Impozit pe profit. Limita deductibilităţii provizioanelor, conform H.G. nr.335/1995

Reclamanta  SC „Banca Comercială Albina” prin lichidator a solicitat anularea deciziei nr.813 din 30 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor şi exonerarea de plata sumei de 4.229.110.450 lei reprezentând impozit pe profit, TVA aferentă unor  activităţi nebancare cu majorările de întârziere aferente, precum şi anularea procesului verbal de control din 3 iunie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi exonerarea de plată  a sumelor de: 5.128.826.048 lei, 53.560,35 D.U., 2.274.214,10 franci belgieni şi 8.630,82 USD.

Prin sentinţa civilă nr.1562 din 20 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. S-a reţinut că: reclamanta a încălcat  constant dispoziţiile legale specifice bancare, constituind provizioane specifice de risc şi incluzându-le pe cheltuieli deductibile din profitul impozabil; prin recalcularea impozitului pe profit, ca urmare a provizioanelor nedeductibile a rezultat că pe 1998, ar fi virat în plus numai 1.516.602.647 şi  nu 4.000.000.000 lei cât a solicitat; că datorează TVA în condiţiile  în care nu a produs dovezi care să confirme că prestările de serviciu nu au constat în evaluări de patrimoniu şi în fine că majorările de întârziere sunt datorate integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC „Banca Comercială Albina” SA prin lichidator.

Un prim motiv de casare a vizat greşita respingere a  capătului de cerere referitor la anularea  obligaţiei de plată a  impozitului pe profit şi a deductibilităţii fiscale a provizioanelor specifice de risc. În acest sens, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că şi-a constituit provizioane peste limita legală în condiţiile în care din raportul de audit a reieşit că trebuia să-şi constituie provizioane la un nivel superior celor deja constituite.

Un al doilea motiv de casare a avut în vedere greşita obligare a  băncii la plata TVA pentru activităţi  nebancare (evaluare de patrimoniu).  Recurenta a apreciat că în mod greşit nu s-a  considerat că verificarea garanţiilor este în fapt o componentă a  activităţii de creditare – care în final este scutită de TVA.  Tot greşit, consideră recurenta, s-a apreciat că activitatea realizată de bancă este o activitate de prestări servicii – de evaluare de patrimoniu.

Printr-un alt motiv de casare, recurenta a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru menţinerea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere deşi după data deschiderii producerii falimentului la creanţele existente nu se mai pot adăuga datorii sau alte cheltuieli.

În fine, o ultimă critică a vizat modul de  soluţionare a capătului de cerere  referitor la restituirea impozitului pe profit virat în plus în 1998 în sumă de 1.200.204.719 lei în loc de 4.000.394.881 lei cât s-a solicitat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt justificate.

Recursul este fondat, în sensul ce se va expune:

Din actul de control rezultă că în perioada 30 iunie 1997 –  31 mai 1999, Banca Comercială Albina a constituit provizioane specifice de risc şi le-a inclus pe cheltuieli  deductibile la calculul profitului impozabil fără a respecta Normele Băncii Naţionale a României nr.3/1994 şi H.G. nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor  agenţilor economici şi societăţilor bancare.

Concret, s-a imputat reclamantei că: nu a luat în calcul garanţiile materiale aferente  unor credite acordate; a constituit provizioane pentru credite acordate pe baza unor contracte de credit, nesemnate de beneficiar sau pentru credite la care nu au fost respectate normele interne de creditare; a constituit provizioane fără a lua în calcul garanţiile totale,  sau pentru credite la care nu au fost semnate contractele de credit.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.335/1995 „societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc potrivit Normelor B.N.R. – pentru constituirea acestora, soldul creditelor acordate fiecărui debitor al  societăţii bancare se diminuează  cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti  gajate”.

Art.5 din Normele B.N.R. nr.3/1994 – prevăd expres că la determinarea provizioanelor expunerea debitorului poate fi  micşorată numai cu valoarea  angajamentelor apărute din: garanţii, depozite gajate, colaterale acceptate de conducerea băncii”.

