AVOCAT CONTESTARE DECIZIE EXPROPRIERE.contesta o expropriere abuziva

Exproprierea reprezintă instrumentul juridic la dispoziția statului, prin care se realizează trecerea forțată a unui bun proprietate privată în proprietatea publică, în schimbul unor despăgubiri, în vederea executării unor lucrări de utilitate publică.

În practică exproprierea intervine în acele situați în care autoritățile publice doresc realizarea de lucrări de interes general – spre exemplu drumuri, poduri, retele metrou, rețele de apă, infrastructură transport naval, iar aducerea la îndeplinire a acestora implică construirea lor pe terenuri ce se află în proprietatea privată a unor persoane.

Practic, proprietarii expropriați nu se pot opune acestei proceduri, ci pot contesta doar cuantumul despăgubiriilor propuse de către statul român, de cele mai multe ori sub prețul real al pieței.

Cât privește sediul materiei, exproprierea beneficiează de o regelementare prin mai multe acte normative:

• Constituția României – art. 44 alin. (3) și alin. (6);
• Codul Civil – art. 562 alin. (3);
• Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică;
• Legea 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară unor obiective de interes națonal, județean și local;
• G. nr. 583/1994 de aprobare a Regulamentului privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice pentru lucrări de interes național sau local;
• G. nr. 53/2011 pentru aprobareanormelor metodologice de aplicare a legii 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local;

 În realizarea procedurii exproprierii trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

1. Să existe o cauză de utilitate publică

Din moment ce dreptul de proprietate este o valoare ocrotită prin Constituție, încălcarea acestuia trebuie să intervină doar în situații excepționale. Art. 6 din legea 33/1994 preciează sensul noțiunii de utiltate publică:

,,Sunt de utilitate publică lucrările privind: prospecţiunile şi explorările geologice; extracţia şi prelucrarea substanţelor minerale utile; instalaţii pentru producerea energiei electrice; căile de comunicaţii, deschiderea, alinierea şi lărgirea străzilor; sistemele de alimentare cu energie electrică, telecomunicaţii, gaze, termoficare, apă, canalizare; instalaţii pentru protecţia mediului; îndiguiri şi regularizări de râuri, lacuri de acumulare pentru surse de apă şi atenuarea viiturilor; derivaţii de debite pentru alimentări cu apă şi pentru devierea viiturilor; staţii hidrometeorologice, seismice şi sisteme de avertizare şi prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de alarmare a populaţiei, sisteme de irigaţii şi desecări; lucrări de combatere a eroziunii de adâncime; clădirile şi terenurile necesare construcţiilor de locuinţe sociale şi altor obiective sociale de învăţământ, sănătate, cultură, sport, protecţie şi asistenţă socială, precum şi de administraţie publică şi pentru autorităţile judecătoreşti; salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii; prevenirea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale – cutremure, inundaţii, alunecări de terenuri; apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa naţională.’’

De asemenea, prin art. 1 din legea 255/2010 legiuitorul a înțeles să lărgească sfera situațiilor în care poate interveni exproprierea, oferind soluții statului în facilitarea procedurii, poate chiar cu încălcarea drepturilor proprietarilor privați.

2. Să existe o despăgubire justă și prealabilă

Despăgubirea se compune din valoarea reală a imoblilului precum și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. Potrivit art. 26 alin. 2, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

După declararea utilităţii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum şi a ofertelor de despăgubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, oraşului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropriere, în vederea consultării de către cei interesaţi, cu excepţia documentelor lucrărilor privind apărarea ţării şi siguranţa naţională. În aceste cazuri se depune la consiliul local numai lista cu imobilele propuse exproprierii, proprietarii acestora şi ofertele de despăgubire.

Expropriator, în înţelesul prezentei legi, este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes naţional, şi judeţele, municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local.

Propunerile de expropriere a imobilelor şi procesul-verbal prevăzut de art. 10 alin. (2) din legea 33/1994 se vor notifica persoanelor fizice sau juridice proprietare în termen de 15 zile de la publicare.

În măsura în care expropriatul consideră că suma oferită de către statul român nu este justă întrucât bunul expropriat are o valoare de piață mai ridicată, trebuie efectuată o întâmpinare în termen de 45 de zile de la data primirii notificării de expropriere.

Această întâmpinare se înregistrează la primăria în circumscripția căreia se află imobilul expropriat, care va înainta plângerea către Comisia privind soluțonarea diferendelor în materie de expripriere din Consiliul Județean / Consiliul Municipiului București / Guvern după caz.

În măsura în care acesată Comisie va stabili despăgubiri, care în viziunea proprietarului expropriat, sunt injuste, persoana nemulțumită se poate adresa instanței. Despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat