Noul Cod civil (Legea 287/2009) a  intrat in vigoare iar efectele aplicarii acestuia vor fi deosebit de complexe, existand atat modificari si completari aduse legislatiei deja existente, cat si institutii fundamental noi. Va prezentam prevederile Noului Cod civil in materia exercitarii autoritatii parintesti dupa divort.

Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. Parintii casatoriti exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca. In cazul divortului parintilor autoritatea parinteasca se exercita potrivit dispozitiilor din cod referitoare la efectele divortului in raporturile dintre parinti si copii.

Aceste dispozitii se aplica si in cazul in care casatoria parintilor copilului minor a fost anulata ori a incetat ca urmare a incheierii, cu buna-credinta, a unei noi casatorii de catre sotul unei persoane declarata moarta dar care ulterior s-a dovedit a fi in viata.

In limbaj comun se foloseste sintagma „custodia copiilor”, termen imprumutat din alte sisteme de drept, care nu se suprapune identic cu exercitarea autoritatii parintesti dupa divort, dar care este folosit si intr-o serie de documente internationale, cum ar fi Conventia Europeana privind recunoasterea si aplicarea hotararilor privind custodia copiilor si restabilirea custodiei copiilor din 1980.

Pe langa dispozitiile Noului Cod civil privind efectele divortului in raporturile dintre copii si parinti, trebuie avute in vedere si drepturile copilului prevazute de Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori

Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti

Regula este aceea ca, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti (in limbaj obisnuit – „custodie comuna”). Exceptie face situatia cand exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti (parinte custodian). In aceasta situatie, celalalt parinte (parinte necustodian) pastreaza dreptul de a veghea asupra modului in care copilul este crescut si educat, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.

In mod cu totul si cu totul exceptional, instanta de tutela poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana sau intr-o institutie de ocrotire. Acestea exercita drepturile si indatoririle care revin parintilor cu privire la persoana copilului. In acest caz, instanta stabileste daca drepturile cu privire la bunurile copilului se exercita de catre parinti in comun sau de catre unul dintre ei.

Locuinta copilului dupa divort
Parintii se pot intelege asupra locuintei copilului dupa divort. Daca parintii nu se inteleg si decid contrar interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, ca locuinta copilului minor sa fie la parintele cu care locuieste in mod statornic (parinte rezident). Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.

In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili ca acesta sa locuiasca la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea supravegheaza copilul si indeplinesc tot ce este necesar pentru sanatatea, educatia si invatatura sa.

Daca afecteaza exercitiul autoritatii sau a altor drepturi parintesti, locuinta minorului nu poate fi schimbata fara acordul ambilor parinti. In cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la aceste aspecte instanta va decide daca o schimbare a locuintei este oportuna sau nu.

Relatiile personale ale copilului cu parintii si cu alte persoane semnificative din viata sa

Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament. Parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul sa aiba legaturi personale cu acesta. In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept.

Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie: parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

Relatiile personale se pot realiza prin:

a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are dreptul la relatii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuiac) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;

d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul.

Contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor

Parintii se pot intelege cu privire la contributia lor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor, intelegere de care poate lua act notarul in cazul divortului notarial sau instanta de tutela, prin hotararea de divort,

In caz de neintelegere, instanta de tutela stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala. Numai daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani.

Pensia de intretinere poate fi sub o suma fixa sau o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere. Pensia de intretinere stabilita intr-o suma fixa se indexeaza de drept, trimestrial, in functie de rata inflatiei.

Intretinerea datorata de parinte se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii. Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.

Pensia de intretinere se plateste in rate periodice, la termenele convenite sau, in lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotarare judecatoreasca. Partile pot conveni sau, daca sunt motive temeinice, instanta de tutela poate hotari ca intretinerea sa fie achitata prin plata anticipata a unei sume globale care sa acopere nevoile de intretinere ale celui indreptatit pe o perioada mai indelungata sau pe intreaga perioada in care se datoreaza intretinerea, in masura in care debitorul intretinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligatii.

Daca apare o schimbare in ceea ce priveste posibilitatile financiare ale parintelui care plateste intretinerea si nevoia copilului care o primeste, instanta de tutela, potrivit imprejurarilor, poate mari sau micsora pensia de intretinere sau poate hotari incetarea platii ei.