Conform art.5 din H.G. nr.335/1995, nu vor beneficia de deductibilitate fiscală provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art.1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

Reclamanta recurentă a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale  menţionate, precizând, în acelaşi timp, că nivelul provizioanelor de risc s-a situat sub cel necesar constatat de raportul de audit.

Or, problema ce se impune a fi rezolvată priveşte nu nivelul constituirii provizioanelor de risc ci acela al deductibilităţiilor, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, neputând fi deduse decât acele provizioane constituite în limita legală.

Pentru verificarea acestui aspect, se impunea efectuarea unei  lucrări tehnice bancare care să stabilească în ce măsură provizioanele deduse din profitul impozabil au depăşit limitele prevăzute de art.1 şi 2 din H.G. nr.335/1995 – şi în raport de aceasta care este impozitul pe profit datorat.

Lucrarea de specialitate este necesară şi pentru explicarea aspectelor legate de conţinutul activităţii de creditare, în ce măsură activitatea de verificare a garanţiilor  prezentate de clienţi poate fi asimilată acesteia şi dacă prin aceasta se realizează în fapt o evaluare a  garanţiilor.

În ce priveşte majorările de întârziere, cum soluţionarea lor este strâns legată de modul de rezolvare al celorlalte motive de  casare, asupra lor instanţa urmează a se pronunţa în raport de aceste constatări.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Sectorul energetic românesc nu este ferit de criza economică-directorul executiv al Petrom. Dvs ce credeti?

Sectorul energetic din România nu este ferit de criza economică mondială şi în prezent ţara trece printr-un moment deosebit de serios care probabil nu este înţeles în întreaga sa complexitate, a declarat marţi directorul general executiv al Petrom, Mariana Gheorghe.

„În contextul acestei crize, problema energetică devenit o problemă critică. Mulţi consideră România ca fiind protejată (de efectele crizei, n.r.) în sectorul energetic. Cu siguranţă, România nu este imună în faţa crizei economice şi cu atât mai puţin sectorul energetic. […] Cea mai mare provocare în sectorul energetic este nevoia de investiţii masive. […] Este un moment deosebit de puternic, de serios, pe care probabil nu-l înţelegem în întreaga sa complexitate.

Noi încercăm să găsim soluţii pentru a trece de criză”, a precizat Mariana Gheorghe.

Directorul general executiv al Petrom a mai spus că, dacă în prezent dependenţa României faţă de importul de gaze este de 30%, (faţă de media europeană care este de 60%), această dependenţă va creşte până în 2020 la 50%.

„România are potenţial pe resurse regenerabile şi un mediu de piaţă competitiv. În sud estul Europei, suntem singura ţară producătoare de ţiţei. Am oprit declinul producţiei de ţiţei şi ne propunem să-l menţinem sau chiar să-l creştem”, a explicat oficialul companiei petroliere Petrom.

Mariana Gheorghe a mai anunţat că Petrom a făcut investiţii de 4,3 miliarde euro, din 2005 şi până în iunie 2008, investiţii ce vizează explorarea, producţia, rafinarea, marketingul.

În primele nouă luni din 2008, companie Petrom a obţinut un profit net de 2,29 miliarde lei, în creştere cu 48% faţă de perioada similară din 2007, în pofida înrăutăţirii mediului macroeconomic şi a provizioanelor mari pentru rafinăria Arpechim, potrivit datelor companiei. În primele trei trimestre din 2007, Petrom obţinuse un câştig net de 1,548 miliarde lei.

Totodată, Petrom şi-a majorat semnificativ investiţiile în primele nouă luni, de aproape două ori, până la 4,638 miliarde lei (1,274 miliarde euro), după ce în perioada ianuarie – septembrie 2008 investise 2,376 miliarde lei.

Grupul austriac OMV este acţionarul majoritar al Petrom, cu o participaţie de 51,01%, în vreme ce Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) deţine un pachet de 20,64% din acţiuni, iar Fondul Proprietatea 20,11%.

Acţiunile Petrom (SNP) sunt listate la categoria I a Bursei de Valori Bucureşti (BVB) şi potrivit cotaţiei de la începutul lunii noiembrie, este compania din România cu cea mai mare valoare de piaţă, de 10,76 miliarde lei (2,92 miliarde euro).


Sursa

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!