Ţara noastră a fost campioana Europei Centrale şi de Est la vânzarea portofoliilor de credite neperformante (NPL), cu tranzacţii la valoarea nominală de 3,5 miliarde euro în 2015 şi 2016, potrivit raportului anual realizat de Deloitte.
În fiecare dintre cei doi ani, sistemul nostru bancar a înregistrat un profit de 1 miliard de euro.
Studiul citat menţionează: „Europa Centrală şi de Est a beneficiat de un interes crescut al investitorilor şi de o activitate bancară mai intensă datorită îmbunătăţirii condiţiilor economice şi a creşterii provizioanelor în câteva ţări din regiune, ca urmare a exerciţiului de Evaluare a Calităţii Activelor (AQR). Cele mai multe tranzacţii încheiate au avut loc în România (37%), urmată de Ungaria (24%), Polonia (11%) şi Slovenia (9%)”.
În sistemul nostru bancar se vorbeşte despre demararea unui nou exerciţiu AQR (Asset Quality Review) încă de anul trecut. Sergiu Oprescu, preşedintele Comitetului Director al Asociaţiei Române a Bîncilor (ARB) a precizat, recent, că încă nu există o perspectivă de timp pentru când va fi derulat acest test de stres sau dacă va fi desfăşurat în acest an, menţionând: „Noi ne pregătim ca şi cum ar avea loc anul acesta, însă necesitatea lui scade în cazul în care se implementează IFRS 9”.
Sistemul bancar urmează să implementeze sistemul IFRS 9, care, în opinia domnului Oprescu, va afecta sistemul bancar, întrucât, spre deosebire de vechiul sistem – IFRS 39 -, va avea o abordare diferită prin faptul că obligă băncile să constituie rezerve privind riscul de creditare încă de la acordare.
Şeful ARB ne-a spus, în luna ianuarie, că 2016 a fost anul în care a continuat şi s-a accentuat partea de curăţare a bilanţurilor contabile, astfel încât neperformanţa din sistem a scăzut la circa 10%, la sfârşitul anului trecut.
Pentru curăţarea bilanţurilor, băncile au apelat la vânzarea portofoliilor de neperformante, dar şi la write off-uri.
Legat de externalizarea NPL-urilor, Sergiu Oprescu ne-a spus: „În primul rând trebuie spus că a avea un nivel cât mai scăzut al neperformanţei este un lucru pozitiv. Dacă ai un indicator ridicat de neperformanţă, comparativ cu celelalte ţări, atunci înseamnă că ai un volum mare de credite neperformante care îţi permite să faci curăţenie şi, prin astfel de tranzacţii, adică prin vânzare de portofolii de dimensiuni relativ mari. Din punct de vedere al interesului extern, înseamnă că avem dimensiunea portofoliilor cu care să putem atrage investitori instituţionali străini mari, care să fie interesaţi de aceste tranzacţii. Datorită gradului ridicat de NPL – pentru că noi am avut un nivel de neperformanţă de 23% în anul 2014 – România a putut să atragă genul acela de investitori. Vânzarea de portofolii neperformante este benefică sistemului bancar şi economiei pentru că băncile se pot concentra apoi pe creditare. O mare parte din timpul de funcţionare a băncilor, din eforturile lor de funcţionare, din concentrarea managementului, în perioadele în care sistemul are un nivel ridicat de neperformanţă, se duce pe adresarea acestor probleme. Dacă elimini acest neajuns, atunci eliberezi băncile şi le laşi să se redirecţioneze pe ceea ce fac ele în mod normal, respectiv pe creditare şi, de fapt, pe creşterea intermedierii financiare în societatea respectivă.
Primul lucru pe care l-au făcut băncile americane imediat după criză a fost vânzarea de portofolii neperformante şi, astfel, s-a ajuns la scăderea foarte rapidă a nivelului de neperformanţă pe care l-au înregis¬trat, tocmai pentru ca băncile să se poată concentra pe activitatea lor normală de creditare a economiei.
Neperformanţa trece prin câteva etape: o primă etapă este cea de formare, după care este faza de recunoaştere a creditelor neperfomante şi apoi urmează etapa de adresare a acestei probleme, unde nu există de fapt foarte multe metode. Avem metoda clasică de executare, care ţine foare mult de «adâncimea» pieţei garanţiilor materiale la creditele neperformante. Dacă nu ai o piaţă secundară imobiliară foarte bine pusă la punct şi foarte eficientă, atunci această «adâncime» nu este foarte mare. O altă metodă este write-off-ul – atunci când banca a pierdut orice altă formă de rezolvare a neperformanţei, nu a avut garanţii materiale asociate creditelor respective şi a pierdut orice altă formă de a se îndrepta împotriva debitorului în default. În momentul respectiv, nu face decât să recunoască definitiv pierderea, mergând, astfel, mai departe, şi nu îşi mai concentrează timpul şi energia pe acel dosar. Cea de-a treia formă este vânzarea de portofolii, astfel încât activitatea de recuperare de creanţe incerte se transmite unor companii specializate”.
În 2016, investitorii în portofolii de credite neperformante din anumite ţări europene au arătat un interes mai mare pentru portofoliile de credite retail ipotecare, iar această tendinţă va continua şi în 2017, subliniază analiştii Deloitte. Aceştia arată că portofoliile corporative tranzacţionate în Europa Centrală şi de Est au urcat până la valoarea de 4,8 miliarde de euro, în perioada 2015 – 2016, în timp ce portofoliile care includ împrumuturi imobiliare şi de consum au atins valoarea de 1,6 miliarde euro.
Radu Dumitrescu, Partener Deloitte România şi coordonator al ramurii dedicate serviciilor de fuziuni şi achiziţii şi serviciilor de reorganizare din cadrul departamentului de consultanţă financiară, a declarat: „În 2017, băncile româneşti vizează micşorarea ratei NPL de 10% înregistrată la sfârşitul anului 2016, astfel că vor ţinti reducerea diferenţei dintre nivelul actual şi media europeană de 5%. În acest context, mă aştept să văd patru, până la cinci tranzacţii cu credite neperformante în acest an, fiecare cu valori nominale de câteva sute de milioane de euro”.
* Deloitte: „Creditele neperformante corporative şi retail ipotecare vor rămâne în continuare vedetele tranzacţiilor în Europa Centrală şi de Est”
Creditele neperformante corporative şi retail ipotecare vor rămâne în continuare vedetele tranzacţiilor în Europa Centrala şi de Est, au precizat analiştii Deloitte, care spun că se aşteaptă ca tendinţa de creştere a tranzacţiilor cu credite neperformante retail ipotecare începută în 2016 să continue şi în 2017.
Studiul Deloitte mai arată: „Mediul macroeconomic a susţinut creşterea pieţei creditelor neperformante din regiune: produsul intern brut a crescut în toate cele douăsprezece ţări analizate, având un impact pozitiv indirect asupra capacităţii de plată a clienţilor persoane fizice, cât şi asupra clienţilor persoane juridice. De asemenea, piaţa imobiliară s-a îmbunătăţit şi ne aşteptăm ca această tendinţă să continue în următoarea perioadă, în timp ce în zona de reglementare există tendinţa de a înlătura obstacolele din procesul de vânzare a creditelor neperformante. Ultima directivă a Băncii Centrale Europene stipulează reguli de raportare cuprinzătoare în cazul băncilor care înregistrează în bilanţurile lor volume mari de credite neperformante”.
Potrivit raportului citat, vânzările portofoliilor de credite neperformante au crescut în 2016, comparativ cu 2014 şi 2015, în mare parte datorită creşterii interesului investitorilor din Europa Centrală şi de Est „şi a unei dis¬ponibilităţi crescute din partea băncilor de a renunţa la aceste portofolii”.
Deşi investitorii s-au arătat interesaţi de creditele ipotecare din retail, totuşi capacitatea de colectare a creanţelor rămâne o preocupare pentru mulţi dintre investitori, mai susţin sursele citate, care se aşteaptă ca, în acest an, tranzacţiile cu NPL să atingă un nivel stabil sau mai ridicat pe măsură ce investitorii se vor familiariza cu regiunea.
Studiul Deloitte concluzionează: „Rolul restructurării va creşte ca importanţă în perioada următoare, ajutând la reducerea creditelor neperformante. Rata NPL din regiune va fi afectată de capacitatea creditelor restructurate de a rămâne viabile pe termen lung sau de posibilitatea de a intra din nou în default”.
* Fiscul a iniţiat controale în rândul băncilor, una dintre neregulile sesizate fiind vânzarea pachetelor de NPL
Fiscul a iniţiat controale în rândul băncilor şi a identificat nereguli care au consecinţe grave, a anunţat, anul trecut, Ionuţ Mişa, fost director general la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, actual secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice (MFP).
