întregul capital social subscris se va vărsa până la data de _.
VI. Acţiuni

Capitalul social este împărţit în acţiuni, în valoare de lei fiecare, din care în

număr de acţiuni la purtător şi un număr de acţiuni nominative (după caz).

VIL Aportul asociaţilor la capitalul social

Se indică numele şi prenumele (denumirea) fiecărui asociat, aportul în numerar şi numărul de acţiuni aferente, aportul în natură (dacă este cazul), modul de evaluare (expertiză, declaraţie, acte de proprietate) şi numărul de acţiuni acordate pentru bunurile în natură. Se va preciza în contract ce situaţie au bunurile aduse de asociaţi (devin proprietatea societăţii, sunt aduse numai în folosinţa societăţii, sunt închiriate, ş.a.).

VIII. Administratori

Societatea este administrată de _____ administratori, respectiv:_

– pentru fiecare se menţionează numele şi prenumele, cetăţenia, garanţia pe care o va depune până la o dată stabilită, drepturile speciale de administrare şi reprezentare acordate unora dintre ei (ex. director general, preşedinte, etc. sau se precizează că sunt stabilite prin statut;

– se stabileşte o remuneraţie lunară de_lei fiecărui administrator.

IX. Adunarea generală

Condiţiile pentru validitatea deliberărilor adunării generale şi modul de exercitare a dreptului de vot:

– la prima convocare, este necesar prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o treime din capitalul social.

X. Cenzori

Societatea va avea un număr de_cenzori şi anume:

Se indică pentru fiecare cenzor numele şi prenumele, cetăţenia (dacă sunt numiţi prin contract).

XI. Durata societăţii

Durata societăţii este de_ani (sau nedeterminată), începând de la data

înmatriculării în Registrul comerţului, după care se dizolvă de drept.

Durata societăţii poate fi prelungită prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, cu respectarea prevederilor Legii 31/1990 privind schimbarea duratei unei societăţi (pe durată determinată).

XII. Modul de distribuire a beneficiilor

Beneficiile reale ale societăţii vor fi stabilite şi distribuite acţionarilor pe baza bilanţului anual, conform statutului anexat.

XIII. Acţiunile comanditarilor

Acţiunile comanditarilor (se completează numai în cazul societăţilor în comandită pe acţiuni).

XIV. Cheltuieli

Operaţiunile încheiate de acţionari în contul societăţii ce se constituie şi pe care societarea uemează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru ale operaţiuni.

Sumele de acţionari pentru constituirea societăţii reprezentând taxe pentru autentificare documente, înmatriculări ş.a. vor fi preluate de societate şi adunarea generală a acţionarilor.

XV. Dispoziţii finale

Litigiile apărute între acţionari vor fi soluţionate de instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii.

Subsemnaţii asociaţi adoptăm în unanimitate şi semnăm şi Statutul de funcţionare al societăţii, care face parte integrantă din prezentul contract.

Prevederile prezentului contract vor putea fi modificate prin acordul tuturor părţilor semnatare.

încheiat în localitatea , în exemplare, în limba română, azi_

Semnăturile asociaţilor,_

Model de statut societate pe acţiuni

de

Model de statut societate pe acţiuni

Nr._din_

I. Denumirea, forma juridică, sediul

Denumirea, forma juridică şi sediul sunt prevăzute la pct. I şi pct. II din contractul societăţii.

II. Obiectul de activitate

Obiectul de activitate al societăţii este cel prevăzut la pct. IV din contractul societăţii.

III. Capital social, acţiuni

1. Capitalul social subscris este de lei, divizat în acţiuni în valoare

de lei. Fiecare acţiune dă dreptul la un vot în adunarea generală a asociaţilor.

Patrimoniul societăţii este indivizibil, imprescriptibil.

Acţiunile fondatorilor sunt nominative.

Acţiunile cumpărate după constituire sunt în totalitate la purtător.

2. Acţiunile nominative vor cuprinde toate elementele precizate de lege.

Acţiunile vor purta timbrul sec al societăţii şi semnătura a doi administratori.

Evidenţa acţiunilor se va ţine în registrul acţionarilor, numerotat, sigilat şi parafat de preşedintele Consiliului de administraţie, care se păstrează la sediul societăţii.

3. Modificarea capitalului social. Capitalul social al societăţii poate fi mărit sau redus pe baza hotărârii adunării extraordinare a acţionarilor, în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

4. Drepturi şi obligaţii decurgând din acţiuni Fiecare acţiune subscrisă şi vărsată de acţionari conferă acestora dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a alege şi a fi ales în organele de conducere, dreptul de a participa la dis-tribuirea beneficiilor, conform prezentului statut.
Deţinerea acţiunii implică adeziunea de drept la statut.

Drepturile şi obligaţiile urmează acţiunile în cazul trecerii lor în proprietatea altor persoane.

Obligaţiile societăţii sunt garantate cu capitalului social al acesteia, iar acţionarii răspund în limita valorii acţiunilor ce le deţin.

Patrimoniul societăţii nu poate fi grefat de datorii sau obligaţii ale acţionarilor -poate fi urmărit numai beneficiul ce i se cuvine acţionarului sau a cotei părţi cuvenite acestuia la lichidarea societăţii, efectuată în condiţiile prezentului statut.

5. Cesiunea acţiunilor. Acţiunile sunt indivize, cu privire la societate, care nu recunoaşte decât un proprietar pentru o acţiune.

Cesiunea parţială sau totală a acţiunilor către acţionarii săi sau terţi se poate face în condiţiile şi cu procedura prevăzută de lege.

6. Pierderea acţiunilor. In cazul pierderii unor acţiuni proprietarul va trebui să anunţe Consiliul de administraţie şi să facă public prin presă. După 6 luni va putea obţine un duplicat al acţiunii.

IV. Adunarea generală

1. Atribuţiile adunării generale a acţionarilor. Adunarea generală a acţionarilor este organul de conducere al societăţii, care decide asupra activităţii acesteia şi asigură politica economică şi comercială.

Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare şi au următoarele atribuţii:

a) aprobă structura organizatorică a societăţii, numărul de posturi, precum şi normativele de constituire a compartimentelor funcţionale şi de producţie;

b) alege membrii Consiliului de administraţie şi ai comisiei de cenzori, inclusiv cenzorii supleanţi, le stabileşte remunerarea, îl descarcă de activitate şi îl revocă;

c) alege comitetul director format din şi le stabileşte remunerarea, forma, îi descarcă de activitate şi îi revocă (dacă este cazul);

d) stabileşte competenţele şi răspunderile Consiliului de administraţie şi ale comisiei de cenzori;

e) stabileşte nivelul de salarizare a personalului angajat al societăţii, în funcţie de studii şi munca efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzută de lege;

f) aprobă şi modifică programele de activitate şi bugetul societăţii;

g) hotărăşte contractarea de împrumuturi bancare;

h) examinează, aprobă sau modifică bilanţul şi contul de beneficii şi pierderi după analizarea raportului consiliilor de administraţie, al comisiei de cenzori, aprobă repartizarea beneficiilor între acţionari;

i) hotărăşte înfiinţarea de filiale/sucursale sau desfiinţarea acestora;

j). hotărăşte mărirea sau reducerea capitalului social;

k) hotărăşte modificarea statutului sau formei juridice a societăţii;

l) hotărăşte acţionarea în justiţie a membrilor Consiliului de administraţie, a cenzorilor şi a directorului pentru paguba produsă societăţii;

2. Convocarea adunării generale. Adunarea generală se convoacă de Preşedintele Consiliului de administraţie sau de un vicepreşedinte.
Adunările generale ordinare au loc o dată pe an, la 2 luni de la încheiere anului financiar-contabil pentru examinarea bilanţului şi contului de beneficii şi pierderi pe anul precedent şi pentru stabilirea programului de activitate şi a bugetului pe anul viitor.

