Ce se întâmplă în situaţia în care un debitor nu îşi execută de bună voie obligaţia către creditorul său?
Ori de câte ori un debitor nu îşi execută de bună voie obligaţia către creditorul său (obligaţie concretizată într-un înscris de tipul celor mai sus arătate), creditorul are posibilitatea de a începe executarea silită împotriva debitorului, adresându-se în acest sens unui executor judecătoresc cu o cerere (însoţită de titlul executoriu în original sau în copie legalizată, taxe de timbru şi alte înscrisuri cerute de lege, dacă este cazul).
Trebuie reţinut faptul că creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, are la dispoziţie, pentru recuperarea creanţei, mai multe forme de executare care se vor derula simultan sau succesiv, până la realizarea integrală a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare.
De asemenea, care sunt în concret formele de executare la care poate apela creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, pentru recuperarea creanţei prevăzute în titlul executoriu?
Există posibilitatea de a se apela la următoarele forme de executare silită: urmărirea asupra bunurilor mobile, urmărirea veniturilor imobilelor, precum şi urmărirea imobilelor proprietatea debitorului.
Ce presupune urmărirea bunurilor mobile ale debitorului?
Când ne referim la această formă de urmărire silită, cititorul va avea în vedere poprirea sumelor de bani (dar şi titlurile de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale), precum şi valorificarea bunurilor mobile aflate în posesia debitorului sau deţinute de terţi (inclusiv sechestrarea autovehiculelor).
În schimb, urmărirea veniturilor imobilelor se referă la urmărirea fructelor şi veniturilor imobilelor (urmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, respectiv urmărirea veniturilor generale ale imobilelor).
În ceea ce priveşte urmărirea imobilelor proprietatea debitorului, această formă de urmărire silită nu ridică probleme întrucât are în vedere, aşa cum îi spune şi denumirea, valorificarea bunurilor imobile care sunt proprietatea debitorului.
În prezentul articol, fără pretenţia unei prezentări exhaustive, vom puncta câteva aspecte legate de urmărirea asupra bunurilor mobile, urmând ca, într-un viitor articol, să continuăm prezentarea noastră cu câteva aspecte legate de urmărirea veniturilor imobilelor şi urmărirea imobilelor proprietatea debitorului.
Urmărirea asupra bunurilor mobile
Poprirea
Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.
În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 728 din Codul de procedură civilă, dacă este cazul.
Poprirea se poate înfiinţa şi asupra sumelor sau bunurilor mobile incorporale pe care creditorul le datorează debitorului, dacă ambele creanţe sunt certe şi lichide.
Se va putea popri şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decât după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.
Poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane (terţului poprit), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării sau un certificat privind soluţia pronunţată în dosar.
În adresa de înfiinţare a popririi i se va pune în vedere celei de-a treia persoane (terţului poprit) interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile pe care i le datorează ori pe care i se va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării sau de pe certificatul privind soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.
Urmărirea bunurilor mobile ale debitorului
Pentru realizarea creanţelor sale, creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, va putea urmări atât bunurile mobile ale debitorului aflate în posesia acestuia, cât şi pe cele deţinute de alte persoane (de terţi).
Creditorul poate indica bunurile mobile asupra cărora ar voi să se facă executarea. Dacă executorul judecătoresc apreciază că prin valorificarea acestor bunuri nu se asigură realizarea drepturilor creditorului, el va urmări şi alte bunuri.
Care sunt bunurile considerate aparţinand debitorului şi care pot fi urmărite de către executorul judecătoresc?
Bunurile mobile aflate în locul care constituie domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul social sau punctul de lucru al debitorului se prezumă, până la proba contrară, că aparţin debitorului.
În cazul în care se afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, executorul va sechestra si bunurile respective, însă va face menţiune în procesul-verbal de sechestru despre drepturile pretinse.
Asa cum deja am arătat anterior, sechestrul se va putea aplica şi asupra bunurilor aparţinând debitorului, dar deţinute de un terţ, afară numai dacă acesta din urmă nu recunoaşte că bunurile aparţin debitorului urmărit. Dacă terţul recunoaşte că bunurile aparţin debitorului, este obligat să declare dacă le deţine în temeiul vreunui titlu şi să înmâneze executorului o copie certificată a acestuia, dacă este cazul.
În schimb, dacă terţul deţinător nu recunoaşte că bunurile aparţin debitorului, dar creditorul pretinde şi face dovada că bunurile respective sunt ale acestuia, instanţa de executare va putea, prin încheiere definitivă, dată cu citarea în termen scurt a părţilor, să îl autorizeze pe executor să continue aplicarea sechestrului.
În cadrul procedurii de urmărire a unui autovehicul, proprietatea debitorului, executorul judecătoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, făcând menţiunea acestei măsuri şi pe certificatul de înmatriculare, precum şi pe cartea de identitate a autovehiculului respectiv.
Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat în depozitul unei persoane alese cu precădere de către creditor.
Organul de poliţie rutieră va putea opri în trafic autovehiculul sechestrat şi va proceda la ridicarea certificatului de înmatriculare, a cărţii de identitate, punând în vedere conducătorului autovehiculului că bunul este sechestrat şi să se prezinte într-un termen rezonabil la executorul judecătoresc.
Reţinem şi că autovehiculul supus sechestrului va putea fi folosit de către debitor până la valorificare, dacă acesta depune sau remite executorului judecătoresc o poliţă de asigurare negociabilă, la o sumă asigurată cel puţin egală cu valoarea de asigurare a autovehiculului.