Un exemplu oferit de domnul Mişa este tocmai vânzarea pachetelor de credite de către instituţiile bancare.
Domnia sa ne-a explicat, la vremea respectivă: „Băncile constituie portofolii de credite, în care includ atât performante, cât şi neperformante şi pe care le vând la preţuri mult mai mici unor societăţi care se ocupă să recupereze sumele neachitate în anii următori vânzării. Există situaţii în care au fost vândute şi performante, aceste active fiind puse în acelaşi pachet cu neperformantele. Este indiscutabil că băncile au un interes pentru care vând împrumuturi fără restanţe. Este posibil ca băncile să-şi mute profiturile către altă zonă de fiscalitate. Acele profituri înregistrate din creditele performante trebuie înregis¬trate ca profituri în România, însă, fiind integrate în acele pachete de neperformante, profiturile sunt înregistrate în alte părţi, astfel încât băncile să îşi diminuează profitul şi să nu mai plătească taxele şi impozitele aferente. Există situaţii în care băncile sunt acţionari majoritari la societăţile afiliate, către care îşi vând creditele. Însă, sunt şi societăţi care nu sunt afiliate, dar acest lucru nu înseamnă că nu au legătură cu băncile. Pentru că sunt situaţii în care în companiile respective pot fi identificate ca acţionari alte companii, care să aibă, la rândul lor, acţionari majoritari – băncile. Ştim că există astfel de practici, dar nu avem acces la informaţii şi este foarte greu să ajungem la ele. Sperăm că acum, cu acordurile privind accesul la informaţii, să reuşim să demonstrăm aceste practici, pentru că ele există, chiar dacă la a treia – a patra verigă. Avem semnale că există astfel de practici şi la bănci, din diferite surse, inclusiv din media.
Au fost vândute pachete de credite de 100 de milioane de euro cu 5-7 milioane euro. Diferenţa de 95-93 milioane euro ar reprezenta cheltuială deductibilă. Au fost pierderi, ceea ce înseamnă că băncile şi-au diminuat profitul”.
Ionuţ Mişa ne-a mai spus că, dacă ANAF constată că o persoană juridică (indiferent dacă face sau nu parte din sistemul bancar) nu a declarat că societatea cu care colaborează îi este afiliată şi se constată că a vândut, de fapt, unui afiliat, atunci va fi întocmit un dosar al preţurilor de transfer şi tranzacţia va fi retractată, respectiv recalificată la preţul pieţei, fiind stabilit un impozit mai mare la plată sau diminuându-se pierderea.
Domnul Mişa ne-a mai declarat: „Dacă operaţiunea respectivă încalcă o normă legală care are consecinţe penale, dacă demonstrăm că a urmărit să se sustragă de la plata taxelor la buget şi constatăm că a dorit să facă evaziune, atunci sesizăm Parchetul. Avem situaţii în care am sesizat DIICOT asupra unor operaţiuni – este drept, nu în sistemul bancar – prin care se intenţiona sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor”.
Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din Banca Naţională a României (BNR), ne-a dar asigurări, în urmă cu doi ani, că împrumuturile performante nu pot fi vândute, în condiţiile în care clienţii s-au plâns în mod continuu că li s-au vândul creditele, la câteva zile după contractarea acestora.
Ionuţ Mişa ne-a precizat, anul trecut, că este „aberantă” situaţia în care, dacă o bancă acordă un credit care se dovedeşte a fi neperformant şi se dovedeşte că a fost acordat într-un circuit fraudulos, fără respectarea propriilor norme bancare şi uneori chiar cu încălcarea normelor BNR, provizioanele constituite (care, în general, sunt deductibile) continuă să fie deductibile. Domnia sa afirma că, dacă legislativ nu se fac paşi importanţi în acest sens, „atunci suntem expuşi total în faţa unor companii care beneficiază de o experienţă capitalistă mult mai mare decât a noastră, de firme de consultanţă şi de contabili foarte buni, care ştiu să speculeze legislaţia foarte bine, să realizeze artificii fiscale greu de identificat, ştiu să alcătuiască circuite financiare greu de stopat. Trebuie să ne pregătim dacă vrem să stopăm toate aceste lucruri şi să le contracarăm”.
ANAF îşi pregăteşte inspectorii la Institutul Bancar Român, dorind ca aceştia să fie specializaţi în domeniul bancar şi să fie cât mai aplicaţi în controalele pe care le desfăşoară.