Adunările generale extraordinare se convoacă la cererea acţionarilor reprezentând cel puţin o treime din capitalul social, la cererea comisiei de cenzori, precum şi în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu mai mult de 10% timp de 2 ani consecutiv, cu excepţia primilor 2 ani de la înfiinţarea societăţii.

3. Organizarea Adunării generale a acţionarilor. Adunarea generală ordinară este constituită valabil şi poate lua hotărâri dacă la prima convocare acţionarii prezenţi sau reprezentanţii deţin cel puţin 2/3 din capitalul social, iar la a doua convocare, dacă deţin cel puţin 1/2 din capitalul social.

Adunarea generală extraordinară este constituită valabil şi poate lua hotărâri dacă la prima convocare acţionarii prezenţi deţin 3/4 din capitalul social, iar la a doua convocare dacă deţin 1/2 din capitalul social.

Adunarea generală a acţionarilor este prezidată de preşedintele consiliului de administraţie – iar în lipsă – de vicepreşedinte numit de preşedinte.

Preşedintele consiliului de administraţie desemnează dintre membrii adunării generale doi secretari, care verifică lista de prezenţă a acţionarilor şi întocmeşte pro-cesul-verbal al adunării.

Procesul-verbal al adunării se va scrie într-un registru numerotat, sigilat şi parafat. Procesul-verbal va fi semnat de preşedinte şi de persoanele care l-au întocmit.

4. Societatea este condusă de un consiliu de administraţie compus din acţionari, care vor avea următoarele funcţii:

a) Preşedinte şi vicepreşedinte;

b) Membri aleşi de adunarea generală prin vot secret e o durată de 4 ani, cu posibilitatea de a fi revocaţi sau realeşi pe acea perioadă.

Fiecare administrator este obligat să depună o garanţie pentru administraţia sa egală cu valoarea a 10 acţiuni sau dublul remuneraţiei lunare, în funcţie de hotărârea adunării generale a acţionarilor. Garanţia va fi depusă înainte de intrarea în funcţiune a administratorului; în caz contrar se consideră demisionat.

Semnăturile administratorilor vor fi depuse la registrul comerţului, odată cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezultă depunerea garanţiei. Nerespecta-rea acestor obligaţii în termen de 15 zile de la data numirii prin contract de societate sau alegerii de adunarea generală se sancţionează conform Legii nr. 26/1990.

5. Cenzorii în număr de_vor fi aleşi şi revocaţi de adunarea generală

prin vot secret, pe o durată de 3 ani, cu posibilitatea de a fi realeşi.

Adunarea generală stabileşte şi salariile pentru cenzori.

6. Atribuţiile consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie are următoarele sarcini:

a) angajează şi concediază personalul societăţii şi stabileşte drepturile şi obligaţiile acestuia;

b) stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii pe compartimente;

c) aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi;
d) aprobă operaţiunile de vânzare şi cumpărare de bunuri şi mijloace circulante;

e) aprobă încheierea de contracte de închiriere (luarea sau darea cu chirie);

f) stabileşte tactica şi strategia de marketing;

g) prezintă spre aprobare adunării generale a acţionarilor în termen de 60 de zile de la încheierea anului financiar, darea de seamă privind activitatea societăţii pe bază de bilanţ, contul de profit şi pierderi pe anul precedent, precum şi proiectul de program de activitate şi proiectul de buget pe anul în curs;

h) rezolvă orice alte probleme stabilite de adunarea generală a acţionarilor.

7. Consiliul de administraţie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de direcţie, compus din membri aleşi dintre administratori, fixându-le remuneraţia, urmând a fi ratificată de adunarea generală.

Preşedintele consiliului de administraţie este şi directorul general, în care calitatea conduce şi comitetul de direcţie.

Deciziile comitetului de direcţie se iau cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi şi se înscriu în registrul de şedinţe şi deliberări al comitetului.

8. Cenzorii sunt aleşi de adunarea generală în număr de , pe ani şi pot fi revocaţi.

Cenzorii trebuie să fie acţionari, cu excepţia cenzorului contabil.

Cenzorii vor depune garanţii ca şi administratorii. Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi decad din mandatul lor următorii:

– rudele sau afinii până la al IV-lea grad de rudenie, inclusiv soţii administratorilor;

– salariaţii societăţii nu pot fi cenzori, chiar dacă sunt acţionari;

Cenzorii sunt obligaţi să verifice bilanţul şi contul de profit şi pierderi dacă sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului.

Adunarea generală nu va putea aproba bilanţul şi contul de profit şi pierderi dacă nu este însoţit de raportul comisiei de cenzori.

Cenzorii au următoarele atribuţii:

– să facă în fiecare lună verificarea casei în mod inopinat;

– să convoace adunarea generală a acţionarilor;

– să ia parte la şedinţele ordinare şi extraordinare, putând face propuneri dacă consideră necesar;

– să asigure respectarea legislaţiei, a contractului de societate şi statutului;

– să aducă la cunoştinţa administratorilor, neregularităţile şi încălcările dispoziţiilor legale.

Cenzorii iau parte la adunările administratorilor fără drept de vot. ;

Este interzis cenzorilor să comunice acţionarilor sau terţilor, date referitoare la operaţiunile societăţii.

In caz de păreri opuse cenzorii vor putea lucra separat.

Cenzorii vor consemna într-un registru deliberările şi constatările lor.

9. Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie. Personalul de conducere al societăţii şi cenzorii sunt aleşi de adunarea generală a acţionarilor. Restul personalului este angajat de către consiliul de administraţie.

Nivelul salariilor pentru întreg personalul de conducere şi execuţie al societăţii comerciale se stabileşte şi poate fi modificat de adunarea generală – cu respectarea limitei minime stabilită de lege.
Drepturile şi obligaţiile personalului societăţii se stabilesc de consiliul de administraţie.

10. Amortizarea fondurilor fixe ale societăţii se va face prin aplicarea unor norme stabilite de asociaţi şi aprobate de adunarea generală a acestora.

Aceste norme se vor stabili în baza normelor în vigoare în România şi ţinând cont de uzura fizică, mai ales morală a acestora, cât şi de politica de modernizare şi retehnologizare a utilajelor.

Societatea va ţine evidenţa contabilă în lei şi va întocmi bilanţul contabil şi contul de beneficii şi pierderi în conformitate cu normele Ministerului de Finanţe.

11. Calculul şi repartizarea beneficiilor. Beneficiul societăţii se stabileşte pe baza bilanţului aprobat de adunarea generală. Beneficiul impozabil se stabileşte ca diferenţă între suma totală a veniturilor încasate şi suma cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestor venituri.

Beneficiul astfel obţinut se va repartiza astfel:

– fond de rezervă 5% şi se va constitui până ajunge la 20% din capitalul social;

– impozitul legal datorat;

Diferenţa reprezintă beneficiul cuvenit acţionarilor ca dividende.

