Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a elaborat şi supus dezbaterii publice proiectul normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, propunând o serie de criterii pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil, astfel încât persoana datoare să fie protejată, asigurându-i-se sumele minime necesare asigurării educaţiei copilului sau medicamentelor de care are nevoie vârstnicul aflat în întreţinere.
Nu au fost omise nici cheltuielile minime legate de funcţionarea şi întreţinerea unui vehicul indispensabil şi nici cerinţele minimale ale unei locuinţe convenabile.
Astfel, normele propuse de ANPC numesc, printre reperele după care se va ghida administratorul procedurii de insolvenţă, „valoarea coşului minim lunar de consum, stabilit în baza informaţiilor primite de la organismele competente, precum Institutul Naţional de Statistică şi/sau Institutul pentru Calitatea Vieţii; particularităţi de ordin financiar, structura pieţei forţei de muncă pe regiuni; c) valoarea minimă a cheltuielilor profesionale şi/sau de şcolarizare; preţul utilităţilor, al alimentelor şi produselor de bază; componenţa şi structura familiei debitorului, prin includerea în aceasta a persoanelor aflate în întreţinerea debitorului, a persoanelor cărora debitorul le prestează întreţinere şi a persoanelor care convieţuiesc cu debitorul sau care contribuie la prestarea întreţinerii”.
În evaluarea sumelor minime de care are nevoie debitorul se va ţine cont şi de existenţa sau inexistenţa unor situaţii speciale de sănătate, integritate fizică, a unor dizabilităţi psihice sau fizice, în cazul debitorului ori persoanelor cărora le prestează întreţinere sau în cazul persoanei cu care convieţuieşte.
Alte criterii pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil privesc „cheltuielile minime legate de funcţionarea şi întreţinerea unui vehicul indispensabil, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 3 pct. 2 lit. c) din Lege, dar şi la disponibilitatea şi costurile folosirii sistemului de transport public sau a unui mijloc de transport alternativ şi a costurilor asociate”, precum şi „cheltuielile minime determinate de creşterea, îngrijirea şi educarea copilului aflat în întreţinerea debitorului sau cu privire la care debitorul prestează întreţinere, prin raportare la diferitele stadii de dezvoltare ale acestuia”.
Vor fi luate în calcul şi cerinţele minimale ale unei locuinţe convenabile, potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; orice alte elemente pe care Comisia de insolvenţă la nivel central le consideră relevante pentru determinarea criteriilor pentru stabilirea valorii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil.
Ideal este ca debitorului să-i rămână o diferenţă în urma valorificării bunurilor
În vederea maximizării gradului de recuperare a creanţelor şi a gradului de valorificare a activelor, lichidatorul sau, după caz, administratorul procedurii, va depune „toate diligenţele pentru a obţine o valoare cât mai mare a bunurilor valorificate, inclusiv în situaţia în care valoarea bunurilor ce urmează a fi valorificate depăşeşte cuantumul creanţelor”, se arată în normele metodologice.
Potrivit acestora, „valorificarea bunurilor se face la un nivel cât mai apropiat de valoarea de piaţă. Prin valorificarea bunurilor, lichidatorul sau administratorul procedurii urmăreşte să nu se acopere doar valoarea creanţelor creditorilor, ci, după caz, să rămână o diferenţă debitorului”.