Repartizarea dividendului se face pe o acţiune şi se înmulţeşte cu numărul acţiunilor ce aparţin fiecărui acţionar.

Plata dividendului se face în cel mult 60 de zile de la aprobarea bilanţului în adunarea generală.

Suportarea pierderilor de către acţionari se face în limita fondului de rezervă constituit şi în caz că acesta se depăşeşte, de către acţionari, proporţional cu numărul acţiunilor şi în limita valorii acţiunilor.

12. Societatea ţine registrele prevăzute de lege.

13. Modificarea formei juridice. Societatea va putea fi transformată în alt fel de societate prin hotărârea adunării generale a acţionarilor.

Noua societate va îndeplini formalităţile legale de autorizare şi înregistrare cerute la înfiinţarea societăţilor.

14. Dizolvarea societăţii se face pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor sau în caz de faliment.

Dizolvarea societăţii comerciale va fi înscrisă în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial.

15. Lichidarea societăţii. în caz de dizolvare, societatea va fi lichidată.

Lichidarea societăţii şi repartiţia patrimoniului se fac în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzută de lege.

16 Litigii. Litigiile societăţii cu persoanele fizice sau juridice sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti din România.

17. Dispoziţii finale. Prevederile prezentului statut se completează cu dispoziţii legale referitoare la societăţile comerciale.

Prezentul statut a fost semnat în_, la data de_, în_exemplare originale în limba română.

Semnăturile fondatorilor, _

Model de prospect de emisiune de acţiuni la constituirea SOCIETĂŢII PRIN SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ

de

Model de prospect de emisiune de acţiuni la constituirea SOCIETĂŢII PRIN SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ

Nr._din_

Intre subsemnaţii (numele şi prenumele fiecărui fondator, domiciliul sau sediul, cetăţenia, naţionalitatea, actul de identitate nr. , data emiterii şi organul care l-a emis, act de înfiinţare)_a intervenit prezentul prospect de emisiune de acţiuni în

vederea constituirii unei societăţi comerciale pe acţiuni, prin subscripţie publică, care are următorul cuprins:

1. Prin subscripţie publică se constituie o societate comercială pe acţiuni sub firma”_S.A.”, persoană juridică română.

2. Sediul societăţii va fi în localitatea str. , nr. Judeţ (sector) .

3. Societatea va înfiinţa filiale şi sucursale (dacă este cazul) în localităţile_

4. Obiectul societăţii. Societatea va avea ca obiect de activitate următoarele:

(se anunţă activităţile grupate pe producţie, comerţ intern, servicii, ex-

port-import, construcţii).

5. Capitalul social subscris. Capitalul social subscris este stabilit la suma de _ lei divizat în acţiuni nominative, în valoare nominală de_lei.

întregul capital subscris se va vărsa până la data de_.

6. (opţional) Fondatorii participă la constituirea societăţii şi cu bunuri reprezentând un aport în natură în valoare de lei, pentru care li se acordă un număr de_acţiuni, după cum urmează:_

(numele şi prenumele fiecărui fondator, valoarea aportului în natură, enumerarea bunurilor cu valoare individuală, număr acţiuni acordate).

7. Durata societăţii poate fi de ani, începând cu data înmatriculării societăţii în Registrul Comerţului.

8. Modul de distribuire a beneficiilor. Beneficiile reale ale societăţii, stabilite pe baza bilanţului anual, vor fi distribuite acţionarilor sub formă de dividende.

Participarea la beneficiile societăţii, rezervate de fondatori, în folosul lor, se prezintă astfel:_.

9. Subscripţia publică se va închide la data de Toţi subscriitorii vor vărsa

în numerar, jumătate din valoarea acţiunilor subscrise, la Banca cont , până

la data când va avea loc adunarea constitutivă convocată printr-o înştiinţare publică în Monitorul Oficial, cu 15 zile înainte de ziua fixată pentru adunare.

10. Dispoziţii finale. La prezentul prospect de emisiune la fiecare exemplar se anexează câte file de liste de subscripţie, care fac parte integrantă din prospect.
încheiat în localitatea , în exemplare, în limba română, azi_.

Semnăturile fondatorilor,_

NOTĂ:

1. Listele de subscrieri anexate prospectului vor conţine următoarele rubrici:

– numele şi prenumele sau denumirea persoanei juridice;

– domiciliul sau sediul subscriitorului;

– numărul în litere al acţiunilor subscrise;

– data subscrierii;

– declaraţia expresă că subscriitorul cunoaşte şi acceptă prospectul de emisiune.

2. Acţiuni la purtător: Conţin următoarele informaţii:

a) denumirea şi durata societăţii;

b) data contractului de societate;

c) numărul de înmatriculare al societăţii în Registrul Comerţului;

d) numărul Monitorului Oficial în care s-a făcut publicarea;

e) capitalul social;

f) numărul acţiunilor;

g) numărul de ordine al acţiunii;

h) valoarea nominală a acţiunii;

i) vărsămintele efectuate;

j) avantajele acordate fondatorilor;

k) semnătura a doi administratori sau a unicului administrator

3. Acţiuni nominative. Conţin în plus faţă de acţiunile la purtător:

– numele şi prenumele sau denumirea acţionarului;

– domiciliul sau sediul acţionarului.

Model de prospect de emisiune de acţiuni pentru majorarea CAPITALULUI SOCIAL PRIN SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ

de

Model de prospect de emisiune de acţiuni pentru majorarea CAPITALULUI SOCIAL PRIN SUBSCRIPŢIE PUBLICĂ

Nr._din_

Societatea comercială „_S.A. „publică prezentul prospect de emisiune de acţiuni, în vederea majorării capitalului social prin subscripţie publică, aducând la cunoştinţa sub scriitorilor următoarele:

1. S.C. „_ S.A.” este înmatriculată în registrul comerţului din judeţul_sub nr. de înmatriculare judecătorească J_din data de_.

2. Sediul societăţii este în localitatea , str. , nr. , judeţul (sectorul) _, tel/fax_, telex_.

3. Capitalul social subscris al societăţii este în sumă de lei, şi dolari (dacă este cazul) şi este vărsat integral.

4. Societatea este administrată de un număr de administratori şi anume:

– (se indică numele şi prenumele fiecărui administrator, cetăţenia şi domiciliul).

5. Societatea are un număr de cenzori şi_supleanţi şi anume:

– (se indică numele şi prenumele fiecărui cenzor, cetăţenia şi domiciliul).

6. Ultimul bilanţ aprobat al societăţii este pentru anul_şi conţine ur-

mătoarele: (se redă sintetic conţinutul ultimului bilanţ).

7. Contul de profit şi pierderi, la data de , prezintă un sold (debitor/ creditor) în sumă de_lei.

8. Raportul cenzorilor întocmit pentru bilanţul ultimului exerciţiu economi-co-financiar se prezintă după cum urmează_

9. Din beneficiul real stabilit în baza bilanţului contabil, dividendele plătite acţionarilor în cei ani care au trecut de la constituire (se prezintă situaţia de la

constituire, dacă de la această dată au trecut mai puţin de cinci ani sau dacă emisiunea de acţiuni are loc după o perioadă mai mare de cinci ani, se prezintă situaţia pe ultimii cinci ani) au fost următoarele:

– în anul_dividendele plătite au fost de_lei, pentru o acţiune;

– în anul_.

10. Societatea comercială „_S.A.” nu a emis obligaţiuni (sau a emis acţiuni în valoare totală de lei, constând din obligaţiuni nominative la purtător, în valoare nominală de lei, cu o dobândă de %, cu termen de scadenţă la data de ).

11. Adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii comerciale „_S.A.” întrunită statutar la prima (a doua, după caz) convocare, în data de  a hotărât cu voturi, reprezentând % din capitalul social, majorarea capitalului social printr-o nouă emisiune de acţiuni, în valoare totală de lei.

12. Noua emisiune va conţine_acţiuni nominative (la purtător, după caz) cu valoare nominală de_lei.

13. Pentru majorarea capitalului social făcut prin aport în natură se redactează astfel:)

Adunarea extraordinară a acţionarilor societăţii comerciale „_S.A.” întrunită statutar în data de , la prima (sau după caz, a doua convocare, cu voturi (reprezentând din capitalul social), în baza raportului de expertiză analizat, a hotărât majorarea capitalului social cu suma de_lei;

Aporturile în natură constau din:_(se prezintă lista bunurilor cu valorile corespunzătoare, numele persoanelor ce le efectuează).

Pentru acoperirea sumei ce reprezintă majorarea capitalului social se vor emite acţiuni (se indică tipul acţiunilor) cu o valoare nominală de lei.

14. Dividendele ce revin acţionarilor din actuala emisiune se vor plăti la data de .

15. Hotărârea adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale ” S.A.”

referitoare la majorarea de capital social prin subscripţie publică a fost publicată în M. Of. nr. din data de şi a devenit definitivă după 15 zile de la publicare, nefiind atacată în justiţie de nici o persoană, în termenul de opozabilitate prevăzut de legiuitor.

16. Acţiunile emise pentru mărirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere în primul rând acţionarilor societăţii comerciale ” S.A.”, care în termen de zile de la data publicării prospectului de emisiune, beneficiază de dreptul lor de preferinţă.

17. Subscripţia publică se va închide la data de_.

Toţi subscriitorii de acţiuni vor vărsa valoarea acţiunilor subscrise la banca_, din str. _, nr. _, în contul_, până la data când va avea loc adunarea generală a acţionarilor, convocată printr-o înştiinţare publică în Monitorul Oficial, cu 15 zile înainte de ziua fixată pentru adunare.

18. Administratorii societăţii certifică exactitatea datelor din prezentul prospect de emisiune.

19. Dispoziţii finale.

încheiat în localitatea în exemplare, în limba română, azi .

Semnăturile a doi administratori, _
NOTĂ: La prospect se anexează listele de subscrieri.

Model de statut pentru societăţile cu răspundere limitată, CU ASOCIAT UNIC

de

Model de statut pentru societăţile cu răspundere limitată, CU ASOCIAT UNIC

Nr._din_

I. Identificare

1. Acest Statut stabileşte cadrul şi limitele între care funcţionează societatea comercială constituită de asociatul unic, în persoana numitului , cetăţean român, născut la data de în com. , jud. , domiciliat în , ocupaţia , fără antecedente penale, C.I. seria , eliberat de Poliţia , la data de .

In conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, acest statut reprezintă, din momentul autentificării, actul legal de constituire a societăţii comerciale pe care o defineşte şi a cărei funcţionare o reglementează.

2. Societatea comercială la care se referă prezentul statut, poartă denumirea

de_este organizată sub formă de societate comercială cu răspundere limitată, cu asociat unic şi îşi are sediul în_, jud._.

3. Durata de funcţionare a societăţii este nedeterminată.

II. Scopul şi obiectul de activitate al societăţii

4. Obiectul de activitate al societăţii este următorul (este redat în anexă).

5. Societatea va comercializa produsele şi serviciile din producţie proprie, de la terţi, din ţară sau străinătate la preţuri şi tarife conform legilor în vigoare. Comercializarea se va face prin magazinele proprii sau ale altor societăţi, din ţară sau străinătate, cu vânzare en-grosse, sau cu amănuntul în lei.

Societatea îşi propune ca pe parcursul desfăşurării activităţii şi pe măsura câştigării de experienţă să deschidă filiale sau sucursale şi în alte localităţi din ţară sau străinătate, inclusiv reprezentanţe şi case de comenzi, precum şi asocierea pentru producţie şi comercializare cu alte firme sau societăţi comerciale de profil din ţară sau străinătate.

Forma de comercializare: en-grosse şi en-detail, în spaţii proprii, filiale, pieţe, târguri, comerţ ambulant în întreaga ţară.

III. Capitalul social

6. Capitalul social subscris este de_lei.
7. Capitalul social este format în întregime din aport în numerar, care se va vărsa la C.E.C. până la autentificarea statutului.

8. Părţile sociale ale capitalului social sunt în număr de , cu valoare

de lei fiecare şi numerotate de la 1 la_inclusiv.

Părţile sociale aparţin în totalitate şi exclusiv asociatului unic căruia îi aparţin, de asemenea, în totalitate şi exclusiv beneficiile societăţii, precum şi toate riscurile şi consecinţele pierderilor, până la limita capitalului social.

IV. Constituirea şi autorizarea societăţii

9. Societatea se constituie prin prezentul statut de funcţionare, care se încheie în formă scrisă, fiind şi autentificat la Notariatul de Stat.

10. Societatea este supusă autorizării judecătoreşti competente şi devine persoană juridică din ziua înmatriculării în registrul comerţului de la Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului_

V. Funcţionarea societăţii

11. în calitate de asociat unic,_are drepturile şi obligaţiile stabilite de lege pentru adunarea generală, adică:

– să aprobe bilanţul şi să dispună asupra beneficiului net;

– să desemneze administratorii şi cenzorii, să-i revoce şi să le dea descărcare de activitatea lor;

-să decidă urmărirea administratorilor sau a cenzorilor pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana care să exercite această urmărire;

– să modifice statutul urmând procedura legală.

12. Asociatul unic are obligaţia ca cel puţin o dată pe an să lucreze la îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la punctul 11.

13. în cazul în care se constată o micşorare a capitalului social, acesta va fi reîntregit înaintea repartizării beneficiilor.

14. în termen de trei luni, sau în orice moment de la începerea efectivă a realizării a obiectului de activitate al societăţii, asociatul unic are latitudinea de a numi un cenzor care va trebui să fie contabil autorizat să verifice dacă bilanţul şi contul de beneficii şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele şi dacă acestea din urmă sunt corect ţinute.

15. Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă, pe care o determină asociatul unic.

16. în orice act, scrisoare sau publicaţie, emanând de la societate, se va arăta în mod obligatoriu, denumirea, nr. de ordine din Registrul Comerţului, forma juridică, sediul societăţii şi capitalul social.

VI. Administrarea şi reprezentarea societăţii

17. Atribuţiile legate de administrarea societăţii vor fi îndeplinite de asociatul unic, fără a recurge la administratori din afară. Dacă prin excepţie s-ar ivi o astfel de necesitate, în timpul funcţionării societăţii, asociatul unic va hotărî asupra modului de administrare şi asupra administratorilor, cu respectarea condiţiilor de formă şi publicare prevăzute de lege.
18. Administratorul are latitudinea de a face toate operaţiile care au ca scop realizarea obiectivului de activitate al societăţii.

19. Reprezentantul legal al acestei societăţi este asociatul unic. Reprezentarea este generală, urmând a fi exercitată în raporturile cu alte societăţi, cu organele financiar bancare, cu organele statului şi ale justiţiei, precum şi în raporturile cu partenerii contractuali şi cu salariaţii societăţii. Schimbarea reprezentantului societăţii se hotărăşte de asociatul unic, cu respectarea condiţiilor de formă şi publicitate prevăzute de lege.

VIL Bilanţul societăţii

21. Societatea întocmeşte bilanţul. Administratorul trebuie să prezinte cenzorului, cel puţin o dată pe an, bilanţul exerciţiului precedent, însoţit de documente justificative. După verificarea tuturor acestor documente, cenzorul va face asociatului unic un raport amănunţit.

22. întocmeşte bilanţul de asociatul unic şi îl va depune în termen de 15 zile la Registrul Comerţului, pentru a putea fi înregistrat în registru şi publicat în Monitorul Oficial.

VIII. Dizolvarea şi fuziunea societăţii

23. Societatea se dizolvă prin faliment, incapacitatea sau moartea asociatului unic. De asemenea, se dizolvă şi atunci când, capitalul social a scăzut sub minimul legal de_lei şi asociatul unic nu decide completarea lui.

24. Dizolvarea societăţii poate fi hotărâtă oricând de asociatul unic.

25. Societatea fiind dizolvată, administratorul trebuie să înceapă procedura de lichidare. Din momentul dizolvării, administratorul nu mai poate întreprinde noi operaţii.

26. Fuziunea cu altă societate poate fi hotărâtă de asociatul unic.

Cu ocazia fuziunii, societatea întocmeşte bilanţul, pe care îl depune la Registrul Comerţului, pentru menţionare.

IX. Lichidarea societăţii

27. Numirea lichidatorilor se va face de către asociatul unic sau de succesorii legali (soţ, copii). Pentru lichidarea societăţii, vor fi numiţi cel puţin doi lichidatori, din categoria profesională a juriştilor sau economiştilor.

28. Plata oricăror sume în contul ce se cuvine asociatului unic; în caz de lichidare, lichidatorii vor lichida mai întâi creditorii societăţii.

29. După aprobarea socotelilor şi finalizarea lichidării, registrele şi actele societăţii, se vor depune la reprezentantul societăţii, care le va păstra şi le va conserva timp de 5 ani.

X. Forţa de muncă

30. încadrarea salariaţilor se face pe bază de contract de muncă, cu respectarea reglementărilor legale.

Salarizarea se stabileşte prin acordul liber al părţilor, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzute de lege.

Asociatul unic este şi administrator. încadrarea se face de către administrator, pe bază de contract de muncă, pe timp nelimitat, limitat, sezonieri, zilieri, voiajori, cu respectarea legislaţiei muncii şi a celorlalte reglementări.

Dacă asociatul unic este şi administrator, poate beneficia de pensie prin asimilare cu asigurările sociale de stat, fiind obligat în acest caz să verse contribuţia la asigurările sociale şi la pensia suplimentară.

XI. Modificarea statutului şi asocierea

31. Prezentul statut poate fi modificat numai de către asociatul unic cu respectarea condiţiilor de formă şi publicitate prevăzute de lege.

32. Asociatul unic al acestei societăţi, nu poate avea această calitate într-o altă societate cu răspundere limitată.

XII. Dispoziţii finale şi tranzitorii

33. Acolo unde nu are prevederi exprese, prezentul statut se întregeşte cu prevederile Legii 31/1990, ale codului comercial şi ale celorlalte legi conexe.

34. Prezentul statut intră în vigoare la data dobândirii de către societate a personalităţii juridice, conform legii.

Asociat unic, _

Model de contract de societate cu răspundere limitată cu MAI MULŢI ASOCIAŢI

de

Model de contract de societate cu răspundere limitată cu MAI MULŢI ASOCIAŢI

Nr._din

Subsemnaţii (numele, prenumele sau denumirea fiecărui asociat, data naşterii şi localitatea, domiciliul sau sediul, cetăţenia, naţionalitatea, dacă este ori nu căsătorit şi are copii, dacă are sau nu antecedente penale, studii, ocupaţia, actul de identitate, serie, număr, data eliberării şi organul care l-a eliberat).

În mod liber şi de comun acord ne asociem să înfiinţăm o societate comercială în România, în următoarele condiţii:

I. Denumire, formă juridică, sediu (filiale, sucursale) şi durata

1. Denumire. Se constituie de către subsemnaţii o societate comercială, a cărei denumire este: „_S.R.L.”, însoţită de toate actele ce emană de la ea, de numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi de capitalul social.

Emblema societăţii este cea din anexa la prezentul contract (dacă există o emblemă).

2. Forma societăţii. Societate este cu răspundere limitată, persoană juridică română, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile acestui contract, ale statutului anexat, care face parte integrantă din contract.

3. Sediul (filiale sau sucursale). Sediul societăţii este în România, localitatea  , str._, nr._, bl._, sc._, etaj_, ap._, judeţul (sector)

 Societatea va înfiinţa următoarele filiale şi sucursale: (se indică localitate, adresa, judeţul, ţara pentru cele în străinătate).

4. Durata societăţii. Societatea se constituie pe perioada de_ani începând cu data înmatriculării în Registrul Comerţului, după care se dizolvă de drept. Durata ei se poate prelungi cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990.

II. Obiect de a ctivita te şi capital social

5. Obiectul de activitate. Societatea va avea ca obiect de activitate următoare-le:(se formulează activităţile grupate pe producţie, comerţ intern, servicii, export-import, construcţii, etc.).

In realizarea obiectului de activitate, societatea va plăti taxele şi impozitele prevăzute de legislaţia în vigoare.

6. Capitalul social Capitalul social total subscris de asociaţi este de , din

care în numerar , şi în natură lei (pentru societăţile cu participare străină la

capital se va indica structura capitalului subscris în lei şi valută).

Capitalul social anunţat se divide în părţi sociale egale, fiecare cu o valoare nominală de lei, numerotate de la la .

Asociaţii au convenit să subscrie şi să deţină părţile sociale după cum urmează:

1. (se indică numele şi prenumele asociaţilor), va deţine părţi sociale, în valoare totală de lei, numerotate de la la . reprezentând % din capitalul social total;

2 ._.

Fiecare asociat este obligat a vărsa integral capitalul social până la data de_

Aportul în natură al fiecărui asociat (dacă este cazul) se prezintă astfel:

1._;

2._;

(se indică pentru fiecare asociat valoarea aportului în natură , numărul de părţi sociale, modul de evaluare: expertiză, declaraţie, act de proprietate).

Aporturile în natură în valoare de lei se transmit societăţii la data constituirii acesteia.

Neîndeplinirea de către asociaţi a obligaţiilor privind depunerea capitalului dă dreptul societăţii să ceară executarea imediată a obligaţiilor scadente şi plata dobânzilor aferente pentru fiecare zi de întârziere.

Reducerea capitalului social se va putea face numai cu aprobarea adunării generale a asociaţilor, cu respectarea minimului de capital de lei. Reducerea capitalului va opera numai după trecerea a două luni de la publicarea hotărârii Adunării

Generale în Monitorul Oficial. Mărirea capitalului se va face tot în baza hotărârii

Adunării Generale a asociaţilor.

7. Prestaţii în natură (dacă este cazul). în afară de părţile sociale, noi asociaţii , ne obligăm faţă de societate la următoarele prestaţii periodice în natură:_

 pe durata de_, cu o remuneraţie de lei.

III. Conducerea şi administrarea societăţii

8. Organul suprem de conducere al societăţii este Adunarea Generală a Acţi-onarilor care va fi constituită şi va funcţiona potrivit prevederilor statutului.
9. Adunarea Generală numeşte consiliul de administraţie care va avea competenţa şi responsabilitatea stabilite de statut.

La constituirea societăţii, va fi administrată de: (numele şi prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, limita puterilor acordate).

Se stabileşte o remuneraţie lunară de_lei, fiecărui administrator.

IV. Beneficii şi pierderi

10. Beneficiile reale (eventuale pierderi) ale societăţii vor fi stabilite distribuite asociaţilor, pe baza bilanţurilor, proporţional cu părţile sociale deţinute, astfel: (se indică pentru fiecare participant procentul de participare).

V. Dizolvarea şi lichidarea societăţii

11. Se face în condiţiile Legii nr. 31/1990, adică prin faliment, incapacitate, extindere, retragere sau decesul unor asociaţi, când datorită acestor cauze numărul asociaţilor a ajuns la unul singur.

La decesul unuia dintre asociaţi, moştenitorii sunt continuatori ai acestuia în contractul de societate.

Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, numirea lichidatorilor se face de toţi asociaţii, în unanimitate. Dacă nu se va putea întruni unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor va fi făcută în instanţă, la cererea oricărui asociat ori administrator, cu ascultarea tuturor asociaţilor şi administratorilor. După terminarea lichidării societăţii, lichidatorii întocmesc bilanţul de lichidare şi propun repartizarea activului între asociaţi. Asociatul nemulţumit poate face opoziţie la instanţă în termen de 15 zile de la notificarea bilanţului şi a proiectului de repartizare.

VI. Modificarea contractului de societate

12. Contractul de societate poate fi modificat de asociaţi cu respectarea prevederilor legale şi a condiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute pentru încheierea lor.

VII. Arbitrajul

13 Litigiile intervenite între asociaţi în legătură cu executarea prevederilor prezentului contract sunt în competenţa Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie , în cazul în care acestea nu au fost soluţionate pe cale amiabilă.

VIII. Dispoziţii finale

14 Prevederile prezentului contract se completează cu dispoziţiile referitoare la societăţile comerciale.

Subsemnaţii asociaţi adoptăm în unanimitate acest contract, pe care îl semnăm, cât şi statutul ce face parte integrantă din prezentul contract.

încheiat astăzi_, într-un număr de_exemplare.

Semnăturile asociaţilor,_

Model de statut pentru societăţi cu răspundere limitată, cu MAI MULŢI ASOCIAŢI

de

Model de statut pentru societăţi cu răspundere limitată, cu MAI MULŢI ASOCIAŢI

Nr._din_

I. Denumirea, sediul, durata de funcţionare

1. Denumire. Denumirea societăţii este „_S.R.L.”.

în toate actele, anunţurile şi publicaţiile privind activitatea societăţii va fi cunoscută prin acest nume şi prin numărul de înmatriculare în registrul comerţului.

2. Societatea comercială „_S.R.L.” este persoană juridică română şi îşi desfăşoară activitatea potrivit legislaţiei române şi prezentului statut, care este parte integrantă a contractului de societate.

3. Sediul societăţii este cel prevăzut la punctul_din contract.

Prin voinţa asociaţilor, sediul societăţii poate fi schimbat în orice loc din România, cu efectuarea formalităţilor prevăzute de legea registrului comerţului.

4. Durata de funcţionare a societăţii este de_ani, începând cu data

înmatriculării în registrul comerţului, cu excepţia dizolvării anticipate a acesteia sau prelungirii duratei de funcţionare, prin hotărârea adunării generale.

II. Obiectul de activitate

Obiectul de activitate conform prevederilor punctului din contractul de societate.

III. Capitalul social, acţiuni

1. Capitalul social este format din_părţi’sociale, în sumă de lei.

Părţile sociale vor fi reprezentate prin certificate sub semnătura administratorului societăţii. Fiecare certificat va cuprinde:

– denumirea şi durata societăţii; data constituirii societăţii şi numărul de înmatriculare în registrul comerţului; capitalul social, numărul total al părţilor sociale emise, vărsămintele efectuate; menţiunea că certificatul nu este negociabil.

Societatea va ţine evidenţa părţilor sociale într-un registru numerotat, sigilat şi parafat de Ministerul de Finanţe care se păstrează la sediul central.

2. Capitalul social poate fi majorat, pe baza hotărârii adunării generale o dată sau de mai multe ori, prin crearea de părţi sociale noi şi emiterea de noi certificate reprezentând aportul în natură sau în numerar prin utilizarea fondurilor de rezervă disponibile, create de societate prin orice alt mijloc.

Dacă mărirea capitalului social se face prin aport în natură adunarea generală va dispune efectuarea unei expertize pentru evaluarea acestui aport.

După depunerea raportului de expertiză, adunarea generală a asociaţilor, având în vedere concluziile experţilor, poate hotărî mărirea capitalului. Hotărârea trebuie să cuprindă descrierea aportului în natură, numele persoanei ce îl efectuează şi numărul părţilor sociale corespunzătoare aportului.

Părţile sociale nou emise vor fi subscrise în totalitatea lor libere de orice sarcini.

3. Părţile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, care nu poate fi grevat de datorii sau alte obligaţii personale. Un creditor al unui asociat poate formula pretenţii numai asupra părţii din beneficiul societăţii ce i se va repartiza, sau cotei părţi cuvenite acestuia prin lichidarea societăţii, efectuate în condiţiile prezentului statut.

Fiecare parte socială dă dreptul la un vot în orice deliberare.

Asociaţii nu sunt responsabili decât până la concurenţa sumei reprezentând părţile sociale pe care le posedă.

4. Cesiunea parţială sau totală a părţilor sociale între asociaţi sau către terţi, se poate face pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor.

Transferul se înregistrează în registrul de evidenţă a părţilor sociale şi se menţionează pe certificat.

Cesiunea părţilor sociale trebuie constată fie prin act autentificat care e obligatoriu în cazul unei donaţii, fie prin act sub semnătură privată.

Pentru a fi opozabil societăţii şi terţilor, actul trebuie să fie autentificat, publicat în Monitorul Oficial şi înscris în registrul comerţului.

In cazul dobândirii de părţi sociale prin succesiune, adunarea generală a asociaţilor va hotărî dacă se va continua activitatea societăţii cu moştenitorii. In caz contrar societatea este obligată la plata părţilor sociale către succesori, conform ultimului bilanţ aprobat.

IV. Conducerea societăţii

1. Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală care reprezintă totalitatea asociaţilor.

Votul este deschis sau prin corespondenţă.

2. Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare şi se ţin la sediul societăţii.

3. Adunările generale se întrunesc cel puţin o dată pe an, înainte de depunerea bilanţului anual la instituţiile împuternicite.

în afară de dezbaterea altor probleme din ordinea de zi, adunarea generală este obligată: să analizeze şi să aprobe bilanţul contabil, contul de profituri şi pierderi, destinaţia şi repartizarea beneficiului, atribuit asociaţilor.

4. Pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare e necesară prezenţa tuturor asociaţilor, hotărârile fiind valabile, cât sunt luate în unanimitate.

5. Adunarea extraordinară se întruneşte ori de câte ori e nevoie de a lua o hotărâre pentru: mărirea capitalului, mutarea sediului, fuziunea, reducerea capitalului, dizolvarea, modificarea statutului.

6. Hotărârile în adunarea generală extraordinară a societăţii se iau în prezenţa tuturor membrilor asociaţi şi sunt valabile prin votul tuturor asociaţilor.

7. Asociatul care, într-o operaţie determinată are pe cont propriu sau pe contul altuia interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această operaţie.

Asociatul care contravine, dispoziţiilor alin. 1 e răspunzător de daunele cauzate societăţii, dacă fără votul său nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

8. în adunările generale se vor încheia procesele-verbale care vor constata îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate şi asociaţii care au votat contra.

Procesul verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.

9. Un asociat, nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între el şi societate.

V Administrarea societăţii

1. Administrarea societăţii se face de către administratori numiţi în contractul de societate.

2. Administratorul nu poate primi, fără autorizarea adunării asociaţiilor, mandatul de administrator, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul cunoscut pe cont propriu, sau pe contul altei persoane juridice sau fizice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.

3. Societatea trebuie să facă prin grija administratorilor, un registru al asociaţilor, în care se vor înscrie numele şi prenumele, domiciliul fiecărui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul părţilor sociale sau alte modificări privitoare la acestea.

Administratorul răspunde personal şi solidar pentru orice daună pricinuită prin nerespectarea regulilor de la alin. 1.

Registrul poate fi cercetat de asociaţi şi creditori.

4. Administratorul este obligat să convoace adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe an sau ori de câte ori este necesar.

Un asociat va putea cere convocarea adunării generale arătând scopul acestei convocări.

VI. ACTIVITATEA SOCIETĂŢII

1. Exerciţiul economic-financiar începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie al fiecărui an. Primul exerciţiu va începe la data constituirii societăţii.

2. Angajarea personalului societăţii se face în funcţie de necesităţile impuse de volumul de muncă, pe bază de contract de muncă, înregistrate la Camera de Muncă.

Nivelul salariilor personalului se stabileşte şi se modifică de asociaţi cu respectarea dispoziţiilor legale.

3. Amortizarea fondurilor fixe se stabileşte prin aplicarea normelor de amortizare asupra valorilor de amortizare a fondurilor fixe şi se includ în contul prestărilor de servicii sau în cheltuielile de circulaţie fiind utilizate pentru înlocuirea mijloacelor fixe şi alte nevoi ale societăţii.

4. Lucrările de reparaţii capitale se vor executa pe baza hotărârii asociaţilor, costurile acestora fiind incluse în cheltuielile de circulaţie, ori eşalonat pe mai mulţi ani.

5. Societatea va întocmi anual bilanţul şi contul de profit şi pierderi, va ţine în lei evidenţa activităţii economico-financiare.

6. Beneficiul societăţii se stabileşte prin bilanţul aprobat de asociaţi.

Beneficiul impozabil se stabileşte ca diferenţă între suma totală a veniturilor încasate şi suma cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestor venituri.

Din beneficiile societăţii se va prelua în fiecare an cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.

Dacă fondul de rezervă după constituire s-a micşorat din orice cauză, va fi completat cu respectarea prevederilor de la alin. 3.

Beneficiul cuvenit asociaţilor se împarte între aceştia în cotă proporţională cu participarea la capitalul social.

Plata efectivă a beneficiului se face la sfârşitul anului.

VIL Excluderea asociaţilor

1. Poate fi exclus:

a) asociatul care pus în întârziere, nu-efectuează aportul la care s-a obligat;

b) asociatul administrator care comite fraude în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

2. Excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat.

Hotărârea definitivă de excludere se va depune, în 15 zile la registrul comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se va publica la cerere societăţii în Monitorul Oficial.

3. Asociatul exclus răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere ridicarea lor până ce acestea nu sunt repartizate potrivit prevederilor din contractul de societate.

Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.

4. Asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere.

Dacă, în momentul excluderii sunt operaţii în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele şi nu-şi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acestor operaţii.

VIII. Dizolvarea

1. Dizolvarea are loc prin efectul legii.

2. Societatea fiind dizolvată, administratorii trebuie să înceapă procedura de lichidare.

Din momentul dizolvării, administratorul nu mai poate întreprinde noi operaţii, în caz contrar este personal şi solidar răspunzător pentru operaţiile pe care le-a întreprins.

Interdicţia prevăzută la alin. 2 se aplică din ziua la care dizolvarea a fost hotărâtă.

IX. Fuziunea

1. Fuziunea se hotărăşte de adunarea asociaţilor.
2. Bilanţul întocmit cu această ocazie va fi depus odată cu cererea de înscriere a hotărârii de fuziune la Registrul Comerţului pentru a fi menţionat în registru.
3. Fuziunea nu poate avea efect decât după 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial cu excepţia cazurilor în care nu se justifică plata tuturor datoriilor sociale sau depunerea sumei corespunzătoare la C.E.C. şi la Administraţia financiară sau când există acordul tuturor creditorilor.

In cursul termenului prevăzut la pct. 1 oricare creditor al societăţii va putea face opoziţia la instanţă.

Opoziţia suspendă executarea fuziunii până la rămânerea definitivă a sentinţei judecătoreşti.

X. Lichidarea societăţii

1. Lichidarea se face de lichidatori desemnaţi de asociaţi, dintre asociaţi sau terţi.

Toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.

2. Lichidatorii au obligaţia, îndată după intrarea în funcţie, ca împreună cu administratorul societăţii să facă un inventar şi să încheie bilanţul, care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii şi să le semneze.

Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze în patrimoniul societăţii registrele ce li s-au încredinţat de adunare şi actele societăţii. De asemenea, ei vor ţine un registru cu toate operaţiile lichidării, în ordinea datei lor.

3. Lichidatorii vor putea:

a) să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării;

b) să execute şi să termine operaţiile de comerţ referitoare la lichidare;

c) să vândă bunurile societăţii prin licitaţie publică;

d) să facă tranzacţii;

e) să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii chiar în caz de faliment al debitorului, dând chitanţă;

f) să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice act oneros.

Lichidatorii ce întreprind noi operaţii comerciale, ce nu sunt necesare scopului I lichidării, sunt răspunzători personal şi solidar de executarea lor.

4. Lichidatorii nu pot plăti asociaţilor nici o sumă în contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare înaintea achitării creditelor societăţii.

împotriva deciziilor lichidatorilor, creditorii societăţii pot face opoziţie.

5. Lichidatorii ce au achitat datoriile societăţii cu proprii lor bani nu vor putea să execute împotriva societăţii drepturi mai mari decât acelea ce aparţinea creditorilor plătiţi.

6. Creditorii societăţii au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acţiunile ce decurg din creanţele la termen, până la concurenţa bunurilor existente, în patrimoniul societăţii şi numai după aceea de a se îndrepta împotriva asociaţilor pentru plata sumelor datorate, din valoarea aporturilor la capitalul societăţii.

7. După terminarea lichidării societăţii, lichidatorii trebuie să întocmească bilanţul de lichidare şi să propună repartizarea activului între asociaţi.

Asociatul nemulţumit poate face opoziţie la instanţă în 15 zile de la notificarea bilanţului şi a proiectului de repartizare.

Pentru soluţionarea opoziţiei, problemele referitoare la lichidare vor fi separate de cele ale repartizării, faţă de care lichidatorii pot rămâne străini.

8. După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societăţii din Registrul Comerţului.

Lichidarea nu liberează asociaţii şi nu împiedică declararea în stare de faliment a societăţii.

9. După aprobarea socotelilor şi terminarea repartiţiei, registrele şi actele societăţii ce nu vor fi necesare vreunuia dintre asociaţi, se vor depune la asociatul desemnat de majoritate.

Registrele tuturor societăţilor vor fi păstrate timp de 5 ani.

XI. Litigii

1. Litigiile societăţii cu persoane fizice sau juridice sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Litigiile născute din raporturile contractuale pot fi soluţionate şi prin arbitraj. In acest caz, se poate alege competenţa Comisiei de arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

2. Litigiile personalului angajat de societate se rezolvă potrivit legislaţiei muncii în vigoare în România.

XII. Dispoziţii finale

1. Prezentul statut întră în vigoare de la data semnării lui de către asociaţi.

2. Prevederile statutului se completează cu dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale.

Prezentul statut a fost semnat la_, la data de , în exemplare originale în limba română.

Semnăturile asociaţilor___

Model de contract pentru societăţi comerciale cu participare străină

de

Model de contract pentru societăţi comerciale cu participare străină

Nr._din

Între:

1. S.C._, cu sediul în România, localitatea , str. , nr. , judeţul _, înregistrată la registrul comerţului sub nr._, reprezentată prin_, în calitate de_, pe de o parte şi

2. Firma cu sediul în , statul , oraşul , înregistrată la primăria oraşului sub nr. , reprezentată prin , în calitate de .

Astăzi_, a intervenit următorul contract privind constituirea unei societăţi comerciale mixte, româno-_, în România, în următoarele condiţii:

I. Denumirea, forma juridică, sediul social şi durata societăţii

1. Denumirea societăţii este S.R.L., ea fiind însoţită de toate actele ce emană

de la societate de numărul de înmatriculare în Registrul Comerţului şi de capitalul social.

2. Societatea_S.R.L., este o societate cu răspundere limitată, persoană juridică mixtă româno-_, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu

prevederile prezentului contract, ale statutului anexat care face parte integrantă din contract şi ale legislaţiei române în vigoare.

3. Sediul societăţii este în România, localitatea , str. , nr. ,jud.

Sediul societăţii va putea fi mutat la o altă adresă în baza hotărârii Adunării generale a acţionarilor care poate decide şi asupra înfiinţării de sucursale sau filiale.

4. Societatea se constituie pe o perioadă de 10 ani. Orice modificare privind du-rata de funcţionare a societăţii se stabileşte prin hotărârea Adunării generale a acţionarilor.

II. Obiectul de activitate

Obiectul de activitate al societăţii constă în:

A. Producţia sau/şi comercializarea în ţară şi la export pentru materii prime, materiale_.

B. Operaţiuni de import şi export în activităţile de la punctul A.

Comercializarea la intern şi la extern se va face en-gros şi en-detail prin unităţile proprii, ale altor societăţi, ambulant, târguri, pieţe, la domiciliul clienţilor.

Desfăşurarea tuturor categoriilor de activităţi de mai sus se va face pe baza autorizărilor, avizelor, aprobărilor prealabile prevăzute de lege, cu încadrarea în standardele de calitate, respectarea normelor igienico-sanitare, de protecţia muncii, paza contra incendiilor, păstrarea calităţii mediului înconjurător şi a normelor privind drepturile de proprietate industrială. în realizarea obiectului de activitate, societatea va plăti taxele şi impozitele prevăzute de legislaţia în vigoare.

III. Capitalul social

1. Capitalul social total subscris de acţionari este de _.

Capitalul social prevăzut la alineatul precedent se divide în acţiuni a câte_lei, numerotate de la 1 la_.

Asociaţii au convenit să subscrie şi să deţină părţile sociale după cum urmează:

– S.C. _S.A. va deţine părţi sociale în valoare totală de_,

numerotate de la 1 la_, reprezentând_% din capitalul social total;

– Firma_va deţine părţi sociale în valoare totală de_numerotate de la_la_, reprezentând_% din capitalul social total.

Părţile sociale se pot transmite către persoane din afara societăţii cu acordul celor doi acţionari.

2. Data până la care se varsă integral capitalul subscris este cea a înregistrării cererii la judecătorie

3. Neîndeplinirea de către acţionari a obligaţiilor privind depunerea capitalului dă dreptul societăţii să ceară executarea imediată a obligaţiilor scadente şi plata dobânzilor aferente pentru fiecare zi de întârziere.

4. Reducerea capitalului social se va putea face numai cu aprobarea Adunării generale a acţionarilor, cu respectarea minimului de capital de_.

Reducerea capitalului va opera numai după trecerea a două luni de la publicarea hotărârii Adunării generale în Monitorul Oficial.

Mărirea capitalului se va face tot în baza hotărârii Adunării generale a acţionarilor.

IV. Conducerea şi administrarea societăţii

1. Organul suprem de conducere a societăţii este Adunarea generală a acţionarilor, care este constituită şi va funcţiona potrivit prevederilor statutului societăţii.

2. Adunarea generală numeşte Consiliul de administraţie care va avea competenţele şi responsabilităţile prevăzute în statut.

3. La constituire, pe o durată de 2 ani, administratorii societăţii sunt ,

ale căror puteri de reprezentare nu pot depăşi limitele operaţiilor obişnuite producţiei şi comerţului pe care le exercită societatea. Actele ce depăşesc aceste limite sunt supuse confirmării Adunării generale. Neconfirmarea atrage caracterul personal al actelor administratorilor, nefiind opozabile societăţii.

V. Beneficiile şi pierderile societăţii

1. Beneficiul net se calculează prin scăderea din venituri a tuturor cheltuielilor făcute pentru realizarea acestora.

2. Participarea la împărţirea beneficiului net şi la suportarea pierderilor societăţii se va face conform statutului societăţii care face parte integrantă din contract.
VI. Dizolvarea şi lichidarea societăţii

1. Societatea se dizolvă prin faliment, incapacitatea, excluderea sau retragerea unora dintre acţionari când datorită acestor cauze nr. acţionarilor se reduce la unul.

La decesul unuia dintre acţionari, continuatorul acestuia va fi unul dintre succesorii rezervatari desemnat de ceilalţi acţionari ori, după caz, singurul moştenitor re-zervatar major, urmând a fi confirmat de acţionari reprezentând cel puţin 3/4 din capitalul social în şase luni de la decesul autorului. Neconfirmareâ atrage dizolvarea societăţii ca şi în cazul celorlalte situaţii de la alineatul 1.

2. Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, numirea lichidatorilor se va face de cei doi acţionari în unanimitate. Dacă nu se va putea întruni unanimitatea voturilor, numirea lichidatorilor va fi făcută de instanţă la cererea oricărui asociat ori administrator cu ascultarea tuturor acţionarilor şi administratorilor.

După terminarea lichidării societăţii, lichidatorii întocmesc bilanţul de lichidare şi propun repartizarea activului între acţionari.

Acţionarul nemulţumit poate face opoziţie în instanţă în termen de 15 zile de la notificarea bilanţului şi a proiectului de repartizare.

VII. Modificarea contractului de societate

1. Contractul de societate poate fi modificat de către acţionari cu respectarea prevederilor legale şi condiţiilor de formă prevăzute pentru încheierea lui.

2. Prezentul contract se completează cu dispoziţiile legislaţiei comerciale române în vigoare

Asociaţi: Din partea S.C._

Din partea firmei_

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!